Original subtitles

SĂRUTUL OTRĂVIT Episodul 77

Orice-ai spune, i-l voi da pe Taner mamei sale.

De asta m-ai reclamat la poliție ?

Te-ai gândit, ai cumpănit şi ai decis că e mai bine

să-l dai pe soțul tău pe mâna poliției, nu-i aşa ?

Am văzut multă duşmănie în casa asta, Macide.

De la mama la frații mei şi la toată lumea,

fie că-mi sunt rude, fie că nu, dar e prima dată când văd aşa ceva.

E prima oară când mă trădează persoana pe care o iubesc.

Ajunge, Kazim ! Destul !

Încetează să mai joci rolul victimei ! Nu sunt idioată, înțelegi ? Ştiu totul.

De unde să încep ? De la sfârşit sau de la început ?

Spune-mi tu cu ce vrei să încep !

De exemplu, să vorbim despre cum l-a înjunghiat Nermin pe Ahmet ?

M-am dat de ceasul morții ca o idioată zile întregi !

M-ai privit în ochi şi mi-ai spus minciuni.

Cum era ? Unul dintre chelneri l-a înjunghiat din greşeală !

Verzi şi uscate !

Despre ce vorbim, Kazim ? Despre ce vorbim, pentru Dumnezeu ?

Căsnicia noastră e deja construită pe minciuni ridicole.

Despre ce mai vorbim aici ?!

Nu, Macide, ai înțeles greşit.

În momentul în care am aflat că a fost Nermin, m-am dus la hotel,

ca s-o iau de braț şi s-o duc la poliție.

A început să sângereze şi a trebuit să o duc la spital.

acolo am aflat că era gravidă, dar nu am putut să-ți spun.

Nu mă poți judeca pentru asta.

Bine, nu te pot judeca pentru asta.

Dar pot să te judec pentru ce i-ai făcut lui Nejat ?

Pot să te judec pentru asta, Kazim ?

I-ai spart casa, i-ai distrus-o !

Nu a fost de ajuns, l-ai lăsat fără slujbă.

Nici asta nu a fost de ajuns, ai încercat să-l omori.

Era îndrăgostit de tine ! Te iubea ! A încercat să te ia de lângă mine !

A încercat să te ia de lângă mine ! Ce era să fac ?

Ce bărbat tace când altul râvneşte la soția lui ?

Kazim, ce faci tu nu înseamnă să nu taci !

Ce faci tu e hărțuire !

Trebuia să-l las să te ia de lângă mine şi să stau cu mâinile-n sân ?

Mi-a fost teamă să nu te pierd !

Şi acum ai câştigat ? M-ai câştigat acum ?

M-ai câştigat amenințând-o pe Nazli ? Punând să fie răpit Ateş ?

M-ai câştigat trimițând-o pe mama după gratii ?

Ai amenințat-o pe femeia aia şi ai pus-o să spună numai minciuni,

numai ca să nu aflu adevărul.

Ai trimis-o la închisoare !

Ai amenințat chiar şi personalul din casa noastră, Kazim !

Îți dai seama ce ai făcut ?

Dar ți-am spus...

Ți-am spus în casa aia de la munte, dacă îți aminteşti,

când m-ai încuiat înăuntru.

Ți-am spus că o să mă faci scrum, Kazim.

Şi tu ce ai făcut ? Ne-ai făcut scrum pe amândoi !

Acum ia cenuşa asta şi împrăştie-o unde vrei !

Descuie uşa ! Dă-mi cheia ! Deschide uşa, Kazim !

Descuie uşa !

Haide, nu-ți ține respirația ! Gândeşte-te la altceva.

Gândeşte-te la lucruri frumoase.

La ciripitul păsărilor, la dimineața de sâmbătă,

la micul-dejun de duminică.

Ce îți mai place ?

Îmi place zâmbetul tău.

Nu te uita la mine aşa, cu duşmănie. Nu merge.

