Original subtitles

DUPĂ ROMANUL JE NE SUIS PAS UNE HEROINE DE NOELLE HENRY

PERSONAJELE ȘI EVENIMENTELE SUNT IMAGINARE

ȘI ORICE ASEMĂNARE CU O PERSOANĂ VIE SAU MOARTĂ

SAU CU ORICE EVENIMENT ESTE ÎNTÂMPLĂTOARE

Acesta este Château de Malvines,

aflat la o oră și ceva de Bruxelles.

Nu locuiește nimeni aici.

A fost casa unchiului meu, Frederic de Malvines, și a familiei lui.

Mă numesc Phillipe. Am fost unul dintre ei.

Am fost foarte fericiți aici,

verii mei Henri și Jacques și eu și Nicole.

Apoi, brusc, Belgia a intrat în război.

Războiul a nimicit tot în cale și a luat cu el toți bărbații țării.

În urma lui, pentru a doua oară, a venit ocupația germană.

Orășelul a mers mai departe.

Dar, dincolo de suprafață, trăiau în spiritul rezistenței.

Într-o noapte, l-au luat pe unchiul meu.

A rămas doar Nicole să aibă grijă de mama ei.

Aceasta e povestea ei,

povestea lui Nicole de Malvines.

Muzica era lumea ei acum.

Pot să te conduc, Nicole?

Da.

Nu am mai văzut-o de mult pe mama ta.

E îngrijorată, Gerard.

Nu vreau s-o supăr aducând musafiri în casă.

Tot nu v-au spus unde e tatăl tău?

Nu.

Tatăl tău… Îmi pare rău!

Nicole.

Mai întâi Henri,

apoi Jacques, iar acum…

Cum o să-i spun mamei?

Ai vreo veste despre…

tatăl tău?

Mă duc în camera mea.

Nicole.

Of, mamă!

Mă bucur că vorbești din nou.

De când sunt aici?

Mai ține războiul?

Nu-ți face griji, mamă!

Ai fost bolnavă foarte mult timp.

Da. Acum îmi amintesc.

Nicio veste despre Phillipe?

Nu.

E mort. Ca ceilalți.

Nu, sunt sigură că nu e.

Știu că Phillipe trăiește, pe undeva.

- Așa simt. - Poate că ai dreptate.

Tu și Phillipe ați fost mereu foarte apropiați.

Mi-e rușine de mine.

Că sunt așa de slabă. Tocmai când avem nevoie una de cealaltă,

am devenit o povară pentru tine.

Nu spune așa ceva!

Tu ești totul pentru mine.

Dacă ți se întâmplă ceva, eu…

Trebuie să dormi, mamă. Nu ai suficientă putere.

Ai dreptate.

Sunt nemții. I-am văzut de la fereastră.

Vezi ce vor!

Această casă a fost aleasă pentru noul comandant.

Aveți ordin să-i puneți la dispoziție câteva camere

pe care le voi alege eu.

Arătați-mi casa, fräulein!

Mă scuzați, fräulein!

Nu există camere mai bune

la parter?

Acestea?

Nu.

- Acestea sunt ale vărului meu. - E aici?

Nu.

Dar ușa e încuiată.

Adu cheile!

Anna.

Du-te și deschide!

Mai sunt și alte camere?

Trebuie una și pentru soldați.

Sunt un dormitor și o baie folosite de majordomul vărului meu.

Cred că e foarte bine pentru comandantul meu.

Cine este?

Tatăl dumitale?

Vărul meu, Phillipe de Malvines.

Ofițer belgian?

Dar nu există armată belgiană.

Unde e acum?

Poate că nu vrei să-mi spui.

Credem că a murit.

Trebuie să instalăm imediat un telefon.

Sergent Gerstenmeier! Poți pune telefonul aici.

Să nu spargi nimic!

Da, dle locotenent!

Când vine comandantul?

Diseară.

Camerele trebuie să fie gata până atunci.

Sergent Hunter!

Fă rechiziționarea cu primarul,

iar eu vin mai târziu

să văd dacă sunt camerele aranjate.

- Mai e ceva în mașină? - Nu, dle colonel.

Atunci du-te și alimentează!

Poți să întrebi dacă pot…

De când lucrezi?

De la șase dimineața, dle colonel.

Bine, alimentează mașina și ești liber.

Da, dle colonel.

- Bună seara, Blumel! - Bună seara, dle colonel!

Despachetează valiza mare acum!

- Telefonul e instalat? - Da, dle colonel.

