Original subtitles

SĂRUTUL OTRĂVIT Episodul 83

Ia apa.

Unde sunt ?

Sunt aici.

Kazim mi-a spus să plec. A mințit ?

Kazim nu ştie nimic. Eu îmi protejez nepotul.

- Ai înnebunit. - Tu ai înnebunit.

Cum îndrăzneşti să încerci să fugi când îmi porți nepotul ?

Trebuie să plec. Nu mai pot să stau aici.

Poți să deschizi uşa ? Trebuie să plec. Nu pot să stau aici.

Nu te obosi. O să stai aici până naşti.

După ce naşti, dacă vrei să pleci, poți să te duci naibii.

Nu-mi pasă.

Se pare că nu mă înțelegeți. Bărbatul ăsta mi-a mai răpit fiica.

Acum, fiica mea a dispărut şi e însărcinată.

Dacă i se întâmplă ceva, veți fi responsabili.

Am luat declarația şi avem înregistrarea.

Nu o căutați ?

Nu o putem declara dispărută înainte de 48 de ore.

Cum adică ? Nu puteți face nimic ?

Să mergem !

Vă rog, nu plecați ! Vă rog, găsiți-mi fiica.

Şermin, încetează... Vino, te rog.

Încetează tu ! Ai văzut tot. Cum îmi spui să fiu calmă ?

- I-a făcut ceva. - Calmează-te.

I-a făcut ceva fiicei mele. S-a întâmplat ceva cu fiica mea.

Ai făcut ceva ? Nu a făcut nimic.

- Minte ! - Hai să luăm aer, să te calmezi.

Nu mă atinge ! Te omor !

- Şermin... - Te omor !

- Şermin, calmează-te. - Lasă-mă ! Nu mă atinge !

Kazim, nu ai dreptul să-mi faci asta ! Ajunge !

Ajunge !

Ce s-a întâmplat ? Te-ai tăiat rău la mână.

Vino. Dă-i drumul.

Ține apăsat aşa.

Te doare ?

Aveți nevoie de ceva, dnă Macide ?

Te implor, scoate-mă de aici !

Nu pot să respir aici. Nu mă simt bine.

Te rog, scoate-mă de aici.

Îmi pare rău, nu pot face asta. Dacă aveți nevoie de ceva...

Sunt însărcinată, am un copil.

Şi nu vreau să i se întâmple nimic. Nu mă simt bine deloc.

Te implor să mă scoți de aici. Nu mai rezist.

- Îmi pare rău. - Te rog !

Te rog !

Te rog ! Te implor să mă scoți de aici !

Te rog, nu mai rezist.

Nu mai ştiu ce să spun. O să înnebunesc.

De câte ori am spus-o ? De ce trecem prin aceleaşi lucruri ?

M-am săturat să trăiesc aceleaşi lucruri.

Am spus de o mie de ori, am plâns, am implorat, am luat-o razna.

Fiica mea, nu te duce, nu avea încredere în bărbatul ăsta.

I-am spus că o să i se întâmple ceva rău.

- Şi ce s-a întâmplat ? - Şermin, draga mea...

Dar ea are dreptate, desigur. De ce să asculte o asemenea mamă ?

Lasă-mă pe mine. Dar tu eşti cea mai echilibrată dintre noi.

I-ai spus şi tu că nu e bine, să nu se arunce în foc.

Şi ea ce-a făcut ? A ascultat ? Nu, nu a ascultat.

Face ce vrea ea, a hotărât singură.

Vino aici. Ştii ce putem face ?

Poți să te calmezi ? Ştiu că e greu, dar stai aici, te rog.

Ştiu că nu are sens pentru tine,

dar poate Kazim spunea adevărul.

Nu se poate ? Poate chiar a eliberat-o pe Macide.

A trecut prin atâtea. Era în pericol să moară.

Poate şi-a învățat lecția.

Doamne ! Are sens ce spui ?

Dacă ar fi fost aşa, nu ne-ar fi sunat fiica mea ?

Nu ştiu, Şermin. Încerc să gândesc limpede.

Poate s-a dus undeva să-şi limpezească gândurile.

Şi apoi o să sune. E imposibil ?

Nu, Sara, nu mă simt bine deloc.

S-a întâmplat ceva îngrozitor.

Cine ştie unde au dus-o pe fiica mea...

