Original subtitles

Gata, Curly, ajunge !

Nu-mi distruge jaluzelele. Abia miercuri le-am pus.

Dă-l pe gât !

E poamă rea !

Când ai dreptate, ai dreptate. Şi ai !

Îţi dau restul săptămâna viitoare. Am prins doar 60 t de peşti săritori.

Pentru ton, plătesc mai bine.

Lasă, Curly. Ţi-am dat doar un exemplu.

Nu vreau să te las lefter. Drept cine mă iei ?

- Vă mulţumesc, dle Gittes. - Spune-mi Jake.

Ai grijă cum conduci spre casă !

Vă aşteaptă dna Mulwray, împreună cu dl Walsh şi cu dl Duffy.

Dnă Mulwray, îmi permiteţi să vi-l prezint pe dl Gittes ?

- Bună ziua, dnă Mulwray ! - Dle Gittes...

- Ce problemă aveţi ? - Soţul meu.

- Cred că se întâlneşte cu altă femeie. - Serios ?

- Mă tem că da. - Îmi pare rău.

Dle Gittes, v-aş ruga să discutăm între patru ochi.

Mă tem că nu se poate. Aceştia sunt colaboratorii mei.

Mă bazez pe ajutorul lor. Nu pot face totul singur.

Sigur că nu.

De ce sunteţi sigură că soţul dv. are o aventură ?

O soţie simte asta.

Dnă Mulwray, vă iubiţi soţul ?

- Sigur că da. - Duceţi-vă acasă şi uitaţi totul.

Precis vă iubeşte şi el. Cunoaşteţi expresia "nu răscoliţi rahatul" ?

- E mai bine să nu ştiţi. - Dar trebuie să ştiu !

Foarte bine. Care e prenumele soţului dv. ?

Hollis Mulwray.

- Apă şi Energie ? - E inginerul-şef.

Inginerul-şef ?

Acest tip de investigaţie poate fi foarte costisitor.

- Mănâncă mult timp... - Nu mă interesează preţul.

O să vedem ce putem face.

Domnilor, în ziua de azi, vă puteţi sui într-un tramvai

şi în 25 de minute sunteţi la Oceanul Pacific.

Puteţi înota şi pescui, dar nu puteţi bea apa din ocean

şi nu puteţi iriga cu ea o livadă de portocali.

Trăim la doi paşi de ocean, dar la marginea deşertului.

Los Angeles este o comunitate deşertică.

Fără apă, nisipul s-ar ridica în aer şi ne-ar acoperi de tot.

Alto Vallejo ne poate salva de asta şi 8,5 milioane nu reprezintă un preţ mare

ca să ţinem deşertul departe de oraşul nostru.

Să mai audiem o dată toate departamentele.

Eu zic să începem cu Apă şi Energie. Dle Mulwray ?

Când barajul Van der Lip a cedat, au murit peste 500 de oameni.

Săpăturile au arătat că sub roca-mamă

e şist argilos permeabil asemănător cu cel care a provocat dezastrul.

N-ar rezista unei asemenea presiuni.

Acum propuneţi construirea unui alt baraj din pământ,

cu pante de 2 până la 1,34 m şi o suprafaţă acvatică de 5 000 ha.

Nu va rezista. Nu construiesc aşa ceva.

Nu fac de două ori aceeaşi greşeală !

Linişte !

Aţi înnebunit ? Scoateţi animalele de aici !

Şi unde să le duc ? N-aveţi răspuns, nu-i aşa ?

Furaţi apă din vale, distrugeţi păşunile şi înfometaţi animalele.

Cine vă plăteşte să faceţi asta, dle Mulwray ?

- A stat aici toată noaptea. - Corect.

M-am dus de trei ori să culeg ceasurile.

Ieri a fost la trei lacuri de acumulare, la toaletă la benzinăria din Richfield

şi la Pig & Whistle. Tipul visează numai apă !

Ce avem aici ?

- Ce-i asta ? - S-au certat afară la Pig & Whistle.

- Pe ce temă ? - N-am auzit din cauza traficului.

Mi-a ajuns la ureche doar "sâmbure de măr".

Sâmbure de măr ?

Walsh, cu asta te-ai ocupat toată ziua ?

M-ai pus să fotografiez, asta am făcut.

În branşa asta trebuie să fii puţin mai subtil.

- Da, Sophie ! - Duffy la telefon.

- Duff, unde eşti ? - Bătrânul e cu o păpuşică...

- Mai rar. Unde eşti ? - La Glendale & Douglas.

Ei sunt în Echo Park, într-o barcă cu vâsle.

Echo Park. Apă, din nou !

Zâmbeşte frumos, amice !

O să-ţi placă !

Când eşti aşa de celebru, începi să te blazezi.

Recunoaşte, Jake, eşti vedetă !

- Ia te uită, Barn ! - E cumplită canicula asta !

Numele proştilor pe toate gardurile !

- Ce-ai spus, amice ? - Nimic.

Halal mod de a-ţi câştiga existenţa !

- Dar tu cu ce te ocupi ? - Lucrez la bancă, la Secţia ipoteci.

Câte familii ai dat afară din casă săptămâna asta ?

Cel puţin, noi nu facem nimic public.

- Nici eu. - Desigur. Agentul tău face asta.

Cine e mârlanul ăsta, Barney ? E client permanent ?

Eu îmi câştig existenţa cinstit. La mine vin oameni disperaţi.

Nu dau familii afară din casă, cum faceţi voi, ticăloşii de bancheri.

Hai afară, să rezolvăm problema !

Nu ştiu cum a ajuns povestea în ziare.

- Câştig un ban cinstit. - Aşa este.

Unul s-a săturat să facă sex cu nevastă-sa... "Fă ce fac chinezii !"

"Dar ce fac ?", întreabă el. Chinezii se pun pe treabă...

Duffy. Walsh !

- Sophie, du-te puţin să te aranjezi. - Dar, dle Gittes...

Vreau să vă spun un banc. Un tip s-a săturat să facă sex cu nevastă-sa.

Aşteaptă, mereu te grăbeşti !

Un prieten îi spune: "Fă cum fac chinezii."

El întreabă: "Cum fac ?"

Tipul răspunde: "Se pun pe treabă,"

"apoi se opresc şi citesc din Confucius."

"După aceea mai fac puţin sex şi iar se opresc..."

Walsh, aşteaptă să termin ! O să-ţi placă.

"Mai fac puţin sex şi se duc să admire luna..."

Aşa, totul devine mai excitant.

Tipul se duce acasă şi începe să facă sex cu nevastă-sa.

Face puţin sex, se opreşte şi se duce să citească revista "Life".

Apoi se întoarce şi continuă ce a început.

Se opreşte, fumează o ţigară... Nevastă-sa începe să se enerveze.

Se întoarce, fac sex şi iar se ridică să plece,

la care nevastă-sa zice: "Ce ai de faci sex ca un chinez ?"

Doamne ! Mare figură Barney ăsta !

Dle Gittes...

Mă cunoaşteţi ?

- Cred că mi-aş fi amintit de dv. - Ne-am întâlnit vreodată ?

- Nu. - Niciodată ?

- Niciodată. - Aşa credeam şi eu.

Sunt Evelyn Mulwray, soţia dlui Mulwray.