Cum să mă mai uit vreodată la tine, Kazim ?

Macide !

Iubito, nu te simți bine. Lasă-mă să intru, sunt îngrijorat.

Macide, nu sunt duşmanul tău.

Duşmanul e afară, încearcă să ne despartă.

Nu vezi ? Nu înțelegi ?

Macide, nu ne face asta ! Nu-i face asta copilului nostru !

O să permiți să se întâmple asta ?

Mehmet, nu e momentul acum.

Dle Kazim, i-am găsit pe oamenii lui.

Se pare că Zafer i-a eliberat pe dna Nermin şi pe copil.

De fapt, el a ajutat-o pe dna Macide.

Fă ce ai de făcut !

Te simți mai bine ?

Dacă vrei, putem să plecăm de aici, să începem o viață nouă.

Macide, când vei fi pregătită, când te vei simți pregătită,

mergem unde vrei tu,

trăim acolo împreună şi devenim o familie adevărată.

Să-i luăm pe Taner şi pe copilul nostru şi să-i creştem împreună !

Să le oferim o viață fericită şi frumoasă, Macide !

Kazim, lasă-mă să plec. Dă-mi-l şi pe Taner.

Nu mai pot continua aşa. Visurile s-au terminat.

Te rog, încetează cu asta !

Ba tu să încetezi ! Nu înțelegi, Macide ?

Am făcut toate astea pentru că te iubesc.

Tu nu ştii ce înseamnă să iubeşti.

Nu mai poți prezenta egoismul, hărțuirea şi cruzimea drept iubire.

Şi nu te mai minți singur !

În ziua aia, la spital, când am aflat că sunt însărcinată,

am simțit atâtea lucruri ciudate !

Copilul meu, pe de o parte, Cihangir, pe de altă parte,

mama, pe de alta...

Dar apoi m-a cuprins o linişte...

Mi-am spus că acest copil va învăța de la un om care ştie să iubească.

Încă sunt acel om, Macide.

Acel bărbat care te iubeşte mai mult decât oricine şi orice,

care şi-ar da viața pentru copiii săi.

Uită-te în ochii mei, Macide, şi mă vei crede.

S-a terminat, Kazim. Să nu ne rănim reciproc !

Dă-mi drumul ! Lasă-mă să plec !

Cum rămâne cu tot ce am trăit ?

Ce ai văzut când te-ai uitat în ochii mei acum două zile ?

Ce s-a schimbat acum ?

Să zicem că m-ai eliminat,

că sunt omul de la care aştepți tot felul de rele,

omul care va face numai mizerii... Să zicem că te-ai descotorosit de mine.

Ce ne vom face cu copilul din pântecul tău, Macide ?

Este o parte din amândoi.

Fie că vrei, fie că nu, e copilul nostru.

Nu te gândeşti deloc la copilul nostru ?

La asta mă gândesc cel mai mult.

Nu-i trist ?

Încerc să-mi protejez copilul de tatăl lui.

Dnă Nermin, nu ai pus nimic în gură.

Hai să pregătim ceva şi să mâncăm împreună !

Bine.

Nu, nu pot să înghit nimic. Mă întreb ce mai face fiul meu...

Probabil că i s-a terminat laptele. Câte zile au trecut ?

Sigur îi e foame.

Nu voiam să-l obişnuiesc cu biberonul.

Voiam să-l alăptez până mi se termina laptele.

Să-l țin aşa, la piept, ca pe o insignă.

Să stea aici...

N-o să-mi uite mirosul, nu ? O să-şi amintească, nu-i aşa ?

Cum să-l uite ? Poate să-l uite vreodată ?

Mirosul mamei nu se schimbă niciodată.

Eu, când am îmbrățişat-o pe mama pentru prima dată, am spus:

"Cunosc mirosul ăsta, mi-l amintesc, îl recunosc."

E cu adevărat cel mai frumos miros din lume.

Cel mai frumos parfum din lume.

- Serios ? - Da.

