Original subtitles

SĂRUTUL OTRĂVIT Episodul 4

Traducerea şi adaptarea IOANA LALA

- Te-ai supărat, nu-i aşa ? - Pentru că l-ai crezut pe Ahmet ? Nu.

1. Nu mai discuta niciodată cu mine despre secretele mele.

2. Dacă eşti foarte sigur pe ceva, atunci, nu renunța niciodată.

- Ce vrei să spui ? - Că nu cred că ai dreptate.

Dar, dacă aş fi crezut că am dreptate, aşa cum crezi tu,

aş face tot ce pot ca să-l împiedic pe Ahmet să intre în producție.

Ne vom consolida puterea rănindu-ne unii pe alții ?

Nu te mai gândi la mine, ci la tine.

Într-o bună zi poate vei deveni managerul barului lui Ferah.

Aşa e viața. Nu uita de micul-dejun de sâmbătă.

E o piesă extraordinară. Sunteți o cunoştință de-a dlui Kazim.

Vă putem oferi cam 100 de mii de lire. Vi se pare puțin ?

Dacă aş fi putut să o vând pe mai mulți bani,

v-aş fi făcut o ofertă mai bună.

Dl Kazim are încredere în mine. Suntem mereu corecți cu el.

Nu, e bine aşa. Când pot încasa banii ?

Uitați cum stă treaba...

Dl Kazim a zis că weekendul următor va avea loc o mare licitație.

Dacă e o piesă valoroasă, o vom duce acolo.

Dacă sunteți de acord, pun piesa dv. în catalog.

În felul acesta, îi va creşte prețul ?

Desigur. Toți iubitorii de artă din Istanbul vor fi acolo.

Dacă dl Kazim a zis aşa înseamnă că ştie el ceva.

Totuşi, o să fac aşa cum ştiu eu.

- Vă mulțumesc. - Cum doriți dv.

- Bună, draga mea ! Ce mai faci ? - Bine, mersi. Am fost la anticariat.

Acum am ieşit de acolo. Am rezolvat. Datorită ție, adică dv.

Mă bucur. Duminică luăm prânzul acasă la fratele meu.

- Te-a invitat şi pe tine. - Nu. Ce treabă am eu acolo ? Eu...

Nu te teme. Ai mei sunt oameni calzi. Iar fratele meu nu acceptă un refuz.

Oglinda e cea mai mare invenție a omului,

nu roata, aşa cum se zice.

Oglinda te duce în interiorul tău, prin propriii tăi ochi.

Uită-te bine la ea, fata mea.

Nu renunța să te priveşti în oglindă, ca să-ți reaminteşti mereu cine eşti.

Vei înțelege cum trece timpul privind în oglindă, nu spre ceas.

Ştiai asta ? Pentru că cea care trece e viața, nu e timpul.

Uită-te în oglindă şi dă socoteală. Pentru că eşti demnă de tine.

- Poftiți, doamnă. - Mulțumesc.

Dar vă rog să-mi spuneți Macide.

Poftiți !

Dumnezeule ! Mamă, arăți extraordinar.

Mama ta ne-a speriat rău. Sănătate, draga mea !

- Bine ai venit ! - Bine v-am găsit !

Macide, vino să te prezint din nou familiei mele.

Fratele meu mai mare, mama, Tunç, fratele meu mai mic, Cihangir, Serra.

- Eu sunt Zafer. - Dl Zafer, sora mea, Yasemin.

- Mă bucur să vă cunosc. - Şi noi.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Macide, bun-venit ! Am auzit că eşti din Ankara.

Da.

Cum poți să trăieşti acolo, Macide ? Eu n-aş sta acolo nici legat.

Bine ar fi să te lege cineva, Cihangir ! De parcă Ankara te vrea...

Mie îmi place în Ankara. Sunt oameni de toate felurile.

Macide, ştiai că ăştia doi au fost logodiți ?

Doamne, dacă tot l-ai făcut, de ce nu stai cu ochii pe el ?

Cihangir, de ce eşti aşa de ciudat ?

Ce e ? Suntem în anul 2022. Fii şi tu puțin mai politicos.

Serviți-o cu ceai pe dna Macide.

Părinții tău cu ce se ocupă ?

Chiar aşa, mamă, eu nu te-am întrebat niciodată.

Cu ce se ocupau părinții tăi ?

De fapt, în fața lumii, e mai important cu ce se ocupă soțul.

N-am dreptate ?

Familia lui Macide, din partea mamei, descinde din familia regală.