- Nu acel Mulwray ! - Ba da, acel Mulwray.

De vreme ce sunteţi de acord că nu ne-am mai întâlnit,

trebuie să fiţi de acord şi că nu v-am angajat să-mi spionaţi soţul.

Vă place reclama, dle Gittes. O să aveţi parte de ea.

O clipă, dnă Mulwray. E o neînţelegere la mijloc.

- Nu faceţi pe grozava cu mine... - Nu fac pe grozava cu nimeni.

Avocatul meu se va ocupa de dv.

Am ceva pentru dv., dle Gittes.

Aştept răspuns de la avocatul dv.

- Dle Mulwray. - Ne e în birou, dle...

- Gittes. - În ce problemă îl căutaţi ?

E ceva personal. E plecat de mult ?

- De la prânz. - Şi eu am întârziat.

- Ştia că veniţi ? - Acum 15 minute. Îl aştept înăuntru.

Domnule !

Dl Yelburton e aici ?

"Marţi seară, lacul de acumulare Oak Park, şapte canale folosite."

Cu ce vă pot ajuta ? Sunt Russ Yelburton, directorul adjunct.

J.J. Gittes. Nu e o problemă de serviciu, dle Yelburton.

- Vreţi să aşteptaţi în biroul meu ? - Desigur.

Suntem stresaţi din cauza articolului apărut în ziar despre dl Mulwray.

După ce ai lucrat cu un om o perioadă mai lungă,

ajungi să-i cunoşti obiceiurile şi valorile morale.

Îţi dai seama dacă e afemeiat sau nu.

- Şi Mulwray nu e ? - Nici măcar nu glumeşte cu asta.

Poate că o ia foarte în serios.

- Luaţi loc ! - Nu, mulţumesc.

Ştiţi cumva unde ia masa dl Mulwray ?

- Nu, îmi pare rău. - Spuneţi-i că mă întorc.

Aşa voi face.

Pot să iau o carte de vizită ? În caz că mai iau legătura cu dv...

Serviţi-vă !

- Mulvihill, ce cauţi aici ? - Mi-au oprit apa.

Cum ai aflat ? Apă nu bei, baie nu faci...

Ţi-au trimis o înştiinţare. Dar trebuie să ştii să citeşti.

Nu te enerva, Mulvihill. Mă bucur să te văd.

- Îl ştii pe Claude Mulvihill ? - Ar fi cazul, lucrează pentru noi.

Ce face ?

Cineva ameninţă să arunce în aer rezervele de apă ale oraşului.

- Care ar fi motivul ? - Am raţionalizat apa în vale.

Fermierii sunt disperaţi, dar oraşul are nevoie de apă potabilă.

- Aveţi noroc, dle Yelburton. - Cum aşa ?

Când Mulvihill era şerif în Ventura,

cei care făceau contrabandă cu rom n-au pierdut niciun strop.

Precis o să aibă grijă şi de apa voastră.

J.J. Gittes. Îl caut pe dl Mulwray.

Poftiţi.

Aşteptaţi.

- Rău pentru sticlă. - Desigur. Rău pentru sticlă.

Dl Gittes.

De fapt, am venit să vorbesc cu soţul dv., dnă Mulwray.

- Vă servesc cu ceva de băut ? - Dv. ce beţi ?

- Ceai rece. - Vreau şi eu unul, mulţumesc.

Două ceaiuri reci, Khan !

- Soţul meu e la birou. - De acolo vin, dnă Mulwray. Nu e.

Şi a plecat şi de la apartamentul lui de la El Macondo.

- Nu e apartamentul lui. - În orice caz, eu...

Nu sunt popular, dar îmi fac meseria bine.

Cine i-a întins soţului dv. o capcană m-a păcălit şi pe mine.

Los Angeles e un oraş mic. Nu vreau să ajung bătaia de joc a tuturor.

Dle Gittes, m-ai convins. Îmi retrag plângerea.

Hai să uităm totul ! Zahăr, lămâie sau amândouă ?

Amândouă. Dnă Mulwray, nu vreau să uit totul.

Aş vrea să vorbesc cu soţul dv. despre asta.

Ce rost are ? Hollis crede că eşti de bună-credinţă.

Am fost acuzat de multe lucruri, asta e ceva nou.

Cineva şi-a dat osteneala să ne păcălească, şi vreau să-i aflu numele.

Nu-mi place să fiu prins pe picior greşit.

Dacă nu vă deranjează, vreau să vorbesc cu soţul dv.

- De ce să mă deranjeze ? - Pot să vorbesc sincer ?

Poţi, dacă eşti capabil.

Micuţa lui prietenă era drăguţă, într-un fel ieftin, desigur.

A dispărut. Poate au dispărut împreună.

- Şi cu ce te afectează asta ? - N-am nimic personal cu...

Ba ai ! Mai personal de atât nu se poate !

A început să te obsedeze treaba asta ?

Femeiuşca aia se dă drept dv. şi mă angajează.

Cel care a pus totul la cale n-are nimic cu mine.

I-a pus gând rău soţului dv. Vreau să încerc să-l ajut.

- Aţi vorbit cu el azi-dimineaţă ? - Nu... Am ieşit devreme, să călăresc.

- V-aţi dus cam departe. - Am călărit fără şa.

Caută-l la Oak Pass sau la Stone Canyon.

Hollis se plimbă adesea pe acolo. Altfel, vine acasă la 6:30.

- Mai trec o dată pe aici. - Sună mai întâi.

- E închis pentru cetăţeni. - Am înţeles.

Russ Yelburton, directorul adjunct al departamentului.

Scuzaţi-mă, dle Yelburton. Mergeţi.

Gittes ! Pentru Dumnezeu ! Pleacă înainte să te vadă.

Ce se întâmplă aici ?

- Bună, Jake ! - Lou. Ce mai faci ?

Mă chinuie o răceală rebelă, în rest, sunt bine.

Vara, răcelile sunt cele mai păcătoase.

- Aici nu se fumează... - Putem face o excepţie.

O să am grijă să nu se ardă cu chibriturile.

- Cum ai trecut de paznic ? - Sincer să fiu, am minţit.

Pare că-ţi merge bine !

Mă descurc.

Uneori, te realizezi mai târziu. Tu ai reuşit.

Da, răscolind prin rufele murdare ale oamenilor.

Mai bagi chinezi la zdup fiindcă scuipă pe rufărie ?

Eşti cam depăşit. Acum folosesc fiare de călcat cu abur.

- Nu mai lucrez în Cartierul Chinezesc. - De când ?

- De când am fost avansat locotenent. - Felicitări !

- Ce vânt te aduce aici ? - Caut pe cineva.

- Pe cine ? - Pe Hollis Mulwray. Nu l-ai văzut ?

Aş vrea să vorbesc cu el.

Eşti liber să încerci.

Iată-l !

Se pare că a fost târât pe toată lungimea canalului.

- Ştia să înoate ? - Desigur.

Fireşte, căderea trebuie să-i fi provocat pierderea cunoştinţei.

Dnă Mulwray, această presupusă aventură a soţului dv...

Nu cumva publicitatea l-a supărat, l-a deprimat ?

Nu l-a bucurat, asta-i sigur.

Nu e posibil să se fi sinucis ?

Nu.

