Original subtitles

Film Oferit De WwW.FilmeOnline2024.Eu Vizionare Placuta!

Începi toate întâlnirile omorându-i celuilalt prietenii ?

- Păi... - Știu.

- Ce ? - Probabil că citești Machiavelli.

De ce-ai crede asta ?

Fiindcă acțiunea ta a fost foarte machiavelică.

N-aș zice...

"Leul nu poate ocoli capcanele,"

"iar vulpea nu se poate apăra de lupi."

"Așadar, trebuie să fii vulpe ca să recunoști capcanele,"

"și leu, ca să sperii lupii."

- Inteligent, nu ? - Da. Putem trece mai departe ?

- Te rog. - Știți cât câștig, dle Barrett ?

- Puțin. Dar știu cât câștigați dv. - Ba nu știi.

- Pot să intuiesc. - Știi cum e cu intuițiile, nu ?

- Și asta e din Machiavelli ? - Nu contează. Continuă.

Ai venit din Spania, ai preluat organizația de la predecesorul tău

și ai acționat pe tarlaua mea. Vreau și eu o parte.

15%. Plătiți până la sfârșitul lunii.

În schimb, vă ofer protecție ție și organizației tale.

Uite care e problema... Mi-ai omorât șase oameni.

- Și tu mi-ai omorât trei. - Nu suntem chit.

- Nu contează cifrele ! - Eu vorbesc și ești în biroul meu !

Puțin respect !

Mă descurc foarte bine fără ajutorul vostru.

Dar te-am ajutat. Cum crezi că te-am găsit ?

Agenția e pornită pe polițiștii care iau mită.

Am fost numit șeful echipei care se ocupă de asta.

Ți-am găsit oamenii. Ofițerii McGrath și Long.

Au ciripit înainte să scot eu o vorbă.

Tu nu ai acces în interior ca mine, iar eu nu am acces la bani ca tine.

Deci... Da ?

Îmi pare rău pentru oamenii tăi, dar vei fi recompensat din plin

când îți vei conduce organizația fără nici măcar o amendă în trafic.

E mai mult o formalitate, fiindcă nu ai încotro.

Dacă refuzi, te pot acuza pentru polițiștii morți.

Pe dracu' !

Nu vreau să colaborez cu tine. Nu te suport.

Ce naiba ?

Deci... Lăsăm la voia Domnului.

Dacă apăs pe trăgaci și mori,

n-a fost să fie și suport consecințele.

Dacă trag și nu mori, vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți.

- Bine. - Ai vreun ultim cuvânt de spus ?

- Nu. - Perfect !

Abia aștept să începem colaborarea !

Hai să te îmbrățișez !

Bun-venit în organizație !

ECHIPA DE CURĂȚENIE

DUPĂ TREI ANI

- Calmează-te, Danny. - N-am stare de când ne-a dat banii.

Bag-o în șemineu și stai jos.

- Chiar facem asta ? - Ne plătește mizerabil.

Ni se cuvine. Să ne dea parola și ne-am scos.

Mă omoară mama dacă vă țin nemâncați.

- Nu e timp. Avem treabă. - Treabă ? E miezul nopții.

- Eu mănânc. De unde e ? - De la Nino.

- E deschis la ora asta ? - Nu, comandă specială.

- Cu furculița și cuțitul ? Pe bune ? - E grasă. Am geaca cea bună.

Cea mai de rahat pizza făcută de Nino. Adu valiza !

Unde-s banii ?

Fellows, de când plătesc eu protecție ? De patru ani ?

Trei, în care ai continuat să-ți extinzi imperiul.

Trei ani, și tot nu ai încredere în mine.

- Tot infractor ești, Gabriel. - Tu ești mai novice.

Aș sublinia ipocrizia acestei declarații, dar o să-ți citesc ceva.

- Ai citit Machiavelli, Garland ? - "Domnule polițist". Și da.

După asta mă ghidez eu. O ador. Cum să nu-ți placă ?

"Cine ajunge principe prin voința poporului"

"trebuie să rămână în termeni buni cu acesta."

Nu înțeleg ce spui.

Să rămânem în termeni buni, fiindcă a ajuns principe prin voința ta.

- Unde-s banii ? - O să-i primești.

- Asta spui de-o lună. - Nu te duc cu zăhărelul.

Dacă voiam să mă retrag, vă omoram chiar aici, acum, în clipa asta !

Ba nu. Agenția te-ar elimina pe loc.

Ce prostii vorbești !

Chiar crezi că, dacă te-aș omorî acum, i-ar păsa cuiva ?

Nu. Dar ar trebui să caut alți doi ofițeri corupți,

iar eu n-am timp și de tărășenia asta !

Ne aburești, Gabriel. Știu că poți mai mult.

"Toți văd cum pari a fi, dar puțini cum ești de fapt."

- Lasă-mă să ghicesc. Machiavelli. - Da.

Trimit oameni să ridice banii din locul meu secret.

O să-i primești dimineață.

Vă rog să mă lăsați. Mi-e foame.

Ce dracu' !

Bine, atunci, așa facem. Mâinile pe masă !

Faci o greșeală.

Acum cinci minute, aș fi zis că te înșeli.