Au chiar şi o cutie, una cu păsări...

Mă scuzați. Uneori glumesc cu Macide, îi spun că e fata de la palat.

Deci aveți deja glumele voastre... Simt că m-am umflat.

Îmi aduceți nişte suc de portocale ?

Macide, nu te lăsa păcălită.

Pare că se mănâncă între ei, dar nici despărțiți nu pot sta.

- Tu ai frați, surori ? - Nu.

Nici eu. Uite că avem ceva în comun. Cred că ne vom înțelege foarte bine.

N-aveți altceva de făcut decât s-o trageți de limbă ?

Lăsați-o şi pe ea să mănânce.

- Nu-i nimic. Deja mănânc. - Bine.

Dle Tunç, ați auzit de noua poziție a lui Ahmet în companie ?

- Da. Felicitări, Ahmet ! - Mulțumesc.

Numai că zilele astea am ochi doar pentru Macide.

Aşa că nu vreau să aud de muncă. Vreau doar să-mi petrec timpul cu ea.

Ahmet, dragule, nu te mai purta aşa.

Nu vezi că lui Macide nu-i place să te dai în spectacol ?

Da. Kazim Işik şi sufletul femeilor... Nu dă greş niciodată.

Ce vrei să fac ? Aşa sunt eu. Zic tot ce gândesc. Nu mă pot ascunde.

Serra, ăsta era la fel şi când era cu tine ?

Cihangir, nu vrei să iei o pauză ? Taci şi tu măcar puțin.

- Bine. - Nu. Eu nu mai vreau, mulțumesc.

- Bei o cafea ? - Da, aş vrea.

Aduceți-i o cafea dnei Arici.

Arici ?

Incredibil ! Chiar voiam să întreb unde e Nermin.

Macide, sunt Nermin.

- Ce este ? - Aveți mâna foarte caldă.

- Încântată de cunoştință. - Asemenea.

Cihangir mi-a zis că eşti frumoasă, dar mi-ai întrecut aşteptările.

- Nu-i aşa, Kazim ? - Frumusețea-i trecătoare, Nini.

Sunt alte lucrurile mai valoroase pe care trebuie să le prețuim.

- Soția fratelui tău, dna Nermin. - Nini ?

- Ce e cu ea ? - N-are nimic. De ce ?

E foarte ciudată.

Diseară mergem la cinema ?

Nu pot, pentru că mâine-dimineață mă trezesc devreme. Am curs.

Urmăreşti pe cineva ?

Ce te interesează ? Nu mai spune tâmpenii !

Eşti bolnavă.

Şi tot încerc de ani întregi să mă conving că nu eşti bolnavă.

De fapt, ştii care e boala curată ? Situația asta.

Dacă tot crezi că am ceva de-a face cu Ahmet

şi că i-am "urmărit" iubita din cauza asta,

atunci, pleacă acum, Zafer, sau taci.

Dacă nu-ți poți permite să mergi, ia loc şi taci.

Mă sună de la hotel.

Alo !

Cablul de internet ? Da, da, e o problemă, dar...

Tu ?

S-au dus la hotel pentru cablul de la internet.

Cred că sunt băieții noştri de la echipa tehnică.

Îl repară în două minute.

Da, ştiu. Aveți permisiunea mea. Mulțumesc.

Ahmet, să ştii că mie chiar nu-mi plac lucrurile astea.

Vreau să fac şi eu ceva pentru tine.

Pentru mine asta e treabă de câteva minute.

Am trimis un mesaj, apoi am şi uitat.

Bine, Macide, îți cer scuze. Nu mai fac altă dată. Te rog.

- Gata ? - Da.

- Sper că nu-mi ceri bani, nu ? - Nu. Se ocupă dl Ahmet.

- Bine a făcut ! Toți se plângeau. - Spor la treabă !

Mă scuzi.

Ai lăsat fata singură acolo şi te joci cu telefonul.

N-am vrut s-o sufoc.

- Dnă Macide, vă e teamă de mare ? - Nu. De ce ?

- Îmi dai voie să-i fac un tur ? - Vin şi eu.

Nu. Trebuie să discutăm în privat. O să vorbim despre tine.

N-am prea mare chef. O putem lăsa pe altă dată ?

Doar cinci minute. Mergem până pe insulă şi ne întoarcem.

Ați mai fost pe insula Büyükada ?

Da, am mai fost.

Dar pe insula Burgaz ?

- Poftiți, dnă Arici. - Dar eu chiar nu vreau. Mulțumesc.

