Original subtitles

La naiba... La naiba toate...

Ce naiba faci ?

- Nimic, nimic asta poartă noroc. - Opreşte-te, că mă deranjezi la urechi.

- Ce-i cu toate astea ? Eu vreau să mănânc.

- Vreau să spun că începe un program la tv şi nu vreau să-I pierd.

- Uite aşa prezintă aia programul. Stimaţi telespectatori, vă prezentăm...

- Acesta esteee unnn...

- Mare tâmpiiiit. Tot timpul ochiul drept, tot timpul.

- De ce tocmai eu m-am ales cu o asemenea familie ?

- Nu-mi ajunge o nevastă nenorocită care m-a lăsat şi a plecat.

- A mai lăsat în urma moştenire, un cumnat care mănâncă şi doarme bine.

- Tată, ţi-am spus să nu te însori cu ea pentru că aia are un frate de nimic.

- Aşa.

- Ăsta este răspunsul tău, după ce îţi sunt ca o mamă.

- Da, ca o mamă. - Iar tu ştii bine de ce am rămas.

- Pentru că nu sunt de acord cu sora mea.

- Mănânci bine aici, de asta ai rămas. - Dar ce, eu sunt prost ?

- Tu nu. Eşti chiar deştept.

- Du-te şi deschide. - Nu, este telefonul.

- Atunci, mă duc eu.

- Mă duc eu ?

- Du-te şi răspunde. - De ce nu vă sinucideţi ?

- Alo, aici este casa unde .... Cine este ? - Nicolino.

- A, tu eşti Nicolino.

- Ce mai faci ? Nu mă aşteptam.

- Ce faci, eşti bine ? Toţi sunt bine ? - Toţi sunt bine, mulţumesc.

- Ascultă, cum îi merge până la urmă ? - Se mişcă, se mişcă.

- Hai să încercăm să o oprim. Sunt trei ani de când se mişcă continuu.

- Ascultă. - Vreau s-o trimit la tine să înveţe.

- Te rog, sunt la dispoziţi ta. Tot ceea ce doreşti.

- Dar a mai rămas doar un trimestru până se termină şcoala.

- Ai să vezi, ai să vezi. Sunt sigur. Un mediu sănătos, aşa cum este al vostru.

- În ultimile trei luni cred că Angela mea îşi va regăsi dorinţa de a învăţa.

Tu ce zici ? Eu unul, sunt sigur de asta.

- Ştii, aici la Roma se distrează mult. A, a, atunci ce zici ?

- Bine, atunci să vină. - Da, Nero bineînţeles.

- Îţi mulţumesc. Să vină imediat, da ? - Da, da.

- Vreau s-o salut pe nevasta-ta. - Care nevastă ?

- Cum, care nevastă ? A doua ta nevastă, Amalia.

- Da. Sora nevestei cumnatului meu.

- Nu pentru asta suntem aproape neamuri.

- Da, da o chem. Nu ştiu pe unde e prin casă.

- A, uite-o pe dreapta aici. Amelia.. Amelia, iubito.

- Puo, Amelia. E Nicolini, vrea să te salute. - Ce ai, eşti tâmpit ?

- Vino aici, e ăla de la minister. Ăla care ţi-am spus, e neam cu mine.

- Spune-i că eşti Amelia. - Nu-ţi aduci aminte că a fugit de acasă ?

- Fă şi tu o voce de castrat. Un moment, Nicolino, uite-o. Făceam şi noi...

- Da, vă rog. Cum e treaba, comentatorule ?

- Bine, bine...

- Tu, tu ce mai faci ? - Bine, mulţumesc !

- Te simţi ? Am vrut să te aud. Îţi face plăcere, cred ?

- Ce se întâmplă cu vocea ta ? - Ştii vocea asta, când subţire, când joasă.

- Mi-au slăbit coardele vocale ! - Moştenire de la maică-ta.

- Te sfătuiesc să te cauţi, draga mea. Să-i saluţi pe toţi din partea mea.

- Mulţumesc mult.

- Bai, băi !

- Tată, cine este dna care vine aici ? - E o rudă de a noastră, nu o cunoşti.

- O să îţi explic în două cuvinte.

- În 1754 a emigrat un bunic al tău în America, care se numea Aronzo.

- A întâlnit-o pe mătuşa Melda cu care se căsătoreşte în Canada.

- Acum ce facem, răsfoim toată Biblia ?

- Bine, un strămoş al nostru nu ne interesează. Şi cum ea vine să stea aici,

va dormi în camera ta, şi tu ai să dormi în cămăruţa de sus.

LICEENELE SEDUC PROFESORII

Traducerea şi adaptarea Cristiano Ferroci

- Asta-mi trebuia acum. Mă zăpăceşte şi Angela asta.

- Seamănă cu microbul unei scorpii, ce este ea.

- Dar...

- ... dar dacă e ca mama ! Şi seamănă cu ea...

- Are două piese bune mama, care pe mine mă înnebunesc.

Shh...

- Daa... cu siguranţă.

- Da... mie ce-mi pasă, eu oricum eu mă duc acolo...

... mă aşteaptă.

.. patru, cinci, opt...

- La naiba, ştiam eu !

- Aşa, dansaţi, dansaţi. Mai cu viaţă !

- Ce-i cu ăla în seara asta ?

- Ce ai, ce te frământă ? - Mi-e dor de Angela. Verişoara mea.

Era chiar...

- Da, poate.

- Când mă duci la tine acasă ? - Da, iubito, ar fi bine şi pentru mine.

- Da, dar de câte ori să-ţi amintesc istoria cronică a familiei mele ?

- Fiul meu era un orfan fericit ! Apoi m-am însurat cu nenorocita de Amelia.

- Asta l-a făcut gelos. Amelia i-a spus, iar el s-a supărat.

După asta, cumnata mea a rămas acasă şi el s-a enervat.

Dacă te mai duc şi pe tine acasă acum, ăla se enervează de tot.

- Dar ce treabă are una cu alta ? Tu eşti tatăl, iar el este fiul.

- Da, dar tu nu eşti Sfântul Duh !

Vezi, începe.

Cine este personajul misterios din această săptămână ?

Iaha, hu, hu...

- A da, Tarzan... Îţi place ?!

- Da, şi eu sunt Jane a ta.

- Bagă-te în pădure, bagă-te în pădure... - O, oo, o, o..

Ajută-mă Tarzan, un crocodil, salvează-mă... - Un crocodil vrea s-o omoare pe Jane ?

- Mă provoci...

Aaa, aaaa,a...

M-am lovit la genunchi, nu-i nimic. Dă-mi burta, crocodiloiule...

- Sânge de crocodil şi devin debil... Sunt Cheeta, uu, uu,...

Îh, îh, a, ahu... Ce faci crocodiloiule ?

- Da, da, aşa ! - Vrei să-mi scapi ?

Vrei să te urci pe mine ? Nu, eu mă urc pe tine.

Nenorocitule, doreai s-o omori pe Jane ? Patruzeci de înţepături îţi dau.

Cincizeci de înţepături...

Cincizeci şi patru de înţepături îţi dau ! - Da, da aşa, aşa !

- Câte lovituri să dau ?

Una şi bună.

Puo, crocodiloiule !

Aa, aa,...

- Călătorii care au luat trenul Ceriniola Campagnia...

sunt rugaţi să îl aducă la peronul numarul unu.

- Trebuie să fie aia ! Ce spui, nepoata mea e studentă. Aia este o călugăriţă.

- Dar care e treaba ?

Eu cunosc o călugăriţă care studiază tot timpul.

Şi Nicolino nu e creştin... - Ce pixu' meu...

- Amin... - Numai bine, măicuţă !

- Şi dacă era republicană ? Cum venea ? Îmbrăcată cu frunze de iederă ?

- Ce se aude ? Mai ajunge poşta asta ? - Uite-o, şefu ! Doar ce-am terminat de aranjat..

- Hai mai repede.

- Haideţi, descărcaţi.

- Cei asta, acum poşta vine în geamantane ?

- Nu, nu generale. Ăsta e bagajul meu.

- Domnişoară şi ai făcut în călătoria asta, cât pentru alte şapte.

- Trebuie să fie asta.

- Eu spun dacă e bună, eu spun dacă nu e.

- Ciao, tu eşti Pascuale ?

- Uau, eu sunt Pascuale. - Ciao, frumoasa lui unchiu' !

- Tu nu ai faţă de om sever. Cred că eşti un tip amabil.

- Daa.. Eee, nu prea mult. De obicei...

- Ce sado... O, Bartolomeo...

- L-am uitat pe Bartolomeo ! - Ce faci, de manevre nu uiţi ?

- Mulţumesc. - În ce sens ?

- Am venit cu el, să nu se plictisească la bagaje. - Ia bagajele !

- Este vreo pasăre cântătoare ? Nu, e o mierlă indiană. Vorbeşte chiar.

- O, ce bine, nemaipomenit... - Faceţi cunoştinţă..

- Salut, proştilor ! - Recunoaştem !

- Vine profesorul...

- Bună dimineaţa, copii !

- Tu ai făcut asta ?

- Nu eu...

- Ai fost tu ?

- Scuza-mă tată ! - Ce, tata... Pixu', ce tată..

- La locul vostru, proştii mei...

- Tu, vino aici ! - Eu ?

- Vino ! Acum suntem chit.

- Salut prieteni ! Bine, bine !

- Luaţi loc.

- Această domnişoară...