Nu va uita, nu-i aşa ?

Nu poate uita. Ar putea uita vreodată ?

Oricum, Taner nu va aştepta ani de zile, ca mine, nu-i aşa ?

El o are pe neînfricata Macide, care, dacă promite,

dacă spune că îl va aduce înapoi, face tot ce poate să ți-l aducă înapoi.

Te rog, nu-ți face griji ! Nu-ți face rău singură !

Şi apoi, când va veni copilul, trebuie să fii puternică.

- Va avea nevoie de tine. - Nu, nu se poate.

Te rog, lasă-mă să plec ! Kazim va înțelege.

Tu nu-l cunoşti pe Kazim. Ştie totul. Şi-a dat seama.

Cine ştie ce i-a făcut lui Macide ?

Acum îi va răpi pe Macide şi pe fiul meu.

Îi va duce undeva şi nu-i voi mai găsi niciodată.

Cum o să-mi găsesc mai fiul ?

Te rog, pentru numele lui Dumnezeu, tu ar trebui să înțelegi cel mai bine.

Tu ştii cel mai bine ce înseamnă să rămâi fără mamă.

Te rog ! Şi dacă mi se întâmplă ceva ?

Măcar fiul meu poate spune că mama lui nu a renunțat la el...

Să spună că mama lui s-a luptat pentru el.

Te rog, Ateş !

Dacă mă prinde Kazim ? Dacă mă omoară ?

Şi, oricum, aş putea trăi fără fiul meu, Ateş ?

Te rog, deschide uşa, ca să pot pleca.

Te rog, deschide, ca să plec.

Te înțeleg. Îți jur că te înțeleg.

Dar, dacă pățeşti ceva acum, n-o să mi-o pot ierta.

Jur că n-aş putea să mi-o iert.

Ateş, te rog, lasă-mă să plec. Te rog, lasă-mă să-mi găsesc fiul.

Nu pot să trăiesc aşa.

Deschide uşa, haide ! Ateş, te rog, lasă-mă să plec.

Acum îmi realizez cel mai mare vis.

Felicitări, fiule ! Vei arăta bine în fruntea companiei.

A mai rămas o ultimă pagină.

E aşa de plăcut, domnule notar,

că nu m-aş plictisi nici dacă aş semna până dimineață.

Felicitări, dle Cihangir ! Holdingul TNR este acum al dv.

Vă mulțumesc foarte mult.

- La revedere ! - Mulțumesc. La revedere !

Un vis devenit realitate.

La început am fost supărată pe Şermin, dar acum aproape că mă rog pentru ea.

Datorită ei eşti acum la conducerea companiei.

În sfârşit !

Eşti fiul meu preferat.

Mamă,

ai plâns şi tu ca Nermin când ne-au despărțit ?

Ți-a fost teamă că o să-ți uit mirosul ?

Spune adevărul !

Ştii, nu ți-am uitat niciodată mirosul.

Ateş, ce-i cu tine, dragule ?

Mamă, Nermin a plecat.

I-am spus să plece. Am lăsat-o să plece.

Am lăsat-o să plece, ca să nu treacă prin ce am trecut noi.

Sun-o pe Macide şi spune-i ! Spune-i şi ei.

Bine, dragul meu, nu-ți face griji !

Nu plânge, da ? Te iubesc foarte mult.

Şi eu, mamă.

Da, Sara ! Ce faci ?

Femeia asta, Sara, nu ne va mai deranja.

Kazim, ce faci ?

Nu ne deranjează nimeni. Tu îți bați joc de noi !

Tu eşti cel care ne ucide ! Dă-mi telefonul !

Nu.

- Kazim, ajunge, dă-mi telefonul ! - Nu ți-l dau !

- Dă-mi-l când îți spun ! - Nu !

- Ajunge ! Ajunge ! Ce faci, Kazim ? - Calmează-te !

Ajunge ! Şi dă-mi telefonul ăla !

