Original subtitles

Valea Mangatiti este la 58 de km la est de Raetihi.

E o zonă izolată, dură și ostilă.

E așa de izolată încât pentru mult timp,

singurii locatari au fost porcii mistreți, vacile și caprele.

Apoi, în anii '60,

terenul a fost cumpărat de familia Cornelius.

Până în anii '80, aici tot nu era apă curentă,

electricitate sau telefon.

Era locul perfect unde un prădător

să țină captive femei tinere și vulnerabile.

Până când a fost tras la răspundere,

erau deja șapte victime de care se știa.

Hei. Eu sunt. Ești bine ?

Deja s-a întors Doug. O să știe că am plecat.

Urcă în mașină, amice. Haide.

Joanne a scăpat cu puțin timp înainte ca eu să ajung acolo.

Aveam 19 ani,

și urma să petrec 23 de săptămâni de orori incredibile,

fiind captiva lui William Paul Cornelius.

MONSTRUL DIN MANGATITI

Oamenii de aici îmi spun că sunt nebun

Merg pe un drum singuratic

11 MAI 1985

Și dacă uneori fac prostii

Știu că vor înțelege

Fetiță, sunt îndrăgostit de tine

Am făcut muncă de birou,

și nu eram deloc fericită făcând acest tip de muncă.

Nu-mi plăcea să stau închisă toată ziua.

Deci, eram în căutarea unui loc de muncă și am văzut un anunț în ziar.

„Meditații pentru un copil ce face școala acasă, la o fermă.”

Așa că am crezut că va fi o oportunitate cu totul nouă

aș putea să lucrez pentru șase luni, să strâng toți banii,

fiindcă nu i-aș cheltui.

Și erau destul de mulți bani oferiți.

Și apoi aș fi putut pleca în străinătate pentru că asta voiam să fac,

să plec peste ocean.

Pare minunat.

Paris, Roma, Berlin...

Și Raetihi.

Deci, sunt slujbe în Raetihi ? Nu-mi vine să cred.

Da, păi, eu locuiesc la cineva și ofer meditații.

Tipul care mă angajează pare interesat, dar...

Ne-am cunoscut deja în Tauranga, deci...

- Tauranga ? - Christine.

Da. Are o soră care locuiește acolo,

așa că ne-am întâlnit la ea acasă.

Este izolat.

Inițial, am crezut că e cam hippy,

pentru că avea părul lung și barbă,

și fiul lui avea părul lung.

Dar era clar că ei erau fermieri, și eram obișnuită cu fermierii.

Dar era foarte drăguț, era fermecător și politicos,

și fiul lui părea să fie un băiat foarte simpatic.

Ascultă, dacă vorbești despre...

- Christine. - Bună dimineața, Heather.

Bună.

- Cum a fost drumul ? - Bun.

Bună dimineața. Bună dimineața Chrissie.

Râul a crescut. Probabil că plouă undeva.

Dar aici e soare.

Haide. Să îți luăm lucrurile.

Să te duc la fermă.

Poți să îți lași jucărioara aici, dacă vrei.

Nu cred că o să se descurce pe drumul spre fermă, e cam dur.

Sigur prietenul tău nu se supără ?

Da. Eu las mereu lucruri aici.

Nimeni nu o va găsi.

Adică, nu o să spargă cineva mașina sau ceva de genul.

Brent o să se bucure mult să te vadă iar.

Când mă gândesc acum,

îmi dau seama că a intervievat mai mult fete

și că a ales-o pe cea care părea că poate fi controlată mai ușor.

Cred că sunt 48 de km până la fermă,

dar asta în linie dreaptă.

Durează destul de mult drumul, pe terenul accidentat,

cu multe dealuri înalte și văi adânci.

Nu e un drum pentru cei slabi de înger.

Dragostea mea e ca un marfar

În mișcare

Se deplasează

Pe drumul care mă duce la tine

Prin apă sau zăpadă

Indiferent de unde te duci

Această dragoste fără de sfârșit pe care o am pentru tine

Inițial, când mergeam pentru prima dată la fermă,

mă simțeam bine.

Era o persoană extrem de carismatică

care era prietenoasă și drăguță.

Părea un om foarte drăguț.

Apoi am ajuns la o poartă încuiată,

și acolo era un drum privat,

și eu nu știam de acest lucru.

Știam că ferma este izolată,

dar nu am realizat că nu este pe un drum public.

Am început să am puține emoții,

când am început să mă gândesc că:

„Mă duc în mijlocul pustietății,

cu o persoană pe care nu o cunosc

și este destul de înfricoșător.”

Ieși din mașină.

Haide. Ieși. Vreau să îți arăt ceva.

Am aproape 1.400 de hectare aici.

Frumoasă zonă.

Izolată, așa e, dar frumoasă.

„Izolată,” a zis nevasta mea.

Nu-i plăcea deloc aici.

Nu era suficient.

Îmi pare rău.

Nu ai de ce, nu-ți face griji.

Înțeleg că probabil ești puțin speriată,

dar nu ai de ce să îți faci griji.

Să știi că poți să ai încredere în mine.

Totul este bine.

Nu va trebui să muncești la fermă sau ceva de genul acesta.

Doar să ai grijă ca Brent să fie la zi cu lecțiile

și poate să mai gătești câte ceva uneori, dacă nu te superi.

Nu, nu mă deranjează.

Îmi place să gătesc.

Ei bine, atunci ar fi excelent.

Eu sunt un bucătar destul de slab.

Haide.

Mi-a liniștit toate temerile

și mă gândeam că am fost un pic caraghioasă.

Am mai mers în jur de o oră pe un drum noroios.

