Original subtitles

Stingeți țigările !

Cine a venit, Pietro ? Hai să vedem ! Deschide !

Sunt comedianții ! Ai văzut ? Îți plac ?

DUPĂ UN AN

- Bună, Pietrino ! - Bună ! Azzurra, încântată !

Vă rog, intrați !

Hai să le arătăm piscina !

- Veniți ! Pe aici ! - Mulțumim !

Uite-l pe tata !

Gennaro, ea e animatoarea.

- Gennaro Savastano. - Valeria, "Aniversarea de vis".

Și ce fel de atracții oferiți ?

Figurine gonflabile, vată pe băț, mimi, clovni...

- Vrem tot. - Bine.

Ne dorim o petrecere grozavă.

- Câți copii sunt în clasă ? - 25.

Avem invitațiile pregătite.

- Dar ne trebuie o sută ! - Bine.

- Ce să facem cu 100 de invitații ? - Trebuie să anunțăm toată școala.

Să știe și vecinii ! Vreau ceva spectaculos !

Corect !

Iubitule, îți plac invitațiile astea ?

Dar vă rog ceva...

Fetele să nu vină așa, fiindcă se sperie copiii.

Nicio grijă !

Poate ceva mai colorat, mai vesel.

- Le conduc eu, iubito. - Bine.

Mulțumesc, la revedere !

- Le îmbrăcăm în bufoni. - Foarte bine.

GOMORRA Sezonul IV, episodul II

Gennaro, ți-l prezint pe Alberto Resta.

Bunicul lui a construit jumătate de oraș.

- Iar el și tatăl lui, restul. - Michele exagerează.

Îi cunosc CV-ul.

Dar nu cunoști oamenii după CV. Sau mă înșel ?

Aveți dreptate, iar familia mea m-a învățat să vorbesc prin fapte.

Deci ați pus bazele unui consorțiu, pentru a transforma acest loc abandonat

în cel mai mare aeroport din Campania.

E un proiect uriaș.

Da, și tot ce-mi lipsește e un om ca dv.

Un antreprenor responsabil,

care a salvat compania familiei și slujbele multor angajați.

Asta vă onorează.

Dar sunteți plin de datorii la bănci.

Dacă hotărâți să conduceți consorțiul, vă cedez 15 la sută.

Vă mulțumesc, e o ofertă minunată, dar nu pot să accept.

Băncile sunt pe urmele mele.

În clipa asta nu am bani pentru a cumpăra acțiuni.

Vi-i dau tot eu.

Și mi-i dați când avioanele o să fie în zbor.

Cu o singură condiție !

Angajările, achizițiile și contractele trebuie să fie legale.

Complet inatacabile !

Asta nu e o problemă. Eu sunt obișnuit să joc curat.

Bravo ! Atunci, Alberto, putem să ne tutuim.

Grăbiți-vă, băieți ! Ține asta ! Haide !

Nenorociților ! Plecați de aici !

Nemernicilor, întoarceți-vă de unde ați venit !

Cărați-vă, javrelor !

Rahaților ! Înapoi, în canalele voastre !

- Draga mea... - Tată, vezi ? Iar miroase !

Știi ce facem acum ?

Închidem mirosul afară.

De ce nu ești în pat, Maria ?

Fiindcă mă simt bine, Giovanni. De ce să stau în pat ?

Bună, iubirea mea !

Ce frumoase sunt florile astea ! Tu le-ai cules ?

Ia să văd ce ai în ghiozdan !

Sunt jocurile, da ?

Ia să văd !

Când vin rezultatele ?

- Ai aflat ceva ? - Au venit deja.

Și ?

Au venit astăzi.

- Mă întorc acasă. - Cum se poate așa ceva ?

- Chiar te întorci acasă ? - Chiar mă întorc.

Te bucuri, mămico ?

- Alberto ! - Salut, Gennaro !

- Deci ? - Face o impresie foarte bună.

O să-ți arăt și restul. Vino !

