Original subtitles

SĂRUTUL OTRĂVIT Episodul 21

Traducerea şi adaptarea IOANA LALA

- Kazim, eu... - Nu acum. O să vorbim despre tot.

- Dnă Macide ! Bună ziua ! - Ce mai faceți ?

- Foarte bine, mulțumim. Dv. ? - Cum vă simțiți ?

- Arătați foarte bine. - Datorită dv.

Pentru puțin. Cu plăcere.

Dnă Macide, proprietarii acestui loc vă cunosc.

Ne-au oferit o cameră privată.

Dumnezeu să-i binecuvânteze ! Chiar le pasă de noi.

Datorită dv., au mare grijă de noi.

Mă bucur mult să vă văd. Aveți nevoie de ceva ?

- Pot să fac ceva pentru dv. ? - Ce să mai faceți, dnă Macide ?

- Nici nu ştiu ce să mai spun... - Vă mulțumim mult pentru tot.

Cu plăcere. Ne mai vedem !

Tu eşti proprietar aici ?

Deci ştiai că am mai fost aici.

Ce înseamnă asta ?

E scopul vieții mele.

Ca să nu mai moară nimeni de boala care l-a răpus pe tatăl meu,

am creat acest loc acum vreo şapte ani.

Din ziua aceea am făcut tot ce ne-a stat în putere.

În lumea asta nu rezistă decât giganții farmaceutici.

Ei fac legea în economia de piață.

Dar mai sunt mulți alții

care încearcă să găsească alte tratamente bune pentru oameni.

Noi lucrăm împreună cu aceştia.

- Şi de ce atâta discreție ? - Pentru că e ilegal.

"Sănătatea sau boala unui om nu poate fi mijlocul altuia de a face bani."

"Numai o minte bolnavă ar gândi aşa." Tu ai spus-o. Îți aminteşti ?

Acesta e locul în care mințile nu au o gândire bolnavă.

Kazim, eşti cu adevărat un erou.

Vorbesc serios. Parcă ai venit de undeva, din trecut.

Cine a pierdut eroismul ca să-l găsesc eu ?

Eu doar mă străduiesc.

Ce bine ar fi fost dacă te-ar fi cunoscut tatăl meu !

Tatăl meu te-ar fi iubit mult, dacă te-ar fi cunoscut.

Şi el avea asemenea speranțe.

- Kazim, trebuie să-ți spun ceva. - Ştiu.

Ce ştii ?

Ştiu ce vrei să-mi spui.

Şi ce vreau să-ți spun ?

Că ai citit scrisoarea.

Era ceva de aşteptat că asta vrei să-mi spui.

Ştiam că nu te poți abține.

Şi cum ți-ai dat seama că ți-am citit scrisoarea ?

Din purtarea ta exagerată din ziua aceea.

Şi pentru că ai pus telefonul şi plicul în alt loc.

Dar nu mai contează.

Nu te teme de mine.

Vino cu mine.

Vreau să-ți sărut durerea,

Diseară vreau să mor în brațele tale.

Vreau să aud cântecul inimii tale,

Vreau să-ți şterg minciunile.

Vreau să-ți sărut durerea,

Vreau să mă nasc din nou dimineață.

Uite pe cine ți-am adus, dnă Berrin !

- Macide ! Bine ai venit ! - Bine v-am găsit !

- Vă simțiți bine ? - Da, sunt bine.

Kazim e un nebun. Nu mă lasă să mor.

I-ai zis lui Macide despre diseară ?

Diseară ne adunăm la Kazim acasă. Te aşteptăm şi pe tine.

- De ce ? - Pentru mine.

Bine. O să fiu acolo.

Vedat... Îşi revine.

Îşi va reveni.

- Macide, ce e cu tine ? - Nu ştiu.

- Cine e ? - Aveți un pachet, doamnă.

- Ce-i în pachet ? De la cine e ? - Nu ştiu, dar l-a trimis dl Kazim.

Bine. Dacă vă rog, îl lăsați acolo ?

- Mulțumesc. - O seară bună !

Stați puțin !

Mulțumesc.

Am pierdut. Ai avut dreptate.

Dacă o să câştigi tu, o să-ți cumpăr oglinda.

Priveşte-te în oglindă şi întreabă-te dacă eşti demnă de tine.

- Bine ai venit ! - Bine te-am găsit !

Pot să-ți dau şi asta ? Mulțumesc.