În final, am ajuns la un pod fărâmat

situat deasupra unei prăpăstii.

Și după aceea am ajuns la destinație.

Încă mai eram puțin agitată

dar eram și foarte entuziasmată.

- Bună ! - Bună !

- Bună, tată ! - Bună, fiule.

Bună.

Credeam că este...

Adică, era foarte rustic, ca să mă exprim într-un fel.

Cred că acea cabană a fost construită undeva în anii '40,

dar era decentă.

Bine. Interiorul și exteriorul ?

Bine. Haide. Vino cu mine.

- Aceasta e camera ta. - Aveam camera mea,

care era foarte frumos aranjată,

aveam un pat drăguț cu o pilotă nouă pe el.

Totul era foarte curat și,

da, nu îmi mai făceam griji deloc.

Aveam tot ce îmi trebuia.

Aici este locul unde mâncăm cu toții cina, și...

Păi, am crezut că voi sta acolo pentru șase luni,

așa că îmi luasem câteva obiecte personale cu mine.

Nu multe, dar câteva lucruri

care aveau valoare sentimentală pentru mine.

Nu este curent electric,

deci nu e ca și cum auzeai vreun radio sau ceva de acest gen,

așa că nu se auzeau decât sunetele naturii.

Însă era foarte multă liniște.

Mi se părea totul interesant,

pentru că eu nu prea mă uitam la televizor,

mie îmi plăcea să citesc,

așa că nu mă deranja situația.

Mi se părea totul atât de diferit

și credeam că va fi o experiență foarte frumoasă.

Vrea să fac cunoștință cu porcii.

Bine. Să îi spui să îți povestească și despre clădirea școlii.

Clădirea școlii ?

E în lucru.

Trebuie să avem o clădire a școlii.

Aceea este mama purcelușului.

Va fi gata de tăiere în curând.

Acesta e locul unde mulgem vaca, pe Bluebell.

Eu i-am pus numele. Era într-o carte pe care am citit-o.

Fiul lui mi se părea foarte simpatic.

Era un copil așa de frumos.

Mi-a spus că mama lui a fugit cu unul din îngrijitorii vacilor

și că l-a luat pe fratele lui mai mic cu ea.

Hei, nu știu dacă...

Chett este fratele meu mai mic.

Tata a fost foarte deranjat de treaba asta.

Presupun că și tu.

Să îți arăt găinile.

Bine.

Mi-a arătat...

Îți aranjam lucrurile.

Sper că nu te superi.

Să înțeleg că tu cânți la flaut ?

Da, un pic. Nu mă pricep foarte tare.

Ei bine, trebuie să vedem.

- Poate cânți puțin în seara asta ? - Da, desigur !

Nu, sincer. E doar un hobby.

„Copii erau foarte fericiți.

Și câinii de asemenea.

Ei și-au mâncat cina...

- ... repede !” - Repede.

Teme înainte de micul dejun ? L-ai entuziasmat destul de tare.

Mulțumesc, Bill.

Nu trebuie să faci asta în fiecare dimineață.

Vreau ceva fierbinte când mă întorc de la vite.

Tu dormi, eu muncesc.

Răsăritul și cu mine...

Suntem cei mai buni prieteni. Nu, Brent ?

Era minunat. Nu trebuia să fac mare lucru.

Adică, îmi spălam vasele, îmi spălam hainele,

și, din când în când, măturam pe jos,

plus că mă ocupam de meditații.

Mergeam să călărim,

el se ocupa de gătit,

Da, era...

Era...

Chiar pitoresc.

Era foarte plăcut.

Ș i...

Dacă auzi bubuituri mai târziu, nu te îngrijora.

Sunt doar vânătorii care braconează.

Deci, de cinci ori șase înseamnă ?

30.

Hei ! Haide.

Nu scapi chiar așa ușor. De șase ori șase ?

Am înțeles acum, amintindu-mi,

că acea primă lună a fost de acomodare,

pentru ceea ce voia el să facă.

Dar la acel moment, nu înțelegeam asta.

Cred că încă o oră.

Poate ar trebui să facem un ceai cât așteptăm, ce zici ?

Dacă îmi arăți cum,

poate că mâine dimineață fac eu terciul de ovăz.

Și cina.

- Nu poți să faci totul. - Serios ?

Mulțumesc. Dacă nu te superi.

Adică, dacă tu gătești...

O să am ocazia să termin clădirea școlii.

Că mi-ai amintit.

Mâine mă duc în oraș.

Să iau pentru Brent următoarele lecții.

Foarte bine. Poate mă duc să scriu o scrisoare.

Domnișoară Petrie.

Și eu aș vrea să pun niște bani

în contul de la poștă al domnișoarei Petrie,

dacă nu te superi.

Normal. Mă duc să iau un formular.

Ai nevoie și de șampon, nu ?

Da, am nevoie, dar trebuie să trimit asta.

O trimit eu pentru tine.

Tu vezi ce face Brent. Așteaptă-mă.

Apoi mergem la magazin împreună, da ?

Nu trebuie să plătești tu pentru șampon.

„Tot ce trebuie” am spus, nu ?

Bine. Mulțumesc, Bill.

Frumos din partea ta.

- Am ajuns. - Mulțumesc, Ange.

O să completez asta mai târziu.

Să-ți spun ce.

Eu și Brent vom pleca mâine după-amiază, și...

Tu ai putea să faci o baie fierbinte în fața focului,

să folosești șamponul pe care l-am cumpărat.

Poftim.

Haide, Brent.

Să o lăsăm pe Heather singură, da ?

Vom merge să ne plimbăm câteva ore.