Cine ştie unde e copilul meu acum...

Puteau să se uite pe imaginile de pe camerele de supraveghere.

Dar nu au făcut-o. A ieşit singură, a dus-o cineva ?

De unde să ştiu eu ? Au spus 48 de ore !

Orice se poate întâmpla în 48 de ore !

Ai dreptate, nu ştiu ce să spun. Nu putem face nimic.

Să treacă 48 de ore şi vedem dacă a plecat singură,

dacă a ieşit cu cineva... O să vedem înregistrările.

Ştii ce e cel mai important în astea 48 de ore ?

Să-ți păstrezi mințile. Vorbesc serios.

- Bine, Sara. - Nu putem decât să aşteptăm.

O să aşteptăm. Ajunge...

Şermin, îmi pare rău, dar trebuie să plec.

Trebuie să mă duc la tribunal cu Ateş. E ceva oficial.

Ai dreptate, Sara, îmi pare foarte rău.

Faci un lucru aşa de frumos, şi eu ți-am stricat bucuria.

Poți să mă ierți ? Problemele nu se mai termină. Ce să fac ?

Nu, mie îmi pare rău că trebuie să plec.

Lnişteşte-te, plec, rezolv ce am de rezolvat şi vin înapoi.

O s-o găsim pe Macide teafără. Nu o lua razna.

Nu face nicio nebunie. Aşteaptă.

- Bine ? - Promit. Bine.

- Acum plec. - Ne vedem.

Cu bine, draga mea !

Macide ?

Bună ziua ! Vorbesc cu Şermin Ince ?

Da, eu sunt.

Sun în legătură cu moştenirea. Cazul a fost rezolvat.

Vă aşteaptă o casă în Salacak. Pentru detalii...

Doamnă, îmi pare rău, dar ați sunat într-un moment foarte prost.

Nu-mi pasă de case acum. Vă sun eu mai târziu.

Sigur. Puteți suna la numărul ăsta.

Kazim...

Eşti bine ?

Nu cred.

O parte din mine e mândră de ce am făcut,

dar altă parte suferă cumplit.

Parcă m-am condamnat la o viață de suferință.

- Încă nu-mi vine să cred ce a făcut. - Nici mie, mamă.

Dar mă tot gândesc... Dacă am fi fost doar noi, am fi fost fericiți ?

Dacă doar ne-am fi iubit şi n-am fi avut nicio luptă de dus...

Cred că, dacă am fi avut grijă unul de altul,

am fi fost foarte fericiți.

Vrei să spui că toate astea s-au întâmplat din cauza noastră ?

Nu mă cert cu tine, mamă.

Macide a plecat.

Am eliberat-o. Dintre noi, ea merită cel mai mult să fie fericită.

Sper să găsească fericirea unde se va duce,

pentru tot restul vieții.

Nu ne pot dori acelaşi lucru,

fiindcă noi ne vom îneca în nefericirea noastră, ca întotdeauna.

Tu şi copiii, Ahmet, Yasemin, eu şi Cihangir.

Noi ne facem pe noi şi pe cei din jur nefericiți.

Fiindcă aşa am fost învățați. Tu ne-ai învățat aşa.

Întotdeauna am trăit aşa.

Ne-am condamnat la o viață de nefericire.

Nici eu nu ştiu să fiu altfel. Aşa am fost învățată.

Cum să ofer ceva ce nu ştiu ? Nu ştiu să fiu altfel.

Aşa să fie, mamă. Unde e Cihangir ?

Era în birou.

Dle Cihangir, ne-ați spus că vreți să schimbați numele companiei.

- Începem procesul. - Să aşteptăm deocamdată.

Nu e nicio urgență. Cred că putem să mai aşteptăm.

Nu ar trebui să începem procedurile ?

Nu ar trebui, nu e nevoie să facem asta acum.

Începe-le, Arif. De acum, se va face ce spune dl Cihangir.

Adună tot personalul mâine. Vreau să-l prezint pe dl Cihangir.

Bine, Arif ? Cu bine !

De ce faci asta, frate ? Pot să...

Nu cred că poți să mă sfidezi. Ai îndreptat arma spre mine.

Îmi amintesc. Pot să-ți amintesc asta.

Pentru prima dată, nu ştiu ce să spun, dar mi-am pierdut controlul.