Cunoaşteţi numele tinerei în cauză ?

Nu.

- Ştiţi unde am putea-o găsi ? - Bineînţeles că nu.

N-aţi discutat niciodată despre ea cu soţul dv. ?

Ba da. N-a vrut să-mi spună cum o cheamă.

Ne-am certat din cauza ei. Am fost foarte mirată să aflu de ea.

Foarte mirată ? Credeam că angajaseşi un detectiv particular.

- Un detectiv particular ? - Pe dl Gittes.

Da, dar am făcut asta ca să pun capăt

unui zvon ridicol, care nu avea nicio bază.

Când v-a informat dl Gittes că aceste zvonuri sunt fondate ?

Chiar înainte ca povestea să apară în ziare, Lou.

Se întâmplă să ştiţi unde o pot găsi ?

- Nu. - Sau cum o cheamă ?

- Nu. - Evident.

Vă mai pot ajuta cu ceva, dle locotenent ?

Nu. Vă caut eu dacă mai avem nevoie de informaţii.

Condoleanţe, doamnă !

O conduc la maşină, Lou. Mă întorc imediat.

- Jake, cum stă povestea ? - Uşurel, băieţi, faceţi loc !

Lăsaţi-ne să trecem !

Vreţi o poză ? Poftim ! Gittes mă numesc !

Îţi mulţumesc că m-ai susţinut.

N-am vrut să dau explicaţii.

- Îţi trimit un cec. - Un cec ?

Să devină oficial faptul că te-am angajat.

- Jake, ce cauţi aici ? - Sunt în pauza de prânz, Morty.

M-am gândit să vin să văd cine a mai murit.

Ce chestie ! În toiul secetei, se îneacă şeful Apelor.

- Doar la noi se poate ! - Arată rău.

A căzut de la înălţime.

Ce mai faci tu, Morty ?

Înfloritor, cu excepţia tusei ăsteia afurisite. Doar mă cunoşti, Jake.

- Acolo cine e ? - Leroy Shuhardt, beţivul.

Îşi pierdea vremea mereu pe aleea Ferguson.

Mare figură... În ultima vreme, se aciuase într-un canal.

Avea acolo birou, dulap, de toate...

- Şi el s-a înecat. - Cum ai spus ?

S-a îmbătat şi şi-a pierdut cunoştinţa.

- În râul L.A. ? - Chiar sub podul Hollenbeck.

- Care-i problema ? - Râul a secat, Morty.

N-a secat de tot.

Nu se putea îneca în albia unui râu aproape secat, oricât era de beat.

Avea apă în plămâni. S-a înecat.

Bună !

Salut ! Ai călărit pe aici ieri, nu-i aşa ?

Vorbeşti engleza ?

- Habla inglés ? - Sí.

Acum câteva zile vorbeai cu un bărbat cu ochelari...

- Despre ce aţi vorbit ? - Despre apă ?

- Ce anume ? - Când vine.

Când vine ? Şi ce i-ai spus ?

Vine prin diverse locuri ale râului. În fiecare noapte, prin altă parte.

Fir-ar să fie ! Pantofi afurisiţi !

Stai pe loc !

Bună, Claude ! De unde te-ai ales cu piticul ?

Curioşii mor repede !

Ştii ce păţeşte cine-şi bagă nasul unde nu-i fierbe oala ?

Vrei să ghiceşti ?

Rămâne fără nas.

Data viitoare, ţi-l tai pe tot şi-l dau peştişorului meu auriu.

Ai priceput ?

Da.

Un antreprenor vrea să construiască un baraj

şi mituieşte câţiva oameni. Ce-i cu asta ?

Crezi că-l înfunzi pe Mulvihill ? Va spune că ai încălcat proprietatea.

Nu-mi pasă de Mulvihill. Îi vreau pe boşii care dau mită.

- Şi ce o să faci ? - Îi dau în judecată.

- Ce e, Sophie ? - Vă caută dra Sessions.

- Cine ? - Ida Sessions.

N-o cunosc. Ia-i numărul.

Oamenii de soiul ăsta

iau masa cu magistratul care-i "judecă".

Dra Sessions insistă. Spune că o cunoaşteţi.

Bună ziua, dră Sessions ! Nu cred că am avut plăcerea.

Ba da. Sunteţi singur ?

Nu suntem toţi ? Cu ce vă pot ajuta ?

Când am venit să vă văd, nu eram singură.

- Când a fost asta ? - M-am dat drept dna Mulwray.

Tăceţi naibii !

- Da, îmi amintesc. - S-a întâmplat ceva ?

Nu. Verificam nişte detalii cu asociaţii mei. Continuaţi.

N-am crezut c-o să se întâmple ce s-a întâmplat cu dl Mulwray.

Vreau să ştie cineva că n-am ştiut care va fi urmarea.

Înţeleg. Cine v-a angajat ?

Acest răspuns ne-ar ajuta pe amândoi.

Nu vă pot spune.

Daţi-mi adresa dv., să continuăm discuţia.

Verificaţi necrologurile din "L.A. Post-Record" de azi.

- Necrologurile ? - O să-l găseşti pe unul dintre ei.

Desigur. Ce părere aveţi ?

Îţi mulţumesc că ai venit.

- Da, domnule ? - Ce bei ?

Tom Collins cu lămâie verde.

- Am primit cecul tău. - Îţi sunt recunoscătoare.

- Mă tem că nu ajunge. - Cât ai vrea ?

Nu mă refeream la bani, suma e generoasă, dar...

Dar cred că-mi ascundeţi ceva.

Mai e ceva care vă afectează în afara morţii soţului dv.

Vestea v-a necăjit, dar nu v-a dat gata.

Dle Gittes, nu-mi dictaţi ce trebuie să simt !

Îmi cer scuze.

Mă daţi în judecată, soţul dv. moare şi renunţaţi imediat la proces.

Toate s-au întâmplat cât ai zice peşte.

Apoi îmi cereţi să-i mint pe poliţişti.

- N-a fost o minciună gravă. - Ba da, dacă soţul dv. a fost ucis.

Ar fi ca şi cum m-aţi fi plătit ca să tac.

Dar n-a fost ucis.

Cred că-mi ascundeţi ceva.

Aveţi dreptate. Ştiam de aventura lui.

- Cum aţi aflat ? - De la soţul meu.

V-a spus ? Şi n-aţi suferit niciun pic ?

Am fost recunoscătoare.

- Va trebui să-mi explicaţi asta. - De ce ?

O soţie fericită că soţul ei o înşală

contravine experienţei mele de detectiv. Doar dacă...

- Doar dacă ce ? - Ea l-a înşelat prima.

L-aţi înşelat ?

- Îmi displace acest cuvânt. - Aţi avut aventuri ?

Era la curent cu ele ?

Nu l-am anunţat de fiecare dată când m-am culcat cu cineva.

Mai vreţi să ştiţi ceva despre mine ?

Unde eraţi când a murit soţul dv. ?

- Nu vă pot spune. - Adică nu ştiţi ?

- Adică nu vă pot spune. - Şi dv. aveaţi o aventură.

- Se derula de mult ? - Aventurile mele nu sunt lungi.

Mi-ar fi greu.

Cred că v-am spus tot ce vă interesează.