Să ai baie plăcută.

La naiba ! Brent, mi-am uitat țigările.

Să mă aștepți aici puțin, da ? Mă întorc imediat.

PATRU SÃPTÃMÂNI ÎN VALE

- A adormit. - Bine.

Era foarte, foarte frig.

Nu a nins deloc cât am fost acolo, dar era groaznic de frig.

Îngrozitor de frig.

O cafea fierbinte și degete călduțe, nu ?

Încălzește-le și tu, dacă vrei.

Mai bine decât dormitorul tău înghețat.

Poftim.

Poți să o iei la tine în cameră, dacă vrei.

Pentru că petrecusem o lună cu el

ajunsesem să am încredere în el.

I-am povestit

ceva îngrozitor ce mi s-a întâmplat,

destul de recent, ceva ce nu mai spusesem altcuiva.

Cu aproape...

Doi ani în urmă,

am avut un accident de mașină,

și am ajuns...

În...

Am și eu câteva semne de bună purtare.

Atacuri din partea porcilor.

Fosta.

Ești bine ?

Sunt altfel de semne.

A trebuit să merg la spital pentru câteva nopți,

și cât am fost acolo,

am fost atacată în mod indecent de un doctor.

Poate că asta a fost ce m-a făcut vulnerabilă în fața lui Bill.

M-am mai simțit neputincioasă.

Deja simțisem că oamenii îmi pot face orice

și că eu nu pot să mă apăr,

că nimeni nu mă credea că s-a întâmplat.

Ești o femeie frumoasă.

Pot să înțeleg cum un bărbat ar putea să fie tentat.

Dar să se forțeze asupra ta așa,

este...

De rahat.

E un ratat.

Acum trebuie să uiți totul.

Știi tu, să treci peste asta

Tu câștigi, el pierde... Da ?

Haide.

Ești o fată frumoasă.

Prima dată, am fost de acord să facem sex.

Dar nu după mult timp mi-am revenit...

Și am realizat:

„Nu vreau să fac asta.

El e bătrân. Ce fac ?”

Dar simțeam că e prea târziu.

Îmi amintesc că în dimineața următoare îmi venise ciclul,

lucru bun, pentru că m-am gândit:

„Uite o scuză pe care o pot folosi,”

pentru că nu voiam să mai fac asta deloc.

Și am crezut că asta îl va ține departe.

Ești trează ?

Știu că ești trează.

Micul dejun la pat pentru fata mea.

Ceva special pentru femeia pe care o iubesc.

Mi-a plăcut de tine de când te-am văzut prima dată.

Ce mai noapte.

O să ne fie bine împreună, nu ?

O să vezi. Ești tânără.

O să avem mulți bebeluși, nu-i așa ?

Dar...

Munca înaintea plăcerii, nu ?

Trebuie să mă apuc de treabă. Tu bucură-te de micul dejun.

În următoarele zile,

a început să se poarte foarte ciudat.

Înfricoșător de ciudat.

Părea că e un alt om.

Era foarte,

foarte fericit.

Era foarte, foarte înfricoșător.

Apoi, după, nu știu exact, probabil patru sau cinci zile,

a venit la mine în cameră și mi-a sărit în pat,

și am zis că nu vreau,

dar el îmi spunea chestii de genul:

„Dar, știi că am făcut-o deja,”

sau: „Te iubesc,” sau: „Putem face copii,”

și tot felul de chestii și astfel...

Se forța asupra mea.

Cred că deoarece credeam că,

fiindcă fusesem de acord să facem sex ca adult,

m-am simțit responsabilă.

Așa că, cu toate că eu spuneam nu și că el nu mă asculta,

mă făcea să simt că nu pot să spun nu.

Și totul a devenit din ce în ce mai înfricoșător.

Am terminat !

Înmulțirea cu 11 și cu 12.

Vin acum.

Nu uita de Bluebell.

- Dar trebuie să lucrez cu Brent la... - Poate să meargă cu tine.

Îi place Bluebell mai mult decât școala. Nu-i așa, Brent ?

Fă cum ți se spune !

A început să se enerveze în anumite situații,

să devină violent.

Modul în care vorbea s-a schimbat.

A început să înjure foarte mult.

Era crud cu animalele.

A devenit destul de agresiv.

Ține pasul, ticălosule ! Ține pasul !

Bătea caii, bătea câinii cu țeava de polietilen,

îi lovea cu piciorul... Chestii de genul acesta.

Așa că dintr-o persoană foarte drăguță,

a devenit o persoană care era un fel de ciudat euforic,

și în final, o persoană care era agresivă, nervoasă,

violentă și înfricoșătoare, totul într-un singur om,

și nu știam cum se va purta

de la o oră la alta.

Și în tot acest timp, lucrurile mele îmi dispăreau.

El a început să îmi ia, pe rând,

orice mă lega de viața mea din afara acelei văi.

Ți-am găsit pastilele.

Pastilele contraceptive.

Șireată.

Te rog.

Sunt... Sunt murdară.

Toate prostiile astea cu curățenia,

este supraestimată.

Microbii te fac mai puternic.

Ce vrei să fac ?

Vrei să mă curăț și eu ?

Vrei să folosesc porcăria aia de deodorant ?

Să mă înmoi cu săpun ? Asta vrei ? Spune ?

Asta e ceea ce vrei ?

O să te muți la mine în cameră în seara asta.

Nu te opri.

De 200 de ori.

O să te muți la mine în cameră în seara asta.

Nu.

Nu voi face asta.

Ce o să creadă Brent ?

Te rog.

Încă e treaz.

O să te muți la mine în cameră. În seara asta.