- Deci ești de acord ? - Da.

Nu știam în cât timp își face efectul otrava.

Blufezi.

Dați-mi codul și puteți ajunge la spital.

Sunteți morți. Dacă nu vă omoară Gabriel că i-ați furat banii,

o vor face polițiștii.

- Polițiștii ? - Da. Cu cine crezi că lucrăm ?

Banii sunt mită pentru SCA. Furați de la toți.

Ce fierbinte ! Ce e ?

Nu am dureri, m-am ars la o mână.

'Neața, Siobhan ! Ce vrei ?

Da. Acum ?

Bine, stai liniștită, vin.

- 'Neața, iubire ! - 'Neața !

La naiba ! Meg, hai să mergem, Siobhan e în față.

Haideți !

'Neața !

Salut, Charlie ! Cât de spart ești azi ?

Dacă o ține tot așa, nu-l mai las să stea în dubă.

- Ești cel mai bun sponsor. - Încearcă și ea...

- Da, încerc. - Ce burete drăguț, Charlie !

Ce cald e !

Într-o zi, o să se întoarcă la locul faptei și ne omoară pe toți.

Lasă, că-l avem pe Charlie "Bronson" aici, să ne apere. Nu-i așa ?

Chiar voiam să te întreb, ce făceai tu în armată ?

Avem de curățat sânge !

Ce m-ai speriat, frate !

E posibil să existe camere. Ca să știi...

- Meg, de ce i-ai spus asta ? - Ne distrăm și noi puțin.

Ia astea ! Ăsta e un terminat, nu-i mai trebuie distracție.

Ne distrăm noi și pentru el. Hai, mișcă-te !

Auzi, distracție ! Un supt și-un bol cu cereale erau distracție.

- Ce mai fac copiii, Siobhan ? - Mai bine nu-i aveam.

- Tu ai ales să-i înfiezi. - Nu știam că-s niște pramatii.

Ba știai. De ce nu mă înfiezi pe mine ? Vreau altă mămică.

Tu sigur ești o pramatie. N-ai intrat la facultate și acum faci asta.

După ce ne căsătorim, deschidem o firmă de pompe funebre.

"Alex și Megan".

Mai bine îi zicem "Moartea cea bună".

Ce zici, Siobhan ? Nu dai și tu un ban familiei, mămico ?

Și-așa sunteți împreună datorită mie. Misiunea mea s-a încheiat.

Ai tras cocaină ?

Știi că una e să vii drogat la muncă, și alta, să te droghezi la muncă ?

Asta nu e cocaină, sunt săruri.

Te mai trezesc. Nu m-ai lăsat să-mi beau ceaiul, mami.

- Sigur, e vina mea. - Da, chiar e.

Lasă-te de tras pe nas.

- Ninge. - Siz !

Trebuie să schimbi odată numele firmei de curățenie.

Da, știu.

Charlie ! Ai găsit ceva aparatură de supraveghere ?

Încă nu, dar...

- Mai caută, drăguțule. - Bine.

Ești super !

- Pe noi ne-ai fluierat ? - Da.

Ai găsit ceva ? Hai, lasă-mă !

- Voi l-ați pus ? - Da, am glumit.

- Nu mai glumiți cu Chuck. - Mă uit eu.

Să mor eu !

Siobhan, e o valiză în șemineu.

Scoate-o !

Mama dracului !

- Ce naiba e asta ? - Nu-i treaba noastră.

Dați-le-o polițiștilor și spuneți-le că nu-s buni de nimic.

- Și dacă e ceva interesant în ea ? - Tot nu ne privește.

Meagan, nu știm ce-i în valiză și nici a cui e.

Și dacă-s bani ? Mulți bani. Tu te poți lăsa de muncă,

eu îmi deschid firma, și Alex mă poate cere.

Aștept de cinci ani, dar nu apucă să mă ceară.

Siobhan ?

N-aveți decât s-o luați. Eu nu mă bag. Înapoi la treabă !

Gata și cu mizeria asta de casă.

- Dă-mi valiza ! - E a ta ?

Ești polițist ?

Mă gândeam eu... Ar trebui să cresc prețul. Haideți !

- Dă-o încoa' ! - Mișcă-te din fața mea !

- Dă-mi valiza și-am șters-o. - Îți arăt eu valiză !

Siobhan, nu-l oprești ?

Cine dracu' e ăsta ?

Să mor eu !

Acum ești și tu implicată, Siobhan.

- Ce, ești proastă ? - Nu.

- Asta merge acum la poliție. - Fără poliție.

De ce ?

- Minunat ! - Nu te speria, se mai întâmplă.

- Așa vine ajutorul social. - Știu.

- Mai ai sărurile alea ? - Da.

Și ce mai aștepți ?

Trage puțin.

Uită-te la mine !

- Știi unde ești ? - Da.

- Atunci, ridică-te odată ! - Hai, Chuck !

- Ăsta... - Nu e sângele tău.

Treci în curte, că nu stăm până diseară.

- În halul ăsta am ajuns. - Da. Mi-au murit demult speranțele.

Poți da la spate visurile vechi și-ți faci altele noi.

Visul meu e să mă însor cu tine.