- Este Angela Mancinelli.

- Nepoata mea şi colega voastră, în acest ultim trimestru.

- Da !

- Bine, mulţumesc, mulţumesc.

- Ajunge, suntem la festivalul de la San Remo aici ?

- Ia loc !

- Doream să va spun o chestie, copii...

- Salut.

- Bine ai venit !

- Cum te numeşti ? - Mă numesc Irma.

- ... Pentru calmul meu, pentru autocontrol.

- Dar în masa n..., când mă enervez... Glume ca astea mă fac...

Astea aşa, pra tra prr bla...

- Este clar pentru voi.

- Tu ai fost ?

- Ce bălării mi-aţi spus...

- Me, me, ble, ble...

- Ble, me, ble.. azi nu aţi făcut...

- Nu, nu s-a făcut...

- O, domnule preşedinte. Sunteţi aici ?

- Da. Eram în trecere pe aici !

- Ascultă. Data viitoare vino în pauze.

- Aşa nu ne mai întrerupem unul pe celălalt.

- Eu sunt, su, su, sunt... suuuunt...

- Am foooost.. laaaaa...

- Am fostttt...

- Răciiiiit...

- Daaaar...

euuuu...

l-aaaaammmmm...

văzuuuuut...

- Nu vă supăraţi, profesore.

- Mă scuzaţi. Mă scuzaţi !

- De ce râdeţi ?

Linişte !

Nu vreau să aud musca zburând.

Hm.

- Euuuu...

- Asta e capuccino...

- Acum intră Salvatore !

- Mamma mia !

- Eu, eu, eu nu, nu...

- Noi am. Elll..

- Eu ? - Voi doi.

- Tu vino aici !

- Întinde mâinile.

- Desfă palmele.

- Puo, puo.

- Gu, gu, gura...

- Ce, ce, ce... be, che, be...

- Ce, ce, ce,.. el, el...

- Ce, ce, mai vreţi.. ce, ce...

- Ce...

- Mama !...

- E, ee, eeeee, pregătit...

- Profesore !

- Tu !? Mi... mi...miracol...

- De unde miracol, vă rog ?

- Doream numai să vă spun.

- Ieri seara, Gino a văzut un OZN. - Adevărat ?!

- Şi şi şi... cum, cu, cu, cum era ?

- Cum era Gino ?

- Frumos mare şi rotund.

- Era, e, e, e, era... o, o, o, opri, pri, pri...

- Era nemişcat. - Era, era, era..

- Era, oprit ?

- Era imobil. Şi a emis raza de lumină. Albastră.

- Da, o lumină. - Fru, fru, frumos...

- Da, da, da, da, dar, dar...

Unde l-aţi văzut ?

- Înspre mare. - Toate întrebările îl interesează aşa ?

- Profesorul are fixuri. - Băieţii în picioare sunt tare simpatici.

- Îl vezi pe vărul tău Marco ? E drăguţ, nu-i aşa ?

- Nici ceilalţi nu sunt de aruncat. - Dar el e cel mai drăguţ, iar eu sunt a lui.

- Şi de ce nu staţi în aceiaşi bancă ?

- E, el încă nu ştie. - Să, să, să, să...

- Să lăsăm aceste întrebări care suuuu...

- Sunt fără rost.

- Vreau să vă explic, ccccc...

- Despre găini ?

- Eu nuuu, galaxiiileeeee...

Din sistemmmmuuuullll...

Miliarde de stele...

O suuuutăă deee miliardeeeee..

într-o masăăă...

deee, pulbereeeee...

- Bravooo.

- Salvatore !

Ce rău îmi pare.

- Ridică-te, sus. - Da, da, mă doare...

- Acum trebuie să-mi spui ce naiba făceai la clopoţelul ăla ?

- Îl acordam, eu am urechea sensibilă.

- Ce dracu ştii tu de diagramă, ai fost la cursurile sfintei Cecilia ?

- A, aau... - Eşti frumos, eşti dulce. Îmi placi !

- Ce cravată frumoasă ai ! - Am cumpărat-o..

- La Righe... - Vino la lumină, pentru că nu văd bine.

- Eu sunt un preşedinte cu prezbitism.

- Să nu te deochi cu cravata asta ! Priveşte acolo !

- Ce e acolo ? - Are modelul strâmb !

- Acum le îndreptam.

- Oooo, aaa... - Ce faci... ?

- Nu mai cunoşti gradele ? Eu sunt şef, iar tu eşti muncitor.

- Eşti subaltern. - Da !

- Şi aşa... priveşte acolo..

- U, aaaa,...

- Bip. Biiiip.. - Salvatore. Parcă a sunat cineva la uşă ?!

- Biiip, biip...

- Bi. Bi. Bi.

- Tu faci aşa ? Faci vocalize ?

- Sunt mulţumit. Vocalize..

- Aşa, de fiecare dată când faci o prostie, eu pot să te localizez. Bip.

- Bi, bip. Du-te la curăţenie.

- Bi, bap, bap.

- Bap.

- Asta nu mă convinge.

- Are o privire de crucişător, de trădător.

- Şi o fată, parcă e cutia milei !

- Acum sunt sigur că la ultima cină pe care o vom avea împreună

mă va săruta şi peria.

- Ciao. Ne vedem mâine. - Să nu încerci cu Marco. Da ?

- Salut, nici nu ne-am prezentat. - Avem timp.

- Tatăl tău vrea ca tu să mă însoţeşti acasă.

- De unde... El vrea să păstrăm distanţa.

- Norocos, băiatul. - Cine ştie ce combinaţie au la noapte !

- Aici greşeşti.

- Cum ai putut să gândeşti asta ?

- Proasta.

- Vine. Aruncă ţigara.

- Haideţi, că poate azi mi se împlineşte visul...

să devin şef de orchestră. Şi acum linişte.

Să facem impresie bună. Da ? Fiţi serioşi !

- Bună ziua ! - La dispoziţia dvs.

- Ssssst...

- Dragul meu, şef. Dragul meu... - Mă scuzaţi !

Prezenţa dvs în complexul nostru orăşenesc

este de mare importanţă pentru întreaga comunitate. Iar pentru noi e o mândrie.

- Multumesc, dle Silveco, şi eu sunt fericit.

- Să aduc un umil serviciu, conducând această minune de fanfară !

Care a aparţinut combinatorului de maestru Michele Sa Sa Moca.

- Prin el evoc un terestru.. - Un terestru..

- Un terestru, da. După ce facem o pauză cu 40, 50 de minute de reculegere !

- Da, bineînţeles... Dar să trecem la lucruri mai plăcute.

- Dar acum, trebuie să-i spunem numele noului conducător de orchestră, ce sunt.

- Dragi prieteni, am plăcerea să vă comunic,

numele noului maestru.

- Un mare talent ce lucrează în oraşul nostru...

Care este în posesia diplomei de maestru de orchestră

şi pe care a obţinut-o la absolvirea conservatorului din Napoli.

Lui am hotărât să-i încredinţez conducerea orchestrei.

- Intraţi maestre, vă rog ! - Mulţumesc.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Uite-I pe luda Iscaciobanu, a venit să scoată 30 de parale !

- Cred că am să mor !

Prieteni, vă prezint maestrul, Salvatore Pinzarone.

- Mulţumesc, mulţumesc sunteţi foarte amabili.

- Vino, vino dle preşedinte.

Vă mai spun încă ceva. Trebuie să vă ridicaţi la un nivel

mai înalt, decât cel indicat de profesor.

Practicaţi disciplina muzicală şi să fiţi fericiţi şi umili

că îl aveţi la pupitru.

La revedere, şi servici uşor la toţi !

- Da ! Să vedem ! Înainte de toate. Bună ziua !

- Dvs mergeţi la loc. - Vă rog !

- Duceţi-vă ! Duceţi-vă ! - Mă duc, mă duc...

Duceţi-vă ! Duceţi-vă ! Staţi la locul dvs !

Şş ! Eu cred...

... că ăsta e un figurant.

Aşa, băieţi ce aveţi în repertoriu ?

Repertoriu nostru este.... am mâncat fasole azi !

Începem bine. Bine, bine !

Spuneam, repertoriul... !

Ce aveţi în repertoriu ?

Avem multe, chiar şi marşul triumfal din Aida.

Minunat !

Să începem cu asta. Şi vă recomand sincronizare precisă.

Toţi împreună !

Unu, doi, trei.

Şi.

Aaaaaaaaaaatât !

Nu aud basul în gama mi.

- Domnule preşe... - Da !

- Poate nu ştiţi ceva ? - Ştiu tot. Îl cunosc pe Verdi complet.

Maestru...

Şi director.

Bineeee ! De la început.

Unu, doi şi băgaţi !

Basul, basul mai sus.

Mai puternic basuuuuuul...

O, o. Ce am făcut...

suntem în contratimp. Vreau să aud clar. Pa, ta.

Pa, ta, pa, ble, aa, ga

pa, ta, pe, ata, pa, pa

Pentru că acest pa... Da, da...

Este nota pe care o dă basul.

Trebuie să menţii timpii şi pauzele.

Unu, doi, şi...

Prostule, tâmpitule...

cioban de oi...

boule, scârbosule, cornută...

Aşa, bravo ! Bravo !

Nasolule, bocciule, ariciule... - Aşa, bravo continuă...

S-ar putea să nu fie acasă !

Angela, Angela !

Angela !

Maică Precistă ! Ce bunăciune !