- Aici mai trebuie amenajat. - Clar !

- Dar... ăsta e biroul tău. - Minunat !

- Abia aștept să încep ! - Hai să-ți arăt și restul !

- Ai văzut lista cu oamenii ? - Da, toți au un CV excelent.

Așa se câștigă ! Lucrând cu cei mai buni.

Iar ăsta e proiectul.

Terenurile trebuie cumpărate înainte de-a cere administrarea aeroportului.

Când trebuie să prezentăm planul de investiții ?

- Până la sfârșitul lunii. - Repede.

- Apropo, voiam să te întreb ceva. - Spune !

E cineva care în ultimii ani a fost mâna mea dreaptă.

O femeie tânără, foarte pregătită și onestă.

Aș vrea să fie lângă mine și în acest proiect.

Care e problema ? Prezintă-mi-o !

Bună, Tiziana !

Tiziana Palumbo, Gennaro Savastano.

- Mă bucur mult să vă cunosc. - Încântat !

Vă rog !

Tiziana a absolvit facultatea la Londra, cu notă maximă,

și imediat după aceea a început să lucreze cu mine.

Mulți tineri, mai ales cei mai buni, merg să studieze în străinătate,

fiindcă în țara asta de doi bani nu au nicio posibilitate.

Dar tu te-ai întors să lupți. Pentru asta e nevoie de curaj.

Ne dați o șansă extraordinară.

Iar dacă pot fi alături de dv., curajul meu a fost recompensat.

Bravo, iubitule ! Mânuța !

Cealaltă mânuță !

Bravo !

Ce e, Gennaro ? Visezi ?

Mă gândesc ce se va întâmpla când va crește.

După ce o să studieze la Londra sau în America.

Ce va zice lumea când va auzi cum îl cheamă ?

Ce să zică, Gennaro ?

"Uite-l pe Pietro Savastano, marele muzician..."

Inginerul, arhitectul... Sau astronautul !

Vrei să te faci astronaut, iubire ?

Asta o să spună.

Ești gata ? Mergem la școală ?

Ăsta e cântecul care-i place ?

Ăsta e, nu ?

Cum e ?

Dansez, dacă sunt lângă tine !

Dansez fără să mă gândesc !

Nu vreau să cred că te pierd !

Ne vedem mai târziu ?

- Nu vii nici azi ? - Data viitoare.

Salută-l pe tata !

Să fii cuminte !

- Da... Ne vedem mai târziu. - Pa !

Dă-mi mânuța...

Bună, Annachiara !

- Suntem aici pentru orice ! - Mulțumesc. Maria se va bucura.

Annachiara, ești bine ? Hai sus !

Ai făcut lecțiile ? Haide !

- Gennaro ! - Ia spune !

În câteva zile, am cumpărat jumătate din terenuri.

- Și celelalte ? - Suntem în tratative.

Ca să mai câștigăm timp, dacă ești de acord...

- Aș crește oferta cu 20 la sută. - Perfect !

- Te ocupi tu, Tiziana ? - Imediat.

Vino ! Am scos pe hârtie toate planurile.

Parcarea supraetajată, centrul comercial...

Avem undă verde. Creștem oferta cu 20 la sută.

Iar ăsta e racordul autostradal.

- Care iese la aeroport ? - Da.

Bravo ! Avem pe cineva la primărie ?

- Sigur că da. - Primăria vrea un stadion nou.

Bine ! Le dăm imediat 200 000 de euro.

Oamenii o să simtă imediat că suntem alături de ei.

Anunță că renunțăm la triplarea valorii terenurilor garantate de minister.

Cu banii ăia, primăria repară școlile și casele.

De când lucrez, nu am auzit pe nimeni spunând așa ceva.

Fiindcă noi suntem schimbarea.

Alo ?

Salut, Alberto !

Ne vedem curând.

- Salut, Alberto ! - Salut, Gennaro ! Vino !

Vezi terenul ăla ? Baloții de fân, casa aia albă de rahat ?