Cu cât așteptăm mai mult, scad șansele să facem copii.

Putem înfia, ca Siobhan.

- Nu-i așa, Siobhan ? - Taci dracului !

Uită-te la el, arată ca Tarzan și se poartă ca Jane.

- Hai să-l trezim. - Hai !

Hai, scularea ! Capul sus ! Așa, bravo !

- Cine naiba sunteți ? - Lasă-ne pe noi.

Cine dracu' ești tu și ce-i în valiză ?

- Habar n-aveți. - Ce anume ?

O să mor. Și tu mori. Și tu... Și tu.

- Am înțeles. - Omorâți-mă !

Ce facem acum ?

Deschide gura !

Arată-ne parola cu degetele.

De ce miroase a cariocă ?

E PCP ?

Hei, fiți atenți !

Două milioane de lire. Ai comisiei.

- Agenția pentru Delicte Speciale. - La naiba...

- Trebuie să scăpăm de bani. - Hai să nu ne pripim.

A fost o dimineață agitată. Trebuie să ne calmăm.

Luăm ceva de mâncare, ne mai gândim vreo două ore,

apoi hotărâm ce facem cu banii.

- Ce ? - Iau eu valiza.

- De ce ? - Eu am parola.

O știu și eu.

Dacă e a cui a spus ăsta, mai bine nu ne punem cu ei.

- Ce-i ? - Deja suntem implicați.

Am deschis cutia Pandorei, am găsit două milioane.

Nu putem s-o închidem acum.

Dacă nu voiai să te bagi, trebuia să spui.

- N-am vrut. - Dar uite că te-ai băgat.

Nu. Dar nu putem rămâne aici, sigur o să vină cineva după el.

- Și ce facem ? - Păi... mergem la tine.

- Și ostaticul ? - Îl luăm cu noi.

Siobhan, cum scoatem din casă un individ și-o valiză cu bani

fără să fim văzuți ?

Cum adică a întârziat transportul ?

Nu trebuie să te asiguri că totul ajunge la timp ?

Rezolvă cumva.

- Bună dimineața, dle Barrett ! - Ce cauți aici așa de devreme ?

Nu mai ține mâna așa, e dubios.

- Mergem ? - Da.

- Nu s-a făcut plata. - Cum adică ?

- N-au ajuns banii. - Imposibil.

- Nu mint. - Cum să nu ? Ce urmărești ?

Te-au pus să mă scuturi puțin, să storci mai mulți bani ?

- Mă trageți pe sfoară ? - Vă asigur că...

- "Cine vrea să amăgească..." - "Va găsi un doritor de păcăleli."

Atunci, știi că eu nu-mi permit să fiu păcălit.

Vă asigur că banii n-au ajuns.

Nu cumva vrei tu banii ? O mită dublă ?

Văd c-ai venit singurel.

- Ofițerul James avea treabă. - Desigur.

Bun, să zicem că nu au ajuns banii. Ce s-a întâmplat ?

- Am fost la casa secretă. - De unde știi tu ?

Suntem FCA, dle Barrett.

Chiar așa ! Scuză-mă.

La casa secretă am găsit o echipă de igienizare.

Ei au fost ultimii în casă.

Fiind casa dv., ne vom implica în situație.

Ne vom face treaba și nu putem garanta siguranța organizației.

Rob ! Treci încoace !

Dle Barrett, venim în trei zile cu mandat.

Îl vom pune în aplicare, dacă nu aveți banii.

Măiculiță !

Rob, știi ascunzătoarea noastră de pe Peyton ?

- Da, sigur. - Danny și Jack se ocupau de ea ?

- Da, exact. - Mai știi ceva de ei ?

Să știi că nu. Nu-mi spune c-au murit proștii !

Unul, da. Iar celălalt e aici.

- Și-l vrei viu. - Crezi că-mi pasă de el ?

Nu. Vreau banii cât mai repede.

Jur că-i recuperez eu.

În beci !

Respiră. Hai să-l scoatem !

Fir-ar al dracului !

Ce naiba, Charlie ? Cât de tare l-ai lovit ?

Ajută-mă !

Hai, sus !

Ia să te văd !

E-n regulă.

- Alex, putem vorbi înăuntru ? - Da.

Ai grijă de el !

Încă nu !

- Ce vrei ? - Ar trebui să țin eu valiza.

Nu eu ? De acord, tu ar trebui s-o ții,

dar mă simt jignit că nu crezi c-ar trebui s-o țin eu.

- Dar locuim împreună. - În fine...

N-am încredere în ei. Am încredere doar în noi doi.

- Ce se poate întâmpla ? - Să vină ăia să ne omoare.

- Cu banii, Meagan. - Nu știu...

Charlie i-ar da pe droguri, iar Siobhan nu-i vrea.

- I-ar preda și s-a terminat. - Nu se poate duce la poliție.

- A ajutat la prinderea ostaticului. - Nu la poliție, ci la Comisie.

- Care-i treaba ? - N-are încredere în tine.

- Nu are încredere ? - Am halucinații sau ai zis asta ?

- Lămurește-mă, vrea să ia valiza ? - Da, asta vrea.

La naiba ! Nu mai fuma porcăria asta !