Nu am suportat niciodată să fiu înşelat.

Sigur, nu am nicio scuză că am îndreptat arma spre tine.

Aş fi vrut să nu se întâmple, dar s-a întâmplat.

În timp ce te luptai pentru viața ta în spital,

m-am blestemat de o mie de ori. Te rog să mă ierți.

Nu te mai gândi, Cihangir. Şi eu ți-am făcut o mare nedreptate.

Ai dreptate. Să nu ne mai gândim la asta.

Cu plăcere. Dar nu mă simt în largul meu cu chestia asta cu compania.

Nu-mi mai doresc s-o conduc.

Cihangir, nu vreau nicio obiecție. Compania e a ta de acum.

Aş fi vrut să mai stai un pic.

Aveam un plan grozav s-o înving pe mama.

Mi-ar plăcea să rămân doar să văd asta, dar am vorbit la clinică.

De data asta, chiar plec şi mă voi trata.

Nu te-am mai văzut aşa de hotărât.

Nici eu.

Mama ştie că pleci ?

Chiar dacă ştie, nu-i pasă, nu mai sunt favoritul ei.

Acum că Cihangir e la conducere, se învârte în jurul lui ca o molie.

Fratele meu e foarte curajos. Cum de i-a dat compania lui Cihangir ?

Nu pot să înțeleg.

Poate că, după accident, totul i se pare fără sens.

O să-şi revină, dar va fi prea târziu.

Trebuie să plec, nu putem face nimic.

Pot să-ți spun un secret ? Eşti fratele meu preferat.

Drăcuşorule... Dar unul sentimental. Vino aici. Cu bine !

Ai grijă de tine !

Încă un lucru... La ce te gândeşti pentru dna Berrin ?

Felicitări ! Un nou val, la TNR.

Mulțumesc, Demet, dar să nu-i spunem "val", ci "tsunami".

E mai potrivit. Recunoaşte, Mehmet, e mai tare aşa.

După ce am devenit preşedintele companiei,

mirosul de naftalină a dispărut.

- Ce zici ? - Felicitări, domnule !

Mehmet, eşti îmbufnat în fața noului preşedinte ?

Nu, îmi cer scuze, nu îmi prea plac schimbările.

- Dl Kazim vine ? - Sigur. Se poate fără el ?

Mă duc să-l întâmpin, se va uita după mine.

Vino aici.

Azi e ziua cea mare. Ai obținut ce voiai. Felicitări, frate !

Să spunem că am luat decizia corectă ca familie, Yasemin.

Nu cred că a venit încă.

- Pe cine cauți ? - Pe mama.

O să vină cu fratele meu. Vor fi aici în curând.

O să mă ocup un pic de invitați. Nu mă mai lasă singur după.

Am devenit celebru.

Nu vreau să-ți umbresc faima, dar nu am găsit o ocazie mai bună.

Trebuie să-ți distrug petrecerea, frate.

Am vorbit la telefon în jur de 20:00.

Apoi am plecat şi am venit aici. Poate a plecat atunci.

Să verificăm camerele de supraveghere de la uşa din față.

Între 20:00 şi 21:00.

- Ai dat de dna Berrin ? - Nu.

Am sunat de mai multe ori, dar nu mi-a răspuns.

O să fie furioasă pe noi.

- Uite, Macide pleacă. Ați văzut ? - Stai ! Dă înapoi.

Uite ! Ați văzut ? Plânge. I s-a întâmplat ceva.

Să verificăm pe camerele din apropiere.

Am înțeles.

Poate s-a întâmplat ceva cu copilul meu.

Vă rog să-mi găsiți fiica.

Vă rog să vă calmați. Facem tot ce putem.

Vă rog.

Te rog să deschizi uşa ! Mă auzi ? Am dureri !

Trebuie să mă duci la spital. Nu mă simt bine deloc.

Te implor, scoate-mă de aici, nu mă simt bine.

Trebuie să mă duci la spital.

Mă auzi ? Am dureri mari. Te rog, du-mă la spital.

Încerc să vorbesc cu dna Berrin. Nu răspunde.

O să înnebunesc ! Nu vreau să-mi pierd copilul.

Mă auzi ? Nu mă simt bine ! Te implor, deschide uşa !

În sfârşit, a venit familia mea ! Ce onoare ! Bun-venit !