Stai aici! Mă ocup eu, că faci mizerie.

Ai grijă cu aia, e importantă.

Apoi du-te repede și fă-mi ceva de mâncare!

Pastilele mele sunt în servietă.

Bine.

Am vorbit cu monsieur Massiac despre casa ta de la Bruxelles.

Da, monsieur.

Regret că nu poate face nimic.

Are nevoie de ea armata.

Deci continuăm să locuim în aceeași casă cu germanii?

Da, Nicole.

Dar nu se poate.

Lasă-l să ia toată casa! Să ia tot dacă asta vrea,

dar să nu creadă că rămânem și noi acolo!

De ce nu putem merge la Bruxelles, monsieur? De ce?

Massiac a făcut tot ce-a putut, copilă.

Dar chiar și primarul are puțină putere în vremurile astea.

Dar ați văzut-o pe mama, monsieur?

Cât timp vor fi germanii în casă, ea nu se va însănătoși,

niciodată!

Nu îți e ușor, Nicole.

Singurul sfat pe care ți-l pot da este…

să-ți continui studiile muzicale.

Dacă te consolează vreun pic,

cred că ai un talent deosebit.

Îi urăsc și-i detest pe germani!

Scuze, monsieur. La revedere!

Da, este comandantul.

Pianul a venit ieri.

Să folosești un astfel de limbaj…

Dar nu e la fel de frumos ca al tău.

E german.

Dar e un instrument frumos.

Se vede.

Ne trebuie de toate, mai puțin sare, piper și bicarbonat de sodiu.

Mama ta consumă tot zahărul.

Nu i-aș spune niciodată că avem lipsuri.

E mama.

Ai grijă de mama! Chem doctorul!

Unde fugi așa?

Mama a făcut infarct. Trebuie să chem doctorul.

Nu e sigur să ieși afară.

Și, din câte știu, nu ai permis.

- Vino cu mine! - Dar trebuie!

Trebuie să aduc un doctor! Dacă nu, moare.

Cu spitalul, te rog!

Vreau să vorbesc cu medicul ofițer Menzen.

Salut! Hohensee la telefon.

Am nevoie urgentă de un medic pentru dna de Malvines.

Cred că e vorba de un infarct.

Infarct?

Da.

Da, un infarct.

Mergi la mama ta! Vine imediat doctorul.

Păstrați medicamentele astea!

- Mulțumesc, dle doctor. - Sunt noi.

Ai văzut cât de eficiente sunt.

Trebuie să mai știi ceva.

Inima mamei tale e într-o stare proastă.

Trebuie să se odihnească și să nu se enerveze.

Eu nu pot face nimic?

Nu o îngrijora, dacă se poate.

Da, dle doctor.

Mulțumesc. Noapte bună!

Dle comandant.

Voiam să vă mulțumesc

pentru bunăvoința de a ne ajuta pe mama și pe mine.

Ar fi trebuit să vă spun dinainte.

Dar cred că înțelegeți

că am fost foarte îngrijorată din cauza sănătății mamei.

Admirabil, dră de Malvines.

Știu că te-a costat discursul ăsta.

Ce păcate ai făcut pentru pedeapsa asta?

Da, puteți să-i spuneți pedeapsă.

Nimeni nu știe ce înseamnă să-i fiu datoare unui german.

Îmi voi plăti datoriile.

Dar vă urăsc.

Mi-ați omorât tatăl.

Dvs. și cei asemenea.

Ura e o greșeală.

Nu cred că tatăl tău te-ar fi încurajat să urăști.

Crede-mă, îi respect patriotismul și curajul.

Îți iau geanta, Nicole?

Nu merg acasă. Rămân la Paulette peste noapte.

Tatăl ei a încercat să ne salveze de la rechiziție casa din Bruxelles.

Poate are vești.

Sper că sunt bune.

- La revedere! - Pa!

Îmi pare rău că tata n-a putut face nimic.

Nimeni nu poate face nimic cu germanii.

E adevărat că nu l-ai văzut niciodată pe comandant?

Nu v-ați văzut prin casă?

Normal că l-am văzut.

Ca și tine.

Cum e comandantul cu adevărat?

Îl detest.

E tot timpul acolo…

chiar dacă nu-l văd.

Asta urăsc cel mai mult.

E cel mai arogant om pe care-l cunosc.

Urlă tot timpul fără niciun motiv.

Blumel, nu poți să fii aici când vin?

Chiar și oamenii lui sunt îngroziți de el.

Parbrizul nu e curat, iar bara e murdară toată.

