Original subtitles

SĂRUTUL OTRĂVIT Episodul 24

- Ce e asta, mătuşă Şermin ? - Să văd. E peeling de buze.

Peeling de buze ! Foarte bine. Ai şi pentru coate ?

Pentru coate nu am, dar am pentru călcâie.

Macide, ştii ce ?

Nu vrei să vorbim cu Sara şi să deschid un stand aici ?

Cine vine îmi vede produsele.

Oricum, suntem pe aceeaşi lungime de undă.

Ea merge pe naturiste. Astea sunt naturale.

Mămico, ideea nu i-ar plăcea Sarei.

Asta-i bună ! Nu e nimic, noi doar o întrebăm.

Întreab-o, mătuşă Nermin, dar cred că vei fi mustrată.

A început.

Da, dragă, sunt şi eu surprinsă. Nu am crezut că va fi aşa de simplu.

Chiar aşa. Se pare că avea şase prietene

şi că alea s-au hlizit toată noaptea ca nişte iepe.

Acum n-o s-o mai vadă pe niciuna dintre ele.

Ce ratate !

M-am gândit şi am găsit. Animalele.

- Mai sunt unii. - Cine ?

Nebunii. Toată lumea e responsabilă de ceva pe lumea asta, mai puțin ei.

Copiii, animalele şi nebunii.

Ai dreptate. Dar nimeni nu poate face nimic.

- Frate, ce zice ? - Vorbim despre nebuni.

- Cât mai durează ? - Ce anume ?

Mi se pare că aveți de gând să vă trimiteți mesaje la infinit.

Când o voi vedea pe Macide ?

Ai treabă mâine ?

De ce ?

Poate cineva face ceva.

Cine ? Tu ?

Mâine. Vei cunoaşte cele mai secrete locuri ale mele.

Sunt foarte surprinsă.

Iar eu sunt foarte fericit. Mâine ne vom petrece timpul împreună.

Te duci mâine-dimineață şi o iei. Sunteți toată ziua împreună.

- Ce vom face ? - Veți avea o zi fantastică.

Îți voi povesti totul în amănunt. Nu-ți face griji.

Frate, eşti cel mai tare !

Mi-ai dat cel mai frumos cadou de ziua mea de naştere.

Ahmet ?

Da.

Mă bucur că am hotărât să ne scriem.

Toată ziua m-am plimbat cu un zâmbet pe buze.

Ce s-a întâmplat ? Ce zice ?

Îi e foarte dor de tine.

Totul vine către mine cu sens.

Noua zi să-mi aducă sentimente noi, pentru mine şi pentru cei dragi.

Tu eşti cea care dă sens zilei.

Macide, e ceva ciudat cu tine. Realizezi, nu ?

Cum adică ?

Nu ştiu. Dar parcă tot trupul şi tenul tău strălucesc.

De parcă te-ai trezit într-un vis frumos !

Dar, pe de altă parte, ochii tăi sunt încă întunecați.

Hormonii tăi strigă în gura mare: "A venit primăvara, Macide !"

Dar creierul tău vrea să spună: "Mai stai puțin."

- Am trimis mesaje până dimineața. - Cu Ahmet ?

Macide, cred că tu eşti sigură 100% că cel cu care ai vorbit este Kazim.

Aproape.

Dar acum mă vei întreba de ce continui, nu ?

- Bine. Întreabă-mă. - Cred că tu ai vrea să mă întrebi.

Nu ştiu.

E din cauza acelui sentiment care îți freamătă hormonii, Macide.

Ia ascultă, nu-ți arăta spinii la mine ca un arici.

Draga mea, chiar dacă nu o spunem cu voce tare,

ştim prin ce treci.

Iar cel mai sigur mod de a rămâne în legătură cu Kazim este acesta.

De aceea mergem mai departe.

Vreau să fiu sigură că e el şi să-i scot ochii cu asta.

Sunt atât de sigură !