- Bine te-am găsit ! - Mamă, frate...

- Eşti fericit ? - Am fost mereu.

Mamă, cum de eşti atât de frumoasă ?

- Eu ? - Da, străluceşti.

Sunt surprinsă. Nu ne-am înțeles mult timp.

E în regulă, suntem mamă şi fiică, se întâmplă uneori.

- Pe tine te iubesc cel mai mult. - Draga mea !

Dacă ați terminat cu revărsarea de iubire, putem să discutăm ?

Ce părere ai, Cihangir ?

Sigur, cu plăcere. Te rog.

Ajutor ! Deschide uşa !

Cât de crud eşti ?

Nu răspunde dna Berrin.

Nu pot să te duc fără permisiunea ei. Îmi cer scuze.

Te rog, ajută-mă !

Doamne, ține-mă întreagă la minte ! Ştiam eu ! E răpită !

Au găsit imaginile de pe camerele din apropiere.

- Ştiam eu ! - Intrați !

Rüstem, arată-i imaginile doamnei.

Asta e Berrin ! Berrin mi-a luat fiica !

A fost odată ca niciodată, într-un regat îndepărtat...

Drumul era larg, dar ăsta nu e sfârşitul.

Nu s-a terminat, călătoria noastră e departe de final.

De-a lungul acestui drum,

au încercat să ne oprească cu obstacole.

Am mers mai departe cu multă muncă, disciplină şi viziune.

Călătoria mea m-a adus aici.

De acum îi predau ştafeta dragului meu frate Cihangir Işik.

Ca şi mine, va face tot posibilul să ducă această companie mai departe.

Îl aplaud şi îi doresc succes !

Mulțumesc mult, frate.

Bună ziua tuturor !

Yasemin ?

Vreau să spun şi eu ceva în această zi fericită pentru frații mei.

După cum ştiți, am crescut cu trei frați.

Eu sunt cea mai mică dintre ei.

Le mulțumesc pentru prezență, pentru susținere

şi că m-au iubit mereu.

Aş vrea să-i pot mulțumi şi femeii

care se presupune că m-a născut şi m-a crescut.

Dar nu pot decât să-mi exprim dezamăgirea.

Fiindcă femeia asta, Berrin Işik, ne-a distrus viețile.

- Yasemin... - Nu te uita aşa la mine !

Nu eziți să-ți asmuți copiii unii împotriva altora

pentru propriile interese.

Eşti o nebună care se preface însărcinată, ca să-şi păstreze soțul.

Eşti o criminală fără suflet, m-ai smuls de lângă mama mea

şi ai făcut-o să se sinucidă.

Yasemin, ce faci ? Mamă...

Dnă Berrin, unde e fiica mea ? Ce ai făcut cu ea ? Spune-mi repede.

- Dnă Şermin, ajunge. - Ce ai făcut ?

Lăsați-ne să ne facem treaba.

Stați puțin ! Domnule polițist, ce se întâmplă ?

Dnă Berrin, sunteți arestată pentru răpire. Am venit să vă luăm.

Vă rugăm să nu ne faceți probleme.

Mamă ?

Copilaşul meu !

Nu mă lăsa, te rog !

Eşti singura mea speranță. Nu pleca.

Eşti singura mea speranță. Nu pleca.

Cum a putut face asta ? Femeia e însărcinată !

Cihangir, taci ! Tu ocupă-te aici, eu mă duc la Macide.

Dă-i drumul, Mehmet !

Bravo, Yasemin !

E un proces complicat...

Facem asta de 40 de ore.

Am crezut că putem face o aplicație, şi gata.

Dar când au cerut probe ADN...

Da, e complicat. Dar au dreptate, Ateş.

Vor să fie siguri.

Nu te mai gândi. Ştim deja rezultatul.

Da. Nu ştiu...

- Ce s-a întâmplat ? Ai emoții ? - Tu nu ?

Nu ştiu. Când ai reacționat aşa, m-am simțit şi eu ciudat.

Să-l deschidem, dacă tot aşteptăm. Deschide-l.

Vorbeşti serios ?

Ce scrie ?

Ce scrie ?

"Proba ADN de la Ateş Kaya"

"nu e compatibilă cu proba ADN a Sarei Kohen în proporție de 99,9%."