Calmează-te ! O să pățească ceva copilul !

- Linişteşte-te ! - Dă-mi telefonul !

- Calmează-te... - Ce naiba faci ?

Calmează-te, linişteşte-te !

Chiar plecăm deci ?

Dacă ținem la viața noastră, nu avem de ales.

Nu e nici urmă de Kazim. Sigur pune ceva la cale.

Nu mă speria, te rog !

Tocmai de-asta plecăm, Serra, ca să nu mai trăim cu teamă.

Adică ne facem bagajele şi plecăm aşa, brusc ?

- E ceva care te ține aici ? - Nu, dimpotrivă.

Nu ai spus tu că ar trebui să plecăm de aici ?

Plecăm. O luăm de la capăt, cu o conştiință curată.

Exact, exact. Cum rămâne cu Can ?

Nu cred că se va bucura prea mult să ne vadă, dar...

Nu-ți face griji, mă voi revanşa față de el.

Ăsta e ultimul lucru la care ne vom gândi.

Să plecăm de aici cât mai repede, asta e important.

Da, am luat biletele, hai să facem bagajele !

Nu trebuie să cumpărăm prea multe lucruri, nu-i aşa ?

Au venit.

Au venit !

Mehmet...

Zafer, ştim că eşti acolo. Deschide !

Vin, puiule, chiar de-ar fi să mor, dar tot vin să te iau.

Zafer, deschide uşa ! Nu mă face să te omor !

O să ne omoare ! Chiar o să ne omoare !

Paşapoartele.

Deschide, Zafer !

Aşa.

O să spargă uşa, Zafer ! O s-o spargă !

Gata, plecăm acum. Suntem aproape gata.

- Deschide-o ! - Cum adică, frate ?

Deschide-o ! Mai înseamnă şi altceva ?

Nu, adică s-o sparg sau să o deschid frumos ?

Deschide-o până nu-ți sparg capul ! Deschide-o cum o fi, Salih !

Bine, frate.

Dă-mi răbdare ! Termini până mâine-dimineață ?

E zdravănă. Stai aşa, o deschid.

Nu e nimeni.

Fir-ar să fie ! Au plecat.

- Piciorul meu ! - Te simți bine ?

- Să mergem la spital ? - Nu, mă descurc.

Hai să ne grăbim şi să mergem la aeroport.

Serra, cred că am reuşit să scăpăm.

Dar a fost foarte palpitant.

Acum pot să spun că am fugit pe scara de incendiu.

Da, cum ai sărit pe scările alea, câte trei odată ?

Acum mi-am dat seama cu ce fel de femeie am fost însurat.

Mie-mi spui de adrenalină ?

Cine ştie ce şi cine va mai ieşi la iveală ?

Dar plec de aici cu conştiința curată, de-asta sunt atât de fericită, Zafer.

Da, oricare ar fi rezultatul, am luat decizia corectă, datorită ție.

Nu, datorită ție.

Dacă nu mi-ai mai fi dat o şansă, n-aş fi luat decizia corectă.

- Te iubesc. - Şi eu te iubesc.

Şermin Ince ! Ai un apel telefonic.

Ce-i cu telefonul la ora asta ? E ruşinos !

Nu mai lungiți vorba !

Tocmai când eram pe cale să o punem la punct,

au apărut relațiile ei. Ce noroc are !

E soacra marelui Işik, atâta tot.

Intră !

Vino încoace ! E pentru tine, dar nu sta prea mult.

- Alo ! Macide, fetițo ! - Şermin...

Cihangir ?!

Cihangir, Doamne, eşti teafăr ! Trăieşti !

Mai am opt vieți, dragă.

Slavă Domnului !

Slavă Domnului, Cihangir, ai supraviețuit !

Şi eu sunt salvată ! Slavă Domnului !

Te simți bine ? Am vrut să-ți aud vocea.

Acum că ți-am auzit vocea, mă simt mult mai bine.