Încă de la început, ai folosit cuvinte mari.

"Nu pot fi cu un bărbat căsătorit ! E căsătorit. Nu pot fi cu el !"

Ahmet, Nermin, Handan. Amândouă te cunoaştem foarte bine.

Mai devreme sau mai târziu, îi vei trage un perdaf, dar...

Sara, mi-e foarte frică. Frica mă face să acționez.

Există o adrenalină care te aruncă în necunoscut.

Ce frumos ştii să-ți explici sentimentele !

E unul dintre modurile cu care cei inteligenți se păcălesc singuri.

Nu uita asta. Cât timp îi spui "frică"

sau exprimi ceea ce trăieşti, crezi că ai rezolvat-o.

Îți spui: "În regulă, s-a rezolvat." Dar nu se rezolvă aşa.

De data asta, încrederea în tine şi egoul tău îți vor oferi dopamină.

Data viitoare, nu te vei mai putea abține.

Ştii cum se termină, Macide ? Coliziune. Mă înțelegi ?

Dacă nu iei piciorul de pe accelerație,

nu mai poți fi surprinsă de ceea ce ți se întâmplă.

Şi, dacă ceva nu se întâmplă spre binele tău,

nu poți da vina mereu pe soartă.

Trebuie să-ți asumi şi tu partea ta de vină.

- Nu mai lungesc povestea asta. - Tu ştii mai bine.

Mă voi confrunta cu Kazim în locul unde ne-am văzut prima oară.

Ai grijă. M-ai înțeles ? Nu intra în coliziune.

Susțin ceea ce am spus mai devreme, Sara.

Nu voi mai lungi povestea asta.

Filmările lui Tunç ? Pune-le.

- Frate, câți ani are fata ? - 18, sper.

- Doamne, mă faceți criminal. - Sunt în acelaşi punct.

Iar eu nu sunt atât de sensibil ca tine în privința asta.

Dar trebuie să vezi asta, frate ! Unde era ? La 23. 23.

Nu. Cred că era 25, mai degrabă.

Da.

Nu se poate ! Nu e iubita lui Mert ?

- Chiar ea. - Doamne, şi ea ?

Pentru supraviețuire, frate. Ce poți să faci ?

Dar sunt curios,

oare Mert ştie ce fantezii are tânăra şi frumoasa lui asistentă ?

Mert e istorie, Cihangir. Dacă n-ar fi fost,

ți-aş fi spus s-o pui deoparte, dar nu mai are importanță.

- O clipă... De ce 23 nu e ? - Cum adică ?

Cihangir, o pun pe seama părerilor tale de rău.

Sunt toate folderele, mai puțin cel cu numărul 23.

De ce ?

De unde să ştiu, frate ? Poate aşa le-a salvat.

Sau poate l-a şters. Nu merită să afli de ce ?

- Crezi că ascunde pe cineva ? - Posibil. Cred că merită să aflăm.

Cine trebuie să afle ?

Îți voi trimite pe cineva pentru dosarele astea.

Urmăreşte povestea asta, Cihangir. Păcat de mama !

Şi eu m-am gândit la acelaşi lucru.

Cu greu am convins-o să-şi urmeze tratamentul.

Dacă va afla şi asta, va muri de supărare.

Ce facem, atunci ? Ținem totul pentru noi ?

Ne gândim, Cihangir.

Cred că ar trebui să te duci la el şi să-i spui că ştim de foldere.

N-are decât să se sperie de moarte.

Poate moare, iar viața mamei se prelungeşte.

Nemernicul ! Ticălosul !

Ce faci, Nini ?

Bine. La mulți ani ! Câți ani ai făcut ?

- Cu 10 mai mult decât tine. - Eşti un adevărat gentleman.

Nu e nimic de făcut. Sunt elevul lui Kazim Işik.

Ai vreun plan pentru ziua ta ?

Cred că mi-o petrec cu Macide.