Asta e oglinda mea.

Să nu te uiți la ea. Ai înțeles ?

Și încetează cu plânsul.

M-am săturat de plânsul tău. Da ?

Gata cu lacrimile.

Abuzul psihologic era o parte majoră a situației.

Eu aveam doar 19 ani, eram un copil.

Și nu știam cum să abordez acea situație.

Și apoi lucrurile au devenit mai rele.

OPT SÃPTÃMÂNI ÎN VALE

Eram atât de speriată și tristă când am realizat că sunt însărcinată.

Nu acesta era modul în care mă așteptam să devin mamă.

Și acum mă simțeam și mai prizonieră.

Nu te duc la niciun doctor.

Ce e în neregulă cu tine ?

Cred că sunt însărcinată.

Ca să vezi.

Trebuie să dezgropăm o pereche de pantofi, nu ?

Să te spălăm bine,

să te pregătim pentru vizită, nu ?

Nu vrem ca doctorul să creadă că nu mai ai grijă de tine.

Însă, în primul rând...

E ceva foarte sexi la o femeie însărcinată.

Apropo...

Dacă vorbești cu cineva de afară despre noi doi...

O să te omor.

Și îți omor și familia.

Am crezut că vizita la doctor

ar putea să fie o oportunitate de a scăpa.

Dar am ajuns la doctor,

și el împreună cu fiul lui

au venit cu mine în sala de așteptare,

lucru pe care nu l-am anticipat.

Și doctorița pe care am văzut-o

era foarte severă și serioasă

și nu era de acord în mod evident

cu o femeie tânără și nemăritată care era însărcinată.

Și ea fiind atât de rece,

nu simțeam că pot avea încredere în ea.

Poți să stai acolo.

Ești însărcinată.

Trebuie să clarificăm datele.

Ca să putem face ecografii la sfârșitul primului trimestru.

Pentru moment, viața ta decurge normal.

Și încearcă să te mai îngrași puțin.

Cum mănânci ?

Mănânc bine.

Dacă spui cuiva de acolo despre noi,

o să te omor.

Oamenii de aici îmi spun că sunt nebun

Eu merg pe drumul singuratic...

Era în al nouălea cer.

Înfricoșător.

A trebuit să mă urc înapoi în mașină cu el,

să mergem înapoi în vale,

Mă simțeam distrusă

pentru că aceasta a fost o șansă de a scăpa,

și nu aveam multe șanse,

dar cum nu a fost ceva sigur, nu am putut să o fac.

Era tot ce puteam să fac

M-am dus la toaletă, care era o latrină și m-am gândit,

„Pot să plâng pentru 30 de secunde,”

că dacă plâng mai mult o să se vadă, și...

Am încercat să mă eliberez în acest fel.

Dar nu am putut.

Deja eram de două luni în vale.

Mi-am dat seama rapid că nu am cum să evadez.

Nu puteam să părăsesc proprietatea.

Adică, nu puteam să plec pe jos, era prea departe.

Și am fost întrebată de poliție,

„Te-a ținut închisă într-0 cameră ?”

Și le-am spus, „Ei bine, nu trebuia,

pentru că nu puteam să plec.”

Nu puteai pleca. Nu puteai supraviețui.

Făceai hipotermie.

În mod repetat mă amenința că

mă va împinge

de pe podul fărâmat în prăpastie,

și îmi spunea, „Nu vei muri,

dar probabil îți vei rupe picioarele,

și poți să stai acolo,

și să ai parte de o moarte lentă acolo.”

Mereu mă amenința

că mă dă de mâncare porcilor.

Era ceva constant.

Apoi a început să mă amenințe că mă va ține într-o peșteră.

Pentru că erau peșteri pe proprietate,

și îmi spunea că, „Nimeni nu va știi că ești acolo.

O să mori de foame și de sete acolo, și...

Dacă ai copii, nu voi putea să le explic existența,

așa că va trebui să îi omor și să îi dau de mâncare la porci, și...”

Aceasta era o amenințare adevărată pe care o simțeam constant,

așa că nu știam niciodată ce se va întâmpla.

Nu știam dacă voi muri în ziua aceea

sau dacă voi fi torturată,

sau dacă voi ajunge pe fundul prăpastiei

sau dacă voi ajunge în peșteră.

Nu știam.

Mulțumesc.

Nu cred că îți trebuie așa de mult, nu ?

O să te faci mai mare decât porcii în ritmul acesta.

Se îngrașă, Brent.

Ba nu.

M-am gândit la această familie...

Când am fost plecat să alerg după vite.

Clădirea se va sista pentru moment. Clădirea școlii va rămâne așa.

Și tu, Brent,

o să muncești mai mult pe la fermă, și stai mai puțin cu nasul în cărți.

- Dar ce... - Și tu trebuie să păstrezi aici

mult mai multă curățenie.

O să înveți cum să mulgi vaca așa cum trebuie,

să smulgi buruienile din grădină.

Mâncați.

Amândoi aveți treabă.

Am devenit un fel de sclav.

Cantitatea de muncă era fenomenală.

Era extrem de extenuant atât fizic cât și psihic

și începusem să fiu confuză,

chiar ajungând să nu fiu capabilă să iau vreo decizie.

11 SÃPTÃMÂNI ÎN VALE

Apoi făcea tot felul de chestii ca să mă țină dezechilibrată.

Alea par grele iubire.

De ce nu le pui jos ? Vreau să-ți arăt ceva.

Unde îmi sunt pantofii ?

Uite puiule, încă o vacă însărcinată.

Să nu te miști.

Să duci asta înăuntru...

Și să îl gătești.

