Original subtitles

Binny și Stafia

-Ia uite, cine-i ăsta? -Lasse!

-Mai să-mi tai mâna. -Dar ăla era Ariel.

Serios, pentru un clovn, nu prea știi de glumă.

Când am zis, „Să faci rost de măști”, nu la asta m-am gândit.

Ești cel mai ridicol hoț care a existat vreodată.

Hai. Trebuie să plecăm.

Mă înnebunește.

Cât de mult am dormit?

A venit toamna deja?

Cred că am dormit trei sau patru luni.

Ce se întâmplă?

Oaspeți?

- Cum ți se pare? - Bine ai venit în secolul trecut.

Noii proprietari au sosit.

- Din nou, felicitări. - Mulțumesc.

Mă scuzați.

Aceștia sunt predecesorii dumneavoastră, foștii proprietari ai conacului:

soții zu Pankes și fiul lor.

- Ce bebeluș grăsuț și plin de bale. - Grăsuț?

Binny, te-ai lovit? Ai grijă pe unde mergi.

- Chestia aia nu era acolo. - Să sperăm că nu e bântuită casa asta.

Singura forță invizibilă în care cred este Wi-Fi.

Mă doare spatele. Ce durere…

Binny.

Îmi pare rău, dar este evident…

că sunt alergică la noua casă în care am fost forțată să mă mut.

Va trebui să ne mutăm înapoi.

Dă-ne o șansă, Binny. Vrei să vii să mănânci cu noi?

Aș prefera să lucrez la noul meu vlog, „Răpită de părinții mei”.

Ok, n-ai decât sa fii bosumflată. Te iubim oricum, măcar un pic.

Nu, nu cămașa mea preferată.

Binny, tuturor ne e atât de dor de tine.

Convinge-i pe părinții tăi să vă mutați înapoi/i>

Și mie mi-e dor de voi. Dar părinții mei sunt încăpățânați.

Sunt blocată în casa asta a groazei, literalmente.

Nu, cămașa ta preferată. Ei bine, vezi dacă o poți repara.

Aș da orice să mă pot întoarce la Hamburg.

- Te sun mai târziu, ok? Pa, Anna. -Ok, pa.

- Un ceas de buzunar? - Ceasul meu.

Destul de arătos tipul, nu-i așa?

- Cine ești? - Mă poți vedea?

- Poftim? - Poftim?

Dispari!

- De ce nu te pot atinge? - Probabil pentru că sunt o stafie.

Unii mă numesc duh sau spirit.

Eu prefer Melchior. Acesta e numele meu.

Nu există stafii.

- Chiar ești o stafie! - Da.

Una care se supără când îi zici că e un bebeluș grăsuț și plin de bale.

Putem să continuăm așa toată ziua.

- Dar sigur sunt feluri mai bune-- - Dispari.

Asta ar putea funcționa la vampiri, dar nu la mine.

În plus, asta-i camera mea. Dacă cineva trebuie sa plece, tu ești aceea.

E tot ce-mi doresc.

Ciudat, dar părinții mei s-au îndrăgostit de căzătura asta.

Căzătură? Strămoșii mei au construit casa aceasta.

Dar dacă părinții tăi sunt problema, atunci s-ar putea să am o soluție.

Vrei să te muți sau nu?

- Binny! - Trebuie să plecăm.

Casa asta e bântuită!

Uite! Ia uite-l din nou.

- Ești bolnavă? Nu pari bolnavă. - Glumești, Binny?

Uite. Îți promit, odată ce vei avea camera ta.

- Aia e camera mea! - Exact!

Perfect. Ești foarte înțelegătoare.

- Nu, nu tu. Vorbeam cu el. - Cu cine?

Binny, ce se întâmplă?

- Ei nici nu mă vad, nici nu mă aud. - Atunci fă ceva.

Cine ar trebui să facă ceva?

N-am idee.

Îl puteti vedea și voi?

- Ai grijă, vaza! - Vaza!

E ok. Totul e ok. Doar e o casă veche.

Încuietorile de la uși și fereastre sunt vechi, la fel și circuitul electric.

Cred că asta n-are niciun sens.

Câtă ignoranță.

Dar asta nu schimbă faptul că trebuie să vă mutați.

-Ce s-a întâmplat? -Nu știu.

Vreo carie foarte înfometată.

Să sperăm că e doar una, altfel chair vom avea o problemă.

Cred ca am un plan nou.

- Binny? - Deci?

Ce zici despre noile draperii?

Îți cam dau fiori?

E atât de mult curent aici încât am răcit.