N-am vrut să afle toată lumea. Nici acum nu vreau asta.

Mai e ceva ?

Apropo, de la ce vine "C" ?

De la... Cross.

- E numele dv. de fată ? - Da. De ce ?

- Fără motiv. - Trebuie să fi întrebat cu un motiv.

Nu. Eram doar curios.

- Am maşina mea. Adu Packardul. - Stai puţin !

- Mai bine ai veni cu mine. - De ce ? Nu mai am nimic să-ţi spun.

Adu-mi maşina, te rog !

Bine, du-te acasă. Dar să ştii că soţul d-tale a fost ucis.

Cineva deversează apă din lacurile de acumulare,

şi cică ne aflăm în plină secetă !

Hollis a aflat şi a fost ucis. La morgă se mai află un beţiv înecat.

Omor prin neglijenţă, dacă interesează pe cineva, dar nu-i pasă nimănui.

Jumătate din oraş vrea să muşamalizeze totul, e treaba lor.

Dar eu era să rămân fără nas, şi ţin la el.

Îmi place să respir prin el. Şi cred în continuare că ascunzi ceva.

Dle Gittes !

J.J. Gittes. Am venit la dl Yelburton.

Dl Yelburton e ocupat pentru mai mult timp.

Sunt în pauza de masă. Pot să aştept.

Nu se ştie când se va elibera.

Îmi iau pauze lungi, uneori, de o zi întreagă.

Noah Cross a lucrat la Departamentul Apă.

- Da... nu. - Da sau nu ?

El era patronul.

Patronul "Apei" ?

Deţinea întreaga rezervă de apă a oraşului ?

Cum au reuşit să i-o smulgă ?

Dl Mulwray a fost de părere că apa trebuie să fie a cetăţenilor.

- Parcă spuneaţi că era a lui Cross. - Şi a dlui Mulwray.

- Erau parteneri ? - Da.

Dl Yelburton vă primeşte acum.

Dle Gittes, scuzaţi-mă că v-am făcut să aşteptaţi.

Şedinţele astea nu se mai termină.

Trebuie să fie foarte dificil să preluaţi şefia în aceste condiţii.

Hollis a fost cel mai bun director pe care l-am avut vreodată.

- Ce aţi păţit la nas ? - M-am tăiat la bărbierit.

Fiţi mai atent ! Trebuie să vă doară.

Doar când respir.

Doar când respiraţi.

Nu-mi spuneţi că lucraţi încă pentru dna Mulwray.

- N-am lucrat niciodată. - Nu înţeleg.

Nici eu. Dv. m-aţi angajat.

Sau aţi trimis-o pe târfuliţa aia să mă angajeze.

- Nu înţeleg despre ce vorbiţi. - Să privim în felul următor...

Mulwray n-a vrut să construiască un baraj.

Avea reputaţia că nu primeşte mită.

Aţi decis să-l compromiteţi. Apoi a aflat că deversaţi apă noaptea.

- Ca urmare, l-aţi înecat. - E o acuzaţie gravă şi nefondată.

Nu ştiu despre ce vorbiţi.

Whitey Mehrholtz, de la "Times" va şti.

Să deversezi mii de litri de apă în toiul secetei... Asta da, ştire !

N-am vrea să se afle asta.

Am deviat ceva apă

pentru irigarea livezilor de portocali din nord-vestul văii.

Fermierii n-au dreptul la rezerva noastră de apă,

dar am vrut să-i ajutăm măcar pe câţiva dintre ei.

Natural, atunci când faci asta, există şi pierderi.

- Unde sunt livezile astea ? - În nord-vestul văii.

E ca şi cum aţi spune că sunt în Arizona.

Oamenii mei sunt pe teren. Nu vă pot da adresa exactă.

- Sunteţi căsătorit, nu-i aşa ? - Da.

- Munciţi mult ? Aveţi copii ? - Da.

Nu vreau să vă fac rău.

Vreau să aflu cine a pus totul la cale.

Vă las câteva zile de gândire. Sunaţi-mă. Pot să vă ajut.

Poate dăm vina pe nişte mahări,

şi puteţi rămâne la conducerea departamentului încă 20 de ani.

- Ceva de băut ? - Nu, mulţumesc.

Cât câştigi d-ta ?

35 $ pe zi, plus 20 $ pentru asociaţii mei,

plus cheltuielile, plus o primă dacă am rezultate.

Cel care a pus la cale moartea soţului meu

de ce şi-ar fi dat atâta osteneală ?

Pentru bani. Nu ştiu cum îi câştigă golind lacurile, e un mister.

Îţi plătesc salariul plus 5 000 $,

dacă afli ce s-a întâmplat cu Hollis şi cine e implicat.

Sophie, redactează un contract standard pentru dna Mulwray.

Te-ai căsătorit

înainte sau după ce Mulwray şi tatăl d-tale au vândut Departamentul Apă ?

- Noah Cross e tatăl d-tale, nu ? - Desigur.

La ceva timp după aceea. Eram în clasa a VIII-a când au făcut asta.

Te-ai măritat cu partenerul de afaceri al tatălui d-tale ?

Ai deja una aprinsă, dnă Mulwray.

Te deranjează că vorbesc despre tatăl d-tale ?

Nu. De ce ? Ba da. Puţin.

Hollis şi tata s-au certat în final.

Din cauza d-tale sau a departamentului ?

- De ce din cauza mea ? - Atunci, din cauza departamentului.

Da. Hollis era de părere că apa trebuie să aparţină cetăţenilor

şi cred că tata avea alte planuri.

A fost vorba de barajul Van der Lip, cel care a cedat.

- Hollis nu l-a iertat niciodată. - Pentru ce ?

Că l-a convins să-l construiască. De atunci, nu şi-au mai vorbit.

- Eşti sigură de asta ? - Da.

Semnează aici. Păstrează copia.

- Dl Gitts ? - Gittes.

Îmi pare bine !

Aveţi o reputaţie urâtă, dle Gitts. Asta-mi place.

Dacă eraţi preşedinte de bancă ar fi fost o altă poveste,

dar în branşa dv. e de admirat şi înseamnă reclamă bună.

Nu strică.

Aşa aţi atras o clientă ca fiica mea.

Dar mă mir că lucraţi încă pentru ea,

doar dacă nu şi-o fi găsit un alt soţ.

Nu. Crede că ultimul a fost ucis.

- Cum i-a intrat asta în cap ? - Eu i-am sugerat.

Mie îmi place să-i servesc cu cap.

E în regulă, atâta timp cât nu serviţi şi puii tot aşa.

- Poliţia ce spune ? - Că ar fi un accident.

- Cine conduce ancheta ? - Lou Escobar.

- E locotenent. - Îl cunoşti ?

- Da. - De unde ?

Am lucrat împreună. În Cartierul Chinezesc.

- L-ai califica drept capabil ? - Foarte.

- Cinstit ? - Cât se poate de cinstit.

Desigur, trebuie să înoate în aceeaşi apă cu noi.

Dar nu crezi că a făcut o anchetă de mântuială !

- Nu. - E păcat.

- Păcat ? - Mă deranjează.

Mă face să cred că o duci de nas pe fiica mea.

Câţi bani îi iei ?

Onorariul meu obişnuit, plus o primă, dacă descopăr ceva.