Cihangir, mulțumesc lui Dumnezeu !

Îmi pare atât de rău că te-am făcut să treci prin asta,

chiar dacă nu am vrut... Te rog să mă ierți, Cihangir.

Crede-mă, nu am mai pus geană pe geană din ziua aia.

Nu-ți face griji ! Am dormit eu cât pentru voi toți.

Ai dat declarație ? Le-ai spus totul ?

Alo ! Cihangir ?

Sunt aici.

Mâine avem o înfățişare. Vei veni, nu-i aşa ?

Vei spune adevărul.

Alo ! Cihangir, nu...

Tu nu eşti aşa, Cihangir, te rog ! Nu eşti un om rău.

Eşti singurul care mă poate salva. Eşti singura mea cale de scăpare.

Toată lumea de acolo, de la vilă, a spus că a fost intenționat,

o crimă pasională.

Kazim chiar m-a forțat să dau o declarație falsă.

Cihangir, tu eşti singurul care mă poate salva.

Eşti singura mea cale de scăpare.

Te rog, te implor, dacă ai un dram de conştiință,

şi ştiu că ai, Cihangir, nu mă trăda !

Te rog, nu face asta !

- Iartă-mă, Şermin. - Nu, Cihangir !

Cihangir, te rog, nu face asta !

Cât de idioată am fost ?

Ce proastă am fost crezând că te pot vindeca,

că pot salva pe cineva ca tine ! Cât de idioată am fost ?

Cine sunt eu ?

Cine sunt eu să salvez o persoană incorigibilă, ca tine ?

Macide, te rog, nu ! M-ai salvat, m-ai învățat să iubesc.

Am crezut că pot respira numai datorită ție.

Aş fi vrut să nu te fi făcut să crezi,

să nu te fi învățat !

Kazim, asta nu e dragoste ! Ce faci tu e hărțuire, egoism !

Am făcut o singură greşeală.

Am făcut o singură greşeală !

Da, bine, ar fi trebuit să-ți spun că Nermin a făcut-o

şi că încearcă să dea vina pe tine, dar nu am putut.

Pentru că aveam un copil. Înțelege-mă acum !

Bine, dar ce ai făcut pe urmă ? Să o iau de la început ?

Ce le-ai făcut mamei, lui Nejat, Sarei, lui Ateş, mie !

Cum rămâne cu toate astea ? Totul a fost pentru că m-ai iubit ?

Da ! Pentru că te iubesc ! Da, exact aşa !

Dacă mi se pare că te voi pierde, sunt în stare să fac scrum toată lumea !

Da, am rănit oameni, da, am redus oameni la tăcere.

Toate astea, pentru că nu vreau să mă părăseşti,

pentru că nu vreau să te pierd.

Kazim, m-ai pierdut ! M-ai distrus !

M-ai terminat !

Nu mai ştiu nici cine eşti tu, nici cine sunt eu.

Nu mai ştiu nimic din toate astea !

Noi suntem Kazim şi Macide, suntem doi îndrăgostiți...

Doi oameni care au făcut totul pentru a fi împreună.

Acum suntem unul şi acelaşi. Nu există tu şi eu.

Suntem unul, Macide.

Despre ce vorbeşti ? Ce tot spui ?

Eu nu exist ca să fiu inclusă în tine. M-ai strivit !

N-ai lăsat nici măcar o fărâmă întreagă !

Te rog, nu vorbi aşa ! Te implor !

Uite, suntem împreună, Macide, de parcă n-am fost niciodată despărțiți.

Frumoasa mea Macide,

frumoasa mea soție inteligentă, încăpățânată şi plină de compasiune...

Kazim, nu sunt a ta deloc. Nu vreau să fiu a ta în niciun fel.

- Haide ! Deschide uşa asta ! - Macide, nu...

Deschide uşa !

- Calmează-te ! - Nu mă calmez.

- Macide, calmează-te ! - Deschideți uşa, te rog !