Brrrrr....

Aaaaaa...

Ce bucată, ce bine arată !

Aaa, aaaa....

ce tâmpenie, vine omul să schimbe o vorbă în dormitor

se aşteaptă şi el, să găsească una aşa într-un furou, în capot, mă rog...

îmbrăcată cu ceva. Dar asta are numai nişte bunăciuni...

Cum e posibil să mă gândesc numai la mine. Mi-e silă de mine...

Aici fraiere, ai probleme... Să ştii că feministele au dreptate !

Masculul înfierbântat...

trebuie castrat ! Eşti urât, eşti întârziat...

Ce oră este ? Mai bine plec !

Mama, şi ce bună e....

Bună, bună, bună, bunăăă...

lasă că nu fugi tu de aici

şi cu pieptul ăla.... Până la urmă unde fugi ? Pe acoperiş ?

Aşa că am să mă deghizez...

Ascuns, ca un crocodil neozeelandez.

Acum mă duc să mă răcoresc. Fac vreo patru pedale...

patru...

Una îmbrăcată în corset roşu,

una îmbrăcată în Dracula...

Hai să o lăsăm baltă..

Aa, oo...

Infractorul, infractorul ! - O, Dumnezeule. Mă predau.

Nu am furat nimic !

Ce nenorocit poţi fi, de ce bârfeşti aiurea ?

Eu sunt, nu mă recunoşti ?

Ciocul mic !

Două flegme şi l-am omorât.

Angela !

Angela !

Angela !

Proiectile perforante...

cei mai tari, haide cel mai puternic

băi, mortăciunilor.....

hai dă-i, omoară-l... dă-i una în cap, haide...

O, Doamne ! O trezesc pe aia !

- Accident... - Ce naiba, nu ai spus ceva ?

- Nu-i nimic. Vorbeşte încet ? - Puţin...

Acum înţelege şi tu. Am văzut cum dispare cheia.

E clar că mi-a fost frică.

Era ca într-un film de groază !

Au, au...

La ce te gândeai ? Nu te gândeşti la Irma ?

Ce treabă are Irma cu situaţia asta ?

Noaptea nu este permis, să faci greşeli. Şi nu-mi plac ascunşi.

Dacă un băiat are o intenţie... Trebuie să-mi spună.

- Nu trebuia să-mi spui ? Nu crezi ? - Nu ai să crezi !

Doream doar să trec pe aici şi să ies pe fereastra asta.

Tata, de fiecare dată când iese seara, închide uşa cu cheia.

Iar asta, era cămara mea înainte ca tu să vii aici.

Aşa era uşor să ies. - Îmi pare rău că ţi-am luat-o !

Nu mai este altă fereastră ca asta ?

Asta e singura lângă gratii.

Este ca o scară, uşor de intrat.

- Tu vroiai numai să treci pe aici ? - Îţi jur.

Doreai să ieşi cu Irma ?

Ce Irma ! În fiecare seară ies să mă întâlnesc cu prietenii !

- Dacă află tata, mă omoară. - Dar mama ta ştie ?

Mama a murit când m-am născut.

Şi aia de acolo nu e mama ta ?

E o mămică mai diferită.

A adăpostit odată aşa, să salveze aparenţele.

- Trebuie să plec. - Marco !

- Eşti un băiat minunat ! - Mai bine plec.

- Până nu mai iau altă vază în cap. - Eu, încă nu am probat nici un accident !

Camera asta este o poziţie bună.

- Salut, ai venit să ne vezi ? - Salut !

- Sunteţi tari ca iarba ! Nu aveţi solist vocal ?

- Da. Da, stă la bar... Ăla e mort de somn !

De obicei, la ce oră închideţi aici ?

Ai dreptate, de ce nu ne ajuţi tu ?

- Ştiţi melodia. Cum vrei cu cine vrei ? - Cum să nu ?

Acum o să ascultaţi un cântec fantastic.

Un ritm antrenant din discografia internaţională.

Sunteţi pregătiţi ?

Cum vrei, cu cine vrei.

Bravooo...

Luaţi loc !

Linişte.

Văd o nouă stea.

Sunt Angela Mancinella... Şi vin de la Roma.

Oricum, am fost informat. Eşti repetentă ?

Dacă aţi fost informat, asta înseamnă că ştiţi !

Spirituală şi foarte distractivă !

Vino aici să vedem.

Se vedem în ce condiţii se găseşte.

Bineînţeles nu mă refer la cele fizice...

Care mi se par excelente !

Spiritual, dar puţin distractiv. Nu-i aşa !?

Linişte !

Eşti pregătită de bătaie ! Dar să lăsăm scamatoriile.

- Vrei să întrebi ceva ? - Nici o problemă.

Noi zilele acestea recapitulăm materia din anul doi.

- Dumneavoastră ce vă amintiţi ? - Că era ca o durere în fund.

- Vă referiţi la istoria modernă ? - Nu, deloc. Istoria se repetă.

Oamenii care au putere, şi care-i chinuie pe cei mai slabi.

Să ştii că este adevărat ce spui.

Pentru asta se învaţă istoria.

Pentru a nu se repeta aceleaşi greşeli.

Dar doamna nu serveşte tâmpenii.

Ascultă... În orice caz eu spun că istoria merită studiată.

Şi data viitoare vei fi întrebată.

Până aici.

Cum îţi spuneam... Sunt persoane care au putere. Şi îi persecută pe alţii.

Treci la locul tău.

- Bravo Angela, l-ai făcut praf. - Am un sfat pentru tine.

Nu este nevoie de părerea ta.

- Dra este destul de inteligentă. - Da, domnule.

Ai pregătit ce ţi-am spus despre războiul de o sută de ani ?

Încă lucrez la ele. A durat o sută de ani războiul ăla.

Linişte ! Te aştept mâine cu materialul.

Dacă nu eşti pregătit, vorbim cu preşedintele.

- Dar de ce sunteţi aşa de rău ? - Domnişoară, linişte.

- Oricum, vino aici. - Da, chiar mă ofer pentru asta.

- Vorbeşte-mi de Enrico Octavo. - Da. Cu plăcere.

Enrico Octavo este cel mai important reprezentant din familia Chiudon.

Sadomasochist, romantic...

maniac sexual. Înalt, sănătos, inteligent.

A petrecut toată viaţa căutând iubirea ideală...

Trecând curajos prin şase căsătorii.

Excomunicat şi a distrus multe soacre.

- Salvatore ! - O, Dumnezeule !

Bravo, aşa îmi place ! Când te chem, tu te înclini aşa...

Şi trebuie să-mi răspunzi ! Comandaţi, domnule preşedinte.

Pentru că muzica e muzica. La şcoală e altă muzică.

Nu este ca acolo unde tu ai devenit şeful orchestrei şi eu nu.

Înţelegi, nu ?

Da, dar directorul destinului l-a dorit.

Nu, nu e destinul cel care a dorit, prostule.

Este ăla... că am să-i dau nişte pumni de-l dezumflu.

A, asta sigur este preşedintele. Bravo, bravo !

Ştii, oamenii spun aşa... Ăla a ajuns şef de fanfară.

Aşa, îţi imaginezi că între noi doi se naşte o ceartă.

Tu crezi că ai să câştigi... Dar eu cred că nu.

Ba, ba, da, da, bal, bal... Tu-mi ascunzi ceva, ia spune-mi !

- Ce ai la spate ? - La spate ? Nimic.

Aaa, ascundeam...

Un nou marş.

Pentru Roma ? Nu, nu, pentru fanfara mea.

De ce spui pentru fanfara mea ? Sunt şi eu în fanfara aia, nu ?

Bee. Cum adică, bee ? Cum nu sunt şi eu...

- Minunat, minunaaat.. Dă-mi şi mie să citesc.

Da, simpatică treabă !

Tu, tum, tu, tum....

- Aici e cu bătaie. - Nu, nu aici se coboară !

Este pe bătaie, ba portarule tu nu înţelegi nimic.

Tu, tu, tu... tu, tu... Este cu bătaie...

Pom, pom, pom, po, pooom... Este cu întoarcere aici..

Ai înţeles greşit. În continuare cu bătaie.

Tu, tu, tum, tu, tu, tu, tuuum

Pa, pa, pa, pa, pa, paaaam

Esta cu întoarcere...

Finalul este frumos. Este maiestuos ! Ţine asta puţin.

- Da, da. Deja parcă îl simt ce frumos este.

Tu, tu, tumm, tu, tu, tuuuM...

Ce este ? Am palmele fine !

- Mă scuzaţi, dle preşedinte... - Da.

- Eu parcă am simţit o coborâre aici ! - A mea ?

Acum să o auziţi.

Mm, drăguţ. Ce, ţi-ai cumpărat instrument să cânte în locul tău ?

- Nu l-am recuperat. - Da ! Cum se zice ? Să ai, să dai, să n-ai.

- Dar tu oricum nu înţelegi nimic. - Nimic, dle preşedinte.

Să aud din nou.

Ha, ha, ha ! Ai înghiţit ? Instrumentistul.

E mai bine, ăla acum e ca un ciclu ascendent, descendent.

Acum o să stea numai aici.

Ţi-am spus, că tu ar trebui să studiezi muştele.

- Ce ştii tu despre marşuri... ce ştii tu ?

Amenda :10 000 de lire, pentru că stai şi studiezi muşte în timpul orelor.

10.000 de lire pentru ultraj prin înghiţire.