Data viitoare când mă enervezi,

asta va fi acolo,

și asta...

vei fi tu.

Nu știu, dar pur și simplu am cedat.

Nu mai putea face față.

El era acasă, și am ieșit afară,

și am început să fug,

Și am alergat peste podul fărâmat

și am alergat pe drum

și am intrat în pădure.

Am realizat foarte repede:

„Dumnezeule ! El crede că am vrut să fug,

și a venit după mine.”

Și apoi m-am gândit:

„Ce o să pățesc acum ?”

M-a dus pe un deal înalt,

și m-am gândit: „Asta a fost.

Am mers prea departe. O să mă arunce de aici.”

Și chiar am crezut că voi muri.

De ce nu poți fi fericită aici ?

Uită-te la locul acesta. Uită-te.

Este un paradis, iubire.

Paradis.

Eu doar...

E cum ai spus,

e greu fără televizor și radio.

Îmi e dor de lucrurile alea.

Părea că mă crede,

dar când ne-am întors la casă,

i-a spus fiului său că nu vreau să mai stau acolo.

- Nu e vina ta. - Nu, te rog nu pleca.

- Eu... - Cine mă mai învață ?

- Îmi e dor de familia mea. - Cine o să îmi citească ?

Te rog, nu pleca.

Hei, e în regulă. O să stau.

Bine ? Promit că voi rămâne.

În regulă.

Violată din nou în acea noapte.

Dragă Heather, au trecut săptămâni

de când eu și tata am auzit de tine,

și începem să fim îngrijorați.

Cu siguranță ne-am liniști

dacă ne-ai da un telefon să ne spui

cum te mai simți.

Nu ai scrisori.

Poate că ar trebui să dai un telefon.

Să le spui că ești bine. Ce zici ?

Bine.

O să ascult și eu, da ?

Doar ca fim sociabili.

Tu să stai aici.

Să nu vorbești cu nimeni, ai înțeles ?

Unde te duci ?

Mă duc să mă văd cu prietenii mei la un ceai.

POLIȚIA DIN RAETIHI

Aș vrea să mă uit la anunțurile comunității,

dacă nu vă deranjez.

E informație publică, presupun.

Presupui corect sergent.

Jocurile cu mintea mea au continuat.

Unele din ele păreau să fie pentru propriul lui amuzament.

Poftim.

O să încapi în aia în scurt timp,

după ce scapi de toată grăsimea aia de pe oasele tale leneșe.

12 minute.

Excelent.

„Merg la stânga și nu la dreapta.” Da ?

„Merg până ce ajung în oraș.

Mă ascund în tufiș dacă e nevoie.”

Știu la ce te gândești.

Nimeni nu scapă de aici.

Dacă încerci, o să mori.

Haide. Încă o tură ar trebui să fie suficient.

Hai.

OFICIUL POȘTAL

Asta e pentru Heather.

O să fie fericită.

Da. Dar noi ne vom întrista, nu ?

Mama și tatăl ei încă vor ca ea să meargă acasă.

Nu vor ca ea să fie cu noi.

Probabil va dori să plece din nou.

Dar... dar nu poate.

- Nu vreau să plece. - Știu. Nici eu.

Dar nu-ți face griji.

Mă gândesc eu la ceva fiule.

Am uitat să îi trimit scrisoarea către ei.

Tu du-te și urcă-te în mașină, fiule.

Ți-am depus banii.

- Mi-ai trimis scrisoarea ? - Da.

Nu-i așa, Brent ?

Am primit ceva ?

Poate în curând, nu ?

Am primit niște facturi însă.

Ce avem la cină ?

Asta ?

George.

Bill.

Ați fost la vânătoare ?

Nu.

Fosta lui soție, Joanne,

cea care a plecat înainte să vin eu,

a fugit cu un frate de-al lui,

nu cu un îngrijitor de vite,

și Bill voia să îi facă să plătească.

Ai vreo veste pentru mine, George ?

Au trecut luni de când ți-am dat banii.

Vreau să se rezolve situația.

Trebuie să pară ca un accident,

știi tu, ca și cum s-au omorât reciproc.

Mi-a luat băiatul. L-a luat pe Chett.

Acum trebuie să trec prin tribunale

ca să-mi văd fiul.

Păi...

Fosta mea soție și nenorocitul meu de frate.

Îi vreau morți.

La dracu' cu asta...

Tribunale nenorocite.

Îi vreau morți.

Deja ajunsesem să cred că e în stare de orice.

Nu o să ai nevoie de aia.

Încă mai ești isteață, nu ?

Încă faci planuri.

Ei bine, știu totul despre tine, Punkie.

Da.

Pentru că pot să mă uit direct în mintea ta.

Mă întreb oare ce mai face Freddie.

Îți mai e dor de el ?

Vezi ? Pentru că știu.

Acum scoate hainele alea.

Ai un drum lung mâine.

Chiar credeam că îmi poate citi gândurile.

Iubitul meu obișnuia să îmi spun㠄Punkie”.

Nu era un fel de „puișor” sau ceva ușor de ghicit.

Nu era ceva ce putea ghici.

Tribunale nenorocite.

Un tribunal îmi spune mie când pot să-mi văd propriul meu fiu.

Ce tâmpenie.

Ce ești așa tăcută ?

Nu că m-ar deranja.

Pentru că dacă-ți aud glasul în această scurtă călătorie,

jur pe Dumnezeu că îți voi tăia în bucăți toată familia.

Inclusiv pe acesta.

Porci flămânzi, un cârlig de cuier, gata cina.

Când a plecat Joanne,

ea l-a luat pe fiul cel mic al lui Bill cu ea.