- Unde-i restul lumii ? - Înăuntru.

Să vedem dacă ghiceşti cine-i aici.

Mamă ?

Ce se întâmplă ?

Kazim, spune-le tu.

E cam pe neaşteptate, pentru toți.

Dnă Şermin...

Cu voia lui Dumnezeu şi prin cuvintele profetului,

o cerem de soție pe fiica dv., Macide, pentru fiul nostru, Ahmet.

Macide, jur că n-am ştiut nimic. Vorbesc serios.

Draga de ea... A rămas încremenită. E şocată.

O fi de la atâta bucurie. Când m-a cerut Kazim de soție,

nu mai auzeam ce se discută în jur, aşa de tare-mi bătea inima.

Eşti foarte fericită şi acum, Nini.

Când văd strălucirea din ochii lor, mi se umple sufletul de bucurie.

La urma urmei, prețuiesc iubirea.

Aşa de mult, încât ai şi înnebunit de atâta dragoste.

Cihangir !

Ahmet, Macide, luați loc, să vorbim.

Dă-mi mâna ta frumoasă.

Dnă Şermin, vorbim mai târziu despre mâinile ei.

Cum te atinge, îți oferă uşurare. E ceva incredibil.

Hai să mergem !

Dnă Şermin, după cum vedeți, toată familia aşteaptă cu nerăbdare.

Vrem să ştim răspunsul dv. la întrebarea de mai devreme.

Chiar nu ştiu ce să vă răspund.

Vă mulțumesc mult că m-ați invitat aici, dle Kazim.

Oricum, astfel de lucruri sunt depăşite în zilele noastre.

Dacă tinerii sunt de acord, atunci, nu e nicio problemă.

Mamă !

Kazim, pot să discut ceva cu tine ?

A zis "Kazim" ?

Ahmet, trebuie să discut în privat cu fratele tău.

Macide...

În familia noastră discutăm deschis toate problemele.

Cred că asta ne şi ține împreună.

Dar eu nu fac parte din familie.

Putem să discutăm ?

Ahmet ?

Da. Dacă aşa vrea Macide...

Să mergem la mine în birou.

Vino, Macide...

Ce se întâmplă ?

Ce se întâmplă ? Serios ?

Ți se pare normal ?

Recunosc. A fost pe neaşteptate.

Dar, ştii cum se spune, cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Ce tot spui acolo ? Eşti prost sau o faci pe prostul ?

Nu fi nepoliticoasă, Macide.

Chiar nu mai înțeleg cine eşti cu adevărat.

Eşti cel care şi-a discreditat reputația

pentru a salva viețile unor străini din acel spital

sau eşti omul de aici, care nu înțelege deloc ce simt eu

şi nici măcar nu aude ce spun ?

Răspunde-mi. De ce te uiți aşa la mine ?

N-a vorbit nimeni pe tonul ăsta cu mine niciodată.

Iar pe mine nu m-a mai umilit nimeni aşa.

Ai înțeles ? Ce vrei de la mine ?

Eu... Ce întrebare-i asta ? Ce pot să vreau eu de la tine ?

Nu. Am încercat să stau deoparte, dar nu a mers.

Am zis să mă apropii de tine, să încerc să te cunosc,

şi, exact când credeam că te-am cunoscut mai bine,

aflu că eşti exact pe dos.

Zici mereu să păstrăm distanța. Hai să nu mai facem asta, Macide !

Hai să fim o familie ! N-ar fi drăguț ?

Ce familie ? Numai eu lipseam din căminul vostru drăgălaş, nu ?

Cică să devenim o familie...

Nu vezi că nu e nimic între mine şi Ahmet ? Chiar nu-ți dai seama ?

De ce ai adus-o pe mama mea aici tocmai din Ankara ?

Bine. Să zicem că e totul bine, că accept.

Să zicem că cerutul fetei e ceva tradițional,

aşa am văzut, aşa am crescut şi trebuie să păstrăm tradiția.

Dacă tot voiai să ceri fata,

tu, ca frate mai mare, trebuia să cumperi flori şi ciocolată

şi să-ți mişti fundul să te duci la Ankara, la fată acasă.

Nu mureai. Aşa se cere o fată de soție.

Dacă făceam aşa, ai fi acceptat ?

Dumnezeule mare ! Ce zic eu, şi ce zici tu !

Chiar că eşti nebun ! Asta-i nebunie pură !