Şi 40.000 de lire pentru că-mi eşti antipatic.

Eu am studiat o viaţă cartea de muzică.

Opt ani. Am fost informator.

Acum poţi să începi să faci curăţenie. Asta este orchestra ta. Dirijeaz-o !

Mă scuzaţi !

Dle preşedinte... Am ascuns-o de copii !

- Este a mea.. - Aha, este pentru tine ? Ţine ce-i al tău.

Ce pute...

Ce pute... Du-te, du-te şi curăţă cabinele...

Nenorocitule, ţi-am spus...

Nu vreau să te mai văd.

Îmi faci scârbă. Dispari, prostule !

Eu doar am glumit cu tine.

Cine este ?

Intră, este deschis.

- Salut. - Salut, vrei să treci ?

Da, vreau să ies.

Trebuia să-mi fac temele.

Dar nici nu am căutat ceva despre războiul de o sută de ani.

Dacă nu-l duc mâine... Cum spunea tata, mă educa cu cureaua.

- Pot să fac ceva ? - Ce vrei să faci ? Aici e ca la nebuni.

Offffff...

Aşteaptă puţin ! Îţi trebuie o carte.

Da, dar repede.

Uite-o. Am găsit-o.

Este o carte despre Ioana d'Arc.

Prefaţa este o sinteză a războiului de o sută de ani.

Nu numai despre Ioana d'Arc.

De ce, şi ea făcea parte din războiul de o sută de ani ?

- Eu nici nu ştiam. - Să spun adevărul ? Nici eu.

Cum să fac ? Trebuie să-l copiez.

Dar aia mă aşteaptă.

Am înţeles. Îţi ofer serviciu complet.

Sus, du-te. Dă-mi-l ! În seara asta renunţ să mai vin cu voi.

Scuză-mă... Dar eu, Enzo şi Gino suntem aproape repetenţi la filozofie.

Când o să terminăm anul ăsta, o să fie un dezastru.

Da, ştiu, şi eu sunt în situaţia asta.

Ce dezastru, ce dezastru...

Eu am înţeles de ce. A fost transferat de la Milano.

Se simte ca un mare şef fără subalterni.

Şi acum se descarcă pe noi.

- Sărăcuţul. - Săracul de el... ?

- Săracii de noi...

Aşteaptă, Marco. Mi-a venit o idee.

Până la urmă, şi el este un om în carne şi oase.

Da, dar şi foarte drăguţ.

Şi ce vrei să faci ?

Să i-o coc. Să îl vrăjesc puţin.

Vrei să spui că nu sunt în stare ?

- Tu ? Eu aproape m-am îndrăgostit.

- Dar de ăla nu poţi să te apropii. Este aproape ca ursul !

Şi dacă îmi dă lecţii particulare ?

Asta este o treabă deşteaptă.

Dar sunt... sunt puţin gelos.

Marco, nu mă încerca.

Ai înţeles ?

Bine. Dar în seara asta, pupicul nu mi-l mai dai.

Şi acum pleacă, pleacă... la colegii tăi.

Bine.

- Pascuale ! - Cine este ? Ce este ?

- Aşteaptă-mă, vin cu tine. - Bine, vino cu mine !

Auzi la ea, vine cu mine ?

- Ce faci ? Trebuie să mă camuflez. Asta fac.

Tu nu ştiai că oraşul ăsta e un dezastru ? Am vreo 18 amante.

Iar cele 25 de amante ale mele când vor vedea o tânără frumoasă ca tine

vor spune că tu eşti nr 26. Acum înţelegi ? Adică tu eşti...

- Trebuie să-ţi spun ceva. - Stai să-mi pun ochelarii.

E ceva grav ?

Trebuie să iau lecţii de istorie şi de filozofie.

Eu nu pot să-ţi dau lecţii, iubito. Dacă aveam timp, îţi dădeam eu lecţii.

- Ai văzut că toată ziua sunt ocupat. - Dar nu spuneam de tine.

Dar ai putea să vorbeşti cu Cazalotti ! Aşa, ar putea fi mai indulgent. Ce spui ?

Ce inteligenţi sunteţi voi, tinerii !

Tu vrei să vorbesc cu Cazalotti.

- Ăla are un creier îndoctrinat. - Îndoctrinat ?

În sensul că este un om inteligent, cult, ce crezi că este bleg ?

- Hai te rog, te rog ! - Bine dacă spui tu, aşa mai merge.

Bună ziua, dle preşedinte !

Ai văzut, ce-ţi spuneam eu ?

Nu înţeleg. Ce cauţi, ce vrei ?

- Sărbători fericite, dle... - Sărbători fericite şi ţie !

- Dar sărbătorile au trecut ! - Paşte fericit !

Până vine Paştele, mai durează ! Ce vrei ?

Doream să vă salut bucata asta de paste...

Tu salută-mă, când ies cu sora ta.

Nu mă interesează nimic. Lasă-ne.

Să vedem la probă. De probă o să te ard în bostan.

Mulţumesc, dle preşedinte !

Scuză-mă. Ai văzut ce dezastru e oraşul ăsta ?

Imediat sunt recunoscut. Să mergem la şcoală.

- Mamma mia, dă-mi să văd. - Stai, ce faci ?

Da, să vedem..

- Ce faci ? - Ai intrat ?

Aşa, bravo, şi nici nu m-aţi chemat ! Dă-mi să văd !

Şşşt, Salvatore este acolo. Tăceţi din gură.

Po, po, po, pom, pomi,...

Pa, pa, papa, pom...

Pooo, part...

Şsşşt...

Ştiţi ce face ăla ? Scrie muzică ! Ciocu' mic. Să vedeţi ceva.

O să facem o farsă.

Băieţi, l-aţi văzut pe prostul ăla de la veceuri ?

Nu, domnule preşedinte !

Dacă-l vedeţi, trimiteţi-l la cancelarie.

Bine, dle preşedinte !

Să îl căutam, băieţi. Aţi văzut ce supărat era ?

Ce tâmpenie. Acum când mi-a venit inspiraţia !

Şi ăsta cu prostiile lui, chiar acum.

O, Dumnezeule...

Tu mă omori. Mă omorî de tot.

Eu sistolă în diastolă. Sufăr cu inima.

Cum ai putut să vii aici ? Eu sunt preşedintele aici. Ştiai ?

Ce o să fac atunci când se va descoperi adevărul ?

Amanta mea vine aici !

Nu schimba vorba.

Cine este fata aia ? Care fată ?

Asta pentru care tu îl crezi pe prostul ăla nenorocit de cornută.

- Da ! - Este o aliată !

Ce nu este bine ? Sunt preşedintele a 2000 de aliaţi !

De ce faci aşa, iubirea mea ? Ştii că nu am să te trădez niciodată.

De ce faci astea ? Te-ai deghizat în bărbat cu cravată...

Mustaţă. Dar eu sunt de acord că eşti femeie !

Cum spune şi proverbul ăla japonez.

Aici nu prea se văd umflăturile.

Tţşă proeminentă, nenorocire iminentă !

- Du-te, că-mi vine rău... - Nu am chef.

Nu, nu plec până nu îmi spui cine este fata aia.

Daaa, da bine.

Asta moare de gelozie. Ce tâmpită geloasă !

Bine, îţi spun adevărul. Este un neam de-al meu.

Acum ţi-am spus.

Vă fac cunoştinţă, şi spun că eşti verişoara mea.

Este bine aşa ? Bine că s-a terminat şi povestea asta.

Aşa este bine, iubitule.

- Mă căutaţi, dle ? - Nuuu...

- Ce, ce doreşti... ? - Ahaaaa....

- De ce nu baţi la uşă înainte să intri ? - Bineee...

Vreau să spun... Vă deranjez ...?

Dacă da, eu am plecat.

Nu, ce deranj ? Vorbeam cu secretarul !

Nu mai suntem copii ! Avem 40 de ani.

Să o lăsăm aşa. Fiul tău are 20 de ani. Toate bune.

Care are 40 de ani şi care nu ? Tu nici nu ştii câţi ani am !

Nu ne-am gândit la tine.

Nici nu mă mai gândesc la tine, căcăcios cu faţă de mort.

Ce faci ?

Cum îţi permiţi ? Cu cât cresc, cu atât sunt mai obraznici !

Nu, dar ştii aici, acum.... Dar de ce...

De ce spui că e obraznic ?

- Nimeni nu este obraznic. - Aoleu...

De ce te bagi tu în treaba noastră ?

Nu este treaba ta... Mă scuzi secretare, m-a luat valul.

...mai bine pleci. O să vorbim când suntem mai calmi.

Da, plec. Dar istoria asta nu se termină aici.

Cretinule, caută-ţi alta.

Da, da da, da, ce, ce...

- Vorbim noi acasă.... - Acasă ?

Da, pentru că locuim în acelaşi bloc.

- Domnule preşedinte... - Da.

O fi ăsta secretar, dar are un fund aşa de frumos !

Da, da, frumos. Da, da !

- V-am stricat manevra ? - Nu, ne-ai stricat fetele !

Uite că se mişcă !

- Închide uşa ? - Da, da.

Vino, vino.

M-a zăpăcit travestitul ăla obraznic !

Dar la probă, o să vadă el.

Deocamdată, eu sunt maestrul.

Marşul ăsta,

am să îl scriu pe fata ta de fiu...

Mama, mama...

Este posibil să nu crezi că sunt îndrăgostită nebuneşte de tine ?