Bill se lupta destul de tare ca să câștige custodia băieților.

Dar între timp, în vacanțele de vară,

făceau schimb de copii.

14 SÃPTÃMÂNI ÎN VALE

Dă-mi încălțămintea ta.

O să scrii o declarație.

Și vei spune

că mie și lui Brent ne e dor de Chett,

că sunt un tată excelent pentru amândoi.

- De ce ? Care... - Pentru că...

Am planuri.

Îți spun eu ce să scrii.

Apoi avocatul meu o va transforma într-o declarație oficială,

pe care o vei semna.

Bine.

Eu locuiesc...

După ceva timp am fost la proces,

și am fost martor

și am jurat pe Biblie

că ce am scris în declarație este adevărat.

... într-o cabană la o fermă...

Fapt care...

A fost extrem de neplăcut pentru mine,

pentru că știam că sunt minciuni,

știam că nu era scrisă de mine, că nu eram de acord cu ea.

Dar eram într-un tribunal și jurasem pe Biblie.

A fost foarte dificil.

La sfârșitul vacanțelor din august

am crezut că aș putea avea o șansă de a scăpa,

așa că, mi-am încercat norocul.

După ce îl lăsăm pe Chett, am nevoie de niște lucruri.

Ce mai e ?

Am inventat o scuză că am nevoie

de mai multe schimburi de acasă

pentru că am crezut că îmi va da voie.

Amintește-ți...

Dacă scoți un cuvânt...

Nu va dura mult.

Poți să stai puțin aici, vin eu să te iau mai târziu.

Să fac o altă vizită părinților tăi.

Cred că era doar mama acolo,

și nu i-am spus ce se întâmplă.

Tot ce-am spus a fost: „Sunt însărcinată. Nu vreau să mă mai întorc acolo.”

E al lui ? Copilul.

Nu, mamă, nu este. Este...

E doar...

Uite, eu... Eu mă duc acum afară,

și îi spun că nu mă voi întoarce cu el.

- Vin cu tine. - Nu.

Lasă-mă pe mine să vorbesc cu el.

Doar să stai aici pentru două sau trei minute.

O să mă întorc.

Da ?

Eram speriată

că dacă se va apropia de el

o va răni.

Și i-am spus: „Dau o fugă,

voi spune că nu merg cu el, și mă întorc la ea.”

Nu mi-am dat seama,

dar încercarea mea de evadare mea era inutilă.

Mental, eram în totalitate sub controlul lui.

Când i-am spus că nu mă întorc,

el s-a transformat iar în acel om

care a fost în prima lună,

și pe care nu l-am mai văzut de ceva timp.

Și era foarte supărat.

Dacă faci asta,

nu-l voi mai lua pe Chett înapoi.

Brent va trebui probabil să se ducă la mama lui.

Nu e o mamă bună, Heather.

În mediul acela există abuzuri.

Brent vrea să rămână în vale.

Știi asta.

Uite...

Nu te voi mai atinge vreodată.

Îți jur, dar...

Doar te rog...

Vino înapoi cu mine.

Te implor.

Deodată, simțeam că sunt responsabilă

de viața acestui copil,

Prin plecarea mea...

Asta i s-ar întâmpla, și eu aș putea opri asta.

Mulți ani

am mai avut un motiv pentru care nu am recunoscut ce am pățit,

pentru că nu înțelegeam de ce am făcut asta,

când am suferit atât de mult, și am avut șansa de a scăpa,

nu puteam înțelege, dar...

Mai târziu, învățând despre psihologie

și despre sindromul Stockholm,

am înțeles că

eu de fapt nu aveam de ales.

Eu eram controlată.

Ți-ai uitat lenjeria.

A fost foarte tăcut

și avea o stare ciudată

pe care nu o mai văzusem.

A condus într-o zonă de recreere,

care era destul de retrasă.

Ochii lui nu exprimau nimic.

Nu.

Chiar credeam că o să mă omoare

și o să mă arunce acolo.

A terminat și a urcat înapoi în scaunul șoferului,

nu a scos un cuvânt, și am mers înapoi în vale.

Totul devenise mult mai înfricoșător.

Deci...

Vrei să pleci ?

Vrei să pleci ? Bine.

Dar nu vei lua copilul.

Apoi m-a violat și m-a sodomizat.

În dimineața următoare,

el a devenit agresiv și nervos,

că făcusem așa multă mizerie în pat,

fiindcă cearceafurile erau murdare și acoperite de sânge, și

mi-a spus că curăț mizeria aia

și că eu tot nu aveam voie să mă spăl sau...

Cred că am avut un prosop pe care l-am folosit.

Pentru că trăiam în codiții atât de oribile și...

Atât de groaznice, încât am învățat că,

dacă spălam rufe,

și mă uitam la pădure, mă simțeam bine.

Era bine și era puritate,

și era curat și era neatins.

Tot consider că este o zonă frumoasă.

Mereu am considerat că e o zonă frumoasă.

Și frumusețea acelui loc

a contribuit la supraviețuirea mea.

19 SÃPTÃMÂNI ÎN VALE

Vânători nenorociți.

A trebuit să trag câteva focuri pe deasupra lor azi

ca să îi sperii.

E proprietatea privată aici.

Însă nu cred că se vor întoarce în curând.

Dar pentru siguranță...

Mă duc să pun niște momeală, da ?

Niște câini morți, o să îi împiedice să mai revină.

Tot mai vrei să pleci, nu-i așa ?

Vrei să vezi copilul surorii tale.

Nu aveam idee că sora mea a avut un copil.

Și mi-am dat seama

că singura modalitate ca fiul lui să știe e dacă i s-a spus.