Te culci cu ea ?

N-am pus o întrebare care necesită timp de gândire.

Dacă vreţi un răspuns la întrebarea asta, dle Cross,

îi încredinţez cazul unuia dintre oamenii mei. O zi bună !

- Dle Gitts... - Gittes.

Ai de-a face cu o femeie tulburată, care tocmai şi-a pierdut soţul.

Nu vreau să fie păcălită. Stai jos !

La ce bun ?

Ai impresia că ştii cu ce ai de-a face,

dar crede-mă, habar n-ai ! De ce te amuză ?

Asta îmi spunea şi procurorul în Cartierul Chinezesc.

Avea dreptate ? Ce ştii despre mine ? Stai jos.

Sunteţi bogat şi prea respectabil ca să vă vedeţi numele în ziare.

Sigur că sunt respectabil. Doar sunt bătrân.

Politicienii, clădirile urâte şi târfele

devin respectabile dacă rezistă suficient de mult.

Îţi dublez onorariul. Îţi mai dau 10 000 dacă o găseşti pe iubita lui Hollis.

- Iubita ? - A dispărut, nu ?

- Da. - N-ar fi util să vorbeşti cu ea ?

Poate că da.

Dacă Mulwray a fost ucis, e printre ultimii care l-au văzut în viaţă.

Dv. când l-aţi văzut ultima oară ?

Potera şerifului. Nişte prostănaci !

Au dat 5 000 de căciulă pentru realegerea şerifului.

Îi las să repete aici.

Vă amintiţi când l-aţi văzut ultima dată pe Mulwray ?

La vârsta mea, memoria te lasă.

Acum cinci zile, lângă Pig & Whistle,

unde v-aţi certat la cuţite.

Am pozele la birou, dacă vă ajută să vă amintiţi.

- Care era subiectul disputei ? - Fiica mea.

- Ce-i cu ea ? - D-ta găseşte fata, dle Gitts.

Ştiu că Hollis ţinea la ea. Aş vrea s-o ajut dacă pot.

Nu ştiam că d-ta şi Hollis eraţi atât de apropiaţi.

Hollis Mulwray a construit acest oraş. Datorită lui am făcut avere.

Eram mult mai apropiaţi decât crede Evelyn.

Dacă vreţi să mă angajaţi,

trebuie să-mi spuneţi de ce v-aţi certat.

Fiica mea e geloasă foc. N-am vrut să afle de amanta lui.

Dv. cum aţi aflat ?

Mai am câţiva prieteni în oraş.

În regulă. Vorbesc cu secretara mea, să întocmească contractul.

Vă faceţi griji pentru fată sau pentru ce i-ar face Evelyn ?

D-ta găseşte fata.

Mă voi ocupa de asta după ce dau o raită pe la nişte livezi de portocali.

- Livezi de portocali ? - Menţinem legătura, dle Cross.

Îmi puteţi spune unde sunt registrele funciare pentru nord-vestul văii ?

O parte din ele sunt în Ventura County.

Ventura County nu se află în arhiva noastră.

- Mă mulţumesc cu L.A. County. - Rândul 23, secţiunea C.

Ce nesuferit !

De ce sunt lipite bileţele cu nume în registrele funciare ?

Vânzările de terenuri se înregistrează în curs de o săptămână.

- Atunci, toţi sunt proprietari noi ? - Exact.

Înseamnă că mare parte din vale s-a vândut în ultimele luni.

Aşa se pare.

Pot să împrumut unul dintre aceste volume ?

Nu suntem bibliotecă publică, ci Arhivele Statului.

- Dar o riglă îmi puteţi da ? - O riglă ?

Scrisul e foarte mărunt şi mi-am uitat ochelarii acasă.

Cu rigla pot citi mai bine.

Vă mulţumesc.

"NU INTRAŢI PROPRIETATE PARTICULARĂ"

Stai pe loc !

Ajunge ! Percheziţionaţi-l. Vedeţi dacă e înarmat.

Am spus să-l căutaţi de arme, nu să-i goliţi buzunarele !

Nu e înarmat.

Eşti de la Ape sau de la Biroul Imobiliar ?

Pleacă de aici !

Dacă te mai apropii de mine, o să ai nevoie de două cârje !

Ia-te de cineva egal cu tine !

Lăsaţi-l să vorbească !

Mă numesc Gittes. Sunt detectiv particular.

- Nu vin din partea niciunuia. - Ce căutaţi aici, domnule ?

O clientă m-a angajat să verific

dacă Departamentul Apelor vă irigă terenurile.

Să-mi irige mie terenul ?

Cei de la Ape trimit oameni ca d-ta să-mi distrugă rezervoarele.

Mi-au otrăvit trei fântâni.

Cine te-a angajat pentru o asemenea treabă ?

Dna Evelyn Mulwray.

Mulwray e tipul care ne-a făcut figura.

Mulwray e mort. Habar n-ai despre ce vorbeşti, ţăran prost !

- Ce se petrece ? - Arătai destul de rău.

Ne-am gândit s-o chemăm pe cea care te-a angajat.

Mersi că ai venit.

- Barajul e o păcăleală. - Care baraj ?

La construcţia căruia s-a opus soţul d-tale.

Apa nu va ajunge la L.A., ci aici.

În vale ?

De jur împrejurul nostru. Azi am fost la Arhivele Statului.

În ultimele trei luni, Robert Knox a cumpărat 3 000 ha,

Emma Dill, 5 000 ha, Clarence Speer, 2 000 ha,

iar Jasper Lamar Crabb, 10 000 ha.

- Jasper Lamar Crabb ? - Îl cunoşti ?

Mi-aş fi amintit numele !

Gonesc fermierii de pe pământurile lor şi apoi le cumpără pe nimic.

Ştii cât ar valora aceste terenuri cu o sursă permanentă de apă ?

Cu 30 de milioane mai mult decât au dat pe ele.

- Hollis ştia ? - De asta a fost ucis.

Jasper Lamar Crabb...

- Asta e. - Ce ?

"Azi s-a ţinut o slujbă de comemorare pentru Jasper Lamar Crabb."

- "A decedat acum două săptămâni." - E ceva neobişnuit ?

A decedat acum două săptămâni şi a cumpărat pământul acum o săptămână.

Asta e neobişnuit.

Bună seara ! Palmer mă numesc. Vă pot ajuta cu ceva ?

Aşa sper. E vorba de tata... Nu mă mai descurc cu el.

- Sfinte Doamne ! - Nu e vina lui, ci a mea.

Tata e cuminte ca un înger. Numai că el şi so...

- Nu ştiu ce să zic. - Vreau să aibă cele mai bune condiţii.

- Banii nu contează. - Poate dacă l-am cunoaşte...

- Am însă o întrebare. - Spuneţi.

Primiţi şi evrei ?

- Nu, îmi pare rău. - Să nu vă pară. Nici tatei nu-i pare.

Voiam să fim siguri, nu-i aşa, scumpo ?

Aţi putea să-mi arătaţi lista pacienţilor dv. ?

Nu dezvăluim numele pacienţilor noştri.

Aţi aprecia asta dacă tatăl dv. ar veni la noi.

Acesta e răspunsul pe care-l aşteptam.

- E târziu, putem arunca o privire ? - Nu. Daţi-mi voie să vă conduc.