- De cine ? - De tine, dar ţie nu-ţi pasă !

Vezi tu, eu am treabă....

şi ştii, şcoala...

formaţia, orchestra....

Scuză-mă, acum trebuie să plec. Ciao !

Ciao !

- Ciao, Gino ! - Bine, ciao !

Nu, nu-ţi mai pierde timpul, ăla are multe de făcut, e corigent.

Nu sunt de acord, acum se uită mai puţin la mine.

Ce te interesează ? Mă uit eu la tine.

Tu nu mă priveşti clar, mă vezi în ceaţă.

Da, da te văd în ceaţă ! Urcă.

Şi unde mergem ? Să nu-ţi faci gânduri, îl iubesc pe Marco !

De acord şi eu cu tine.

Unchiul tău mi-a spus că ai nevoie de meditaţii. Începem imediat.

Da, mai întâi vreau să-mi cer scuze.

Pentru cum m-am comportat în clasă !

Nu vă faceţi probleme, domnişoară !

Asta a trecut.

Adevărul este că sunt timidă şi o maschez, făcând pe orgolioasa.

Pentru o timidă, te aperi bine !

Şi acum să vorbim de treburi mai importante.

Care parte din programă vrei să o recuperezi ?

Sinceră să fiu, sunt un dezastru la toate.

Poate pentru că ceilalţi profesori nu au reuşit să mă pasioneze.

Dar cu dumneavoastră, e cu totul altă treabă !

- Mai bine aşa ! Să facem o recapitulare generală.

Pentru al doilea test.

Doriţi să citesc eu ?

Scuza, za, za, ţi-mă, nu, nu, nu, am ştiut că este aici !

Să mă scuzaţi şi dumneavoastră, domnişoară.

V-a, v-a, v-am intreruuuuuupt.

Da, da, da....

Să ai răbdare... şi el locuieşte aici cu chirie.

Mi se pare foarte simpatic. Şi cred că este o persoană bună !

Da, este un prieten bun.

Este un senil excelent.

- Ce spuneam ? - Permiteţi ?

- Intră ! - Profesore, ceaiul.

Numai unul ? Dumneavoastră doriţi, domnişoară ?

- Da, mulţumesc. - Luaţi loc.

- Dar îl pregătisem numai pentru dvs ! - Atunci o să mai faceţi unul. Vă rog.

Am înţeles !

Este proprietara casei. O femeie minunată.

Dar e prea primitivă.

Ca femeie nu arată rău.

Şi este încă tânără. Pun pariu că eşti îndrăgostit de ea !

- Ce tot spui. - Nu, nimic deosebit.

Nu este uşor să găseşti un bărbat interesant.

Lasă astea şi începe să citeşti.

Am adus ness-ul, comandante. Cum vă mai simţiţi ?

Mai bine, de când iau tranchilizante, nu mai am vise care mă trezesc.

Minunat.

Fru, frumoaso...

Frumoasa Irma...

Frumoasa Irma spu, pu, pune-mi ceva !

Da, da este ora 8 şi 29.

Ce spu, pu, pui... Spu, pu, pune-mi că eşti fericită !

Sunt fericită, dar au mai rămas 30 de secunde.

- Te, te, rog spu, pu, ne-mi că mă iubeşti ! - Dar nu mai este mult !

Ajutor. Du, Dumnezeule...

- A, a, apa. - Eu am vrut să-ţi spun. Nu m-ai lăsat !

Nu se poate. Aici a început programul.

Hai....

A început să plouă...

- Dra Mancinelli ! - Bună ziua !

Mă scuzaţi dră, am crezut că e mai bine să nu ne mai vedem la mine acasă.

- Ştiţi, proprietara... - Bine, şi unde ne vedem ?

Ne vedem afară la aceiaşi oră şi după asta, vedem noi.

- De acord. Atunci în seara asta.... - Vă mai revăd !

Angela, după cum văd funcţionează.

- Spune-mi, cum se comportă ? - Ce încearcă ?

- Nimic, e serios. - Ce rău mă simt.

Are guturai, ce are ? Sărăcuţul !

- De ce sărăcuţul ? - Pentru că sufăr.

Eu unul ştiu ceva. De când ai ajuns aici...Nu ştiu cum să-ţi spun..

- Taci din gură, bufonule ! - De ce îmi spui aşa ?

Ascultă, dacă o să fim împreună eu am să fac totul.

Risipă de energie.

Bună seara, băieţi !

Scuzaţi-mi întârzierea !

Am avut de aranjat partiturile.

Împarte-le tu. Vom începe imediat.

La locuri, băieţi. Grăbiţi-vă. Să vedem o primă lectură.

Este una la care ţin mult.

E un marş la care visez de mult timp. Nici noaptea nu am dormit pentru asta.

Vă rog să atacaţi frumos. Puternic cu talgerele şi tam tam.

Sunteţi pregătiţi, toţi o dată unu, doi şi începem.

Este cineva cu chef de glume. Nu ?

Dar fiţi atenţi ca eu sunt copil, făcut cu prezervativ.

Nu vă faceţi griji maestre, fiecare are mama pe care o merită.

De la început.

Stooop. Eu spun de la început.

- Vreau să spun, dvs de la început. - De la început.

Tu ce faci cu talgerele ?

Cine ştie ce au. Nu se dezlipesc ! Cred că cineva a pus lipici !

Să nu pierdem timpul cu.....

Să începem băieţi, vă rog ! Unu, doi...

Nu, nu

Nu aud fragmentul ăla cu basul în Mi !

Ce este ? Nu aud nimic.

Vrei să faci un solo ?

Meti, Meti...

- Eşti bolnav ? - Sunt sănătos şi bine, maestre !

- Tu, să fii martor aici.. - Te simţi bine, aşa ?

- Calm, calm... - Aşa şi cravata...

- Salvatore, te omo...... - Dle preşedinte, vă rog...

Ştiţi, la şcoală comandaţi dvs dar aici.... el comandă.

Dă-mi scăunelul !

Dă-i scăunelul ! Îi fac ochiul ca de scaun acum !

Dă-i scăunelul, dă-i-l !

- Eşti plin de sudoare ! - Da, dar...

- Ai batista ? - Da, am batistuţă.

Uite batistuţa ! Acum ştergem şi sudoarea....

Pentru preşedintele nostru.

Opriţi-mă, îl omor ! Staţi calm... !

Lasă-mă să-l omor.

Numai odată, te rog....

- A, a, a.... - O, o, o, o.....

Doamne, mi s-a încurcat batistuţa !

Lasă-mă să-i dau măcar una ! Măcar un genunchi.

Calmaţi-vă, calmaţi-vă !

Ce faci, îl mănânci ? Nu, este secret.

Băieţi, preşedintele nostru

doreşte să îl ascultăm într-un recital solo de Iuda Iscaciobanu...

Crustaceul. Sunteţi pregătit ?

- Pregătit ? - Da !

Unu, doi... Suflii.. ?

Sufli ?

Bravo, acum ai înţeles totul singur.

- Aici o să putem sta liniştiţi. - Spune-mi ceva te rog...

Când îl aştept pe Marco, vine Gino ! Când îl aştept pe Gino, vii tu.

Nu ar pute fi o treabă aşa, organizată ?

Este destinul, numai destinul.

Acum tu ce vrei să faci ?

Eu cred, deci exist.

Ce te mai gândeşti atât ? Sărută mai bine !

Cu mine vorbeai ?

De aici prinde viaţă toată teoria carteziană.

Cartesius fiind principalul mod de gândire...

Şi care oferă certitudinea propriei existenţe.

Este el...

traversând lumea noastră şi recunoscând existenţa lui Dumnezeu.

Mă asculţi, domnişoară ?

- E un discurs fascinant, mă simt umbrită. - Ţi-e frig ?

Nu, mă simt bine.

Atunci să continuăm. Dar, să fii mai atentă, te rog.

Biata de ea. Toate aşa, sub clar de lună.

- Ala bărbat, ştie ce să facă.

Acum nu te gândi la el. Gândeşte-te la mine.

Vorbeşte-mi puţin de filozofie.

Ce pot să-ţi spun ? Ca filozof, sunt un materialist.

Ca istorie, sunt un mazzinian.

- Ce eşti ? - Un om de acţiune.

Doamnă, asta nu este o treabă rapidă. Este un camuflaj pentru dragoste.

Pentru dragoste sunt aici, iubitule !

Dar nu ţi-ai ales bine ora.

Aproape adormisem.

S-a făcut târziu, pentru că mă ascund de Angela.

Da, stă la noi. I-am spus că tu eşti verişoara mea din partea mamei.

Din partea mamei ? Mi se pare o treabă bună. Să vezi ce facem după...

Este aici, uite-o.. Angela !

Dna, eu şi dna suntem neamurile tale.

... îmi face plăcere !

Ce simpatică şi delicioasă !

Bine, bine, ajunge.

- E bărbat, nu glumă ! - Da, este ca un bărbat !

- Vă rog să vă aşezaţi ! - Mulţumim !

Tu ce mai faci, Pascuale ? E ceva timp de când nu eşti văzut.

Nevasta ta ce mai face ?

Cine ştie ? De când a fugit de acasă

să-şi facă de cap, cine mai ştie de ea ?

Of, cât îmi pare de rău !

- Trebuie să scot covorul ăsta ! Toţi se împiedică aici.

- Care toţi ?

Toţi. Dar luaţi loc !