Vei cunoaşte pe cineva important. Foarte important. Işik (Lumină).

Dacă e Işik, vei merge către el ca o molie spre lumină.

Indiferent ce-ai face, nu vei avea scăpare.

Bărbatul ăla va fi destinul tău.

Vin şi eu !

Ți-am zis eu că avem două secrete. Unul este atacul meu de panică.

Al doilea este că ne-am întâlnit la Büyükada.

Mă gândeam eu că nu îi vei spune lui Ahmet.

Poftim !

Dv. sunteți din Ankara, dnă Arici. Nu sunteți obişnuită cu marea.

Noi ştim marea asta din copilărie, ca pe propria noastră palmă.

Tata ştia unde locuiesc toți peştii, le ştia adresa exactă.

Cum aşa ?

De exemplu, există un recif mare de corali.

Dacă te întorci cu spatele la cele două minarete din Pendik,

e la jumătatea drumului spre insulă, la o distanță de 20 de minute.

Te duci acolo şi iei peştele de parcă l-ai cumpăra de la pescar.

Ți-e poftă de doradă ? Atunci, te întorci cu spatele la Bostanci

şi mergi direct către insulă, de data asta doar cinci minute.

E locul vechii fabrici Tekel.

- Acolo stau ? - Da. Unde altundeva să se ducă ?

Guvizii stau pe lângă stânci. Şi oamenii sunt la fel ca peştii.

Unora le place aglomerația, altora, să stea singuri.

Unii nu-şi părăsesc niciodată locul de baştină.

- Dv. ce fel de peşte sunteți ? - Peşte-spadă.

- Ai pescuit vreodată ? - Nu.

Vino. Grăbeşte-te ! S-a prins ceva. Strânge-l.

- Cred că aşa... - Mai repede, da, mai repede !

- E chiar acolo, în capăt. - Da.

- Ce ciudat e ! Dumnezeule ! - Ține-l bine, te rog.

- Ce am prins ? - Un lufăr.

Mi-e milă de el. Mai bine îi dăm drumul.

E prima dată când văd un arici că prinde peşte.

Macide, mi-e greu să-ți spun asta,

dar trebuie să pleci.

- Cum adică ? Unde să mă duc ? - Întoarce-te la viața ta.

Stai departe de familia asta, de Ahmet.

Barca asta a venit pentru tine. Te duce unde vrei tu.

Nu ne întoarcem acasă împreună.

Cum adică ? E vreo glumă ?

Poate că ți se pare ciudat acum. Dar, cu timpul, îmi vei da dreptate.

Chiar nu înțeleg.

Nici nu e necesar. Trebuie doar să faci ce trebuie.

Bine, dar ce ar trebui să fac ? Ce ar trebui să-i spun lui Ahmet ?

Ahmet e ca şi copilul meu. Face tot ce-i zic eu.

O să-i explic, va înțelege şi se va obişnui.

Oricum, nu eşti îndrăgostită de el. Adică e momentul potrivit să pleci.

Ce fel de om sunteți ? Cine vă credeți ?

Ce om arogant sunteți !

Hai, Macide !

Dă-te la o parte !

N-ai de ce să-ți faci griji. Fata e nouă pe aici.

Dar eu îl cunosc pe Ahmet. I-am văzut ochii.

Ahmet era singura soluție pentru ca tu să duci o viață mai bună.

Dar n-ai putut să strângi din dinți.

Eu nu sunt ca dv. Dacă eram, nu rămâneam cu Zafer.

Ca să fii ca mine, secretul este

să creezi o problemă a cărei rezolvare cere prezența ta permanentă.

Dar tu ai devenit o problemă pentru Ahmet.

Marea mi-a deschis apetitul. Vouă nu vă e foame ?

Hai să aprindem focul la grătar. Durează până e gata.

Frate, unde-i Macide ? Frate ?

A zis că are treabă. A plecat.

Cum adică a plecat ? Unde a plecat ?

A zis că nu vrea să mai vină şi a coborât.

- Kazim, ce se întâmplă ? - Cum adică ce se întâmplă, mamă ?

Vă rog să vă vedeți de treabă, distrați-vă.

Fratele meu a alungat-o pe Macide. Asta e.

- Îmi explici ce s-a întâmplat ? - I-am zis că trebuie să plece.

I-ai zis să plece ? De ce ai făcut asta ?

I-am zis lui Macide că trebuie să stea departe de tine şi de familie.

Dar de ce ai făcut asta ?

Chiar dacă tu nu te cunoşti, eu te ştiu bine, Ahmet.