Putem merge singuri ?

Dacă vă rezumaţi la clădirea principală. E ora de culcare.

Înţelegem. Vino, scumpo !

Charley, ai minte !

Stai jos.

Sunt toţi aici, toate numele de pe listă.

Aceştia sunt posesorii a 20 000 ha de pământ !

Nu se poate !

Poate că ei nu ştiu, dar sunt.

Bună, fetelor !

E vreuna dintre voi Emma Dill ?

- D-ta eşti Emma ? - Da.

- De mult vreau să te cunosc. - De ce ?

Ştiai că eşti o femeie foarte bogată ?

- Nu sunt. - Ba eşti. Ai mult pământ.

Nu mai am. Odinioară, defunctul meu soţ

a avut mai multe proprietăţi la Long Beach, dar le-am pierdut.

- E foarte frumoasă. - Mulţumesc.

- Bucata asta de material de unde e ? - De la clubul Albacore.

- Abbacore ? - Albacore (Ton). E un peşte.

Nepotul meu e membru. Au multă grijă de noi.

- Cum fac asta ? - Ne dau diverse lucruri.

- Nu numai acest steag vechi, ci şi... - Mai ce ?

Suntem beneficiarii neoficiali ai donaţiilor lor, dle Gittes.

Vă rog să veniţi cu mine. Cineva vrea să vă vorbească.

La revedere, doamnelor !

- Vreau să-ţi prezint pe cineva. - Putem să n-o amestecăm şi pe dna ?

- Da, de ce nu ?! - O conduc la maşină.

- O găseşte şi singură. - Rămân !

Urcă în maşină.

- Menajera e liberă ? - De ce întrebi ?

- Fiindcă suntem singuri. - Le-am dat tuturor liber.

Era o întrebare nevinovată.

Nicio întrebare de-a d-tale nu e nevinovată, dle Gittes.

Cred că ai dreptate.

În sănătatea d-tale ! Astă-seară mi-ai salvat fun...

Mi-ai salvat viaţa.

Spune-mi, dle Gittes... păţeşti des asta ?

Ce să păţesc ?

Judec doar pe baza unei după-amiezi şi a unei seri,

dar dacă ăsta e modul d-tale de lucru,

ai noroc că mai eşti în viaţă.

De multă vreme nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva.

- Când a fost ultima dată ? - De ce ?

E o întrebare nevinovată.

- În Cartierul Chinezesc. - Ce căutai acolo ?

- Lucram pentru procuror. - Ce anume făceai ?

Mă eschivam cât puteam.

Asta vă sfătuia procurorul să faceţi ?

- În Cartierul Chinezesc, da. - De ce ai plecat din poliţie ?

Ai prin casă apă oxigenată ?

Sigur că da. Vino încoace !

Doamne !

E o tăietură urâtă. Nu mi-am dat seama...

Iartă-mă !

Te doare ?

Trebuie să te doară.

- Ce s-a întâmplat ? - Ochiul tău.

Ce-i cu el ?

Ai o pată neagră pe porţiunea verde.

Asta era ? E un defect al irisului.

- Un defect ? - Da, un semn din naştere.

- Purtai uniformă ? - Uneori.

Cred că-ţi stătea bine în albastru.

- Încetează ! - Nu te cunosc.

- Vreau să aflu mai multe despre tine. - Nu acum.

Nu-ţi place să discuţi despre trecut, nu-i aşa ?

Sunt obosit.

- De ce te deranjează ? - Îi deranjează pe toţi de acolo.

- De unde ? - Din Cartierul Chinezesc.

- Pentru mine, a fost doar ghinion. - De ce ?

Nu poţi prevedea mereu ce va fi.

Cum s-a întâmplat cu tine.

De ce a fost ghinion ?

Încercam să protejez pe cineva.

În final, eu am fost cel care i-a făcut rău.

Cherchez la femme !

- A fost vorba de o femeie ? - Fireşte.

A murit ?

Doamne !

Nu faceţi nimic până nu ajung acolo !

- Trebuie să plec. - Unde ?

- Trebuie să plec urgent. - Vreau să ştiu unde te duci.

Nu te supăra ! N-are legătură cu tine sau cu ce s-a întâmplat.

- Unde te duci ? - Te rog, ai încredere în mine !

Mă întorc.

Trebuie să-ţi spun ceva.

Clubul de pescuit de care pomenea bătrânica...

- Clubul Albacore. - Tata nu e străin de el.

- Ştiu. - E al lui.

- Ştiai ? - M-am întâlnit cu el.

Te-ai întâlnit cu tata ?

- Când ? - Azi-dimineaţă.

Nu mi-ai spus.

- N-am avut când. - Ce ţi-a spus ?

- Ce ţi-a spus ? - Că eşti geloasă.

Şi că se teme de ce ai putea face.

- Cui să-i fac ? - Iubitei lui Mulwray, de exemplu.

Voia să ştie unde se află.

Ascultă-mă bine ! Tata e un tip foarte periculos.

Nu ştii cât e de periculos, nici cât e de nebun.

Încerci să-mi spui că e posibil ca el să fi pus totul la cale ?

Nu e exclus.

- Chiar şi moartea soţului tău ? - E posibil.

Te rog, nu-mi mai pune întrebări !

Aşteaptă-mă aici. Am nevoie de tine.

Dă-mi cheile.

Ori mi le dai, ori te duci singură la poliţie.

- La poliţie ? - Lasă teatrul !

O ţii prizonieră aici pe iubita soţului tău.

- Nu e prizonieră. - O ţii împotriva voinţei ei.

- Nu-i adevărat. - Atunci, vreau să vorbesc cu ea.

Nu !

- E prea tulburată. - De ce ?

De moartea lui Hollis. Nu i-am spus până acum.

N-am vrut să afle până nu reuşim să fugim împreună.

Vrei să spui că abia a aflat vestea ?

- Eu am altă impresie. - Ce impresie ?

Că ştie mai multe decât ai vrea să spună.

- Eşti nebun ! - Spune-mi adevărul, nu sunt poliţist.

Nu-mi pasă ce ai făcut, nu vreau să-ţi fac rău.

Dacă-ţi spun, nu te duci la poliţie ?

Mă duc dacă nu-mi spui.

E sora mea.

Linişteşte-te. E sora ta, am înţeles.

Nu înţeleg de ce atâta mister.

Nu pot...

Fiindcă se întâlnea cu soţul tău, de asta ?

N-aş fi putut niciodată să-i fac vreun rău lui Hollis.

A fost cel mai blând şi mai cumsecade bărbat.

Şi i-am făcut mai multe necazuri decât ai crede.

Am vrut să fie fericit.

Am împrumutat maşina lui Hollis. O aduc înapoi mâine-dimineaţă.

Nu te întorci cu mine ?

Nu te teme. Nu voi spune nimănui despre asta.

Altceva aveam în gând.

Sunt obosit, dnă Mulwray. Noapte bună !

Gittes ?

Ida Sessions vrea să te vadă.

- Cine ? - Ida Sessions.

- Ţi-o aminteşti pe Ida. - Da, mi-o amintesc.

Dacă Ida vrea să mă vadă, să mă sune la birou.

8481/2 East Kensington. Echo Park.