- Ia loc, Angela ! Ia loc ! - Şi tu, fă-te comod !

Mulţumesc, prefer să stau aici. Lângă Angela.

Cum doreşti. Angelei i-ai spus tot ?

Scuza-mă, dar ce legătură are acum Angela cu toate astea ?

Nu a spus ea că Amalia a fugit ?!

- Angela sunt eu, fraiere ! Credeam că treaba asta cu ăia

şi cu chestia cealaltă, da, nu, da...

Ne găsim în situaţia asta.

Iubito, ţi-e nu îţi este frig pe aici acolo, aşa că să nu...

Nu, de ce ? Pentru că eu simt o căldură teribilă.

Priveşte sacoul, este unul de firmă

citeşte revista asta feministă ! Sunt chestii despre femei.

Aşa o tratezi tu pe nepoţica ta ?

Credeţi-mă, este o bestie ! Săraca Stela !

- Încearcă să te stăpâneşti. - În fond e foarte frumoasă !

Acum să vă servesc cu un lichior.

Taci dracului din gură, numai prostii spui.

- Ai înţeles ? - Dar ce am spus ?

- Tu nu ai spus, te-ai uitat.

- Frumoasa mea, dulceaţa....

- Îţi trebuie ceva, Pascuale ? - A, nu ! Ai adus două ?

Dulceaţă ! Vino dragă mea, vino să vorbim.

- Ştii la ce mă gândeam ? E mai bine să ne gândim toate trei.

Da, da. Să iau loc şi eu.

Şi cum eu sufăr de mânia singurătăţii e mai bine să stăm împreună.

- Pascuale, vorbeam cu nepoata ta. - Da, vorbeşte acum !

Mă gândeam la Angela !

Nu cred că se simte bine într-o casă plină de masculi.

- De ce nu vii să stai aici cu mine ? - Da, mulţumesc !

Dar ştiţi, trebuie să stau cu unchiu', pentru că am probleme.

Ce stea eşti !

- Dacă tu eşti de acord. - Dar, şcoala ?

O să faci ca până acum. Ziua te duci la şcoală.

Şi seara vii să stai cu mine. Aşa e mai bine, am mai mult timp.

- Şi ce ai de făcut ? - Am o enciclopedie japoneză !

Am cumpărat-o ieri. Este în germană.

Ai să vezi draga mea, o să fie bine. Poţi să vii din seara asta, dacă vrei.

- Da, cum să nu. - Da, nu. Ştii să...

- Mai bine mâine, am de făcut bagajele. - Cum vrei, dragă !

- Şi sigur dormiţi împreună. - Da, bineînţeles !

Ştii fără secrete, între femei.

Ascultă, îmi mai dai puţin din asta, e bun, simt capul aşa greu.

Fii atent, dacă mai faci pe prostul...

- Fii atent că te ard ! - Cine ?

- În sensul că-ţi scot ouăle,

ţi le tai feliuţe şi le congelez în formă de trifoi !

- Mai taci ! Este între femei aici !

Tu ?

Domnişoara Angela !

Bună ziua, profesore !

Doream să vă spun că in seara asta puteţi veni la mine acasă.

Aşa nu mai răciţi !

Proprietara a plecat la Napoli. Aşa nu mai suntem deranjaţi !

De restul să nu vă faceţi probleme. În casă este tot timpul prof. Cacioppo.

Oricum, niciodată nu mi-am făcut probleme.

- Mulţumesc ! Rămâne pe diseară. - La revedere !

- Ceva noutăţi ? - În seara asta, o duce la el acasă.

- Proprietara este plecată. - Ai să vezi.

În seara asta o să facă mişcarea.

- Nu cred, a ţinut să precizeze că va fi şi Cacioppo.

- Şi tu îl crezi ? - Crezi că asta îl va opri ?

- Nu.... - Pentru ăla trebuie un OZN să-l răpească !

- Şi dacă îl inventăm noi ? - Dar ce, sunteţi nebuni ?

- Ce ne trebuie ? Are fratele meu un costum.

Şi un fraier care vrea câţiva bani...

De ăla fac eu rost !

Pro, profesorul a luat loc, la, la masa lui de scris şi ci, citea...

la, la, la lumina unei, unei lămpi

Im, pr, pre, vi, vizibil s-a, s-a stins lumina.

La naiba...

Dna Conchita !

Spuneam de lampă !

O doamne, ce este asta ?

Sunt extratereştri !

Extratereştri !

Extratereştri ! Nu am să mă mai bâlbâi.

Pre, pre, ci, pi, ţi, pa, ci.....

Merit extratereştri !

Numai eu am crezut, prieteni !

O întâlnire aproape de gradul trei.

Capul şi şi mintea sapiens...

Da, da, da. Da, da, da.

Da. Vin. Vin !

Sunt un prieten minunat !

Mă luaţi cu voi ! Eu zbor...

Să ştiţi că nu mi-e frică...

- Alo ! Dar unde îl duceţi ? - La maşinuţe. I-am plătit zece curse.

Este minunat. Dar când ajungem în megagalaxia voastră ?

Oho, ho, ho..

Când prusacii au intrat în Franţa...

Comuna, dominată de Moura a favorizat reacţiunea populară.

În trei zile, mai multe mii de persoane au fost masacrate.

- Scuză-mă, te văd tulburată. Detaliile te tulbură ?

- Nu, nu. Continuaţi.

- Dar ce te preocupă ? - Mă gândeam că nu apare Cacioppo !

De obicei nu iese niciodată seara. Nu trebuie să-ţi faci griji.

Se poate. Dar să stau singură cu un bărbat...

tânăr şi frumos cum sunteţi dumneavoastră şi care...

vorbeşte aşa de fascinant... - Treci peste asta dră...

Dumneata eşti fascinantă...

Pentru mine chestiile astea sunt un punct slab.

Să nu vă fie frică !

Şi eu am frică de mine însumi.

Iar o femeie îndrăgostită este fragilă.

Te rog profesore, ia-mă de aici. Am nevoie de o schimbare.

- Cine este ?

- Eu sunt, Angela !

- Bună seara, drăguţo ! - Salut !

- Cum a fost lecţia ? - Ce lecţie ?

- Nu ai avut lecţii de filozofie azi ? - Am uitat, sunt aşa de obosit !

- Adică, obosită ! - Spune-mi drăguţo, ai mâncat ?

- Da, înainte de extratereştri. - Extratereştri ?

Extrateronoţi. Ştii, azi la lecţie am vorbit de extrateronoţi !

Dar nu se pronunţă extratestroii ?

Da aşa este, sunt la pământ cu geografia.

Dacă ai mâncat...

- Imediat la nani... - Da, da !

- Acum te ajut să te dezbraci ! - Nu trebuie, o să o fac singură !

Dar trebuie...

tu îmi placi mult... Dar ce ? Îţi plac femeile ?

.... Nu !

- O, Doamne, a găsit-o ! - Cine caută, găseşte.

Scuză-mă, era un secret. Te rog să nu spui la nimeni.

Cel puţin lui Pascualino !

Să-i spun lui Pascualino ? Şi să nu mă gândesc la mine... !

Atunci, ce mai aşteptăm ? La orizontală. Frumoasa mea !

- Este pentru voi ! - Adevărat ? Am comandat două oranjade !

- Un dar de la orchestră ! - Ce treabă are orchestra ?

- Priveşte, băieţii noştri ! - Sunt băieţi minunaţi !

Muncesc cu ziua aici. Salut !

Să sperăm că nu ne auzim vorbe !

Salut, Angela, vii să cânţi cu noi în seara asta ?

- În seara asta sunt ocupată. Vezi, nu ? - Este prietenul tău ?

Da, se numeşte Carlo ! Bravo ţie, Carlo ! O seară bună !

- Te deranjează, că i-am spus asta ? - Nu !

Carlo, trebuie să-ţi spun adevărul. Se pregăteşte ceva urât.

Dacă-ţi spun, te revanşezi ?

Bineînţeles !

Acum îţi mai pasă de cursuri ?

Numai de cursuri, îmi pasă mie acum.

Întrebare. Îţi aminteşti unde era născută Ioana d'Arc ?

Unde ?

- Do, re, mi... - Ce naiba spui ?

Ce naiba spui...

Do re mi, băieţaş. Do re mi. Înţeleg că pentru un muzician...

Do re mi, este un lapsus destul de justificat.

Vocile pe care le auzea Ioana d'Arc. Îţi aminteşti ale cui erau ?

Erau.... vocile... conştiinţei.

Se spune că erau vocile Sf Ecaterina, Sf Margareta, arhanghelul Mihail..

Fii atent, să vezi ce o să-i mai facă...

- Cât mai este până se termină ? - Două minute.

- Să fii atent la clopoţel.

Ce să-i mai fac ? Ce are ? Nu are nimic.

Ce tâmpenie...

Dacă îi trag una... !

O să-l.... O, mă scuzaţi !

Salvatore. Ce dracu faci ? Tot timpul stai aici la clopoţelul ăsta.

- Nu, nimic. Golanii l-au dereglat. - Şi tu m-ai dereglat pe mine !

- Unde ?

- Pe chelie ?... să-i facem luciu ? - Uite, azi te iert. Sunt bun...

Sunt bun...

Sună clopoţelul ? Cât e ceasul, Salvatore ?

Aici comand eu, şi e altă muzică !

Vezi diferenţa dintre noi. Eu sunt democrat, iar tu eşti prost.