Slavă Domnului ! Aşa e cel mai bine pentru amândoi.

- Tot tu vei hotărî şi asta ? - Poftim ?

Am făcut aşa cum am considerat.

Ahmet, urmează să intrăm în afaceri mari.

Am planuri foarte mari pentru tine. Fata aia ne-ar fi obosit.

- Pe noi doi ? - Ahmet, nu acum.

Poate, mai târziu, dar nu acum. Am nevoie de tine.

Nu pot renunța la ea.

Atunci, va trebui să renunți la lucruri mai importante.

Nu fi nebun. Mai vorbim.

După ce pleacă lumea, stăm de vorbă ca între frați, da ?

Dragilor, v-am zis că mi-e foame. Vouă nu vă e foame ?

Nu mai mutați mesele. Şi aprindeți odată grătarul !

Tipic pentru Kazim Işik...

Acum vrea să demonstreze cine e şeful.

De ce ai făcut asta ? De ce te temi atât de fata aia ?

Nini, ce-ai zice dacă am schimba mobila din partea din față ?

E cam arsă de soare.

Adică să-mi văd de treaba mea.

Nu-ți cer decât puțină linişte. Atât.

Dacă n-ai nimic de zis, n-o suna pe fată.

Cum să n-o sun, mamă ? S-o las aşa ?

Poți s-o iei de braț s-o aduci aici ?

Poți să faci ceea ce Kazim a zis că e imposibil ?

Atunci, n-o suna. Dacă acum n-ai puterea, vei aştepta momentul potrivit.

Ai văzut ce mi-a făcut ?

Ştiam că asta se va întâmpla, mai devreme sau mai târziu.

- Tu eşti conştient de ce-ți face ? - Vreau să-l omor.

Calm. Toate la timpul lor. Acum hai să luăm loc şi să mâncăm.

N-o să mă aşez la masa aia, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Normal că nu poți face asta, pentru că ceva s-a întâmplat.

Vei sta la masă, dar tu vei hotărî când te vei ridica.

De-acum e timpul să iei o decizie.

Vrei să rămâi fratele lui Kazim ori să conduci această familie ?

- Da, Handan. - Macide...

- Ce s-a întâmplat ? - Cine ți-a spus ?

Cine şi ce să-mi spună ? Ce s-a întâmplat ?

Nimic, nimic.

Când m-ai întrebat, am crezut... Tu ce faci ?

Handan, nu vrei să-mi spui ? Ce s-a întâmplat ?

Azi-noapte a fost razie în locul în care juca mama ta.

Mama ta şi-a petrecut toată noaptea la poliție. Şi acum suntem aici.

Bine, Handan. Te sun mai târziu.

Persona apelată momentan nu poate fi apelată.

- Dacă suferi, vorbeşte cu el. - Ce prostii spui acolo ?

- Atunci, nu te mai uita la el ! - Ce vrei să spui ? Ce ?

Ai înțeles foarte bine ce am vrut să-ți spun.

Vrei să plecăm, Zafer ?

Kazim zicea că facem grătar, n-ai auzit ? Cum să plecăm ?

Îmi pare rău. Te rog să mă scuzi, m-ai prins pe picior greşit.

Pentru o clipă am crezut că facem şi noi ce vrem. Scuze.

Se amestecă iar cărțile, dle Zafer.

Ai grijă să nu-ți pierzi nici soția, nici poziția în firmă.

Bei ceva, frate ?

Bine, cum vrei.

Mi-a părut rău pentru tine şi am zis să-ți arăt puțină milă.

Dacă nu vrei să bei, nu bea.

S-a schimbat mult Kazim.

După ce ai plecat în America, parcă s-a îmbătat de putere.

Aşa îmi face şi mie.

Mă gândeam că ar fi mai bine să plece la Ankara, să se relaxeze

şi să provoace altora probleme, nu nouă.

Dacă-ți arăt un moment de slăbiciune, o să profiți imediat, nu ?

Ce fel de creatură eşti ?

Dacă eşti îndrăgostit, luptă pentru ea, frate.

Nu sta aşa, pică pară mălăiață în gura lui nătăfleață.

Aş zice să plecăm, dar se pare că aici va izbucni un război.

Şi nu vrei să pierzi asta, nu ?

Toți greşesc. Kazim mi l-a dat pe Ahmet cu mâna lui.

El nu greşeşte fără rost. Sigur are un motiv.

Cred că a vrut să-l calce pe nervi.

De ce l-ar transforma în duşman pe propriul lui frate ?