Mi-am dat seama că Bill îmi fura corespondența

și că a aflat de la mine despre prietenii și familia mea.

Nu intrase în mintea mea deloc.

Deodată, lucrurile aveau sens.

Era ca și cum fusesem eliberată dintr-o închisoare mentală.

Acela a fost momentul care mi-a dat puterea de a crede

că pot să planific o evadare și să reușesc.

I-am furat un cec

l-am împăturit foarte mărunt

și am scos o parte din cusătura sutienului meu,

și l-am băgat acolo, pentru că am crezut...

Pentru că am știut că a căutat prin lucrurile mele, și în acest mod,

am crezut că nu avea cum să-l găsească,

și îl voi avea mereu cu mine.

23 DE SÃPTÃMÂNI ÎN VALE

Nouă și jumătate.

Bine.

Am avut grijă să fiu măi sănătoasă,

să devin mai puternică,

și ca în loc să mă simt mai neputincioasă zilnic,

să fac exerciții pentru a mă întări,

pentru a mă pregăti pentru momentul în care voi evada.

Mergem în pădure să facem niște treabă.

Să avem mâncare gătită când ne întoarcem, pe la prânz, da ?

Brent, vino cu mine și ajută-mă să pun șaua pe cai.

Să fie mâncarea gata în trei sau patru ore.

M-am dus în spatele mașinii

și era un porc în spate, legat,

și am crezut că nu pot conduce mașina în oraș,

pentru că porcul ar fi legat acolo toată noaptea, și ar fi o cruzime,

și nu pot face asta porcului,

ceea ce era o prostie.

Așa că am fost la fiul lui și i-am spus,

„Poți să mă ajuți să dăm jos porcul ?

Vreau să mă duc să iau lemne de foc.”

Avem lemne de foc. De ce ne mai trebuie ?

Am vrut...

Am vrut să fiu de ajutor.

- Pot să vin cu tine ? - Nu.

Am nevoie să stai aici și să stai cu ochii pe porc

până ce se întoarce tatăl tău. Da ?

- Bine. - Bravo.

Ești un băiat bun, Brent.

Mi se rupea sufletul pentru că el își lua la revedere,

și eu știam că nu mă voi mai întoarce, și...

Îl abandonam în acel mediu, și...

Da, era îngrozitor.

Acea vină a rămas cu mine pentru mare parte din viața mea.

Am oprit și am închis fiecare poartă prin care am trecut,

pentru că de fiecare dată mă gândeam:

„Bine, trebuie să am un plan de rezervă

în caz că mă prinde, să pot să ofer o explicație.

Deci, dacă fac lucruri care nu arată a evadare,

poate că îmi pot salva viața.”

Unde e mașina aia nenorocită ? Ea unde e ?

A plecat.

A încuiat cheile înăuntru.

Coboară geamul.

Așa că am mers în oraș, și am lăsat mașina acolo

și am lăsat cheile pe masă cu un bilet care spunea,

„Vă rog să duceți asta înapoi, mâine,”

gândindu-mă, „Măcar mă acopăr

în cazul în care sunt prinsă.”

Am fost la oficiul poștal, și am retras niște bani.

Mulțumesc.

Îmi puteți spune vă rog când pleacă următorul autobuz ?

Nu mai sunt autobuze azi.

Dumnezeule !

Puteți lua un taxi de la Ohakune.

Mulțumesc.

Nu te pot ajuta drăguță, am comandă.

Da, pentru Ohakune. Eu sunt. Eu am sunat.

M-am gândit să vă ies în cale.

Trebuie să ajung la stația de autobuz din Ohakune.

Nu mai sunt autobuze de aici azi drăguță.

Am putea să-l prindem pe cel din Waiouru.

E bine. În regulă. Să mergem.

O omor !

Apoi mi-a fost prea frică să merg în stația de autobuz,

așa că am coborât într-un loc numit intersecția Te Manga,

care e locul unde se intersectează drumurile

care merg spre Mount sau spre Tauranga.

Și am alergat de acolo,

pe străzile lăturalnice prin întuneric.

Cam la jumătatea drumului spre Mount,

am fost acasă la prietenul meu.

Și cred că am ajuns acolo la 10:30 P.M.

Freddie.

Am stat la el pentru câteva zile,

dar eram foarte speriată, nu puteam dormi.

De fiecare data când auzeam o mașină,

eram... Eram terminată.

Nu am intrat în detalii.

Nu știam cum să spun cuiva.

Pe o parte, nu credeam că mă va crede cineva,

iar apoi, îmi era frică de ce ar putea să pățească ei.

Încă eram setată pe supraviețuire, așa că nu aveam încredere în nimeni.

Nimeni.

Nu.

Sunt bine mamă.

Mereu mi-a spus: „Nimeni nu te va crede.

O să pun mâna pe tine. O să îi omor pe toți.”

Și am crezut, „O să vină aici,

și o să mă bage în mașina lui...

Și mă va duce înapoi, și nu voi mai scăpa.”

Numele tău e Heather, nu ?

Am nevoie de ajutorul tău.

Sunt minciuni. Toate sunt minciuni și tu știi asta.

Cum m-ai găsit ?

- Am înțeles de ce ai scris-o... - El știe ?

De ce ai semnat-o, dar acum poți să vorbești în tribunal,

să spui cum te-a intimidat.

Aceasta e ultima audiere pentru custodie.

E vorba de viitorul copiilor mei !

Cum m-ai găsit ?

Nu a fost greu.

Nu sunt mulți Petries în Tauranga, așa că...

Dumnezeule !

Nu ți-am speriat părinții, îți promit.