Asta voiam să zic şi eu. Nu vrei să vii cu ea pe la noi ?

Macide n-o să vrea.

M-am gândit şi la asta.

Oare n-ar fi o idee să mergem la ea, în locul unde munceşte,

şi să-ți sărbătorim ziua acolo ?

- Nu va veni fratele meu acolo. - Îl conving eu să vină.

Eşti grozavă ! Atunci, fac o rezervare acolo.

- Rămâi cu bine ! - La revedere !

- Korkut ! - Poftă bună !

- Ce faci ? - Ce doreşti ?

Vreau să fac o rezervare pentru diseară.

- E liber. Vii şi te aşezi. - Vine toată familia mea.

Azi e ziua mea de naştere. Îmi sărbătoresc ziua.

Cred că nu te aştepți să-ți spun "la mulți ani", nu ?

Nu, dar mă aştept să-mi spui:

"Dle Ahmet, rezervarea dv. e în regulă."

- În seara asta, localul e plin. - Cum e plin ?

- Cu cine e plin ? - Bună, Macide !

- Bună, Ahmet ! - În seara asta, vine toată familia.

- Unde, Ahmet ? - Azi e ziua mea de naştere.

Frații mei au vrut să mi-o sărbătorească,

dar eu le-am zis că vreau să mi-o petrec cu Macide.

"Dacă vreți să mă vedeți, veniți acolo", le-am zis.

Am trântit uşa şi am plecat.

- Nu vor veni. - Vor veni.

- Kazim ? - Va veni şi Kazim Işik.

- Ahmet, ştii deja. E un local mic. - E ziua mea. Nu mă refuza, te rog.

- Ce facem ? - În regulă, ne organizăm noi cumva.

Eşti minunat, Koko !

Ei bine, avem multe locuri pe unde trebuie să ne plimbăm.

- Unde ? - Avem de văzut trei inocenți. Hai !

- Pe curând, Koko ! - Pe curând !

CASA DE COPII

- Şi aici, tot tu ? - Da.

Tot ce-am câştigat ani în şir am pus deoparte.

Copiii, animalele şi nebunii.

Mai întâi, copiii. Prieteni !

Ahmet...

Ahmet, eşti grozav ! Mulțumim.

Luați de aici...

Uşurel...

Ia şi tu ! Ia !

Ia.

- Mulțumesc. - Pentru puțin.

- Sunteți bine ? Vă bucurați ? - Da !

Foarte bine.

M-am gândit că nu va fi destul spațiu pentru atâtea persoane

şi am pregătit şi terasa. Aşa, va fi mai aerisit şi spațios.

Iar priveliştea către mare e incredibilă.

Frumos ! E în regulă.

Nu pot să cred că ne strângem toți aici pentru Macide.

Nici mie. Dumnezeu să ne țină pe toți !

Este interesant să vedem pe cineva mai nemulțumit decât noi.

Macide a vrut. Nu am ce face.

Ce Macide, prietene ?

Aş fi organizat totul cu echipa mea. Mesele, servirea, totul.

- Armando e liber în seara asta ? - Pentru ce ?

Ar putea să ne pregătească o frumoasă seară italiană, nu ?

Doar nu lăsăm bucătarul de aici să ne strice seara !

Vorbim mai întâi cucheful de aici. Dacă nu avem, vorbim cu Armando.

Nu avemchef aici.

Eu sunt responsabil cu servirea şi cu mâncarea.

Nu auchef. Minunat ! Să-l sunăm imediat pe Armando.

Se poate să ne aducem propriul nostruchef în seara asta ?

Nu se poate.

Nu permit nimănui să intre în bucătăria mea, în afară de mine.

Unde a găsit Ahmet localul ăsta ?

Aceea e dna Berrin ?

Doamnă Berrin ?

- Bună ziua ! - Bună ziua !

O clipă, am crezut că vă confund. Bună ziua, dnă Nermin !