Nu e nicio nebunie, Macide. Nu ştiu...

Am vrut să fie aşa cum trebuie. Să fie un nou început.

Chiar aşa de tare te temi, Kazim ?

- De ce anume ? - De scrisoarea aia.

Pentru că altă explicație nu există.

Te-ai temut aşa de tare, încât ai vrut să scapi cumva.

Există vreo altă explicație ?

Nu e scrisoarea, Macide. Nu e vorba despre scrisoare. Nu.

Poftim ?

A fost ceva scris cu patimă, ca o formă de terapie.

Nu e vorba despre scrisoare.

Nu există scrisoarea ?

Ce fel de om eşti ?

Zici că nu există scrisoarea, şi gata, ai uitat de ea ?

Ce pot să fac ? Ce să-ți spun ?

Cineva ți-a citit scrisoarea aia, nu-ți dai seama ?

Nu contează ce simt eu, ce gândesc... Chiar nu-ți pasă deloc ?

La ce te-ai gândit ?

Las-o baltă...

Am zis că eu sunt de vină.

Am stat şi m-am gândit unde am greşit.

Cu ce am greşit oare,

de l-am făcut pe acest om însurat să simtă asta pentru mine ?

Zile întregi am suferit din cauza acelei scrisori

pe care acum ți-ai şters-o din minte.

De ce ? Pentru că te-am crezut.

Aş fi vrut s-o iei şi tu în serios şi să recunoşti ce ai scris.

În timpul terapiei, am intrat în mormânt.

A fost absurd. Am făcut asta pentru prima oară în viața mea.

Nu ştiu... poate fi derutant. Macide, am fost confuz.

Cine te crezi ? Nu te gândeşti decât la tine ?

Le spui oamenilor tot ce vrei,

îi faci să se îndoiască de ei înşişi, apoi...

Nu ți-am dat eu scrisoarea aia. Tu ai citit-o.

Ai avut-o în buzunar zile întregi, numai ca s-o citesc eu.

- Tu ai vrut asta ! - Ba nu.

Las-o baltă !

Oricine ştie puțină psihologie înțelege asta.

Ajunge ! Gata ! Vorbesc serios.

- Ce-or vorbi acolo de o oră ? - Du-te şi întreabă-i. Du-te.

- Termină... Nu pot să fac asta. - De nimic nu eşti în stare.

Cum să-ți laşi iubita singură ? Du-te şi ia fata !

E înăuntru cu fratele meu. De ce m-aş teme ?

Nu mă interesează. Du-te, bate la uşă, zi-le că s-a răcit mâncarea, orice.

M-am luat o dată după tine şi ideile tale paranoice,

dar gata, nu mai repet greşeala.

Nu e nimeni înăuntru în care să nu am încredere.

Ahmet, ți-am zis să te duci să-i scoți de acolo.

Ruşine ! Să ne fie ruşine !

În familia asta, dacă se-ntâmplă ceva, toți vorbim mai întâi cu fratele meu.

Dacă Macide se mărită cu mine, fratele meu va fi şi fratele ei,

aşa că nu văd nicio problemă.

Când ai devenit un om aşa de bun ? Cine te aude n-o să creadă

că ți-ai înjunghiat iubita şi ai bătut-o din gelozie.

Acela a fost darul iubirii noastre.

Serra, nu te supăra, vorbeam despre altceva.

Nu am devenit un cuplu în urma deciziei întregii familii.

Eu şi Ahmet ne iubeam cu adevărat.

Şi, în ciuda voastră, am luptat mult să ne păstrăm relația.

Adică Ahmet nu m-a rănit cu intenție sau cu bună ştiință.

Serra, îmi pare rău. N-am vrut să te compar cu Macide.

Poți să mă compari cu Macide.

Poate aşa vede şi Ahmet unele diferențe.

De ce ? Ce ar fi trebuit să vezi ? N-am înțeles.

Nu cumva ți-ai scăpat pastilele în apa noastră ? Toți sunt ciudați.

- Ahmet, scoate-i pe ăia de acolo ! - Doamne, dă-mi răbdare !

Mama m-a rugat să vă adun aici pe toți.

Poate pentru că s-a gândit că, altfel, nu vă mai căsătoriți.

Crede că e pe moarte, Macide.

A vrut asta... A fost ca ultima ei dorință.

Înțelegi tu care-i dorința ei. Vrea să vă vadă fericiți, împreună.