Macide, calmează-te. Gândeşte-te la copil ! Stai jos.

- Deschide uşa odată ! - Eşti gravidă.

- Kazim, nu mă poți ține aici ! - Ai grijă de copil ! Calmează-te !

Îmi spune mie de copil...

Calmează-te, Macide, te rog !

Te rog, poftim, bea ! Te rog să bei nişte apă, Macide.

- Te rog, calmează-te ! - Nu vreau să beau nimic !

Kazim, nu mă poți ține aici cu forța ! Deschide uşa ! Deschide-o !

- Macide, calmează-te ! - Te implor, deschide uşa asta !

Mai e puțin şi vin, puiule.

Kazim, e inuman ce faci. Nu ai dreptul să-mi faci asta !

Lasă-mă să plec, te rog.

Frate, Taner nu se opreşte, nu-l putem face să tacă.

Nu cred că e momentul potrivit, dar vino tu să vezi !

Bine, vin acum.

Ce vei face ? Vei alăpta la sân ?

Copilul ăla are nevoie de mama lui, nu de tine, Kazim.

Eu am iertat-o pe Nermin. Am iertat-o. Ce-ți pasă ție ?

Tu nu poți să ierți ?

Ce e al meu rămâne cu mine, Macide. Taner, tu şi copilul din pântecul tău.

Nu respiră, nu respiră ! Repede !

Poți să vii puțin ?

Vin, puiule, vin să te iau.

L-am hrănit, i-am schimbat scutecul, a dat gazele afară,

dar tot nu vrea să tacă.

Bine, Yasemin, tatăl lui e aici. Am eu grijă de el, nu-ți face griji !

- Eşti sigur ? - Cum adică ?

- Sunt aici, mă ocup eu. - Bine.

Sunt aici, fiule. Linişteşte-te ! Ce-i cu tine ?

Nani-nani, taci, puiule, Tata o să-ți ia o mierlă...

De ce nu taci ?

De ce nu taci ? Ce-i cu tine ?

Kazim, te rog, dă-mi copilul !

Kazim ! Kazim, deschide...

Kazim, te rog, dă-mi copilul ! Te implor, sunt mama lui !

Te rog, dă-mi copilul !

Taci, Nermin ! Ce cauți aici ? Cum ai intrat ?

- Te rog... - Pleacă de-aici !

Unde să mă duc ? Unde ? Nu pot trăi fără el, nu vezi ?

Are nevoie de mine ! Te rog...

Nermin, am mai discutat despre asta de o mie de ori !

Nu ai ce căuta aici. Nu meriți să fii mama acestui copil.

- Pleacă de-aici ! - Nu plec nicăieri.

Nu plec nicăieri fără copilul meu ! Omoară-mă, dacă trebuie !

Nermin !

Nu ai niciun pic de conştiință ? Ce fel de om eşti ?

Ce fel de om eşti tu ? De ce ne desparți ?

Nermin, ieşi de aici sau te iau de braț şi te arunc afară.

Pleacă !

Te rog, lasă-mă să-l mai țin în brațe o dată !

Nermin, opreşte-te !

Gata, puiule, gata...

Gata, gata... Nu-ți fie frică, nu te voi părăsi !

Gata, gata, gata...

Te implor ! Te rog, lasă-mă să rămân, Kazim.

Nici n-o să ştii că sunt aici. Voi sta într-un colț, te rog.

Te rog, nu ne despărți, te implor !

Te rog, nu pot să trăiesc fără el. Te rog, Kazim !

Gata, puiule, gata...

Nejat ! Nejat !

- Macide ! - Nejat...

- Am venit să văd dacă eşti teafără. - Da, mi-e bine.

Nejat, ai venit într-un moment atât de ciudat !

- Te rog, du-mă de-aici ! - Haide !

Kazim, nu, te implor ! Nu mă alunga, nu pot să trăiesc aşa.

Te implor ! Nu mă despărți de copilul meu, te implor...

Nu face asta !