- Bună ziua ! - Bună !

Ea e Handan. Nu o cunoaşteți. E prietena cea mai bună a lui Macide.

- Adevărat ? Bună ! - Bună ziua ! Sunt încântată.

- Ce e cu voi pe aici ? - Azi e ziua lui Ahmet.

- N-am ştiut. - A vrut să şi-o sărbătorească aici.

Ne-am gândit să vedem ce pregătiri am putea face.

Foarte bine ați făcut ! Vă ajutăm şi noi.

Se poate ? Cred că aveți multe altele de făcut.

Doamne, dar ce treabă să avem în locuri pe care nu le ştim ?

Nu-i aşa, Handan ?

Facem ce putem cu cea mai mare plăcere.

Sigur că da. Se spune că nu gătesc deloc rău.

Găteşte senzațional. Face nişte plăcinte...

- Mătuşă Şermin, fă-ne câteva. - Vă fac. Sigur că vă fac.

Atunci, noi mergem în bucătărie, să vedem ce ingrediente au.

Bine.

Ne-a picat din cer un bucătar.

Ahmet, uită-te la ei !

Sunt cele mai inocente suflete din lume.

- Ai grijă, să nu te murdărească. - Nu se întâmplă nimic.

Dacă mergeam pe plajă, nu ne murdăream ?

- Ce plajă ? - Ahmet, tu mi-ai scris.

În regulă, am uitat.

Uneori am impresia că schimb mesaje cu altcineva, nu cu tine.

Nu se poate !

Vino aici. Nu mai plânge !

Dle Kazim, nu mă aşteptam să vă văd două zile la rând.

Bine ați venit !

Nici eu nu mă aşteptam să o primiți pe Nermin.

Am înțeles acum problema. Poftiți, vă rog !

Dle Kazim, nu am făcut terapie cu dna Nermin.

A insistat atât de mult să discutăm cinci minute,

că totul s-a întâmplat foarte repede. N-am apucat nici să ne aşezăm.

Nu v-ați aşezat, dar ați reuşit s-o convingeți în cinci minute

că poate fi mamă. Bravo ! Un sprijin grozav !

Dna Nermin îşi doreşte mult să devină mamă.

A venit să-mi ceară aprobarea în această privință,

dar, din câte văd, m-a înțeles complet greşit.

Nu i-am spus că ar fi potrivită să devină mamă.

Am făcut doar un comentariu la modul general.

Nermin e expertă în a manipula cuvintele

astfel încât să creadă doar ce-i convine.

Dar e ceva ce n-a înțeles.

În viața mea, exact un copil mai lipseşte.

De ce priviți copilul ca pe o nouă problemă ?

Pentru că aşa este.

Nu vreau o nouă responsabilitate în perioada cât mama e bolnavă.

- Poate e chiar invers. - De ce spuneți asta ?

Vă e teamă că, dacă i se întâmplă ceva mamei dv., va fi ruptă

acea legătură puternică, ce vă leagă de viață.

Stabilirea unei legături cu o nouă viață vă va da putere.

SPITALUL DE PSIHIATRIE

După cum vezi, aici sunt tratați doar pacienții cu boli severe.

Ahmet, te felicit din tot sufletul. Să fii sponsor aici e ceva incredibil.

Cineva trebuie s-o facă, nu ?

Vreau să te întreb ceva. Acesta e logoul vostru ?

- Copacul acela e peste tot. - Da.

- Voiai să-mi explici ce înseamnă. - Un copac, pur şi simplu.

Firma m-a pus să-l desenez, iar eu l-am desenat.

- Am înțeles. - Ce s-a întâmplat ?

Am crezut că are un înțeles mai profund, nu ştiu de ce.

Sigur, e o afacere de familie. Kazim, Cihangir. Suntem ramurile.

Trebuie să fim împreună. Să nu ne mai despărțim niciodată.

Bine.

Ahmet, mulțumesc mult pentru ziua de azi.