Adică ai făcut-o pentru că aşa a vrut mama ta.

Da. N-a fost alegerea mea.

Nu sunt nebun, ca să te aduc în casa asta, aşa, în grabă.

Dar n-am avut încotro. Trebuia să încerc.

Kazim, nu vreau să supăr un om bolnav, dar ce vrei să fac ?

Nu pot să-i spun mamei tale că sunt de acord.

- Nici să nu-i spui aşa. N-o face. - Şi ce să fac ?

Să înceapă pregătirile, să vă dea puțin răgaz,

şi, dacă nu merge, asta e.

- Chiar aşa vrei ? - Da.

N-o să fie sfârşitul lumii dacă vă despărțiți.

Dar poate vă va prinde bine dacă vă logodiți.

Macide, uite, mama mea are nevoie de tine.

Nu poți sta departe de ea. Nu acum, te rog.

Kazim, dacă faci vreo mişcare care să mă facă să cred

că acea scrisoare este reală, îți jur că te plesnesc de nu te vezi.

Să nu te văd în preajma mea ! Să nu îndrăzneşti !

- Macide ! - Da, dnă Nermin.

S-a răcit mâncarea.

Nu valorez nici cât un piure de cartofi ! Incredibil !

Ce vorbe-s astea ? Pentru tine, toată lumea...

Şi, totodată, suntem aici de dragul piureului, nu ? Minunat !

- Kazim ! - Ce vrei, Nermin ?

De ce vorbeşte fata asta aşa cu mine ?

Ce s-a întâmplat ?

- Venisem să văd ce faceți. - Am terminat, gata, hai să mergem.

Nu înțeleg ce ați avut de discutat atâta timp cu uşile închise.

Hai odată, Nermin !

- Te simți bine ? - E totul în regulă, fata mea ?

Nu sunt bine, din păcate. Avem o problemă.

S-a răcit piureul de cartofi.

S-a răcit piureul, mamă. Ce ne facem ?

Nu înțeleg, Macide.

Dacă-l punem la încălzit direct, n-o să mai fie bun de nimic.

Mamă, parcă era o metodă.

Îl puneam într-un vas cu apă şi îl încălzeam aşa.

Cum se numea metoda aia ? Cum era ?

- Bain-marie. - Aşa ! Oare să-l încălzim aşa ?

- Nu înțeleg... - O ții tot aşa, Macide ?

- Nu ştiu. N-ar trebui ? - Ce se întâmplă ?

Ahmet, acum vorbim despre cea mai importantă problemă.

S-a răcit piureul, fraților ! E foarte important, nu ?

Kazim, dacă faci vreo mişcare care să mă facă să cred

că acea scrisoare este reală, îți jur că te plesnesc de nu te vezi.

Revino-ți !

Revino-ți !

Nu-ți asculta vocea inimii, ascultă-ți vocea minții.

- Tu nu eşti bine. - Ce Dumnezeu, Ahmet !

Cum să fiu bine ? Doar ți-am zis că s-a răcit piureul...

Nu-ți dai seama de gravitatea situației ?

Am venit ! Gata, mă scuzați. Vă rog să nu vă supărați.

Acum putem să luăm masa împreună ?

- Frate, ce se întâmplă ? - Nimic, Ahmet.

Macide a devenit puțin tensionată şi are dreptate să fie aşa.

A fost o surpriză pentru ea.

Dar putem măcar să luăm masa împreună.

- Ce spui, Macide ? Se poate ? - Da, desigur. Poftiți, vă rog !

Vă rog, hai să luăm cina cu toții. Poftiți !

- Şi nu mai cerem fata ? - Cihangir !

Mi-e foame, frate, de altceva nu-mi pasă.

- Macide... - Poftiți, dnă Şermin !

- Îmi spui şi mie ce s-a întâmplat ? - Da, cum să nu ?

Dar, mai întâi, mănâncă-ți piureul. Apoi, îți povestesc.

- Ce piure ? Ce cartofi ? - Eu o să stau lângă dna Berrin.

- Vino, draga mea. - Noi stăm aici.

- Mulțumesc. - Vino, dragă.

Dnă Şermin, sper să vă placă mâncărurile noastre.

Cum să nu ? Sigur o să-mi placă.

Ce s-a întâmplat ?

Nimic.

Nu ştiu, te uitai ciudat...

Poftiți, vă rog !

- Dnă Şermin, unde locuiți în Ankara ? - În Kolej.