Tu ce crezi ?

Cred că e ceva ce nu ştim. Posibil să aibă legătură cu fata aia.

Ce legătură să aibă ?

Dacă nu mi-aş cunoaşte fiul,

aş zice că i-a plăcut fata aia şi s-a speriat.

Dar n-ar recunoaşte asta nici mort.

Poate îl alege pe Cihangir pentru post şi astea sunt doar pregătiri.

Kazim nu alege pe nimeni. Dar toți cred că el îi alege.

O să discut şi eu cu Ahmet. E timpul să-l susțin.

Nu face nimic înainte de a-i urmări paşii lui Kazim.

El nu face nimic fără să ştie ce urmează.

Nu mai pot de dragul lui Kazim, jur.

Îi agită pe toți. Ăştia se toarnă între ei,

iar el stă şi se uită.

În curând va trebui să alegem de care parte suntem.

Ahmet, cel pasiv-agresiv, a intrat în joc.

Zici că-şi reface forțele şi revine în ring.

E reținută cu ceilalți pariori prinşi la cazinou.

- Procurorul va vorbi cu mama ta. - Am nevoie de un avocat pentru ea.

- Bine. Pe cine să sun ? - Am vorbit cu dl Osman.

- Îți trimit şi ție numărul lui. - Bine.

Ți-am dat şi ție bătăi de cap.

Nu mai spune aşa. Cum adică ? E şi mama mea.

Bine. Nu-i spune că am aflat, să nu se ruşineze şi mai mult.

Stai liniştită.

Ahmet !

Ahmet, nu arăți bine.

Ce ai făcut ?

- Eşti bine ? - Unde-i soțul tău ?

Ahmet, niciodată nu ți-am vrut răul. Ştii asta, nu ?

Las-o baltă, ce Dumnezeu...

Uite, dacă vrei, pot să vorbesc eu cu fata aia.

O să-i explic despre familia asta. O să fac o punte între ea şi voi.

Dacă tu chiar îți doreşti asta.

De ce ?

Toți îmi spun să stau departe de tine. Dar eu nu mă tem de tine,

ştiu foarte sigur că poți iubi cu adevărat.

Doar că nu ți-ai gestionat prea bine sentimentele în relația noastră.

- Însă acum suntem mai înțelepți. - Eu nu sunt nebun.

Tu m-ai înnebunit.

Pentru că nu erai îndrăgostită de mine, ci de Kazim.

Când am aflat asta, mi-am pierdut controlul.

N-am putut spune asta nimănui, nici măcar nouă înşine.

Ahmet, dar nu e adevărat.

Încă îl iubeşti.

Soțul tău îl susține pe el, iar tu, pe mine.

Amândoi aveți locurile garantate, nu ?

Nu mă cunoşti deloc, Ahmet.

Eu te cunosc cel mai bine.

Vă fac legătura cu managerul, dle Kazim.

Aştept.

Alo ! Bună ziua !

Mulțumesc. Dv. sunteți bine ? Să v-ajute Dumnezeu !

Da, fac tot ce pot. Le-am transmis prietenilor mei.

Am aşteptat să-mi dați undă verde ca să-mi anunț intrarea în politică.

Dacă dv. spuneți, eu încep procesul.

Săptămâna asta, familia mea organizează o licitație caritabilă.

Pot să organizez acolo o conferință de presă.

Sper să fie bine. Să ne ajute Dumnezeu !

Mi-aş fi dorit să fii aici, tată, să mă vezi.

Dacă mă vezi, trimite-mi un semn.

FUNDAȚIA TANER IŞIK

Ce mai aşteptăm ? Hai să începem !

După ce terminăm cu masa asta, jur că-mi tai venele !

Ce faci ? Te aude cumnata.

Stai calm.

Când mă fac mare, vreau să fiu ca tine, frate.

Toată lumea te aşteaptă.

- Ce ai ? - N-am nimic. Du-te jos.

Eşti bine ? Ai transpirat fleaşcă.

E ceva în sertarul ăla. Adu-mi-l. E într-o sticluță.

Îmi plac ăştia... Dacă tot i-am văzut... Ai cui or fi ?

Ce-i cu ăştia ? Sunt ochelarii fetei ?

Dă-mi odată medicamentul ! E în celălalt sertar.

Frate, ce ai ? Şi ce caută ochelarii fetei la tine ?

Coboară, că vin şi eu. Hai !

Contul meu Active-Datorii-Total 3900 lire

Transfer în alt cont-3000 lire

Am putut să-ți trimit doar 3000. Restul îți trimit mai târziu, da ?