Simt că mi s-a curățat sufletul.

Nu mi-am imaginat că poți fi un astfel de om.

Adevărat ? Cum ți-ai imaginat că sunt ?

- Un tip care a studiat în America... - Băiat de bani gata.

Ai învățat ce e un "băiat de bani gata" ?

Băiat de Ankara, haide !

Stabilirea unei legături cu o nouă viață vă va da putere.

- Da, Kazim ? - Unde eşti ?

Sunt la cafeneaua lui Macide. Facem pregătiri pentru diseară.

Lasă-i să se ocupe ei de toate. Vin să te iau.

- S-a întâmplat ceva ? - Îți povestesc pe drum.

Bine.

Poftiți, dle Cihangir !

- Mama ta a plecat, Cihangir. - Ştiu.

Ceva îmi spune că n-ai venit s-o vezi nici pe Yasemin.

Eşti extrem de inteligent, Tunç !

Cu ce mă şantajezi de data asta ?

Nu am venit să te şantajez. Am venit să te ameninț.

Eşti direct precum mama ta. Sunt numai urechi.

- Încă faci filme dizgrațioase ? - Sigur că nu. Sunt foarte vechi.

Frumos !

Totuşi, acele filme nu sunt singurele care o pot supăra pe mama, nu ?

De ce s-o supăr pe mama ta, Cihangir ?

Pentru că nu mi-ai cunoscut încă latura de psihopat, Tunç.

De aceea, ai putea crede că o poți supăra numai ca să rămâi cu ea.

Săptămâna trecută, mă şantajai cu acele filmări.

Atunci nu te-ai gândit la mama ta.

Singura problemă era să obții ce vrei de la mine.

- Ce s-a schimbat ? - Cam atât, pe ziua de azi, Tunç.

Dar nu uita ce-ți spun acum. Nu sunt deloc plăcut când mă enervez.

Gândeşte-te la Ahmet, dar pe partea de inteligență.

- Frate, am vorbit. - Frumos ! A înțeles ?

Dacă nu e prost, da.

Ce ştii de filmarea ştearsă, Cihangir ?

- În seara asta, va fi a noastră. - Bravo, Cihangir ! Bravo !

- Trebuie să-i anunțăm pe furnizori. - Mă ocup eu, stați liniştit.

Bine. Am înțeles. Super ! E în regulă.

- Au ieşit semnalele. - În sfârşit !

Mă duc să le iau şi vin.

Imediat. Nu mai pierde timpul... Nu mai am deloc răbdare !

Haide ! Bravo !

- Ce e aici, Kazim ? - Un orfelinat.

Kazim ?

Uite, nu-ți face prea mari iluzii. Bine ? Mai întâi, facem o înțelegere.

Nu am venit azi aici ca să luăm un copil.

Bine. Cum vrei tu, aşa să fie.

Să intrăm şi să ne petrecem puțin timp cu copiii.

Tu mă urmăreşti pe mine, eu, pe tine.

Nermin, cât de mult ne dorim să fim mamă şi tată ?

Putem face asta ? Ce simțim ? În regulă ?

Kazim, ce s-a întâmplat de ți-ai schimbat părerea ?

- Erai foarte categoric. - Mi-am zis: "Hei, viață" !

"Dacă tot nu faci ce vreau eu, măcar de data asta fac ce vrei tu !"

Aşa mi-am zis, dar, te rog, nu-ți face iluzii. Bine ?

Kazim ! Nu m-ai fi putut face mai fericită.

Maci... Bună !

Te-am sunat să te întreb dacă ai vreo veste despre copil.

Ne-am uitat pe filmările de pe stradă şi din hotel.

Am dat de el. Îl cheamă Miraç. Are 11 ani.

Nimeni nu l-a declarat dispărut. Poza lui a fost răspândită peste tot.

Sper să-l găsim în cel mai scurt timp.

- Crezi că-l vom găsi ? - Ți-am promis.