M-a implorat să te sun. Te aşteaptă.

Ai găsit ceva interesant, Gittes ?

- Ce cauţi aici ? - Nu m-ai sunat ?

- De unde o cunoşti ? - N-o cunosc.

Vino ! Vreau să-ţi arăt ceva.

- Nu e numărul tău de telefon ? - Nu ştiu. Nu mă sun prea des.

Pentru siguranţă, l-am pus pe Loach să te sune.

Ce ai păţit ? Ţi-a trântit vreo tipă uşa în nas ?

Nu. În toiul pasiunii, nevastă-ta şi-a încrucişat prea repede picioarele.

Înţelegi ce vreau să spun ?

- Îţi par cunoscute ? - Da. Eu le-am făcut. Şi ce dacă ?

- Cum au ajuns la ea ? - Spune-mi tu !

Chiar mă crezi prost.

Nu m-am gândit. Îţi răspund peste câteva zile.

- Acum vreau să mă duc acasă. - Vreau celelalte poze.

Care poze ?

Femeia asta, nu Evelyn Mulwray, te-a angajat.

Cineva a vrut să-i strice reputaţia lui Mulwray.

Aşa ai aflat că a fost ucis.

Am auzit că a fost un accident.

Ne crezi proşti ?

Mulwray avea apă sărată în plămâni. L-ai urmărit zi şi noapte.

Ai văzut cine l-a omorât, ba chiar i-ai făcut poze !

Evelyn Mulwray a făcut-o şi de atunci te plăteşte ca să taci.

- Mă acuzi de şantaj ? - Categoric.

Nu mai am nevoie să mă gândesc. Eşti bătut în cap !

Nu l-aş şantaja nici pe cel mai fioros duşman al meu.

Dă-mi restul pozelor.

Te acuz de complicitate şi şantaj.

Crezi că Evelyn Mulwray şi-a înecat soţul în ocean

şi apoi l-a târât într-un lac, ca să semene a accident ?

A fost ucis şi cadavrul a fost mutat,

fiindcă cineva n-a vrut să fie găsit mort în ocean.

De ce, mă rog ?

Aflase că deversau apă în ocean, asta încercau să ascundă.

- Despre ce naiba vorbeşti ? - Vino, şi o să-ţi arăt !

Haide, Lou, tu eşti şeful, ia o decizie !

- E prea târziu. - Pentru ce ?

Deversează apă doar noaptea.

- Ai reuşit să vorbeşti cu cineva ? - Cu Yelburton, noul director.

- Ştiu cine e. Continuă. - Spune că...

- Ştiu ce spune. - Taci !

- Te ascult ! - Irigă portocalii din vale.

Din cauza asta, există şi pierderi.

Gittes ştie asta şi săptămâna trecută i-a adus acuzaţii iresponsabile.

S-o arestăm. Ce mai aşteptăm ?

Tocmai a fost avansat locotenent. Nu vrea să rişte.

Adu-o pe clienta ta la mine peste două ore.

Şi pe tine te-aş putea reţine pentru tăinuire de dovezi.

Unde e dna Mulwray ?

Sunt valizele ei ?

Pleacă într-o călătorie ? Ce faci ?

- Pleacă în vacanţă ? - Dna Mulwray nu acasă.

"Dna Mulwray nu acasă ?" O să arunc o privire pe aici.

Da, "rău pentru sticlă".

Apa sărată face rău la sticlă.

- Apa sărată ? - Foarte, foarte rea. Vedeţi ?

Ce-i acolo ?

Uite acolo !

Acolo.

- Staţi ! - Tu să stai !

Ce faci ? Te-am sunat. E în regulă.

- Ai dormit ? - Cum să nu !

Ai mâncat de prânz ? Khan poate să-ţi prepare ceva.

- Unde e fata ? - Sus. De ce ?

- Vreau s-o văd. - Acum face baie.

- De ce vrei s-o vezi ? - Pleci undeva ?

Da. Trebuie să prindem trenul de 5:30.

Jake.

J.J. Gittes, cu lt. Escobar.

Ce e în neregulă ? La 5:30 avem...

O să pierdeţi trenul.

Lou ? Vino pe Canyon Drive, 1972.

Da. Cât poţi de repede.

- De ce ai făcut asta ? - Cunoşti un avocat bun ?

- Nu. - Îţi recomand eu câţiva.

Te cam taxează, dar îţi permiţi.

Vrei să-mi spui despre ce e vorba ?

Am găsit ochelarii ăştia în iazul din spatele curţii tale.

Au fost ai soţului d-tale, nu ?

- Nu ştiu. Probabil. - Cu siguranţă.

Acolo a fost înecat.

Adevărul nu trebuie să te şocheze !

Autopsia a revelat apă sărată în plămânii lui.

Veau să ştiu cum s-a întâmplat înainte ca Escobar să ajungă aici,

fiindcă nu vreau să-mi pierd permisul de practică.

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

- E cea mai fantezistă... - Opreşte-te !

O să-ţi uşurez mărturisirea. Turbai de gelozie.

V-aţi certat, el a căzut şi s-a lovit la cap.

Dar iubita lui era de faţă. Trebuia s-o faci să tacă.

N-ai curaj s-o răneşti şi decizi s-o cumperi. Da sau nu ?

- Nu ! - Cine e ?

Nu-mi spune că e sora ta, ştiu că n-ai nicio soră !

O să-ţi spun adevărul.

- Bine. Cum o cheamă ? - Katherine.

- Katherine şi mai cum ? - E fiica mea.

- Spune-mi adevărul ! - E sora mea.

E fiica mea.

Sora mea, fiica mea.

- Spune-mi adevărul odată ! - Bine !

E sora şi fiica mea !

Khan, te rog, întoarce-te. Reţine-o la etaj.

Tatăl meu şi cu mine...

Pricepi sau eşti prea greu de cap ?

Te-a violat ?

- Apoi ce s-a întâmplat ? - Am fugit.

În Mexic.

Hollis a venit şi a avut grijă de mine.

Eu nu puteam s-o văd. Aveam 15 ani.

Am vrut, dar n-am putut.

Apoi...

Acum vreau să fiu lângă ea, să am grijă de ea.

Unde vrei s-o duci ?

- Înapoi în Mexic. - Nu puteţi lua trenul.

Escobar o să te caute peste tot.

- Dar avionul ? - Ar fi şi mai rău.

Pleacă şi lasă totul aici.

Unde locuieşte Khan ? Întreabă-l care e adresa exactă.

Bine.

Ochelarii n-au fost ai lui Hollis.

- De unde ştii ? - Nu purta lentile bifocale.

Katherine, salută-l pe dl Gittes.

Stă pe Alameda 1712. Ştii unde e ?

Sigur că da.

- J.J. Gittes şi Asociaţii. - Sophie, dă-mi-l pe Walsh.

Da, dle Gittes.

În cinci minute, Escobar o să încerce să mă aresteze.

- Ce naiba s-a întâmplat... - Calmează-te, şi-ţi spun.

Aşteaptă-mă la birou vreo două ore.

Dacă nu-ţi dau nicio veste, vino cu Duffy pe strada Alameda 1712.

Doamne ! E în Cartierul Chinezesc !

Ştiu unde e. Fă cum ţi-am spus.

Intră, Lou.