Îi dai de lucru, îi găsești bărbat și n-are încredere în mine !

Ce naiba ?

Cum să n-aibă încredere ? Unde e ? Era pe-aici, pe undeva.

Așa. Naiba să-i ia de bani ! Știam c-o să ne dea bătăi de cap.

De ce nu ?

Nu vreau să pierdem banii.

Ne-am putea căsători, am deschide casa funerară.

- Nu-mi trebuie casă funerară. - Ai fost de acord.

Ba nu. Dar sunt de acord c-ar trebui să ții valiza.

Vorbesc eu cu ei, da ? Bine.

- Am luat o decizie. - S-a rezolvat. Am două chei.

Una la Alex și una la mine.

Până decidem ce facem cu banii, rămâne legat.

Mă duc cu Chuck să dormim și să văd ce fac obraznicii ăia.

Să-i dați de mâncare ostaticului. Chuck !

Ce-i ? Mă duc după mâncare.

Avem musafiri.

- Ce mai vrei ? - Am nevoie de banii ăia.

- Nu uita că sunt bani murdari. - Ne pot schimba viața... tuturor.

Cu ce preț ? Deja am început să ne șicanăm.

Nu ne șicanăm, vrem să fim bogați, iar tu ne pui bețe-n roate.

Ar trebui să te maturizezi și tu.

Da, Rob !

Scuzați, dle ofițer James, credeam că e altcineva.

Am înțeles. Mă ocup de asta.

Să aveți o zi minunată ! Pa !

- Da, șefu' ! - Rob ! Ai făcut ceva ?

- Da, cum să nu ? - Serios ?

Mi se pare că mănânci iar cartofi prăjiți.

- Habar n-ai ce mănânc. - Numai asta mănânci !

Mănânc multe. Iar cartoful e o legumă.

Ascultă ! Ce ai mai aflat ?

Sunt într-o casă, sub ochii mei.

Omul nostru de la poliție spune că Danny trăiește.

Dacă Danny e aici, trebuie să fie și valiza.

Bun. Schimbare de plan. Îmi trebuie valiza până diseară.

Și îngrijitorii ?

Dacă supraviețuiește vreunul, îți omor toată familia.

- Pe bună dreptate. - Bine. Pa !

Nu știu.

- Ai zis că era furioasă pe mine. - Sincer, toți par furioși.

- Da, dar ea avea ceva cu mine. - Nu știu...

Dar ghici ce... Nu contează, fiindcă murim toți, oricum.

Și mi-e sete.

Vreau să-ți spun ceva.

- Ce ? - Ești varză la box.

- Putem vorbi puțin ? - Da.

- Ce faci ? - Pe bune ?

Ce-i ?

Încep eu.

Sunt zăpăcit complet. Scuze.

- Pentru ce-ți ceri scuze ? - Că nu ți-am luat apărarea.

- Că nu te-am susținut. - Și de ce ești zăpăcit ?

Dar ți-am luat apărarea în fața lui Siobhan, te-am susținut.

M-am agitat mai mult decât tine. De ce trebuie să vorbesc numai eu ?

- Ție ți-a dat cheia. - E ca și cum ne-ar fi dat-o nouă.

Vrei adevărul ? Aveam de gând s-o fur. Lasă-mă să termin !

Voiam s-o fur și să fugim cu banii, să începem o viață nouă.

Siobhan nu-i vrea, iar lui Charlie mai rău i-ar face.

- Trebuie să-i luăm noi. - Și de ce ești supărată pe mine ?

- Din principiu. - Ce principiu ?

Din principiu ?

- N-am cum să te conving. - Nu.

- Bine. Mă bag. - Poftim ?

Mă bag. Furăm banii.

Am cleștele. Cătușele și cheia nu mai contează, îi tai mâinile.

- Pe bune ? - Da.

Doar pe tine te vreau. Mă duc să pun niște haine într-o geantă.

- Apoi luăm banii și fugim. - Bine.

Ce-a fost asta ?

Stai aici.

La dracu' !

Mama naibii !

Meg !

Meg !

Meg !

Meagan !

Credeam c-ai murit. Am crezut c-o să mor.

- Credeam că murim toți. - Unde-i Meagan ? Meagan !

Să-mi bag picioarele !

- Cum dracu' să fie vina mea ? - În primul rând, nu urla la mine !

În al doilea rând, cine a avut ideea să luăm banii ?

- Tu, tâmpitule ! - Bine, e vina mea.

Dar nu e vorba de mine sau de bani. Meagan e în pericol.

Poate e moartă deja, iar voi sunteți bine-mersi.

- De-ai ști ce nenorociri am văzut... - Hai, lasă-mă !

- Sună la poliție. - Fără poliție.

O dată-n viață are și el dreptate. Fără poliție.

E prea târziu, Siobhan. Nu uita că și tu ai încălcat legea.

Uită-te la mine !

Am nevoie de ajutorul tău. În calitate de prietenă, nu șefă.

Nu sunt prietena ta.

- V-ați făcut-o cu mâna voastră. - Cum așa ?

- Tu m-ai sunat dimineață, la 7:30. - Fiindcă aveam treabă.

Și uite în ce-am intrat !

Dar tu, Charlie ? Suntem prieteni. Îți cumpăr droguri.