Cu oamenii noștri se poartă de parcă n-ar avea dreptul să trăiască.

Se plimbă prin oraș țanțoș ca un păun.

Se plimbă prin parc și prin casa noastră de parcă sunt ale lui.

Nu-l suport.

Într-adevăr, e tartorul orașului…

dar toți îl urăsc.

Vreau să-ți arăt ceva.

Vino!

Hai!

Mergi pe vârfuri!

Repede!

Dacă ne prinde mama, face balamuc.

Café Rouge e lângă noi.

Uite! Comandantul merge acolo uneori și cinează cu ea.

Mama mi-a interzis să mă uit. Crezi că am putut să m-abțin?

Femeia se numește Florine.

Ce părere ai de părul ei?

Așa e moda la Paris.

- E belgiană? - Da.

Se distrează, e mereu înconjurată de germani.

A stat în brațe la comandant.

Nicole, ai înnebunit? Vino, o să ne prindă!

Trebuie să cauți melodia care nu se vede.

Uite! Iat-o!

Notele dreapta

trebuie cântate cu delicatețe.

Pe listă scrie

cantando, cântat.

Lasă părțile dificile! Intră direct în melodie!

Am cântat fără note și m-am pierdut.

Hai!

Apasă clapele delicat, dar ferm,

și o să iasă.

Frazezi foarte bine.

Dar lista asta,

notele, nu sunt suficiente.

Trebuie să intri direct în melodie

și să ieși pe partea cealaltă.

Vezi? E mai bine deja.

Vino mâine! Vedem dacă ai mai progresat.

O să mă întorc la ora șapte.

Pe mâine, domnișoară!

Fräulein de Malvines.

Bună seara, domnișoară! Mă bucur să vă văd.

- Adu vinul! - Da, dle colonel.

Ai exersat serios?

Să vedem ce ai făcut de ieri!

Nu te simți obosită?

Când faci ce-ți place, nu obosești, nu?

Mai întâi, cina, apoi, muzica.

Nu mi-e foame.

Ești foarte slăbuță. Știu că e penurie de mâncare.

Vino!

Ceai. Prăjituri.

- Căpșuni. - Și frișcă.

Poate crezi că le iau de pe piața neagră.

Prăjitura și untul sunt de la mine de-acasă, de pe Coasta Amber,

în Marea Baltică.

Și eu am un castel acolo.

Uneori îmi este dor de el.

Pentru că…

Da?

Asta nu e casa dvs.

Este a lui Phillipe.

El ar trebui să fie aici. Nu dumneavoastră.

Phillipe?

Vărul meu, Phillipe de Malvines.

Acest domn?

Da.

Are o figură drăguță.

Probabil crezi că-mi place să profit de ospitalitatea ta.

Este o necesitate nefericită.

Ai o țară frumoasă, mademoiselle.

Dar fiecare crede la fel despre țara lui, nu crezi?

Nu cunoști coasta Mării Baltice.

Apa e albastră acolo.

Uneori mi se pare mai albastră decât oriunde altundeva.

Când eram mic, eram sigur de asta.

Dar așa se întâmplă la tinerețe.

Iartă-mă, mademoiselle!

Am o rană veche care, uneori, mă macină.

Prăjitura ar trebui să fie bună.

Mi-o face bătrâna mea asistentă.

Are grijă de casă cât sunt plecat, fiindcă sunt singur.

Probabil ți se pare ciudat că am o asistentă.

Toți începem la fel… și sfârșim la fel.

Mănâncă niște frișcă!

Îți place frișca.

Mulțumesc.

N-are timbru?

- De la cine e? - De la comandant, doamnă.

Bani?

Comandantul îmi trimite ba…

Oare pentru ce?

Pentru a doua oară în viață germanii mi-au năpădit țara,

s-au folosit de casa mea. La ce se așteaptă?

Să cumpere iertare cu bani?

Nicole, te rog!

Înapoiază-i-i comandantului

și spune-i că madame de Malvines

nu închiriază camere ofițerilor germani,

dar se resemnează la ceea ce i se impune.

Felicitări!

Nicole, știi ce ai realizat?

Te-ai transformat dintr-o artistă competentă, într-una adevărată.

Pasul e subtil, dar uriaș.

Sunt mulțumit și încântat.

De asemenea,

iartă-mă, dar și puțin surprins.

Nu mă așteptam să faci acest pas așa curând.

- Pot să intru? - Departament… marș!

Cel mai rău lucru la germani

sunt afurisitele astea de orchestre.