Uite lista de cumpărături pentru magazinul de bricolaj.

Casa nu mi s-a părut atât de dărăpănată.

Mi se pare că pe măsură ce reparăm, și mai multe se strică.

Știi că ne-am băgat toate economiile în casa asta, nu-i așa?

Dacă nu o putem repara singuri, putem să ne luăm gândul.

Bate pumnul.

Ne descurcăm noi cumva.

Dar mirosul ăsta îngrozitor. Nu se simțea aici înainte.

Poate că o să găsești vreun odorizant la magazin.

- Odorizant. - Bricolaj.

Magazinul de bricolaj.

Planul tău merge. Aproape am reușit.

- Acum îmi pare rău pentru ei. - Poftim?

La urma urmei, sunt părinții mei. Și chiar dacă nu înțeleg motivul,

casa asta înseamnă mult pentru ei.

Dar mirosul îngrozitor…

Tu miroși așa?

Nu, asta-i imposibil.

De cînd am devenit stafie, mirosul meu...

Nu, adică, duhoarea asta vine de la tine?

Știi e un miros neplăcut, tu ești mort…

Poftim? Cum îndrăznești!

Sunt Melchior, Baron von und zu Panke.

Știi ceva? Bântuie casa asta de una singură.

Melchior, nu asta voiam să spun.

Cap de pește vechi.

Ba tu ești un cap de pește vechi!

Nu. E un cap de pește vechi în zid.

Chiar aici. Tocmai ce l-am observat. De la el vine mirosul asta.

La naiba, Melchior, ce a fost asta?

Poftim? N-am fost eu.

Desigur, când lucrurile o iau razna, dați vina pe stafie.

- Se pare că și put. - Chiar am nevoie de aer proaspăt.

Acolo. Cineva-i acolo. După el, repede!

- Nu pot să trec prin acel perete. - Dar faci asta toată ziua.

Da, înăuntru, dar nu pot părăsi casa.

La ce mai e bună o stafie?

Parcă ai zis că nu poți ieși afară.

Așa e. Nu puteam, dar cumva…

Copăcelul meu!

Eu l-am plantat. Nu era decât atât de mare pe atunci.

Ce copac puternic ai devenit.

Pește în zid, curent întrerupt…

De ce ne sabotează cineva casa?

Melchior! Lasă copacul în pace. Cum ajung în pod?

Trebuie să fie pe aici pe undeva.

Acolo.

Lanțul. Știam eu!

Și eu.

Cineva a vrut să cadă cadelabrul din camera de zi.

Pariez că a fost același individ care a ascuns peștele și a tăiat curentul.

Și care a pierdut o mănușă?

Exact.

Și numai agentul imobiliar știe cine poate intra în casă.

Propun să-i facem o vizită măine dimineață.

Ieșim la o plimbare?

Poftim?

Nu am mai ieșit de 100 de ani și brusc totul s-a schimbat.

Atât de zgomotos și plin de culoare.

Apropo…

Melchior, trebuie să plecăm.

Dar e nemaipomenit aici.

Trebuie să mergem la agentul imobiliar.

Trebuie să mă distrez.

Ești cea mai egoistă și mai lipsită de încredere stafie pe care o știu.

Ok, ești singura stafie pe care o știu, dar ești o mare dezamăgire.

Excursia asta nu prea a avut succes.

La naiba, Melchior!

- Cum pot intra? - Pe la subsol.

Poftim?

Ce faci aici?

Ca să ne înțelegem,

nu mă aflu aici pentru că sunt de acord cu tot ce mi-ai spus mai devreme.

M-am gândit doar că o domnișoară neajutorată ca tine

nu ar trebui să se plimbe de una singură.

- Da, sigur că da. - Și, în plus, am rezolvat cazul.

De ce ar sabota agentul imobilar casa ce tocmai a vandut-o părinților mei?

N-am nicio idee. Poate că și el vrea să fie stafie sau…

Scrie aici că a vândut aceeași casă de cinci ori în ultimii doi ani.

Nimeni n-a locuit mult acolo.

Și pe asta la fel.

Și pe asta.

Și pe asta.

Un agent imobiliar face bani vânzând case.

Da, iar când le vinde de mai multe ori…

Primește bani de mai multe ori. Asta-i șmecheria.

Vinde case vechi, iar apoi îi alungă pe proprietari.

Când el acceptă cu drag răscumpărarea, ei nu-și primesc toți banii înapoi.

- Ce escroc groaznic. - Superb.

Lasse? Da, o mică surpriză pentru idioții din Hamburg.

Am toate cele necesare. Le vom pune în pod la noapte.