Ce ? Nu se potriveşte ? Ce înseamnă asta ?

Da, Şermin ?

Berrin a recunoscut că a răpit-o pe Macide.

Kazim s-a dus după ea. Sunt la secția de poliție.

Fac o plângere. Sara, eşti acolo ?

Da, sunt aici. Felicitări !

E o problemă.

Macide ! Deschide uşa. Unde e Macide ?

Macide !

Macide, eşti bine ?

Kazim ! Copilul nostru moare.

Nu te stresa, sunt aici. Nu vi se va întâmpla nimic.

Mergem la spital. Mehmet, pregăteşte maşina.

Ai cinci minute.

Yasemin, fiica mea...

Încă îmi spui că sunt fiica ta ?

Înțeleg că eşti furioasă pe mine. Ştiu că ai dreptate.

Nu te-am născut, dar te-am iubit ca pe copilul meu.

Aşa cum îi iubeşti pe frații mei ? Nu te obosi. Nu vreau asta.

Ştii la ce m-am gândit de când am aflat că nu eşti mama mea ?

Mă întreb dacă am ochii mamei.

M-am întrebat mereu de ce culoarea ochilor mei e diferită.

M-am gândit cum m-ar fi iubit mama dacă ar fi trăit.

Sau tata, frații mei... Poate aş fi fost un copil fericit.

Sau aş fi avut amintiri frumoase, ca oamenii normali.

Dar tu mi-ai luat toate astea.

Nu doar mi i-ai luat pe ei, dar m-ai închis în iadul tău.

M-ai adus în întunericul tău.

Acum stau în fața ta

şi urăsc persoana pe care am iubit-o cel mai mult.

Tu m-ai învățat şi asta. Nu să iert, să urăsc.

Fie ca ăsta să fie sfârşitul tău amar !

Îm pare rău, dle Kazim, am pierdut copilul.

- Cum e Macide ? - Fizic, e bine.

Dar a trecut printr-o traumă importantă. E epuizată psihic.

Va avea nevoie de tratament psihologic.

- Pot să o văd ? - Nu ar fi bine pentru ea acum.

Mai întâi are nevoie de un consult psihiatric.

Colegii noştri vă vor ține la curent. Îmi pare rău.

Unde e copilul meu ?

Pot să-mi văd copilul ?

Unde e copilul meu ?

Unde e copilul meu ?

Mi-ați luat copilul ? Unde e copilul meu ?

Unde e copilul meu ? Mi-ați luat copilul !

Aduceți-mi copilul ! Unde e copilul meu ?

Vă rog, vreau să-l văd !

Mi-ați luat copilul, aduceți-mi-l înapoi !

Vă rog ! Unde e copilul meu ?

Mi-ați luat copilul ! Îl vreau înapoi !

Vă rog ! Mi-ați luat copilul ! Îl vreau înapoi !

Unde e copilul meu ? Aduceți-mi copilul !

Mi-ați luat copilul ! Îl vreau înapoi !

Un an mai târziu...

Spor la treabă !

Mulțumesc. Un nepot, nu ? Lăudat fie Domnul !

Minunat !

Să-l ducem la spălătorie, dnă Şermin ?

Să văd... Nu e nevoie.

Ştii de câte generații e ăsta ? Va fi spălat de mână.

Bine.

Du-l pe terasă şi spală-l acolo cu grijă.

Bine, dnă Şermin.

Aşa...

Sunt tristă...

Să ne întâlnim singuri...

Au început curățenia şi pregătirile intense.

Sara, nici nu am văzut că ai venit. Bun-venit !

Bine te-am găsit !

Nu am vrut să te întrerup. Cântai aşa de frumos !

Ce să fac ?

Viața nu ne dă mereu case aşa de luxoase.

- Vreau să cânt, să dansez. - Ai dreptate.

- Vino şi ia loc. - Nu ştiu. Ar trebui ?

Vino !

O să aranjez casa asta, ca să se poată trăi în ea.

După, o s-o fac cât mai confortabilă.

Poți să faci un rai aici, te cunosc.

Întotdeauna îi spuneam povestea asta lui Macide.

Îi spuneam poveşti despre cum e să creşti într-un conac

şi mă asculta de parcă era un basm.

Aş vrea să vadă asta.

Şermin, am avut un vis. Dar nu ți-l spun încă.