Sunt îngrozitoare.

E o profanare a muzicii.

Acesta e tânărul cu care te văd mergând spre casă adesea.

Poate că nu știe,

dar s-a încurcat cu cineva care, într-o zi, poate fi celebră.

Celebra mademoiselle de Malvines.

Sau poate, până atunci, vei fi „madame”.

Mulțumesc.

Se întâmplă ceva.

Treci acolo!

La comanda dvs., dle locotenent! Să mergem!

Fischer, stai aici cu doi bărbați!

Da, să trăiți!

Primul bărbat, locotenentul.

N-avem timp de pierdut, pune repede în camion!

Dle locotenent, bărbatul ăsta era pitit în pod.

Afară cu el!

Hai, mai repede, mai bine!

Fuge cineva acolo.

Prindeți-l!

Oprește-te!

Oprește-te și așteaptă!

Împușcă-l!

Ce se va întâmpla cu ceilalți?

Vor fi împușcați.

Se spunea că Hohensee nu e așa de rău ca Ilsenstein.

Ai grijă, te aude cineva! Vor fi împușcați.

Vor da jos regele, un neamț, apoi altul.

Vor fi împușcați.

Toți sunt criminali și călăi!

Vor fi împușcați.

Vor fi împușcați.

Nicole?

De ce n-ai venit?

Te-am așteptat.

- Ești palidă. Ești bolnavă? - Nu.

Când am venit acasă azi, niște soldați de-ai tăi…

Deci asta era!

Îmi pare rău că ai văzut asta!

Îți pare rău.

Eu nu accept crima la fel de calmă ca voi, germanii.

Unul dintre prizonieri a fost împușcat când evada.

Împușcat? Măcelărit.

Măcelărit ca un animal, cum vor fi și ceilalți.

Vei avea grijă de asta.

- Știi că așa este. - Da.

Bărbatul cu care te vezi zilnic,

cel cu care studiezi muzică…

Sunt soldat.

Multe dintre îndatoririle soldaților sunt neplăcute.

Dar nu e nimic personal.

Bărbații ăia sunt belgieni.

I-ai condamnat la moarte. Asta nu e personal?

Nicole.

Orice belgian în locul meu

ar fi condamnat la moarte orice sabotor german.

Bărbații de azi sunt patrioți

și sunt responsabili pentru moartea a zece soldați germani.

Treaba noastră e să-i prindem. A lor e să scape.

Știu la ce riscuri se supun. Suntem în război.

Am un respect deosebit pentru curajul inamicilor mei.

Poate că n-ar trebui să-ți spun asta.

E mai simplu pentru cotropitor să fie generos.

Adică e mai dificil pentru cel cotropit…

nu-i așa?

Mai dificil, da.

Și mai nobil.

Bună dimineața, Nicole!

Ai întârziat.

Am trimis mașina.

Voi merge pe jos.

Ai plâns toată noaptea.

E o prostie.

Fruntea ta lată…

Gândești prea mult.

Te-ai întrebat dacă să mai continuăm orele de muzică.

Decizia îți aparține.

Desigur, sper că da.

Și eu m-am gândit.

Îți vorbesc ca și cum n-ai fi fiica lui Frederic de Malvines,

împușcat pentru sabotaj,

și ca și cum eu n-aș fi succesorul

celor care ți-au ucis tatăl.

Ceea ce împărtășim nu are legătură cu războiul.

Discuțiile și ceea ce am lucrat împreună.

E de o mie de ori mai important decât resentimentele.

Dincolo de toate astea, ești un om…

o artistă.

Dar tu ești tot german,

iar eu sunt tot belgiană,

oricât ai încerca să ignori asta.

Iar acest sentiment despre care vorbești…

- Te referi la patriotism? - Nu.

La furie oarbă și fanatism.

N-au nicio legătură cu patriotismul.

Soldații nu au dușmani, ci doar adversari

care-și pot strânge mâna cu respect dacă luptă loial.

Mânia e apanajul civililor. Tu ar trebui să fii mai presus de asta.

Întârzii.

E aproape 20:45.

La revedere!

Mozart.

Da, Figaro.

Blumel. Adu două cafele!

Știi povestea?

Cea mai încântătoare operă a lui Mozart.

Vreau să studiezi partitura…

pentru ca atunci când vei vedea opera la Bruxelles, să înțelegi.

Bruxelles?

- Săptămâna viitoare? - Da.

Se cântă Figaro. O cântă Lotte Schonberg.

Ai spus că n-ai văzut nicio operă. E timpul.