- Proprietarul nu vrea să vândă. - Cât i-am oferit ?

300 000. De șase ori valoarea. Și prostul a refuzat.

Nu vinde din principiu, nu e vorba despre preț.

Mereu e vorba despre preț, Alberto !

Altfel, ascunde ceva. Iar tu trebuie să afli ce.

N-ai înțeles ! Nu eu pot să rezolv povestea asta.

Trebuie să bagi frica în el, să fii dur !

Să înțeleagă că, dacă nu vinde, face cea mai proastă afacere !

Nu am auzit bine. Cumva, mi-ai dat un ordin ?

Nu, Gennaro !

Dar ne trebuie terenul ăsta.

- Vă ajut cu ceva, v-ați rătăcit ? - Pe dv. vă căutam.

Gennaro Savastano.

Vreau să vă propun ceva.

Dacă sunteți unul dintre cei care vor terenul, nu vând !

Le-am spus prietenilor dv.

Să știți că și eu am o soție și un copil.

Într-o clinică din Brazilia se vindecă tumori ca a soției dv.

Cu mai puțin de 300 000 de euro se face transplant de ficat.

Dacă semnați hârtiile, vă aranjez să plecați mâine-dimineață.

Soția mea nu mai are șanse. Medicul a spus foarte clar.

Ce să spun ? Știți cât costă un transplant într-un spital public ?

Pe cei fără mari șanse nu-i operează.

E mai bine să ai puține șanse sau nicio șansă ?

Gândiți-vă.

Mă găsiți aici.

Dar nu la infinit.

La revedere !

Mamă...

Mulțumesc, mamă.

Bună, iubirea mea !

Bună !

- Salut-o pe mama cum trebuie ! - Hai sus, în brațe !

Maria, încet !

- Maria, ce faci ? - Cât trăiesc, îmi țin fata în brațe.

- Ne dăm un pupic ? - Da...

- Hai să mâncăm o pizza ! - Bine, dar hai într-o pizzerie !

- Uite-aici papucii... - Mulțumesc !

Trebuie să-ți găsești altă nevastă. Fata are nevoie de o mamă.

- Ce tot spui ? - Nu-mi pasă că mor.

Vreau să mă odihnesc. Nu mai pot să lupt.

Dar nu pot să mă gândesc că n-o s-o mai văd.

A venit o persoană care mi-a spus ceva...

Ce ți-a zis ?

Vor pământul, Maria.

Dar, în schimb, a spus că...

Te internează într-un spital din Brazilia.

Așa a spus.

În Brazilia ?

Și a spus că ți se poate face transplant,

că te pune pe listă, fiindcă acolo se găsește un ficat.

Așa a spus.

Și cine-i persoana asta ?

Nu e un om bun, Maria.

Avem și unde sta în Brazilia.

- Alo ? - Salut, Gennaro ! Ai vreo veste ?

- Încă nu. - Se scurge timpul !

Ți-am spus că rezolv eu !

Dacă nu vinde, avioanele noastre n-o să zboare !

- Uite-l pe tata ! - Frumosul meu !

- Giovanni ! - Spune, iubirea mea !

Vreau să merg ! Nu-mi pasă cine-i omul ăsta.

Ca să simt o zi în plus mirosul părului fetei mele,

mă duc în Brazilia și pe jos !

Îți jur că pot s-o fac !

Ce e ?

Ce e ?

Încă aștept telefonul !

De ce nu m-ați sunat ?

Fiindcă mi-e scârbă de dv. Plecați de pe pământul meu !

Gennaro...

Toate bune, da ?

Ce dracu' ai făcut, Alberto ?

Gennaro, încearcă să înțelegi ! Timpul se scurgea.

Ceva trebuia făcut ! Nu puteam să stăm și să așteptăm.

Iar când ești întreprinzător, te miști !

Dar te-ai mișcat greșit.

- Salut, unchiule ! - Gennaro... Ia zi ?

- Cum merg lucrurile ? - Bine.