Îți dau partea mea. Și-a lui Siobhan, că ea nu-i vrea.

Ce-ar trebui să fac ?

Aflăm ai cui sunt banii, mergem și-i omorâm,

apoi ne întoarcem aici, atâta tot.

- 1,5 ? - Da.

Un milion, Chuck. Mă bag și eu. Dacă vine el, vin și eu.

Bun. Asta voiam să aud. Deci care-i planul ?

- Fă-ți bagajul. - Tipul ăla și banii sunt în beci ?

Iei altă mașină, să nu fii văzut. De amic mă ocup eu.

Chuck are probleme, dar e loial. Și-ar da viața pentru asta.

- Ai putea să-l ai pe conștiință. - Nicio problemă.

Dacă zici tu...

Da, așa zic.

Te rog.

- Treci pe canapea ! - Era timpul, nu ?

- Avem o problemă. - I-auzi ! Ea cine e ?

- Din echipa de curățenie. - Hai încoa' !

De ce-ai venit cu o fată, și nu cu valiza cu bani ?

Nu era acolo. Or fi luat-o ei, iar ea e acum atuul nostru.

- Cine sunt ăștia ? - Nu știu.

Ce știi tu despre mine, Rob ?

Tu ești șeful. Și citezi prea mult din Machiavelli.

- Și... - Stai ! Repetă prima propoziție.

- Tu ești șeful. - Exact, Rob. Șeful cel mare !

Alte organizații au fost lichidate.

"Cinci familii", eliminată. Cartelul ? Mergea, dar i-au încolțit.

Dar de noi, Comisia, nu se ia nimeni, așa-i ?

- Știi de ce ? - Îmi spui tu, nu ?

Da. De șapte ani plătesc polițiști corupți ca să fim în siguranță.

Mita e unul dintre cele mai vechi obiceiuri.

Iar eu o practic mai bine decât toți ! Mă scuzi...

Dacă nu recuperezi banii, ce ne facem ?

Nu, a fost o întrebare retorică. Rămânem faliți.

- Nu vreau să te omor. Îmi placi. - Și eu te plac.

- Dar n-o să am încotro. - Aduc banii, să mor eu !

- Așa te vreau ! - Îi găsesc eu !

Îl omor.

Siobhan, Charlie nu locuia în dubă ?

Ba da. Dar a făcut asta pentru urgențe.

Se văd originile americane. Un fel de Disneyland al nebunilor.

Leagă-l.

Stai aici.

- Îmi pare rău. - Asta e...

Da... Asta e.

- Stai bine ? - Da.

Siobhan ! Charlie !

Charlie...

- De cine vă ascundeți ? - De Dumnezeu.

Chuck, nu acum. Nici altă dată.

Știi de ce ? Când e treaz, Charlie spune propoziții întregi.

Dar când e pe PCP, nu prea.

Ninge, iar tu ești gol pe jos și faci îngerași în sânge.

Ce zici ? Un băiat așa de frumos ca tine...

Bine.

- Nu te duci să-l iei la întrebări ? - La naiba ! Ai dreptate.

- Îmi pierd îndemânarea. - Așa, bravo !

Se descurcă el.

- Bau ! - Iar ăsta ?

Eu abia îmi reveneam când l-am legat. I-ați făcut percheziție ?

- Nu. - Ce amatori ! Treci încoace !

Zi-mi ce vrei. Nu trebuie să fii așa de agresiv.

- Refac filiera. Cine e șeful tău ? - Nu știu.

- Ba știi. - Nu știu.

Comisia are o structură complexă. Fiecare știe doar câțiva membri.

Ca să-l găsești, ar trebui să urmezi cărarea de firimituri.

Ai în telefon numele șefului. Ce te-aș bate ca să mi-l spui !

Te bate.

- Aș putea să-ți spun. - Zi-mi numele, nu ce să spun.

- Diarmuid. Poți începe de la el. - Bravo !

Da ? Stai de șase. Siobhan !

Cum a zis el.

Cu plăcere.

Am aflat un loc. Ăștia cunosc doar câțiva membri,

deci trebuie să refacem filiera.

M-am gândit c-o să afli ceva, așa că am făcut bagajul.

Nu, stai !

Ce ditamai sabia !

Alex ! E a mea.

- Măria Ta... Deci e fată. - I-a pus și nume.

Alex, luăm mașina ta. Ar recunoaște duba.

Bine. Scuze ! O mică problemă.

În mașina mea încap doi oameni.

Scuze !

Charlie, am uitat cheile.

- Du-te după ele ! Fuguța ! - Aștepți aici, da ? Iau cheile.

O să mor azi.

Mergem pe filieră. Cine e șeful tău ? Nu ? Bagă-l !

Mă doare undeva dacă trăiești sau mori. Cine-i șeful tău ?

O'Connor. Reggie O'Connor.

- N-a fost așa de greu. - Gata ? Bine.

Ce faci ? Stai !

E mort ! L-ai omorât.

- N-ai mai văzut morți ? - Pe care să-i omor eu, nu.

Nu l-ai omorât nici pe ăsta.

Charlie, pot să te întreb ceva ? Ce făceai în armată ?