Te rog, Sara, ştii că sunt curioasă.

O să plesnesc de curiozitate. Te rog !

Lasă-l să se împlinească. Lasă magia neatinsă.

- Nu ți-l spun. - Bine.

Ştiu că pot să te rog toată noaptea, şi tot nu-mi spui.

Mă cunoşti foarte bine.

Aş fi vrut să te ajut, dar am treabă azi.

Adopția trebuia să se finalizeze azi. Am uitat.

În sfârşit, Ateş va fi, oficial, fiul meu.

- Sper să fie bine. - Amin !

După ce termini, vino aici. O să sărbătorim.

- Invită-l şi pe Nejat. - Ar fi frumos.

O să venim. Plec acum, sunt în întârziere.

Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă şi iau când mă întorc.

Bine, mulțumesc.

- Spor la treabă ! - Şi ție.

Draga mea Macide, aş fi vrut să fii aici.

Se spune că e greu să găseşti un taxi în Istanbul,

dar nu mă aşteptam să fie chiar aşa de greu.

- Te-am deranjat şi pe tine. - Deloc. Ce deranj ?

Datorită ție, călătoria în America a trecut repede.

M-aş fi plictisit fără tine.

Dacă găsim un taxi, plec.

Nu se poate, te ducem noi. Unde e hotelul tău ?

În Balat. Dar nu e nevoie.

Balat.

Mă întreb dacă n-ai găsit nimic în altă parte...

Ce să fac ? Nu toți avem bani să mergem oriunde.

Nu asta am vrut să spun.

Balat e o zonă frumoasă, dar suntem în 2022.

E o zonă neglijată.

Cine ştie ce poveşti s-au întâmplat acolo...

Dle Mehmet, ai auzit că o ducem pe dna Nadire în Balat ?

Acum mă simt datoare.

Îți poți plăti datoria.

Familia mea organizează o cină de bun-venit pentru mine.

Vino cu mine. Nu stai singură în prima ta seară în Istanbul.

Şi vom fi chit. Ce zici de asta ?

Nu e nevoie, mulțumesc. E o stradă aglomerată.

Găsesc un taxi. Poți să opreşti ?

Mulțumesc. La revedere !

- Am spus ceva greşit ? - Sigur că nu.

Bine.

Aştept telefonul tău.

Ți-am trimis o cerere pe rețelele sociale.

Am văzut. Mulțumesc din nou. O zi bună !

Domnişoară, geanta...

- M-ai strigat ? - Nu.

Voiam să-ți spun "la revedere" din nou.

Ce te bagi tu ? Treci în maşină.

Chiar se întâmplă acum ?

Potrivit legilor Turciei, eşti mama mea.

Numele tău va fi pe cartea de identitate.

Da. La numele mamei, va scrie "Sara".

Mama mea !

O să te înfurii din nou, dar mă tot gândesc...

Dacă femeia aia de la orfelinat n-ar fi făcut o greşeală,

dacă nu ți-ar fi spus de tata...

- Ce ? - Tu şi copilul...

Ateş, dacă femeia de la orfelinat n-ar fi făcut o greşeală,

dacă nu l-am fi căutat şi găsit pe fiul meu împreună...

Nu am fi văzut ce fericit e cu familia aia.

Nu ştiu... Totul ar fi fost diferit pentru tine.

Ateş, par o persoană care să strice viața unui copil fericit

doar pentru că l-am născut ?

Nu, sigur că nu. Nu eşti aşa.

Când l-am căutat şi l-am găsit pe fiul tău, nu ai fost tulburată ?

- Sau nu vei fi ? - Nu m-a tulburat deloc.

Şi nu mă va tulbura niciodată. Ştii de ce ?

Pentru că vreau să fie fericit

şi am văzut cu ochii mei că e fericit cu familia aia.

E suficient pentru mine.

Nici familia aia, nici copilul nu merită să le fie distrusă viața.

Dacă şi tu ai fi avut o familie şi aş fi văzut că eşti fericit,

nu ți-aş fi tulburat viața.

Eşti un om foarte bun.

Serios, cel mai bun om pe care l-am cunoscut.

Fiul meu frumos... Pot să-ți spun ceva ?

Poate ce-ți voi spune nu va fi înțeles corect de toți...

Dar nu-mi pasă de ce înțeleg alții.