Lotte e o mare artistă și o bună prietenă de-ale mele.

Mulțumesc, Blumel.

Nu pot merge cu tine la Bruxelles. E imposibil.

Mama nu mi-ar da voie.

Vei vedea că tocmai mama ta te va trimite la Bruxelles.

Mama?

Cum așa?

Nicole!

Da, mamă.

Ne eliberează casa din Bruxelles.

Vai, mamă! E minunat.

Când o să mă întremez, poate ne lasă să stăm acolo.

- Altceva? - Da.

Trebuie să meargă cineva să verifice inventarul și să semneze.

Mă tem că eu nu pot călători până acolo.

- Dar mamă, pot merge eu. - Nu, Nicole!

Nu te pot lăsa să mergi singură.

E păcat, dar… trebuie să mai așteptăm.

Pot să stau la madame Daumier. E doar o noapte.

Da, ai putea sta la ea.

S-ar bucura mult să mă revadă.

Da, e o idee bună. Îi scriu diseară lui madame Daumier,

iar dacă ai nevoie de ceva, sunt sigură că te va ajuta.

Da, mamă, nu-ți face griji!

Nu te bucura prea tare!

Sunt bine.

NUNTA LUI FIGARO ACTUL IV

Gunther!

Nu știam că ești aici.

Trebuia să mă anunți. Mă simt ofensată.

Ce te aduce la Bruxelles așa, dintr-odată?

Am venit să te ascult cântând

și să o educ pe copila aceasta.

Am ascultat actul I din față,

dar m-am gândit că ar vrea să stea aici.

Scuză-mă, trebuie să plec!

Ne vedem mai târziu. Vino în cabina mea!

Și adu și fata cu tine!

S-au întâmplat multe azi.

Pare imposibil să se întâmple atâtea

în 24 de ore.

Trebuie să plec.

Madame Daumier își va face griji.

- Bună seara! - Bună seara!

Sper să ne revedem.

Poate nu înainte să te întorci acasă, dar curând.

- Noapte bună, dragă! - Noapte bună!

Nu e nevoie să cobori.

Așteaptă mașina afară.

- Noapte bună! - Noapte bună!

Îmi place trandafirul tău sălbatic.

E foarte sensibilă, nu?

Foarte sensibilă.

Va suferi mult.

Mă fascinează cum cântă la pian.

Cred că vrei să spui că ea te fascinează.

Da, o iubesc.

Și ea mă iubește, deși nu-și dă seama.

Poate că ți se pare ciudat, dar e adevărat.

E prima ei dragoste.

Și eu am avut o primă dragoste.

Îți amintești?

De-asta pot vorbi cu tine.

E îngrozitor să ții un astfel de secret în suflet.

Nu i-ai spus?

Nu.

N-a fost impresionată doar de cum cânți, ci a crezut…

că noi doi încă…

Încă nu e femeie, Gunther.

Dar va deveni femeie. Și atunci?

Nimic.

Ea are 20 de ani, eu am 45.

Ea e belgiană, eu sunt german.

Frații ei au murit luptând cu noi, și i-am împușcat tatăl fiind spion.

Totul se va sfârși natural.

Am cerut să fiu transferat.

Te întorci pe front?

Da, vreau să fiu din nou soldat.

Tocmai acum?

Nu ai cum să înțelegi.

Ești artistă, slavă Domnului!

Dar eu am îndatoriri…

care nu se împacă cu onoarea unui soldat.

Cred că pot să înțeleg.

E ca și cum eu, soldat german, am fost contaminat de Gestapo.

Trebuie să respect ordine.

Un soldat trebuie să respecte mereu ordine?

Chiar și când sunt malefice?

Un soldat n-ar trebui să-și pună asemenea întrebări.

Ba va trebui, într-o zi.

Nu-ți lăsa onoarea de soldat să te orbească!

Fii fericit cu micul tău trandafir sălbatic, Gunther.

Spune-i că o iubești!

Nu.

Singurul serviciu pe care i-l pot face e să nu-i spun niciodată.

Să n-o las nicio clipă să creadă că mă iubește.

Greșești, Gunther.

E atât de puțin timp pentru fericire!

Mă bucur că te-ai gândit să aduci ăsta cu tine.

Cele mai frumoase poze cu tine din copilărie sunt în acest album.

Da.

Și cu tatăl tău.

Cea de pe cal, pe care mi-o doream mult.

Uite-l și pe Phillipe!

Ce tânăr era, doar un copil.

Nimic nu-l poate schimba pe Phillipe. Mereu va fi la fel.