- Vrei să sun eu ? - Da !

Azi sunt sf Bonifacio şi lo facio !

Paaaaart !

Admitem că băieţii l-au stricat, dar nu eu am sunat.

- Nici nu ştiam că trebuie să sun eu ! Asta nu era obligaţia mea.

- Am pus-o !

Într-un circuit de curent continuu

între forţa electromotoare V curentul I şi rezistenţa R

rezultă V=I/R.

- I-am spus să nu intre în timpul orei.... - Du-te măi, nasolule..

- Îţi sparg c.... hoaşcă nebună.... - Uită-te la el...

- Al cui este câinele ? - Fructuleţul tău l-a cules de pe stradă

l-a adus acasă şi i-a făcut lesă cu cravatele soţului tău.

- Fiul meu. - Înseamnă că este un copil cu inimă !

- Mulţumesc, Angela ! - Asta cred şi eu.

Acest copil cu inimă îl duci la tine acasă, cu câinele împreună

pentru că nu vreau câinele în casa mea. Te salut, frumoaso !

- Tu încă eşti aici ? - Şi unde să mă duc ?

- Du-te naibii....

Dnă reveniţi-vă, asta este o şcoală, nu grădină zoolo....

Nu-ţi face probleme, mamă, este puţin nebună !

- Pauletto, încearcă să-l faci să tacă ! - Îl duc afară ?

Da, comoara mea. Haide, du-te !

Bravo !

Aşa, unde am rămas ? Vorbeam de legea lui Ohm...

O, Dumnezeule... !

Dragul meu maestru, până la urmă te-ai făcut varză !

Mâine citesc în articol : un maestru câine , omorât de un câine maestru !

- Al cui este ? - Salvatore, îmi pare rău !

Sunt pietrificată !

Nu vă faceţi probleme. Sunt foarte bine. Cu această ocazie vă invit la

la concertul meu, diseară ! - Mulţumesc, cu toată plăcerea.

- Nu aud basul în MI. - Pune-ţi urechi de plastic !

- Preşedinte, ai tras cortina ? - Da, pa lu' sora ta !

- Mai puternic. - Nu-i nimic, să-l facem fără bas !

Îl facem marţial.

- Ce te-ai băgat înăuntru, nenorocito ? - Dle preşedinte, te-ai făcut circar ?

- Continuaţi să sunaţi, continuaţi ! - Dumnezeule, salvaţi pisicuţa !

Tâmpitule, ăla e dirijorul fanfarei ! - Ţine asta.

- Mulţumesc, sărăcuţule Salvatore ! Te-a muşcat câinele ?

- Nu !

- E simpatic Salvatore ! - Da, şi tot timpul aşa de dulce !

Ştii cât de frumos eşti dezbrăcat ? Ca dracu, eşti scârbos !

- Ce faci, vii în seara asta ? - În seara asta, vroiam cu Marco !

Dar el nu mă vrea. Şi sunt aşa îndrăgostită de el !

Vreau să-ţi spun ceva. Să ştii că nu este adevărat că o

face cu Angela. Ţi-o spuneam eu dacă era aşa.

- Scuză-mă ! - Irma !

Unde te duci ? Aşteaptă-mă !

- Ce faci, plângi ? - M-am pedalat cu voi să mă răzbun

iar el este nevinovat.

Ce tot spui ? Nu are importanţă.

Doreai să rămâi mereu refuzată ?

- Dacă îţi dau un bilet, tu îl dai ? - Evident.

Am o idee. E o fereastră accesibilă la primul etaj.

La ora asta trebuie să fie deschisă !

Dacă eram eu Irma, intram în camera lui şi mă ascundeam în pat.

Eşti un geniu. E o idee fantastică !

Eşti aprinsă tare. Dacă ai ştii cât îl invidiez.

Angela, iubito de când ai apărut aici m-ai zăpăcit de cap, sunt îndrăgostit.

Angela. Neamuri, ne-neamuri eu te trag de hamuri !

- O ! Domnule preşedinte ! Ce onoare ! - Maică Precistă !

Tu ce faci aici ? Unde naiba sunt, la biserică, la şcoală ?

Ce sunt balcoanele astea două ?

De ce mă trataţi aşa ? În fond nu sunt ruşinoasă !

Da ? Ruşinoasa de bunică-ta.

Tu eşti bună ! Bună de mor, Irma ! Tu de ce ai venit ? Să faci ce ?

- Am venit să învăţ cu Angela ! - Să învăţaţi aici, în pat ?

- Cu ţâţele astea aşa de bune...

- Ştiţi, era aşa cald şi... - Îţi trag o palmă, dar facem...

Hai să facem, piept la piept ! Între noi doi, uite aşa...

Pieptul meu, pieptul tău. Aşa....

La naiba ce m-am muşcat singur să mă sufoc naibii...

Pe unde ai intrat tu ?

- Pe fereastră ! - Ei, pe fereastră ieşi !

- Prostule, prostule ! - Corect ! Urât mai vorbeşti !

- Du-te, ai auzit ce a spus mierla ? - Ce păcat. Când ajunsesem acolo !

Nu mă hărţui. Dacă te luam pe la spate, te ridicam în sus !

- Pleacă, te rog. Nu ţi-e ruşine ? - Mi-e ruşine. Închide ochii, mă îmbrac.

I-am închis....

Grăbeşte-te. Eu nu sunt din gips şi nici de fier.

Pleacă ! Pleacă !

- Ce situaţie. Ce situaţie ! - Prostule ! Ca la proşti !

Ai dreptate. Pentru asta, am să te omor !

- Ciao ! Pe mâine ! - Ciao !

Vino aici, să te duc eu la celula de cristal !

Te storc eu mierla cu chef de bârfa ! Vino aici, unde te duci ?

Nenorocito. Nu ştiam că ciupeşti !

- Pascuale ! - Ce-i făceai lui Bartolomeo ?

Stăteam şi făceam treburi de chestii..

În colivia asta i se face rău ! Îl văd aşa palid, galben...

Nu sunt pete de hepatită ?

Ce hepatită ? Mai important e, ce faci tu aici ?

- Eu nu înţeleg ce făcea dra "ţâţe frumoase" în patul tău ?

- Cine, Irma ?

- Da ! Era goală ca un vierme solitar. Avea toate chestiile afară.

Cred că este drăguţă dezbrăcată ! De fapt are o personalitate bună.

Dubios de bună ! Vreau să zic, o fată nemaipomenită.

Dar aici încep să se petreacă lucruri ciudate şi eu nu înţeleg nimic.

- Ascultă ! Tu ce făceai aici ? - Să continui să-ţi spun ce am început...

Asta era aici şi făcea... parcă spunea, nu pot să respir...

Vezi tu Pascuale, eu am înţeles.

Hai să stăm aici şi să discutăm despre pasiunea asta a ta pentru mine.

- Adevărat ? - Da !

Vezi tu Pascuale, tu eşti simpatic strălucitor, plin de viaţă

ai putea fi omul ideal pentru mine.

O, Doamne ! Tu vorbeşti serios ?

M-am gândit de multe ori aşa frumos, puternic.

Cu gura asta senzuală.

Mă faci să-mi vină chef să te... Mici şi mulţi pupici...

- Pupacioaso ! - Sunt spontană când mă priveşti aşa...

Îmi plac bărbaţii ca tine, aşa scurţi şi la obiect.

Cred că e minunat în braţele tale.

Mă simt stăpân pe situaţie !

Dar... ! Mie-mi plac femeile !

- Nu, nu înţeleg chestia asta' ? - Îmi pare rău pentru tine,

dar nu ştiu ce ai să faci.

Vorbeşti serios ? Îţi plac femeile ?

O, Dumnezeule. Maică Benedetta ! Nu se poate aşa ceva.

O bucăţică cum eşti tu...

Atunci pentru ce ?... Mă mângâiai aşa frumos pe chelie...

Eu nu mai pricep nimic ! Ce trebuie să spună omul...

Când mie-mi place..... Dumnezeule, îmi tai o ureche.

- Nu se poate asta, absolut nu... - Cine este ?

- Mai du-te drac.... - Sub pat, imediat !

- Da, cum fac amanţii ! - Da.

- După asta, mai vorbim !

- Taci. Intră ! - Cred că toţi greşim.

Dar cum intru aici ? Mă comprim.

- Intră ! - Scuză-mă, Angela ! Deja am întârziat.

În întârziere, pentru a face ce ? Versiunea în latină.

- Am uitat vocabularul. - Ai dreptate, vocabularul este la mine.

Aşteaptă că ţi-l dau eu !

- Dar ce se aude ? Mi s-a părut o creatură mică.

Poate a fost Bartolomeo !

Bineînţeles, este o mierlă incredibilă.

- Hai, ia vocabularul tău şi du-te să termini versiunea.

- Mulţumesc, ciao.

Mama Benedetta ! Ce avea la picioare ? Fiare de tortură ?

- Sărăcuţule, te-ai lovit ! Să-ţi pun o compresie ?

Mulţumesc, n-am nimic.

Nu asta mă doare. Aici mă doare Angela !

Tu ai făcut să mă doară. Împuşcat dacă eram, mă durea mai puţin.

Nu se face aşa ceva. Nu sunt un băieţel de 15 ani

pe care îl găseşti la plimbare.

Am înţeles tot. Tu şi prostul ăla de fiu-miu.

Ai venit aici, m-ai umplut de lipici. Mă iei aşa, mă mângâi. Ou !