- N-am fost în armată. - Dac-ai fi fost, ce rol ai fi avut ?

- Ai văzut "Misiunea: Bin Laden" ? - Filmul ? Da.

Ceva de genul ăla.

Pe bune, facem curat în urma crimelor.

La locul crimelor, deci... Asta e meseria voastră ?

Unul vrea să fie luptător MMA, altul e fost soldat,

iar celălalt... Nu prea știm ce-i cu el.

Nu știți ce-i cu el ? Dar de când lucrați împreună ?

- De vreun an. - Un an ? Și nu-l cunoașteți ?

Lumea chiar nu mai comunică ? Doamne !

Când eram om de serviciu, după trei zile, știam totul despre colegi.

De la om de serviciu, la interlop ? Ce poveste de succes !

- Da, sunt tare. - Șefu' !

Avem o problemă. Ce faci, bei ceai ?

Da, beau ceai. Asta-i problema ta ? Că beau ceai ?

Nu. O'Connor a primit un mesaj dubios de la Diarmuid.

- Zi tot ! Mi-am pierdut răbdarea ! - Bine !

Am fost la el, și plutea în piscină.

- Și ? - Nu vorbea. Ne-am dus la O'Connor.

- Care erau contactele lui ? - Danny și Jack.

"Ca să estimezi inteligența unui conducător,"

"uită-te la anturajul lui."

- Machiavelli. - Da.

Mă prostești pe față.

- O să recuperez banii. - Așa să faci !

Fiindcă, data viitoare, pistolul va fi încărcat.

Doamne !

Nu-mi place.

- Ce faci ? Nu acum, frate ! - Ba fix acum e momentul.

Haide, Charlie... Erai pe drumul cel bun. La naiba !

Va fi mult mai rău. Hai să mergem !

Mai rău ?

Charlie, nu-ți place asta ?

Du-te.

- Ce faci ? - Du-te.

Charlie, eu nu...

- Bate ! - Ce ?

- Bate ! - La naiba !

Nu ne jucăm de-a v-ați ascunselea. Bate !

La dracu' ! Te urăsc uneori, Charlie.

Nu ești singurul.

Încă o dată.

Deci sunt acasă.

- De-aia m-ai pus pe mine. - Trebuia să văd dacă-s acasă.

- Te-ai descurcat bine. - Dați-ne valiza !

- Începem treaba. - Începe tu.

Hai ! Treci !

Iau eu ăsta.

Ce mama dracului ?

- Cum te simți, frate ? - Toate coastele mi-s rupte.

- Nu mori. - Cine-i ăsta ?

Nu pot distruge Comisia cu unul care nu omoară.

- Îl omor. - Gândește-te la bani.

Meagan... Ticălosul o are pe Meagan. Zboară-i creierii.

- Nu pot. - Ba poți ! Țintește și trage !

Degetul pe trăgaci. Respiră.

Trage, și gata.

Te aștept în mașină.

Ce-ai făcut, Alex ?

Mă scuzi.

Salahorii l-au ucis pe O'Connor și-au scăpat de ambuscadă.

La dracu' !

Fir-ar să fie !

- Gata, sunt bine. - Se vede.

Să-nțeleg c-a mers bine.

- Excelent. - Iar te-ai drogat ?

- M-am săturat. - De rânit ? Și eu.

Nu, m-am săturat să văd cum te distrugi.

Mă ajută.

Suntem în aceeași barcă. Învață să reziști altfel.

- Mi-e bine așa. - Cât o s-o duci așa ?

- Toată viața. - În felul ăsta, nu va dura mult.

Pot să sper.

- Uite-l pe ucigașul nostru ! - Vreau să se termine.

Se termină în curând.

- L-ai lăsat să se drogheze ? - Ce să fac ?

Să văd dacă mai scot ceva de la maimuțoiul ăsta. Unde-i telefonul ?

- Nu-s tutorele lui. - Ba ești.

- Ba nu ! - Ba da !

- Ești bine, Charlie ? - Da.

La naiba !

Ia zi, băiete, de unde ești ?

- Ce-ți pasă ? - Nu-mi pasă. Ai copii ?

- Nu. - Eu am.

Niște lepre, dar țin la viața lor.

Spune-mi cine e cel mai important om din agenda ta.

- I-am spus celuilalt. - I-ai dat un nume oarecare.

Trebuie să ai un contact pentru urgențe.

- E trecut "Ajutor". - Așa te vreau.

- Zi-i că nu-s vinovat. - Gura !

Nu e Danny. Nu te privește.

Am o propunere pentru tine și șeful tău.

Unde ne vedem ?

Trece. Prima dată e mai greu.

- Noutăți ? - Nu. Eu ies puțin.

- Unde ? - Să iau de mâncare.

- Îmi iei niște pastile de stomac ? - Da.

- Charlie, vegan ? - Da.

Tot nu te cred.

Ce rezolv dacă mint ? Oricum o pățești.

Nu, nu. Eu sigur n-o pățesc.

Atunci, de ce te interesează cine sunt ei ?

- Vrei să știi de ce ești în viață ? - Da.

Fiindcă așa vreau eu. N-am nevoie de alt motiv.