Pe-asta ai făcut-o acum un an și ceva.

Și totuși… arăți diferit.

Cum?

Parcă te-ai maturizat brusc.

Simt că ți s-a întâmplat ceva.

Ce este, draga mea?

Lasă că știu!

Sunt anumite lucruri pe care nu mi le spui.

Uneori mă îngrijorezi, Nicole.

Știu că-ți iubești căminul.

Am auzit că mulți tineri muncesc pentru țara lor acum.

Mă temeam să nu fii în pericol.

Atâta tot.

Jacques Gureaux mi-a spus că a ascultat o transmisiune din Londra,

în care se spunea să fim pregătiți pentru un al doilea front.

Poate că e doar propagandă.

Ce părere ai, Gerard?

Ai auzit tu transmisiunea?

Nu.

Atunci nu poți fi sigur.

Oamenii scot tot felul de zvonuri.

- Căile ferate sunt aglomerate. - Da.

- Trenurile circulă toată noaptea. - Înseamnă un singur lucru.

Trupe, întăriri.

Cine cântă la pian?

- Comandantul. - Comandantul?

Cântă frumos.

De ce n-ai spus că și el cântă la pian, Nicole?

Nu mi s-a părut atât de important.

Cântă des?

Da.

Te-a auzit cântând?

Cred că da.

Încă nu l-ai văzut?

N-ai vorbit cu el?

Mi se pare fascinant.

Când mâinile alea nu cântă la pian,

semnează condamnări la moarte.

Ei bine…

Și eu am ascultat un post britanic.

Și vă spun că, în curând, brutele astea de germani vor fi zdrobite.

N-o să-l ajute cântatul la pian.

Cum puteți să tolerați un asemenea lucru?

Tu, Paulette. „Cântă frumos.”

Ce legătură are?

Ce legătură are frumusețea cu războiul?

Și un tigru e frumos.

Dar nu stai ca prostul

și-l admiri când te atacă.

Îl distrugi.

E ora 23:00 și n-am permis.

Nici eu.

Va trebui să rămâneți aici.

Nu puteți risca să plecați fără permis.

Herr Von Hohensee locuiește aici, nu?

Îi cerem permis.

Nu știu ce să spun…

Suntem prieteni cu mademoiselle de Malvines.

Am stat mai mult decât ne așteptam,

iar eu și domnișoara am depășit ora de plecare.

Am venit să cer permise de deplasare,

din moment ce belgienii pot păși pe pământul lor doar suferind.

Cu siguranță vă trebuie permise.

Vezi tu, domnule Sangfroid,

ghearele tigrului pot fi folosite și pentru altceva

decât pentru condamnări.

Ne-ați ascultat conversația.

Oarecum. Era imposibil să nu aud.

Părea mai mult un discurs, nu o conversație.

Îți amintesc că este o abatere gravă

să asculți posturi ale inamicilor.

Am primit ordin să aplic cele mai stricte amenzi.

Dar, în cazul dumitale,

nu avem de-a face cu vreun risc la siguranța noastră.

De fapt, dle Sangfroid,

dumneata nu constitui niciun fel de risc.

Chiar și așa,

încearcă să nu-ți mai arogi alte libertăți,

fiindcă voi fi nevoit să-ți reamintesc bunele maniere

într-un mod coercitiv, ca la școală.

Sunt sigur că ai dezavua o bătaie de la soldații mei.

Gerard!

- Noapte bună, Nicole! - Noapte bună!

Te-ai comportat îngrozitor cu Gerard.

Ești detestabil.

Arestează-l sau trimite-l la pușcărie,

dar nu-l trata așa!

I-ai ucis demnitatea,

nimeni nu poate trăi fără ea!

De unde-ți vin ideile astea, Nicole?

Ce contează?

Nu pot să te iert. Ai fost disprețuitor.

Ai avut dreptate cu un lucru.

Nimeni nu poate trăi fără demnitate.

I-ai răpit-o. Sper că poți trăi cu asta.

Și mai vorbești de generozitatea câștigătorului!

Cred că-ți dai seama că prietenul tău s-a purtat oribil.

Da, dar mă gândeam că înțelegi!

Ție ți-ar plăcea să ceri voie să circuli prin Berlin?

Blumel, haina!

A vrut să-ți demonstreze ție

și celorlalți că e curajos.

Dar, iar soldații tăi probabil că l-au și arestat deja.

O să sun la poartă.

Dacă a fost arestat, o să fie eliberat.

Ce generos ești!