- E un cartier ? - Adică în Kizilay.

În fine, nu prea ştiu...

- Dnă Şermin, munciți undeva ? - Da. Abia am început.

- Ce drăguț ! - Cineva care munceşte !

Şi ce anume faceți, dnă Şermin ?

Lucrez într-un lanț care vinde bunuri de larg consum.

Cu cât vinzi mai mult, cu atât mai bine eşti plătit.

Cum ar fi produse de machiaj, şampoane şi tot aşa ?

- Da. - Nu se poate ! E adevărat ?

Şi de ce le cumpără de la dv. ? Doar există în magazine !

Pentru că sunt produse de import.

- Şi de unde le importați ? - Din America.

Sunt produse foarte bune pentru piele, antiîmbătrânire.

Aşa ? Şi ce mai aveți ?

Dacă vreți, vă pot arăta catalogul mai târziu.

Chiar m-ați făcut curios.

Aveți cumva în geantă vreo cremă ori vreun ulei ?

Care-i treaba, Cihangir ? Vrei să-ți ungi mustața ?

S-au terminat glumele, Cihangir ?

Când vezi că se lasă răceala între noi,

poți să mai încingi atmosfera cu glumele tale.

Glumele mele nu se termină niciodată, Macide.

Îți explic eu mai târziu.

Dnă Şermin, am auzit că ați crescut în cartierul Nişantaşi.

Da. Dacă tot sunt aici, aş vrea să-l vizitez.

- Cred că s-a schimbat mult. - E la fel de frumos.

Mămico, te simți bine ?

- I-a zis "mămico" ? - Da, aşa i-a zis.

Sunt bine. Dacă e Macide lângă mine, mă simt foarte bine. Draga mea...

Macide, mama ta o să stea cu tine, la hotel ?

Da, normal.

Rămâneți la noi. Vorbesc serios.

Mulțumim pentru ofertă, dar ne-am făcut deja planuri.

Chiar aşa. De ce nu stați la mama mea ?

S-ar simți mai bine acolo şi mama ta.

Iar tu poți să vii şi să pleci când ai chef.

Mulțumesc mult, Ahmet.

Şi la noi puteți să rămâneți, dacă doriți.

Sigur că da, vă rog să veniți.

Vă mulțumim frumos pentru invitație.

Deşi a venit pentru un motiv destul de ciudat,

chiar mă bucur că am revăzut-o.

Mi-a fost tare dor de tine, mamă ! O să ne ostoim dorul împreună.

N-a fost chiar un motiv ciudat, dar o să discutăm mai târziu.

Macide, apropo, ia-l pe Ahmet şi vino şi la noi la masă într-o zi.

Şi la mine acasă se mănâncă bine, gătesc şi eu foarte bine.

- Nu-i aşa, Zafer ? - Sigur că da.

Vă aşteptăm şi la noi.

Mamă, plecăm ?

Macide, mama ta nici n-a apucat să mănânce.

Sinceră să fiu, şocul de azi m-a cam obosit. Aşa că plecăm.

Nu poate pleca nimeni de la masă până nu-şi dă acordul fratele meu.

- Serios ? Hai, mamă ! - Cum doriți.

Dnă Şermin, vă mulțumim că ați venit până aici. E o onoare.

Dar, de fapt, ar fi trebuit să venim noi la dv.

Poate vă vizităm noi data viitoare.

Sigur. Vă aştept cu drag, deşi casa mea e mai mică.

Câți metri pătrați are ?

Cihangir, o să-ți iei singur mulți metri pătrați

când o să fii în stare să câştigi şi tu nişte bani.

Ahmet urmează să-şi cumpere o casă frumoasă. Nu-i aşa, Ahmet ?

Bravo, Ahmet ! O casă nouă. Cumva o să locuiți împreună ?

Macide, îmi dau seama de ce ai făcut pentru mine. Îți mulțumesc mult.

- Noapte bună tuturor ! - Noapte bună !

- Noapte bună ! - Noapte bună !

- Dle Kazim... - Spuneți-mi "Kazim", vă rog.

- De acum sunt ca şi fiul dv. - Noapte bună !

Macide, să fie un început frumos al vieții tale.

Macide !

- Vă duc eu ? - Nu, mulțumesc, Ahmet.

Te rog.

- Mamă, mă scuzi două minute ? - Da, cum să nu ?

- La revedere ! - O seară bună !

Nu ți-am zis ce m-a deranjat, nu ?