Te-aș putea omorî, dar n-aș câștiga nimic.

Mai degrabă e tentant că poate...

... o să te omor în fața lor.

Ei țin la tine, așa că le pot veni de hac cu asta în ultima clipă.

Să nu fii impertinentă ! Și să nu crezi că scapi,

fiindcă, într-un fel sau altul, tot o să mori.

Dar, ca să fie mai antrenant...

... o lăsăm în voia Domnului.

- Eu sunt atee. - Se potrivește perfect.

- Un ultim cuvânt ? - Du-te dracu' !

Ia o armă și vino !

Să mor eu !

Hai, că poți, Alex ! Ești puternic !

Jos !

Charlie ! Ura !

- La naiba ! Danny ! - Banii !

Fir-ar !

De ce ?

Siobhan. Ne-a tras-o.

La naiba ! Chuck !

- Ne-au găsit. - Observ.

- Au luat banii ? - Dispăruți.

Poate e mai bine așa. Prea mare beleaua.

Le vrei înapoi ? Aveai cheia și de la ale mele ?

- Poftim ? - Eram curios, dacă tot ne-ai trădat.

N-am trădat pe nimeni. Le-am înapoiat banii.

- Ne putem întoarce acasă. - Nu. Nu mai e cale de întoarcere.

Trebuie s-o recuperăm pe Meagan. Și banii.

Meagan nu mai e, Al. Așa se întâmplă.

Obișnuiește-te cu gândul și mergi mai departe.

- Tu le-ai spus unde suntem ? - În niciun caz !

- Poate i-au detectat telefonul. - Puteam muri din prostia ta.

N-a fost prostie, așa e mai bine. Erau bani murdari.

- Du-te ! - Chuck, eu am crezut...

Dispari de-aici !

- Stai ! - Ce ? Chuck, te rog...

Înțelege că...

Pleacă !

- Charlie... - Da.

- Crezi că Meagan e moartă ? - Nu.

Te ajut eu s-o găsești. Și banii.

Chiar ?

N-o să te mint... Cred că acum suntem prieteni.

Bine, n-o să mă culc cu tine, ca Meagan.

- Dar suntem prieteni. - Da.

Da, suntem prieteni.

Charlie, ți-o spun ca prieten... Siobhan are dreptate.

Trebuie să te lași de droguri. Zic și eu...

Da.

- Charlie, încă o întrebare. - Da, Alex.

Ești cumva... criminal de război ?

Oficial, nu.

Da.

Ia uite cine a rezolvat problema !

I-am numărat, sunt toți, până la ultimul.

- Cum i-ai găsit ? - Salahorii s-au mâncat între ei.

"Înțeleptul face imediat ceea ce face prostul în final."

Machiavelli.

- Mai c-am avut o erecție. - Pentru tine, special.

- Mă bucur că nu trebuie să te omor. - Și eu.

- Sună la poliție, să încheiem odată. - În regulă.

- Pot să mă înfrupt și eu ? - Nu.

- Întrebare prostească. - Așa e, dar nu contează.

- Te iubesc. - Și eu, pe tine.

- Iar acum mă omori ? - Nu.

- Fiindcă așa a vrut Dumnezeu ? - Ce ?

- Nu sunt credincios. E o vorbă... - Atunci, de ce ?

Ei sunt în viață și trebuie să plătească.

Cât mai sunt ei liberi, trăiești și tu.

La o parte !

Abonatul nu e disponibil. Puteți lăsa un mesaj.

Al, știu că v-am lăsat baltă și era să muriți.

Îți punem câteva întrebări. Sper să răspunzi, că dacă nu...

Știi faza cu prosopul ud ?

Am descoperit mai nou prietenia și ți-am vrut binele.

Ca să nu ajungi ca Meagan. Nu sugerez că e moartă, dar...

Cine e șeful tău ?

- Ce ? - E prea mult.

Sper că tu și Chuck sunteți bine.

Sună-mă când poți.

Îmi pare foarte rău, aș vrea facem pace.

Deschide !

Știu cine sunteți, să nu mai pierdem vremea.

- Vreți valiza, nu ? - Da !

- Eu o vreau pe fată. - Ce-mi dai pentru asta ?

- Ce vrei ? - Bani. Plătește-mă !

- Sunt banii mei. - Trebuie să-mi dai ceva.

Știu ce-ți dau. Ce-ar fi să nu-ți zbor creierii ?

Ce-ar fi ca amicul Charlie să nu-ți dea foc

după ce-ți torn benzină pe față ?

Promite-mi că-mi dai drumul.

- Bine. - Îl cheamă Gabriel Barrett.

Nu știu de fată, dar sigur are valiza.

E o magazie pe chei. Acolo e. În regulă ?

- Închide. - Îmi dai drumul ?

Nu ne-am înțeles că-mi dai drumul ?

Asta pățești când răpești iubita cuiva.

Charlie, în mod ideal, dăm buzna și-i facem praf.

Suntem doi. Dacă nu-i surprindem, ne-am ars.

Ai dreptate. Trebuie să intrăm prin spate. Hai !

Charlie, hai mai repede !

Prostule, ăsta-i al meu !

N-are pic de respect.

Charlie, lasă-mă pe mine primul.