Am vorbit cu mama ta,

i-am spus că sunt o prietenă de-a ta din școală.

Mi-a spus că ești aici, așa că...

Acesta e locul nostru, și ai adus asta aici ?

Am nevoie de ajutorul tău.

O să știe unde sunt.

O să știe. O să afle.

Sunt și altele, să știi.

Vor fi mai multe.

Nu te pot ajuta.

Îmi pare rău.

Nu te voi ajuta.

Așa că, te rog să pleci.

Brent îți transmite dragostea lui.

Poate că am scăpat din vale,

dar nu puteam scăpa de frica de Bill Cornelius.

Au fost nevoie de 23 de ani,

dar în 2008 am găsit curajul să-mi spun povestea.

SECȚIA DE POLIȚIE OHAKUNE 2008

Am primit consiliere psihologică,

dar tot nu vorbisem despre ce mi s-a întâmplat,

nici la consiliere, nu puteam aborda subiectul.

Pur și simplu simțeam că începusem să îmi revin.

De ce acum, după atât de mult timp ?

Mi-am petrecut viața în frică,

ascunzându-mă, suferind de stres post-traumatic.

Pentru mai bine de 20 de ani.

Însă, am reușit să merg mai departe.

M-am măritat cu Freddie în 1987.

Avem șase copii.

Pur și simplu mergi mai departe.

Îți continui viața,

și m-am simțit în siguranță.

Până când Freddie a murit brusc...

În 1998.

Cel mai mare copil al meu avea zece ani și jumătate,

și cel mai mic avea un an și jumătate.

Toate sentimentele mi-au revenit, o perioadă, nu puteam înțelege.

„De ce mă gândesc la asta ? Totul a fost acum mult timp,

nu mai este relevant. Nu înțeleg.”

Dar totul era pentru că nu mă mai simțeam în siguranță,

și credeam că el poate să ajungă la mine.

Așa că frica nu îmi trecuse.

Doar am stat ascunsă o perioadă.

Mare parte din viața mea de adult, mai ales după moartea soțului,

am petrecut-o ascunsă...

Am stat foarte izolată,

nu mă afișam pe nicăieri.

Toată viața mea am simțit o vină uriașă

față de celelalte victime,

pentru că știam că au fost victime înaintea mea,

și știam că au fost victime după mine.

Și pentru că nu am spus ce am pățit, mă simțeam responsabilă.

Vinovată.

Nu ai de ce să te simți vinovată.

Ai recunoscut ce ai pățit acum,

și ai dat dovadă de curaj făcând asta.

Da. Păi, am crezut că...

Dacă fac asta...

Poate că va înceta,

poate că nu voi mai avea atacuri de panică.

Poate că mă voi simți mai bine.

Când mi-am depus plângerea, în septembrie 2008,

investigația poiliției a dus la alte șapte victime sigure,

trei din ele făcuseră plângeri oficiale.

Mi s-a spus atunci că va dura

între 18 luni și doi ani să ajungă acest caz în tribunal.

Trecând prin proces pentru patru ani

aproape m-a ucis.

Intensitatea și durata

în care am fost obligată să trăiesc

m-a distrus emoțional.

Pentru că mi-a fost frică de acest om toată viața,

și implict, m-am ascuns de el toată viața,

iar acum depusesem o plângere, și am atras atenția asupra mea.

Deci frica mea că el, sau un membru al familiei lui,

sau vreun cunoscut de-al lui, ar putea să vină după mine

era foarte, foarte reală.

Și a trebuit să trăiesc așa timp de patru ani.

Dar la începutul lui 2012,

am fost înștiințată că s-a stabilit ca nu e capabil

să treacă printr-un proces, pentru că a fost diagnosticat cu demență minoră

și că va fi eliberat.

Această veste a fost devastatoare,

și în acel moment, legea îl proteja și numele lui încă nu fusese divulgat,

și nu puteam să accept așa ceva.

Așa că am fost la presă.

Cornelius a fost acuzat pentru prima dată în 2009.

Ultima audiere în proces a fost în 15 iunie 2012.

Hei, Bill !

A fost eliberat în mod formal din tribunal,

apoi s-a abordat subiectul cu păstrarea numelor celor implicați ascunse.

Așa că numele meu a fost divulgat,

și apoi a fost divulgat și al lui.

Ai vreun regret că numele tău nu mai e secret ?

Nu, deloc. Am luat o decizie clară

de a nu mai trăi în frică și de a nu mă mai ascunde,

pentru că nu aveam de ce.

Este un sentiment foarte plăcut.

Mă simțeam puternică pentru că nu mai eram

acea prizonieră de 19 ani.

Eram o femeie în toată firea,

și spuneam ce mi-a făcut,

și îl trăgeam la răspundere.

Nu a fost un lucru ușor.

A fost înfricoșător să fac asta.

Să te opui atacatorului tău, să îți recapeți puterea,

și să îl tragi la răspundere

prin orice mijloc posibil,

este foarte important.

Cu siguranță te ajută să mergi mai departe

ca supraviețuitor.

BILL CORNELIUS A MURIT LA SFÂRȘITUL LUI 2012

HEATHER WALSH ACUM ESTE O SUSȚINÃTOARE

A SUPRAVIEȚUITORILOR VIOLENȚEI SEXUALE.

ÎN MAI 2015, A PRIMIT

O DIPLOMÃ DIN PARTEA COMANDAMENTULUI DE POLIȚIE DISTRICTUAL

PENTRU MUNCA DEPUSÃ.

Subtitrarea: Dumitrescu Laurențiu

Subrip și sincronizare: Neoh @ Rosa Team