Unora poate să li se pară o răutate sau un egoism.

Dar te-am acceptat ca pe fiul meu şi acum ai devenit fiul meu.

Rezultatele ADN nu contează pentru mine.

Sunt mama lui Ateş.

- Te iubesc aşa de mult ! - Şi eu te iubesc !

- Mamă... - Ajunge !

Să nu devenim sentimentali în mijlocul străzii.

Am plâns destul. De acum, doar vom zâmbi.

Hai să cumpărăm un tort ! Să sărbătorim.

Ce sărbătorim ? Că suntem mamă şi fiu ?

Ați pus prea multe farfurii. Luați una. Sau mai bine nu.

Tata spunea să pui întotdeauna o farfurie în plus la masă,

poate apare un oaspete neaşteptat.

- Am venit. - Doamne, Yasemin !

Nu puteai să renunți la sală azi ?

Calmează-te, mamă. Fac un duş rapid, mă machiez şi sunt gata.

Bine. Hai, fratele tău va ateriza în curând !

Probabil a aterizat deja. Grăbeşte-te !

- Bine, sunt gata în zece minute. - Mă duc să verific la bucătărie.

Fetelor, puneți masa şi veniți la mine.

Nu stați în picioare.

Nu, e în regulă. Nu vă faceți griji.

Nu-mi vine să cred ! Se poartă de parcă nu s-a întâmplat nimic.

Nu pot să înțeleg, Zafer.

Situația noastră ți se pare normală, Serra ?

Ce e în neregulă cu situația noastră ?

Nu ne purtăm de parcă nimic nu s-a întâmplat,

de parcă nu au fost făcute promisiuni ?

- Te rog, nu începe iar ! - E o minciună ?

De când ne-am întors, te bucuri că o să-l vezi pe Ahmet.

Nu vorbi prostii ! Încetează ! Nu vreau să vorbesc despre asta.

Cât de absurd e ? Mă duc înăuntru.

Îți dai seama cât e ceasul ? Sigur că nu.

De ce ai fost tu conştientă în ultimul timp ?

Poți s-o tragi ? Mă deranjează lumina.

Ți-ai luat medicamentele ?

Unde ai fost azi-noapte ? Ştiu că n-ai venit.

E evident că nu ți-ai luat medicamentele.

Ridică-te, fă un duş, schimbă-te şi adună-te.

Vreau să vii la cină diseară. Bine ?

Merg, mă omoară picioarele, dar nu se vede.

La capătul drumului, e celebritatea.

Serios ?

- Ce credeți că s-a întâmplat ? - Nu-mi spune că ai căzut.

- Ai căzut ? - Serios ?

- Ai căzut ? - Da.

Chiar în fața lui Yildirim Mayruk.

- Nu ! Ce ruşinos ! - Era o femeie lângă mine.

În cădere, am tras de fusta ei. Femeia țipa.

Ce ruşine mi-a fost !

Nermin, când eram mici, îți vedeam mereu poza în reviste

şi spuneam mereu că eşti foarte frumoasă. Încă eşti.

Mulțumesc.

Era un tip la orfelinat pe nume Tahsin care te adora.

Mulțumesc foarte mult.

Slavă Domnului că ați venit şi că existați !

Nu ştiu cum aş fi rezistat anul ăsta fără voi.

Draga mea Şermin... Venim oriunde ne chemi.

Mulțumesc. Nu, nu o să plâng.

Am plâns destul în ultimul an, nu ?

Din fericire, avem ceva de sărbătorit.

De fapt, două lucruri. Primul, moştenirea mea.

Iar Sara şi Ateş au devenit, oficial, mamă şi fiu.

- Felicitări ! - Mulțumim.

S-ar putea să avem trei lucruri de sărbătorit.

- Cum aşa ? - Ce ?

- Cu fiul meu... - Vrei să spui tu ?

- Ce ? - Ce e ? Spune odată !

- Am hotărât să ne căsătorim. - Ce vrei să spui ?

- Bravo ! - Minunat !

- Ce veşti bune ! - Felicitări !

- Sunt veşti foarte bune. - Atunci, vă spun şi eu.

Eu şi Elif ne pregătim

pentru examenul de admitere la Universitate.

- Bravo ! - E şi mai bine !

- Felicitări ! - Foarte bine !