Îmi plac femeile Pa scula Îmi faci scârba, Pascuale,

eşti urât şi obez.

Şi nu-mi place prezenţa ta. Mai repede te credeam aşa.

Nu spune nimic. A ?

Bine. Nu-ţi face probleme. Eu sunt bărbat adevărat.

Iar un bărbat adevărat ştie să piardă. Ciao !

Iaooooo...

Când l-am întrebat, am simţit că nu învăţa, parcă fura

Sunt şi aroganţi. Ştii ce pretind ? Crede-mă, nu-i mai suport.

Sunt doar nişte băieţei. Încearcă să înţelegi, ai putea fi mai indulgent.

- O fac, dar la examenul cu comisia nu se glumeşte.

- Bine, la revedere !

Aşteaptă să-ţi dau un curs. - Nu ţi-e frică de bârfe ?

Pe cine mai interesează ?

Fiu de căţea. Ai văzut ce negru era dimineaţă.

- A început cu noi doi. - Cine ştie ce mai născoceşte.

- Dar putem să-l oprim. - Da ? Şi cum ?

Iau maşina fotografică de la tata şi îi fac o poză când e cu Angela.

- Unele compromiţătoare. - Da ! Fotografii !

- Meserie, hai să o facem. - Ce naiba spui ?

Angela nu o să fie de acord. Aia e îndrăgostită şi ea.

Angelei nu-i spunem nimic.

Aşteptăm ocazia şi pe ascuns îi facem fotografii.

Şi cu asta îl facem praf !

Să stăm jos. E bine aici ?

Da, desigur.

- Aşteaptă, e puţin nisip. - Nu are importanţă.

- Ţie nu ţi-e frig ? - Cu tine e imposibil.

Sper că acum nu îmi vei vorbi despre istorie sau filozofie.

- Despre teologie, ce spui ? - O, nu !

Să nu ţi fie frică, până acum ai reuşit.

Să fac ce ?

Să mă faci să mă îndrăgostesc. Nu asta ţi-am promis că voi face.

Îţi mărturisesc că la început, a fost totul ca un joc.

M-ai deranjat cu aerele tale.

Doream să te fac praf.

Veniţi !

Încet !

Staţi jos, că ne văd aia.

De ce nu renunţăm ? Nu-mi place. Este o măgărie.

Nu mă împinge...

Este timpul. Ce crezi despre mine ?

Acum nu mai gândesc. Sunt îndrăgostită.

Tu îmi vrei binele cu adevărat ?

Desigur, eu te iubesc.

Aaaaa...

- Dă-mi camera aia. - Dă-o !

Sunteţi nişte măscărici.

Dar mai sunteţi şi idioţi !

- Carlo ! Îţi jur, nu ştiam nimic. - Tu valorezi mai puţin ca ei.

Ce combinaţie ai plănuit ?

Dragi concitadini. Vă aduc salutul meu !

În acest moment solemn să lăsăm natura care s-a depărtat de braţele mamei.

Să aducem un omagiu acestui pământ generos...

Simbolul dragostei noastre şi speranţa noastră.

Acest arbust va creşte şi va deveni un copac mare.

Spre cer şi mulţumim lui Dumnezeu.

- Bravo, bravo ! - Dle preşedinte, dvs !

Italieni. Concitadini !

Poliţişti ! Urbani, extraurbani şi inter urbani.

- Ei sunt aproape de... - Este târziu !

Pentru că s-a făcut târziu, vreau să mulţumesc primului cetăţean al oraşului.

- A avut un discurs minunat ! - De trei ore vorbeşti !

- Minunat, adică ceva frumos. Înţelegi ? - Da. Du-te de aici !

- Ce ai spus ? - Pleacă de aici !

- Nu mă lua de sus, că îţi... - Pe cine..

Ha, ţine de aici...

- Profesore, să trecem la... - Uite ce mi-a făcut, m-a distrus..

Unu, doi, băgaţi...

Suflă, hai, suflă...

Ha, ha, ha, ha..

Aţi făcut o faptă bună !

Pro, pro, proşti !

Irma ! L-ai văzut pe Pauletto ?

- Profesore ! - Ce, ce, ce este ?

Scuzaţi-mă, nu-l găsesc pe Pauletto.

- Ci, cine este Pauletto ?Pu, pu... - Ce vreţi să spuneţi ?

- Puştiul ăla ! Nu l-am văzut. - Mulţumesc !

Coboară ! Coborâţi !

- Vrei să continui tu ? - Nu. Trebuie să ţin copăcelul, singur !

De ce facem asta, pentru vreun duce ?

Prieteni. Vă vorbesc cu toată sinceritatea.

A fost greu. Dar mă simt cu adevărat orgolios şi fericit.

De azi pentru meritul meu, în această grădină

în acest oraş este un copac mai mult.

Mama, mama. Ai văzut, ce am făcut ?

Nu, Nicolino. Acum nu poţi vorbi cu ea, este la examene orale !

- Bună ziua ! - Ce doreşti, crustaceule ?

- Cine este crustaceu ? - Nu vorbeam cu tine. Crustaceu este

este un nenorocit, un handicapat

care mă persecută. - Nu îţi face probleme, dacă e nevoie

îl transferăm imediat de acolo !

De ce să-l transferăm ? Salvatore e o persoană bună. Rămâne !

- Când mă enervez, eu cu cine mă consolez ?

Spune-mi ceva mai important.. Crezi că Angela va trece examenele ?

Sigur va trece ! La ce argumente are ea...

Sigur va face o impresie bună !

În cazul ăsta, spune-le numele meu !

- Da ! Să se şteargă la fund cu el. - Cum vor...

- Mulţumesc, dle preşedinte ! - Cu plăcere, Salvatore ! Dar pentru ce ?

Că nu m-aţi transferat !

Nu pot să te transfer !

Când devin şef de orchestră cu cine mă mai consolez eu ?

Pentru că voi deveni şeful orchestrei, iar tu vei fi un instrument mic în ea.

Şi de fiecare dată când greşeşti notele... Eu am să spun :

Salvatore, ai greşit nota. Şi am să te scuip în ochi aşa...

Trebuie să deduci singur, când îţi spun că sunt obosit de fapt, îţi spun să pleci.

- Acum, du-te ? - Unde ?

Unde este locul tău !

- Şi asta este la curăţenie ? - La rahat !...

- Am înţeles !

Pleacă !

Salutări ! - Dle preşedinte !

- Pleacă, băi ! - Dle preşedinte, vreau să zic...

Mai du-te....

Denunţul, poate fi considerat o versiune bucala, a omului

ideal, de lung.

Mai era ca o curvă şi nu era bun la nimic.

Serios ? Activ sau pasiv ?

Nu prea ştiu ! Se prefera, activo-pasiv cu lovele !

- O deşteaptă mai deosebită ! - Da !

Pe două fronturi paralele !

De, de, deci, Leibnitz spunea...

- Spunea, Leibnitz....... - Da !

Spunea ca....

Până la urmă îţi aduci aminte ce spunea Leibnitz ?

- Da, desigur.

- Spunea, spunea... - Mă omo..., arunc de la fereastră !

Spunea... ca mănăstirile nu au ferestre.

Desigur, sunt şi mănăstiri de sihăstrie.

Pleacă, pleacă de aici !... - Tata, cum vorbeşte asta cu mine ?

- Ne vedem la anul ! - Îmi pare rău, nu am avut ce să fac.

Face-ţi ce trebuie !

Îmi pare rău dar, am făcut ce trebuia. Acasă discutăm afacerea :picioare de fier.

Deci....

- Cum a fost ? - Cum, m-a picat şi pe mine ?

Pe mine, nu !

Domnişoară, vă simţiţi pregătită ?

Aşa şi aşa...

- Este nepoata mea ! - Să vorbim de istorie ? Cum doriţi !

Să o întrebăm ceva mai simplu.

Da, am inspiraţie acum. Vorbeşte-mi puţin de Napoleon !

Cum era Napoleon ?

Rău, încăpăţânat şi cu doi ochi mari şi verzi.

- Frumos şi stilat ! - Cum era ?

Nepoata mea dorea să spună, că în copilărie era înalt

dar cu trecerea anilor, s-a mai scurtat şi el. A avut şi el perioade aşa

cu schimbări. De două ori sus, de două ori jos. Ştiţi cum e la ei în Corsica !

Da, da, bine ! - Domnişoară, din filozofie ce ştiţi ?

Gândesc, asta înseamnă că exist !

Numai să gândeşti, nu e suficient. Trebuie să mai şi reflectezi !

Ai nevoie să programezi viitorul propriu.

- Viitorul dvs l-aţi gândit singur ? - Domnişoară, aici eu întreb !

Doriţi să continuăm, sau vă retrageţi ? În cazul doi ne vedem la anul !

Va fi puţin dificil, pentru că sunt însărcinată în luna a doua.

- Vrei să spui că atunci la mare ? - Da, tăticule !

Ca la tombolă, aşa da.

Domnule preşedinte... - Ce dra.. Mă scuzaţi !

- Asta, îmi dă inspiraţia

unui nou mars pentru orchestră care sună aşa.....

Linişte, am spus... Mişcă-te !

Ritmul ăsta este plăcut ? Ta, ta, bum. Ta, ta, ta, bum !

Pleacă, am spus ! Un tâmpit care vrea

să dirijeze orchestra !

Traducerea şi adaptarea Cristiano Ferroci