O să se mute mai repede decât poți scrie „cutii pentru mutat”.

Unde sunt mănușile cele noi?

Într-o plasa colorată?

Unde?

Unde?

Nu-i nicio plasă lângă masă.

Am găsit-o.

Ne vom întâlni acolo la 11:00 p.m. Fii punctual.

Lasse. Serios…

O să le facem o primire de neuitat.

Nu știu ce să zic.

Sunt doar stafia cea mai egoistă, și cea mai lipsită de încredere,

care tocmai ce te-a salvat.

Ok. Îmi pare rău.

Ești o stafie destul de folositoare.

Câteodată.

- Crezi că asta va funcționa? - Cu siguranță.

Materia mea preferată la școală a fost vânătoarea.

Dacă mă pricep la ceva, e să pun capcane.

- „Vânătoare”? - Poftim? Eu--

- Nu e nevoie să te ascunzi și tu. - Corect.

- Ai grijă! Așteaptă! - Tu să ai grijă! Ce-a fost asta?

Ce vor să facă cu…

Vor să elibereze șobolanii. Atrage-i în capcană.

Ceva e dubios.

Nu văd nimic. Ce e dubios?

Ceva e în neregulă aici. Pot să o simt.

Ce mai aștepți?

Eu, nu pot. Urăsc rozătoarele.

- E ceva acolo. - Prostii.

Nu ziceai că ești cel mai bun vănător de animale mari?

Da, desigur. Dar aceștia nu sunt mari. Sunt mici, și aleargă peste tot…

Nu vorbești serios acum.

Acum și eu am auzit ceva.

Ai grijă, un șoarece!

Ce se întâmplă?

Dumneavoastră?

Ce căutați în podul nostru?

Îmi pare rău, dar trebuie să anulez contractul nostru.

Să-i băgăm pe băieții ăștia la loc în cușcă.

Am dreptate?

- Așa ziceam. - Mulțumesc.

Pe cuvânt, casa asta e bântuită.

Ăștia doi nu au o karma foarte bună. Sub ce formă crezi că se vor renaște?

Șobolani, sper.

Mă bucur că ne putem îndeplini visul.

Și eu.

E atât de dezgustător când fac asta.

Să nu spui că nu ai sărutat niciodată pe nimeni?

Ei bine, nu o voi face ca apoi să mă laud cu asta.

Ei bine, voi afla multe acum că vom împărți o cameră.

Până găsim o soluție în acest caz, va fi nevoie de niște reguli stricte.

Când mă schimb, vei ieși din cameră,

sau măcar îți vei baga capul în perete.

Și vei dormi în dulap.

Oricum, nu o să mă creadă nimeni.

Mamă, ce fel de cărare?

Mamă, rămâi aici!

Mamă!

Vino înapoi!

Mamă.

Mamă.

Melchior?

Melchior…

Dacă o să ai coșmaruri în fiecare noapte, o să dormi în pod.

I-am visat pe părinții mei.

Ziceau că mă aflu pe cărarea cea bună, și totul părea atât de real.

Întotdeauna am crezut că și părinții tăi sunt stafii.

Nu, sunt singura stafie de aici.

Cum ai devenit stafie?

N-am nicio idee.

Timp de 14 ani am fost un băiat normal,

și apoi brusc am devenit stafie.

În filme sau la televizor,

oamenii devin stafii atunci când au făcut ceva rău în viață.

Ceva dizgrațios sau...

Dizgrațios? Eu? Te rog! Arăt eu ca unul care...

Da! Mi-am dat seama! Asta voiau să-mi spună părinții mei.

A fost o faptă bună că i-am prins pe agenții imobiliari, nu-i așa?

Asta e.

Trebuie să continuăm să facem fapte bune ca să pot scăpa din lumea stafiilor.

De ce „noi”? Tu ești stafia.

Nu o să plec niciodată din camera ta dacă nu mă ajuți.

Ok, e un argument bun. Cu ce te pot ajuta?

Doar nu o să ajuți bătrânicile să traverseze strada sau…

Ne vom deschide o agenție de detectivi. Pot să mi-o imaginez deja.

„Melchior von und zu Panke: detectivul de stafii care rezolvă toate cazurile”.

Desigur. Și se presupune că voi fi secretara ta?

Nu.

Tu vei fi colega mea. Vom fi un exemplu de urmat.

Haide. Va fi ceva fabulos.

Nu voi fi secretara ta.

Melchior, asta nu e...

Nu te aud. Strănuți prea tare.

Melchior!

Subtitrarea: Sorin Cazacu