- Tu ai poza lui ? - O am.

Eşti foarte frumos, Miraç.

Gândeşte pozitiv şi va fi bine, Macide. Bine ?

Servim băuturile după aceea, mătuşă Şermin.

Sigur. Oare ar fi trebuit să pun mai mult bulgur aici ?

- Bine ați venit ! - Dnă Şermin, bună seara !

- Ce frumos ați aranjat aici ! - Am făcut tot ce am putut.

- Bine ați venit, dle Kazim ! - Bine te-am găsit, Handan !

- Voi vă cunoaşteți ? - Da. Avem un amic comun.

- Serios ? Cine ? - Nu-l cunoşti.

După ce am plecat de pe Bosfor,

pentru noi, a început numărătoarea inversă, dnă Şermin.

În plus, vreau să vă întreb ceva.

E cumva botezul Prințului-de-Zăpadă în noaptea asta ?

- Unde e aniversatul ? - Şi, desigur, Macide.

Macide e la hotel, iar dl Ahmet s-a dus s-o ia.

Ar fi trebuit să vedeți cât de emoționat era dl Ahmet.

Prințişorul meu, zău ! Tare mult îi plac romantismele astea !

- Nu-i aşa, Serra ? - Cihangir !

Zafer ! Cihangir ! Nu în seara asta.

Ai dreptate, frate. Suntem în deplasare.

- Ar trebui să fiu mai precaut. - Hai, poftiți, vă rog !

Ați pregătit numai bunătăți aici.

Sunteți foarte frumoasă, dnă Macide.

- Mulțumesc. La mulți ani ! - Mulțumesc.

- Cadoul tău. - Mulțumesc. Îl deschid ?

- Îl deschizi mai încolo. - Bine.

Mergem ?

E cea mai frumoasă aniversare din viața mea.

Au venit.

Sunt atât de fericită să-i văd aşa !

Bine ați venit ! V-ați deranjat până aici.

Bună seara !

Meritam asta. Şi-apoi, v-am întors vizita.

A cui a fost ideea să venim aici ?

- A mea. - A mea.

Adică a lui Ahmet. El mi-a spus.

Ce contează, dragă ? Suntem împreună aici. Ce frumos !

Da. Să-mi trăiască familia, prietenii, Macide, dna Şermin, Handan !

Încetează, prințule. Ne vei face să plângem iar.

- Hai, să începem. Poftiți ! - Mulțumim.

Dnă Şermin, ce e asta ? E un fel de seară turcească ?

Vreți bulgur ?

De ce s-ar numi bulgur un fel de mâncare ?

- Parcă nu trebuia să trăncăneşti. - În regulă. A fost ultima.

- Sărut mâna pentru masă ! E delicios. - Poftă bună, fiule !

A zis "fiule" ?

Ce are, dragă ? Şi eu îi spun lui Macide "fata mea".

- Macide, tu lucrezi aici ? - Da. Cu jumătate de normă.

Iar în ce-ți mai rămâne din timp, eşti vindecătoare.

- Da. De ce ? - Doar am fost curioasă.

Zilele trecute, Macide l-a pus pe fiecare în mormântul lui.

Mi-aş fi dorit să fi fost şi tu acolo.

Nu, mulțumesc.

Dar nu căutai şi tu un curs de vindecătoare ?

- E invidioasă, Macide ! - Nu căutam, dragă.

Uneori, apar reclame pe internet şi-ți vin pe telefon.

Mi-a ieşit în față.

- Ahmet, cum v-ați petrecut ziua ? - A fost o zi foarte frumoasă.

- Ce ați făcut ? - Eu şi Macide ne-am plimbat puțin.

Unde ?

Ahmet m-a dus în locuri unde m-aş fi putut simți bine.

Ce vreți să facem ? Punem nişte muzică ?

Foarte bine. Dăm şi din buric, ce zici ?

Cihangir !