Poți să-i redai și demnitatea?

Da, asta e cea mai importantă.

Va veni aici după ce voi pleca.

Azi are toane.

Când e așa, Blumel trebuie să-i cânte ore în șir.

Am o grămadă de treabă pentru Blumel în bucătărie.

Știi ce s-a întâmplat?

Cu comandantul?

Nu l-am văzut de trei zile.

N-o să-l mai vezi multă vreme de-acum încolo.

Vor pleca în curând.

Blumel deja a început să facă bagajul.

E adevărat ce mi-a spus Anna?

Nu știu ce ți-a spus Anna.

Că pleci.

Da.

Aveai de gând să pleci fără să vorbești cu mine?

Nu credeam că mai avem ce să ne spunem.

- Și acum pleci la… - Unde?

La cafenea.

Ce te privește pe tine unde plec?

Cu cine mă întâlnesc? Ce te privește pe tine?

Știi că mă privește!

De ce mă faci să sufăr?

Te rog, nu pleca!

Nu pleca, te rog!

Nu te las să pleci. Te rog!

Te rog, nu pleca!

Radiezi iubire.

Îți iese prin toți porii.

Nimeni n-a observat nimic?

Mama ta?

Crede că e vorba despre Gerard.

Oamenii cred ceea ce vor să creadă.

Nimic nu e ceea ce pare,

în afară de noi doi.

Ce se va alege de noi?

Când voi fi bătrân, tu vei fi încă tânără.

Vei avea un amant.

Iar eu îmi voi petrece timpul ascultând Othello

și fiind foarte gelos.

Mi-ar face plăcere.

Războiul se va încheia în curând?

Războiul nu există.

Nimic nu există dincolo de camera asta,

dincolo de acest moment.

Nicole!

Am vești grozave.

Phillipe e aici.

- Phillipe? - Da, a fost tot timpul aici.

Vrea să te vadă.

Te așteaptă diseară în oranjerie.

Phillipe.

E minunat!

Phillipe. Vai, Phillipe!

Nu te apropia de mine!

Aș putea să te ucid pentru ce-ai făcut.

Știu absolut tot. Ai înțeles?

Nu, Phillipe, nu!

Ți-ai dezonorat familia.

Noi trăim ca șobolanii hăituiți,

iar tu mergi la operă cu hăituitorul.

Îi mănânci mâncarea, îi bei vinul și te iubești cu el.

Tu, verișoara mea.

Phillipe, nu înțelegi!

Taci și ascultă-mă! N-am mult timp.

Datorită relației tale cu germanul, ne poți fi de folos.

Vrem un mulaj al cheii de la seiful comandantului.

Ne vei face rost de el.

Nu pot să-l trădez.

O vei face, pentru că trebuie.

Gândește-te că ar afla mama ta!

Asta ar ucide-o.

Foarte bine. Ascultă!

Asta trebuie să faci.

Știm că Hohensee ia un sedativ.

Ți-ar fi ușor să-i strecori unul în plus în cafea.

După ce adoarme, iei cheia

și faci un mulaj de ceară.

Afară, toată lumea!

Mulțumesc, pe aici!

Pașaportul, vă rog!

Mulțumesc.

Tot orașul e plin de patrule.

Am fost controlată de două ori.

Nu știu exact ce s-a întâmplat, dar e ceva.

Cred că ai vrea să-mi vezi și tu actele.

Fräulein, asta e familia mea.

El e fiul meu cel mare, are 15 ani.

Intră!

De ce bați la ușă, Nicole?

Am mai venit, dar nu erai aici.

Ai întârziat.

Sunt chiar așa de urât?

Da, foarte urât.

Suntem apropiați unul de celălalt.

Ce este?

Nimic.

Nu-mi ascunde nimic, Nicole!

- S-a întâmplat ceva. - Nu.

Ce este?

Nimic.

Te rog, nu mai cânta!

Blumel!

Alo, Hohensee la aparat.

Da, vin acum.

Mașina.

Trebuie să plec.

Nicole!

Felicitări!

N-am putut să ne vedem,

dar Phillipe îmi spune că succesul ți s-a datorat ție.

Ești o fată curajoasă.

Am un mesaj de la Phillipe.

Hohensee își ține în cameră cele mai importante documente

după ce i-a fost spart seiful.

Phillipe știe lista suspecților de la sabotajul de azi-noapte.

Încă nu a fost nimeni arestat.

Ia lista,

ca data trecută, și adu-i-o diseară!

În regulă.