Mi-e frică de înălțime. Și de scări. Dacă mă prăvălesc,

măcar să cad pe ceva drăguț și prost.

Ai grijă cu sabia aia, Lancelot !

Cap, sun nevasta. Pajură, sun amanta.

Cap. Fir-ar ! Fac două din trei.

Au ajuns.

Am auzit.

Ne așteaptă în formulă completă.

Cred că ăla frumușel, în costum, e Gabriel.

Uitați banii, cum am promis.

Și ceva în plus, pentru deranj. Acum suntem chit, nu ?

Greșit. Nu suntem chit. Crezi că banii repară tot tărăboiul ?

Am case pline de cadavre pe care trebuie să le acopăr.

Schimburi de focuri în cartiere de locuințe.

Am avut o problemă. Trebuie să înțelegi.

Trebuie să răspundă cineva.

Ori te predai, ori îmi dai garanție un om de-al tău.

Tu alegi.

Nu e bine ce faci. N-a fost bine de la început.

"Războiul nu poate fi evitat, doar amânat, în avantajul celorlalți."

Iar mă luați cu Machiavelli ! Stați !

Ofițerul James nu înțelegea cum stă treaba.

Îi iau eu locul. Creștem miza de-acum.

"Cine e obișnuit să acționeze într-un singur fel nu se schimbă."

"Va ajunge la ruină când nu va mai ține pasul cu schimbarea."

Ce ai ? La naiba ! Fir-ar !

Mă chemi când se termină.

- Chem întăriri ? - Sunt niște oameni de serviciu.

Nu-s periculoși.

Ce crezi că faci ?

E mai sigur să fii temut decât iubit.

E mai sigur să fii temut decât iubit.

Trageți în cel cu mitraliera !

Mama dracului !

Hai, sus !

Dacă nu te miști, jur că te las eu lat.

- Sunt viu. - Normal, dobitocul dracului !

La naiba !

Trageți ! Nu vă opriți !

Reîncarc !

Ai adus sabia la o luptă cu pistoale ?

Haide !

M-ai lovit la genunchi, apoi ai vrut să mă omori cu sabia !

- Ce cauți aici ? Cum ne-ai găsit ? - Mi-a scris Chuck.

Meagan trăiește, o găsim.

Poți să-mi tragi un pumn, ai dreptul.

Nu-ți dau niciun pumn, îți fac ceva mai rău.

Te iert, dar n-am să te uit câte zile o să ai.

De acord. Unde-i Chuck ?

Cred că doare rău.

Mai bine te calc în picioare până mori.

Dar nu fac asta. Știu eu ce fac.

O să-ți ajungă biluțele în gât, boule !

Închide ochii, drăguțule. Se termină repede.

Nu. Închide ochii.

Închide ochii.

La dracu' !

- Stai ! - Ce e ?

Am o întrebare, ca între profesioniști.

- Cine naiba sunteți voi ? - Echipa de curățenie.

Ce faci, Charlie ? Hai, sus, băiete !

- Greu mai ești ! - Frate ! Mă bucur să vă văd.

Taci dracului ! Unde-i șeful ?

- E sus. - În cămăruța aia ?

Perfect ! Că tot am adus asta... Voiam să încerc grenada asta.

Asta da, femeie !

Fraier.

- Banii ! - Mă ocup eu. Tu rezolvă-l pe el.

- Mulțam. - Nu, te rog.

Scuze.

- Acolo ? Te descurci cu ăsta ? - Da.

Hai !

Atenție !

Fir-ar !

Ești vie, ce bine ! Hai ! Bravo !

Mai e careva în viață ? Că va exploda !

Eu ! Eu !

Preia-l.

- Ți-a făcut ceva dubios ? - Nu, slavă Domnului !

- Mă bucur că ești vie. - Credeai c-am murit ?

Normal că așa am crezut.

Mișcă-te de după biroul ăla ! Repejor !

Mâinile sus !

- Tu ești Gabriel ? - Exact.

Pe tine cum te cheamă, prietene ?

Unu: nu sunt prietenul tău. Și doi...

Cu asta, fac o gaură în tine cât Gibraltarul.

Și trei: mi-ai răpit iubita. Mă cheamă Alex.

- Ai citit Machiavelli, Alex ? - Nu.

- Nu l-am citit pe Machiavelli. - E un citat...

"Toți văd cum pari a fi, dar puțini, cum ești de fapt."

Rahat !

- Alex... - Acum te-ai ars, băiete.

Da... De ce nu ?

Gata.

- Ești bine ? Ți-a făcut ceva ? - Nu.

Hai s-o ștergem !

- De ce mă ții de gât ? Sunt bine. - Nu te consola, prostule.

- Sunt împușcat în picior, boule. - Da, scuze !

- Ce urmează ? - Facem echipă bună.

Eu am ratat-o pe prima, vreau să văd cum e.

- Chiar mă pricep să omor oameni. - Te descurci, nu ți-o lua în cap.

- Siobhan, ce-ți fac copiii ? - Sunt în spate.

Mă auziți ? Îmi dați drumul ?

Așa ne-am înțeles !

SubRip și Sincronizare : LEONTIN subs.ro TEAM (c) www.subs.ro