- Arăți bine ! - Îmi spui de ce m-ai chemat ?

Hai să-ți arăt ceva !

Știi bine că zona asta e plină de otravă.

Vreau să știu care parte e curată, și care, contaminată.

Și cine-a făcut bani aici.

Pe-aici, oamenii sunt ciudați.

Acum protestează toți, dar, la vremea respectivă,

mulți n-au considerat o problemă că apa de la robinet nu e potabilă,

cât timp aveau bani ca să-și cumpere apă minerală.

Dă-mi un pic de timp. În curând, îți spun tot.

Mulțumesc !

Bună, iubito !

- Gennaro, totu-i în ordine ? - Așa și așa.

De ce mai sunt aici invitațiile astea ?

Tata nu știe ! Am decis că sâmbătă o să stăm noi trei.

E adevărat, iubire ? La prânz ieșim la masă,

mergem la parcul de distracții, după aceea, la cinema...

- Ce s-a întâmplat ? - Am dat invitațiile, Gennaro.

Le-am dat de săptămâna trecută. Le-am pus pe cuier.

Nu le-a luat nimeni, Gennaro. Au rămas acolo două zile.

După aceea, le-am luat eu, ca să nu-și dea seama Pietro.

Ascultă, Gennaro ! Pietro e mai fericit așa.

Mergem la cinema, mâncăm o înghețată...

Stăm numai noi trei. Trebuie să fii liniștit.

Hai să vedem, Ghepardule !

- El e ? - Vedem acum.

Nu ați înțeles ? Nu sunteți bine-venit aici.

Eu chiar nu reușeam să înțeleg, îți jur.

Și eu am soție și copil. N-aș fi stat pe gânduri.

Mă întrebam la ce te gândești tu.

Așa că, din curiozitate, am pus câteva întrebări.

Știi ce am descoperit ? Că rahatul cel mai periculos

nu e cel care se vede, e cel care nu se vede.

Unde ai îngropat otrava ? Acolo ? Sau acolo ?

Am făcut ce au făcut cu toții.

Aveam nevoie de bani. Erau puține butoaie.

Știu. De-asta nu voiai să vinzi.

Ca să nu afle nimeni adevărul.

Soția ta știe că moare din cauza ta ?

Fata ta știe ce tată de rahat are ?

Știi ce facem acum ?

Ia banii ăștia ! Ia-i !

Și te duci într-un loc frumos, departe de toată mizeria asta.

- Nu erau 300 000 de euro ? - Înainte.

S-a terminat cu faptele bune. Acum eu spun cum se face.

Restul îmi trebuie ca să curăț mizeria pe care ai îngropat-o.

Ne vedem la notar !

Mă scuzați, aveți nevoie de ceva ? Încă nu e pauză. Mă scuzați !

Bună ziua, dle Savastano !

- Nu puteți intra aici ! - Azi e ziua lui Pietro.

Știu, dar nu se intră așa în casă. Există reguli.

Fiul meu va sărbători ca ceilalți.

Ceilalți copii nu sărbătoresc în clasă.

Ia uitați câte cadouri ! Mai întâi, desfacem hârtia ?

Nu e nimic ! Vino aici !

O să primiți toate informațiile. La revedere ! O zi bună !

Sunt probleme în clasa lui Simone.

- Puteți verifica dv. ? - Da.

Două minute.

Acum facem un munte. Facem un vulcan... Stai puțin...

O să împărțim sendvișul meu.

Dle Resta, a sosit un pachet pentru dv.

La ora asta ? Nu au spus cine sunt ?

Nu, l-au lăsat pe jos, în fața ușii.

Am învățat...

- Unde te duci, tată ? - Vin acum.

Am învățat să citesc...

- Tată, am terminat. Mergem ? - Nu !

Simona, ține-i acolo !

- Ce se întâmplă, tată ? - Rămâneți acolo !

SFÂRȘITUL EPISODULUI 2

ÎN EPISODUL VIITOR...