Voiam să mă asigur că n-ai adus musafiri nepoftiți.

Un aliat cu forța nu e de încredere.

Bine.

Oamenii ăștia nu vor fi disponibili

când prietenii tăi germani vor veni să-i aresteze.

Dacă nu scap întreg din asta,

amicii mei îl vor termina

pe Hohensee imediat cum iese din casă.

E în siguranță cât timp avem nevoie de el.

Să nu uiți asta nicio clipă!

Tu prima.

Tu ai făcut asta, Nicole.

Tu ai făcut asta.

De ce-ai făcut-o?

Răspunde-mi!

N-am nimic de spus.

Chiar nimic?

M-ai umilit.

De fapt, m-am umilit singur

crezând că ar putea exista loialitate între noi doi.

Suntem în război.

Probabil că aș fi făcut la fel.

Dar mă iubești, nu-i așa?

- Te iubesc. - Sau a fost milă?

Nu!

O știi doar. Nu trebuie să-ți spun.

De ce ai făcut-o?

De ce nu putem…

Cum poți să mă minți privindu-mă în ochi?

De ce ai făcut-o?

Nu știu.

Nu știu…

- Ai fost obligată. - Nu.

- Ba da! - Ba nu!

- Spune-mi cine! - Nu pot.

Cum te-a făcut să mă trădezi?

Cum?

Cum?

Știi…

nu-i așa, că nimeni nu poate trăi fără demnitate?

Tu ai spus-o.

Dle colonel.

Intră!

Dle colonel, locotenentul major Kraus.

Spune-i să intre!

Adu-l aici!

Ai fost neîndemânatică.

Rațiunea îmi spunea că tu ai fost, dar nu voiam să cred.

Intră!

Cel la care s-au găsit actele

a fost arestat, dle colonel.

Am găsit doar un pașaport cu numele Jean Lepaire,

un fermier.

Jean Lepaire.

Adu-l încoace!

Așadar…

Lăsați-mă singur cu el!

Nu mă deranjați până nu vă chem!

Toată lumea, afară!

Am spus că vreau să rămân doar cu el.

Ai înțeles?

Jean Lepaire, fermier.

Sunt onorat, monsieur Phillipe de Malvines.

Deci tu ai târât-o pe verișoara dumitale în treaba asta.

La fel ca noi toți,

verișoara mea a vrut să se răzbune.

Și?

Crezi că ai putere asupra ei.

Te-a făcut să pari ridicol, te-a învins.

Vii dintr-un neam de sentimentali, iar sentimentalismul e ridicol.

Acum ce vei face?

O împuști sau o cruți și explici Gestapoului?

Dacă o cruți,

ce va păți de mâna belgienilor când vor afla adevărul?

Unde-ți sunt prietenii?

Te-au părăsit?

Sunt singur.

Trebuie să te duc la sediu.

Dă-i drumul!

Blumel. Cheamă gărzile!

Gunther, dă-i drumul!

Ai să-mi spui ceva, Nicole?

De ce nu asculți ce are de spus?

Și-ar trăda conaționalii doar dacă…

Tu ești cel care a trădat!

Nu mi-a spus nimic.

Duceți-l pe acest bărbat la comandantul Thur!

Vin și eu.

Da, dle colonel. Luați-l!

Nu ieși în seara asta!

Mi-e teamă.

Blumel va avea grijă de tine.

Gunther!

Stop!

Gunther.

Gunther, ia-mă cu tine!

Foarte bine.

La comandantul Thur!

Ajută-mă cu astea!

În regulă. Sunt liber.

- Gerard. - Phillipe, pe aici!

Nu, să-l prindem pe Hohensee!

În direcția asta.

Pe aici!

Înapoi la castel!

Nicole.

Nicole!

Repede!

Un doctor!

Alo! Dle comandant Thur. Cu spitalul, vă rog!

Da, aștept, dar grăbiți-vă!

Alo, spitalul?

Doctor Menzen.

Nicole.

Nicole!

Nu-l găsiți? Căutați-l!

Nu-l găsesc.

Da. Să vină numaidecât la castelul de Malvines.

Ce se va întâmpla… cu tine?

Speram să fim împreună.

Nu m-am gândit…

că mă voi elibera…

Poftim? Un accident.

Da… un accident.

Regret profund, doamnă…

pierderile războiului.

Sper din tot sufletul

că fiica mea v-a rănit cât de mult a putut.

A fost bună, nu?

Deschide!

Sună la oficiali!

SFÂRȘIT

Subtitrarea: Anaeli Sim