Handan dragă, ignoră-l. E personajul răsfățat al familiei.

E felul lui de a face față situațiilor. Face pe clovnul.

Ce problemă am eu cu situațiile, Macide ? Mă simt foarte bine.

Macide, ai spus-o aşa de bine. Orice am făcut, n-a ieşit om din el.

Doar mustața i-a ieşit.

Asta-i bună, mămico ! Mă iubesc mult de tot, Hande.

- De aceea se iau de mine. - Handan...

Mă rog.

- Dnă Nermin, dv. nu mâncați ? - Nu. Eu seara nu mănânc.

Am renunțat la dietă pentru seara asta.

În seara asta, fără dietă.

Parcă la dv. nu e numai în seara asta, dnă Şermin.

Dv. parcă erați cel din care n-a ieşit om, orice s-a făcut, nu ?

Plăcintă ! Pot să iau o plăcintă ?

Vedat e foarte bine. Va fi şi mai bine.

Ştiu asta, dle Kazim. Dar nu vă voi ierta toată viața.

De ce ? Pentru că ți-am dat ocazia să testezi iubirea lui Vedat ?

Nu asta voiai ? Nu înțeleg. E totul foarte clar acum.

Vedat te-a ales pe tine.

Da. Poate că a făcut-o, dar nu aşa trebuia să se întâmple.

- Vedat era să moară. - Nu te înțeleg. Serios !

Credeai că nu va fi dureros ?

Măreția iubirii constă în cât de dureroasă e ? Asta e ?

- Nu aşa e totul în viață ? - Cum ?

Cât eşti dispus să sacrifici pentru ce-ți doreşti cu adevărat ?

De pildă, nu pot permite să sufere cineva doar ca să fiu eu fericită.

Tu poți ? Eşti dispus să-i faci

pe dna Nermin, pe Ahmet şi pe mama ta să sufere doar ca să fii fericit ?

Mă bucur că nu ai spus nimic. Conştiința ta e acolo încă.

- Bine ai venit, Koko ! - Bine v-am găsit !

- Ce faci ? - Bine, voi ?

Bine.

Acest prieten nu e şi patronul cafenelei ?

- Ba da. - Da. Cel care s-a accidentat.

Pe curând, Koko !

- Tu îți iei salariul, Macide ? - Da. Nu e nicio problemă.

Dar, oricum, locul acesta nu e în planul carierei tale, nu ?

În curând, se va căsători. Vezi tu atunci ce plan îți faci.

Numai că eu nu mă gândesc să mă căsătoresc prea curând.

Nu spune niciodată "nu". Uite, la început, nici eu nu voiam.

Kazim m-a convins să mă mărit.

Nu-l cunoşti pe fratele meu, Nini dragă ?

Când îşi pune ceva în cap, nu se lasă până nu obține.

Dar Ahmet e puțin diferit.

Dle Kazim, cafeneaua unde lucrează dna Macide

are nevoie de o identitate.

Cum adică ?

În zilele noastre, localurile

îşi vând mai degrabă identitatea şi personajele decât produsele.

De fapt, şi eu mă gândeam la ceva asemănător în ultima vreme, ştiți ?

Ar trebui să dăm o identitate mai profesionistă cafenelei.

M-am gândit să creăm un logo

şi apoi să imprimăm acel logo pe tricouri, pe şervețele, pe căni etc.

Aşa cum aveți voi un logo cu un copac. Îmi place mult.

Ei bine...

Scuzați-mă, mă sună prietenii din America.

Cred că pentru ziua mea. Bună, băieți !

Mă gândisem să-l pun pe Ahmet să ne facă un logo.

Ce ştie Ahmet de treburile astea ? Maestrul acestor lucruri e Kazim.

Cum ? Nu Ahmet a creat logoul vostru ?

Nu. Prințul nu are legătură cu logoul. E ideea fratelui meu.

Ce zici, frate ? Vrei să spui povestea lui ?