- Mulțumim. - E uimitor !

Nu face asta. Te vei bucura şi tu.

Fără Macide, bucuria mea va fi incompletă.

Nu spune asta, Şermin.

Am zis că nu spun până nu devine realitate,

dar nu suport să te văd aşa.

Mai ştii când ți-am spus că am visat ceva ?

- Am visat-o pe Macide. - Serios ?

Ieşea din întuneric, strălucea.

Nu-ți face griji, Macide va sta în curând cu tine la masa asta.

- Sper. - Se va întâmpla.

- Se va întâmpla, nu-ți face griji. - Să lăsăm lucrurile aşa.

Să vedem... Când e nunta ?

Zafer, Cihangir vrea să reintre în afaceri cu cluburile de noapte.

Ce părere ai ?

Poate să facă ce vrea, dar nu-i recomand.

Când e criză economică, oamenii nu se descurcă cu nevoile de bază.

Cum să cheltuiască bani pe divertisment ?

Am venit la tine pentru o idee, şi o sabotezi imediat.

Ținta mea sunt tinerii milionari.

Cihangir, ți-am dat compania şi, în şase luni, ai distrus-o.

De-abia ne punem pe picioare. Ideile tale mai pot aştepta.

M-am săturat de discuții despre afaceri.

Ne-am adunat pentru ceva plăcut, nu ?

Şi eu m-am plictisit. Vorbiți numai despre muncă.

Când vine fratele meu ?

De-abia aştept să vină, să ne povestească despre America.

Ahmet a cunoscut o fată în avion.

Şi-a uitat geanta în maşina lui.

Povestea se repetă.

- Ai spus ceva, Macide ? - Nu.

Nu şi-a uitat geanta.

O să-şi dea seama că nu a uitat-o la momentul potrivit.

Asta e !

Dragă familie, am venit !

- Bun-venit, dragule ! - Bine v-am găsit !

Să vă prezint. Nadire, ea e cumnata mea Macide,

sora mea Yasemin, dl Zafer managerul nostru,

Serra, fratele meu mai mic Cihangir, mama

şi fratele meu Kazim.

Macide, Nermin.

Cihangir mi-a spus ce frumoasă eşti, dar nu mă aşteptam la asta.

Nu-i aşa, Kazim ?

Bună seara !

- Mamă ! - Vino !

Mamă, ca întotdeauna, arăți minunat.

Mi-a fost aşa de dor de tine !

Ai rămas în picioare, îmi pare rău.

Nadire, sunt Macide.

Eşti frumoasă, inocentă.

Dacă nu te distanțezi de casa asta, de familia asta,

vei sfârşi ca mine. Fugi, salvează-te !

Draga mea, nu ai dormit bine azi, nu ştii ce spui.

Să ne cerem scuze şi să plecăm.

Sper că invitata noastră nu se supără.

Macide nu se simte bine. Scuzați-ne. Seară bună !

Vino, Macide !

Nadire, nu iei loc ?

Bine ai venit !

Ce mai faci, Zafer ?

Poți să te aduni, Macide ? Aşa vorbeşti cu oamenii ?

Ai uitat cum să te porți cu musafirii.

Kazim, tu ştii foarte bine cum să te porți cu nou-venitele, nu ?

Le tratezi cu respect, le surprinzi...

- Vrei cafea ? - Sigur.

Adu cafea pentru dna Arici.

Cinci minute. Mergem pe insulă şi ne întoarcem.

- Ai mai fost la Büyükada ? - Da.

Ai fost pe insula Burgaz ? Poftim, dnă Arici !

Macide, du-te şi întinde-te. Calmează-te.

Lasă-mă în pace.

Cea mai mare invenție a umanității e oglinda.

Oglinda te conduce prin ochi la suflet.

Ai grijă de ea, draga mea.

Nu înceta să te uiți în oglindă, ca să-ți aminteşti cine eşti.

Ştii că îți poți da seama de trecerea timpului

nu uitându-te la ceas, ci la oglindă ? Da.

Ce trece nu e timpul, e viața.

Uită-te în oglindă şi răspunde. Ți-ai fost loială ?

Cine eşti, Macide ?

Cine eşti ?

Ce ai devenit ?

Vino aici !

Totul se întâmplă spre binele meu...

Totul se întâmplă spre binele meu...