Macide !

Pentru ultima oară, Nermin, pleacă !

Data viitoare nu voi mai fi atât de generos şi o să-ți fac rău.

Pleacă !

Ce vrei să fac, Kazim ? Să mă târăsc la picioarele tale ?

- Ce să fac ? - Nermin !

Dă-mi copilul înapoi !

Nermin, destul ! Nermin ! Ridică-te şi pleacă de-aici !

Kazim, dă-mi copilul înapoi ! Dă-mi copilul !

Ridică-te ! Îți spun, pleacă de-aici !

- Pleacă de-aici ! - Nu pot să trăiesc aşa ! Omoară-mă !

- Nermin, pleacă de-aici ! Pleacă ! - Nu pot trăi fără fiul meu !

Pleacă de-aici şi să nu te mai întorci niciodată !

- Pleacă de-aici ! - Kazim !

Macide ! Cum ai...

Puteam să plec, puteam să fug, să mă ascund.

Nu m-ai mai fi văzut niciodată, Kazim. Dar nu am făcut-o.

Poftim, sunt aici !

Într-un minut voi fi în casă, în camera noastră,

ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar cu o condiție.

Dă-i lui Nermin copilul şi ia-mă pe mine.

Te rog...

- Macide... - Nejat, nu te băga !

Dacă ai făcut totul pentru că mă iubeşti,

atunci, fă şi asta !

Dă-i lui Nermin copilul înapoi şi ia-mă pe mine cu tine.

Dovedeşte-mi cât mă iubeşti.

Adu-l pe Taner.

Fiul meu !

Fiule...

Macide, nu te voi putea răsplăti nici toată viața...

- Dumnezeu să te ajute ! - Nermin, haide, du-te !

Dumnezeu să te apere !

Nu-i vei urmări pe Nermin şi pe Taner. Nu-i urmăreşti. Îi laşi în pace, da ?

E rândul tău.

Macide, nu te pot lăsa să faci asta. Ce faci ?

Ține-ți gura !

Da, te ascult. De acum, sunt la dispoziția ta.

Să mă aşez ? Să mă ridic ?

Să-ți spun că te iubesc până dimineața ?

Voi face tot ce vrei, numai să-mi spui.

De fiecare dată, plătesc din greu ca să fiu cu tine.

Cred că ăsta e destinul meu.

Nu plăteşti pentru că i l-ai dat pe fiul tău mamei sale, Kazim.

Aşa ar trebui să fie.

Pierderea ta ar fi un preț prea mare pentru mine.

Să ții captivă o femeie pe care o iubeşti, ca să nu o pierzi...

Probabil că sună foarte poetic şi romantic pentru tine, nu ?

Dimpotrivă, e foarte realist.

Bine, atunci. Să ne trăim realismul ! Sunt la dispoziția ta.

Într-o zi, îți vei da seama că am făcut asta pentru amândoi.

Bine, Saadet. Ajunge, opreşte-te ! Am auzit destul.

Du-te, întoarce-te la muncă ! Du-te !

Kazim ! Kazim, pentru Dumnezeu... Spune-mi că nu-i adevărat ce am auzit.

Te rog, spune-mi că nu l-ai dat pe nepotul tău nimănui.

Pentru numele lui Dumnezeu, ți-ai pierdut mințile ?

- Mamă ! - Kazim, cum ai putut face aşa ceva ?

Cum ai putut...

Cum ai putut să i-l dai pe nepotul meu lui Nermin ?

- Ți-ai pierdut mințile de tot ? - Nu mi-am pierdut mințile deloc.

Du-te repede şi adu-l pe Taner. Chiar acum !

Imposibil ! Taner a plecat, Macide a venit, mamă.

Macide, Macide, Macide ! O iau razna !

Uite prin ce am trecut

de când a intrat femeia asta în viața noastră !

Îi urăsc numele, o urăsc cu toată ființa mea !

Nici nu vreau s-o văd !

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 77