- Nu e copacul familiei ? - Nu. Nu e.

- Atunci, ce e ? - E copacul TNR.

Numele tatei a fost Taner.

Toată lumea crede că TNR vine de la abrevierea numelui lui.

- Dar, de fapt, are altă semnificație. - Ce semnificație ?

E cel mai singur copac din lume.

Ce înseamnă "copac singur" ?

E un copac care se găseşte în deşertul Sahara.

Cel mai apropiat copac de el e la 400 km distanță.

- E singur acolo, nu ? - Da. E singur ca dl Kazim.

- Tu eşti acel copac ? - Da.

Copacul e fratele meu. Kazim Işik.

Cel mai apropiat copac de el e la 400 km distanță. Cihangir Işik.

Nu, dragă, de ce să fie singur ? Eu sunt alături de soțul meu.

Poate că tu nu erai când a pus firma pe picioare.

Numele tatei fiind Taner şi numele copacului abreviindu-se TNR,

am ales ambele variante şi, astfel, a devenit logoul firmei.

În orice afacere intră fratele meu, pune mai întâi acea poză.

E ca un fel de semnătură a lui.

Să ne gândim la ceva pentru cafenea şi să-i facem un logo.

Au rămas ca nişte copii.

Au trecut atâția ani peste ei, dar tot voioşi sunt.

- Macide, eşti bine ? - Sunt bine.

- I-ai spus ceva ? - Nu am făcut nimic.

Orice se întâmplă în familia asta, eu sunt de vină.

- Macide, eşti sigură ? - Sunt sigură, Ahmet. Sunt bine.

Atunci, îi dăm cadourile acum ? Când le desfacem ?

- Eu mi-am primit cadoul. - Ce este ?

- Nu ştiu. Nu l-am deschis încă. - Îl deschizi mai târziu.

Ahmet, care e țara cea mai îndepărtată pe care o preferi ?

Poftim ?

Care e țara cea mai îndepărtată unde ți-ai dori să mergi ?

De ce mă întrebi asta ?

Poate ți-a luat un bilet în alb. Cred că e un cadou foarte frumos.

Nu de asta. Care e ?

- A mea, de exemplu, e Mexic. - A ta ?

America, desigur, dar de ce m-ai întrebat ?

Cred că are legătură cu cadoul.

- Îl deschid ? - Cum doreşti, Ahmet. Deschide-l.

- Ce mai e şi asta ? - O brățară, nu vezi ?

Nu e o brățară oarecare. Nu-ți aminteşti, Ahmet ?

- Nu e la fel ca a ta ? - Ce să-mi amintesc ? Nu înțeleg.

- Aducem şi noi cadourile ? - Am căutat-o foarte mult.

Mi-au zis că asta e. Uită-te bine. Poate-ți aminteşti.

De unde ? Ce să-mi amintesc ? Nu înțeleg.

Parcă eu mi-o amintesc de undeva, dar...

E brățara pentru bâlbâiți, Ahmet. Nu ai purtat-o când erai copil ?

Bălbâiți ?

Ahmet, nu mi-ai spus chiar tu că erai bâlbâit când erai copil ?

Nu mi-ai zis că aveai o brățară la mână ?

Brățară de bâlbâit.

Da. Eram bâlbâit când eram copil.

Ce-ați mai insistat cu cadourile ! Nu ne sunt paharele cam goale ?

Nu bem şi noi ceva ?

- Ahmet ! - Da, Serra.

Ai fost bâlbâit când ai fost copil ?

- Da, am fost bâlbâit în copilărie. - Nu am ştiut.

Cred că şi Ahmet a uitat.

În regulă, e timpul pentru tort. Macide !

- Vin imediat. - Îl aduc eu.

- Nu vă deranjați, îl aduc eu. - Îl aducem amândouă. Hai, vino !

Bine.

Traducerea şi adaptarea ZULLY MUSTAFA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 24