Ahmet, în seara asta, răbdarea mea a ajuns la limită.

Aşa că te rog să nu mai insişti şi să te întorci în casă.

Nu-mi mai pune nervii la încercare.

Macide, jur că n-am ştiut nimic.

Nu mi-au zis nimic. Nu mi-au zis că te vor cere.

Dacă ştiam, nici nu veneam. Adică nu veneam fără să te întreb.

M-am trezit cu o maşină la uşă. Apoi, m-am trezit într-un elicopter.

N-am apucat să mai spun nimic. Ce era să zic ?

O să treacă pe aici un microbuz.

Ce emoții şi ce nervi am avut ! M-au trecut toate transpirațiile !

Dar dna Nermin e tare drăguță.

Are şi gusturi bune. Ai văzut cum a decorat casa.

Macide, ai văzut casa aia ? E fix la malul mării.

Jur că, aşa, se poate trăi mult şi bine.

Apropo, tipa arată încă foarte bine. E foarte frumoasă.

Zici că a fost Miss Turcia cândva.

Fiul cel mic nu mi-a plăcut deloc. Latră gura fără el.

Dar cine era femeia aia bronzată ? Toată seara l-a încolțit pe Ahmet.

Nu i-a fost pic de ruşine şi era şi soțul ei lângă ea.

N-a avut niciun pic de ruşine !

Dar Ahmet, bravo lui ! Îl admir.

Să ştii că n-are ochi decât pentru tine.

Dar şi Kazim e un gentleman. Bravo lui !

S-a autoeducat de la o vârstă fragedă şi acum a ajuns un bărbat adevărat.

E clar că toți te apreciază mult. În special, dl Kazim.

- Mamă ! - Da.

- Mi-e foame rău. - Şi mie, Macide.

N-am mâncat aproape nimic. Ce facem ? Mergem să luăm undürüm ?

Cedürüm, mamă ? Nu mă vezi ? Îmi faci o supă caldă ?

Unde ? La hotel ? Îți face mama. Ți-e foame rău ? Bine.

Hai să mergem să-ți fac supă !

Mi-a zis că nu vrea să mă mai vadă. Mă tem că am pierdut-o în seara asta.

Du-te la fată şi fă ce spune ea. Spune-i lui Macide că are dreptate.

Ahmet, uită de mine şi de familie.

Femeile iubesc bărbații care le dau lor dreptate.

Cum să fac asta ?

Nu fi nici pervers, nici ostentativ. Tu numai aşa te porți.

- Când am fost eu pervers ? - Ahmet !

Să fii interesat de o fată nu înseamnă să o urmăreşti pas cu pas.

Poartă-te normal şi evită să fii ostentativ.

Exact asta urăşte fata, să te dai mare cu ce ai.

Mai calcă şi tu puțin frâna.

De exemplu, Ahmet, ce-şi doreşte Macide cel mai mult în viața asta ?

Să vindece. Să facă bine oamenilor.

Deci trebuie s-o faci să creadă că te va vindeca şi pe tine.

N-o mai face pe omul puternic.

Arată-i care sunt punctele tale slabe, rănile tale.

Atunci, n-o să par un om slab în ochii ei ?

Nu vei fi slab, Ahmet, ci sincer. Macide caută sinceritatea.

Du-te şi aşteaptă la uşa ei.

Nu mai ține nasul pe sus şi nu-i mai face cadouri.

Tot ce trebuie să faci este să-i ceri iertare şi ajutor.

Şi o să iasă ceva bun ?

Mai întâi spune-i ce ai pe suflet, apoi încearcă s-o înțelegi şi tu.

Altfel, nu se poate. Eşti doar un biet copil îndrăgostit.

Du-te şi arată-i această față a ta. Du-te şi stai lângă ea,

aşa cum stai acum lângă mine, ca un motănel care a vărsat lăpticul.

- Ce zici ? - O să mă mai gândesc.

Nu mai sta pe gânduri, Ahmet ! Du-te şi fă ce trebuie.

Arată-i că eşti distrus.

Spune-i că n-ai unde altundeva să te duci, decât la ea.

Ridică-te acum şi du-te.

Du-te la ea exact aşa, fără să te uiți în oglindă.

Fratele meu, îți mulțumesc mult. De acum o să fac ce-mi spui tu.

Mi-aş fi dorit să fiu orice altceva, dar nu fratele cel mai mare.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 21