Bine. Mai am şi eu ceva. Vocea ta nu sună prea bine.

S-a întâmplat ceva între tine şi Ahmet ?

Cine-i Ahmet ? Cine se cred ăştia ? Ce-mi pot face ei mie ?

Parcă pentru ei am venit eu la Istanbul ?

Macide, eşti bine ?

O să înțeleg, Handan, o să înțeleg. Aici, în acest oraş, o să înțeleg.

Dnă Nermin ?

Da.

E un om afară. Vrea să vă vadă. Zice că e jurnalist.

Jurnalist ?

Nu e tipul obişnuit de jurnalist, nu mi-a plăcut genul lui,

dar a insistat că vrea să se întâlnească cu dv.

- Alungați-l de aici. - A bănuit şi el că veți zice asta.

V-a transmis că e vorba despre dna Simin.

- Unde e Cihangir ? - La masă. Să-l chem ?

Nu. Mă descurc eu singură. Nu le spune nimic, bine ?

Cum doriți.

Mi s-a întâmplat iar mai devreme. De data asta a durat puțin.

N-am luat medicamentele, pentru că mă fac legumă.

Putem să ne vedem marți ? Bine. Vin mâine-dimineață, devreme.

Mulțumesc, doamnă doctor. Ne vedem mâine-dimineață.

Sunt Nermin Işik. Ați vrut să vorbiți cu mine. Vă ascult.

- Numele meu e Tolga, dnă Nermin. - Am musafiri. Spuneți.

Sunt jurnalist. Fac o investigație despre o dispariție de acum 10 ani.

Dispariția are legătură cu familia dv. Mai exact, cu soțul dv.

Cine a dispărut ?

O persoană. A dispărut o persoană cu numele Simin Tezer.

- Nu o cunosc. - Poate că nu-i ştiți numele.

- Ce vreți să spuneți ? - Gândiți-vă puțin.

Dacă are legătură cu soțul meu, de ce nu vorbiți cu el ?

Să zicem că e intuiție de jurnalist.

Simt că drumul va fi mai scurt prin intermediul dv.

Nu agreez atitudinea dv.

Mă scuzați. Ați spus că n-aveți timp, de aceea am intrat direct în subiect.

Da, aşa e, n-am timp.

Vă rog să nu mai veniți la mine acasă. Nu cunosc persoana aceea.

- O zi bună ! - Dnă Nermin !

Investighez de mult timp acest caz. Am adunat multe informații.

Vă rog să luați cartea mea de vizită, în caz că vreți să mă sunați.

Dl Kazim va fi curios să afle cine sunt.

Închide uşa !

Nermin, te simți bine ? S-a întâmplat ceva ?

- Sunt bine. - Eşti albă ca varul.

De foame. O să-mi treacă. N-am nimic. Mi se mai întâmplă.

Sara !

- Ce se întâmplă ? - Sara, trebuie să-mi spui chiar acum.

Am darul de a face bine oamenilor şi de a-i vindeca sau nu ?

- Trebuie să-mi spui chiar acum. - Macide, te simți bine ?

Sara, am venit la Istanbul cu un vis.

Dacă nu e să fie, mă întorc.

- Unde ? - La Ankara.

Dar, dacă tu-mi spui că pot vindeca oamenii,

atunci, spăl podele, dorm pe jos şi o să fiu mulțumită.

Dacă-mi zici că nu am acest dar, atunci, plec, Sara.

Oamenii de aici, oraşul ăsta...

Macide, draga mea, te-am chemat eu aici ?

Şi dacă te întorci, ce-mi pasă mie ?

- Cine te-a chemat aici ? - Vocea mea interioară.

- Şi de ce mă întrebi pe mine ? - Şi pe cine să întreb, Sara ?

- Bine. Hai să mergem ! - Unde ?

Să vedem dacă ai darul ăsta ori nu.

- Ai curaj ? - Numai asta am.

Bine. Da, dnă Berrin. Nu pot vorbi acum, dar...

Discutasem cu dv. pentru nora mea. Nu se simte prea bine.

Aş dori să ne întâlnim cât mai repede.

Atunci, uitați cum facem... Ne vedem mâine, la prânz, la birou.

- E bine ? - Da. Vă mulțumesc.

Unde ai plecat fără mine ?

Să-mi schimb hainele. Ne vedem în fața uşii într-un minut.

Redactor DELIA SIMONIS

SFÂRŞITUL EPISODULUI 4