Amândoi am ajuns prea târziu. A fugit.

Presupun că nu ştii unde.

- Ba ştiu. - Unde ?

La casa menajerei. A simţit că se întâmplă ceva.

- Care e adresa menajerei ? - Locuieşte în Pedro. Ţi-o scriu...

- Nu, o să ne conduci acolo. - De ce ?

Dacă nu e acolo, mergem la secţie

şi acolo o să rămâi până apare.

Fac tot ce pot.

Poţi să ne povesteşti în drum spre San Pedro.

- Hai s-o prindem pe duduie ! - Lou, pot să-ţi cer un serviciu ?

Aş vrea să v-o aduc eu. Nu e înarmată.

N-o să ne creeze probleme. Vreau să fim puţin singuri.

Ar însemna foarte mult pentru ea... şi pentru mine.

- Nu te înveţi minte niciodată ! - Cred că nu.

Vă acord trei minute. Doar trei minute.

Mersi, Lou !

- Bună ziua ! - Dle Gittes... Intraţi !

- Ce surpriză ! - Spune-mi Jake.

- Ce mai faci, Curly ? - Luam cina. Stai cu noi la masă ?

- Nu, mersi. - Un pahar cu vin ?

- Scumpo, el e... - Ştiu.

Aş vrea un pahar cu apă. Vino cu mine în bucătărie.

- Curly, unde e maşina ta ? - În garaj.

- Unde e ? - În spate.

- Poţi să mă duci undeva ? - Desigur, după ce mâncăm.

- Acum, Curly. N-am timp. - Să-i spun soţiei.

Mai târziu, Curl.

- Mergi încet vreo două străzi. - Ce se întâmplă ?

Îţi povestesc imediat. Cât îmi datorezi ?

Mâine plecăm, dle Gittes.

Aţi fost foarte bun cu mine, dar vărul meu Augie e bolnav.

N-ai vrea să-ţi plăteşti toate datoriile faţă de mine

ducând doi pasageri la Encenada ?

- Ar trebui să pleci diseară. - Nu ştiu.

Ţi-aş mai da 75 $ pe deasupra.

- Poate chiar 100. - Şi mi-aţi şterge datoriile ?

Da, am fi chit.

Alameda 1712. În Cartierul Chinezesc. Aşteaptă-mă până la 8:30.

Dacă nu apar, du-le la barcă.

Precis e în regulă ?

Curly, de când lucrez eu în branşa asta ?

Aveţi carnetul de cecuri la îndemână, dle Cross ? Am găsit fata.

Ai găsit-o ? Unde ?

Mai ţineţi minte suma discutată ?

- Desigur. Unde eşti ? - Acasă la fiica dv.

- În cât timp puteţi ajunge aici ? - Într-o oră.

Aici eraţi... Nu arătaţi prea obosit, dle Gitts !

- Unde e fata ? - La mine.

- E teafără ? - Da.

- Unde e ? - Cu mama ei.

Aş vrea să vă arăt ceva, dle Cross.

Un necrolog. Vedeţi bine la lumina asta ?

Mă descurc.

Ce înseamnă asta ?

Că l-aţi ucis pe Hollis Mulwray chiar aici, în acest iaz.

L-aţi înecat şi v-aţi pierdut ochelarii.

Autopsia spune că plămânii lui Mulwray erau plini cu apă sărată.

Hollis a fost dintotdeauna fascinat de bălţile sărate.

- Ştii ce obişnuia să spună ? - N-am nici cea mai mică idee.

Că acolo începe viaţa... în bălţile formate de maree.

El a descoperit că, dacă inunzi deşertul,

apa se va scurge până la stratul argilos,

rămânând blocată acolo ca într-un lac subteran.

Pierderile prin evaporare sunt de 20%, în loc de 70-80%.

Asta voiaţi să faceţi în vale.

Asta fac. Marţi, când vor fi aprobate fondurile,

cu 8 milioane se va construi un apeduct până la lacul de acumulare.

Cetăţenii vor afla că apa pe care o plătesc nu ajunge la ei.

Am avut grijă de asta.

Ori aduci apa la oraş, ori aduci oraşul la apă !

Şi cum veţi face asta ?

Încorporând valea în oraş.

- La cât vi se ridică averea ? - Habar n-am.

- Câţi bani vrei ? - Vreau să ştiu câţi aveţi.

- Peste 10 milioane ? - Cu siguranţă.

De ce faceţi asta ? Ce nu puteţi cumpăra cu banii dv. ?

Viitorul, dle Gitts !

Unde e fata ? O vreau pe singura fată care mi-a mai rămas.

Cum deja ai aflat, pe Evelyn am pierdut-o de mult.

- Şi cine e de vină ? Ea ? - Vina nu e a mea.

Mulţi nu vor să recunoască.

La locul şi momentul potrivit, omul e capabil de orice.

Claude, ia-i ochelarii, te rog.

Nu merită, dle Gitts.

Chiar nu merită.

Acum du-ne la fată.

Vi-l amintiţi pe Claude Mulvihill, nu-i aşa, băieţi ?

Dle Cross, aceştia sunt asociaţii mei, dl Walsh şi dl...

- Jake, eşti arestat. - Ce veste bună !

Pentru tăinuire de dovezi, şantaj şi complicitate.

N-am şantajat pe nimeni. Acesta e Noah Cross, tatăl lui Evelyn.

Pe el îl căutaţi de fapt. Vă pot explica totul...

Acordaţi-mi cinci minute. E bogat, înţelegeţi ?

- Taci ! - Crede că poate cumpăra orice !

Taci sau te leg de volan !

Sunt bogat. Sunt Noah Cross. Evelyn Mulwray e fiica...

E nebun, Lou ! L-a ucis pe Mulwray din cauza afacerii cu apa.

Leagă-l de volan !

Lou, nu ştii ce se întâmplă.

Katherine. Sunt bunicul tău.

Haideţi, domnişoară !

Katherine, intră în maşină.

Du-te, vin şi eu.

- Pleacă de lângă ea ! - Evelyn, fii rezonabilă.

- Vino la... - Pleacă de lângă ea !

Cât mai am de trăit ? E şi a mea.

Ea nu va şti niciodată asta !

Evelyn, eşti tulburată. N-ai cum să-i oferi...

Evelyn, lasă pistolul ! Poliţia va rezolva lucrurile.

Poliţia e proprietatea lui ! Las-o în pace.

- Va trebui să mă omori mai întâi. - Pleacă de lângă ea !

Katherine, închide uşa.

Staţi !

Să vină căpitanul. Chemaţi o ambulanţă.

Eliberaţi-l ! Eliberaţi-i pe toţi !

Doamne !

Nu te uita !

- Cât se poate de puţin. - Poftim ?

Ce-ai spus ?

Fă-i un bine partenerului tău ! Du-l acasă !

Du-l acasă ! Ia-l de aici !

Haide, Jake.

Du-te acasă, Jake. Îţi fac un serviciu.

Vino, Jake.

Uită, Jake. E Cartierul Chinezesc...

Eliberaţi zona ! Mergeţi pe trotuar !

Pe trotuare !

Eliberaţi strada !

Eliberaţi strada !

Traducerea şi adaptarea GRETE MÜLLER

Aţi urmărit filmul CHINATOWN