Original subtitles

CINE E STĂPÂNUL?

Mulţumesc.

Ai grijă, e fierbinte.

Cred că ar cam fi timpul să pleci, Evi.

N u vreau să ies.

Cum stăm cu anestezia, soră Ottla?

Aştept un semn de la dv., domnule doctor Claus.

Dă-i drumul!

Respiraţi adânc!

Mai demult, transpiraţi mai puţin.

Ce se vede pe ecran

nu e concludent.

De-asta v-am adus câteva plante, să vedeţi cum miros.

Aici avem chiparos mediteraneean,

despre care v-am povestit la telefon.

Şi pinul ar fi o alternativă plăcută.

Investitorul taiwanez s-a retras.

Îmi lipsesc 23 de milioane.

Stăm pe un castel de nisip.

E o minune că nu ne prăbuşim.

Mergeţi înainte, vin şi eu imediat.

"Pe viitor, strângeţi-vă singuri mizeria!"

Nu, nu, ascultă... Nu ştiu.

Nu ştiu când poate reveni la birou.

Înainte de toate, are nevoie de odihnă.

Da, îi transmit. Mulţumesc, Karlotta.

E petrecerea mea şi sunteţi bine-veniţi, ce mama naibii!

Caut sclav/ă.

Alo!

- Cine e acolo? - Am venit pentru anunţ.

- Ce anunţ? - Cel pe care l-aţi dat.

- Câinele e legat? - Şi încă cum! Şezi!

Şezi! Termină! Bestie încăpăţânată!

Încetează, am zis!

În anunţ scria că doriţi un sclav.

Dă lăbuţa!

Scuze, îmi daţi voie să trec?

- Claus! - Vin. Vin, Evichen!

- Claus! - Da, vin.

Ce-a fost în mintea ta?

Toată ziua a fost aşa.

- Îmi pierd minţile! - Evi, voiam doar să...

E o neînţelegere ridicolă.

Voiam doar să-ţi găsesc o nouă menajeră.

Doamnelor şi domnilor, din păcate,

trebuie să ne luăm la revedere. Aş dori

să-mi cer scuze pentru formularea eronată

din anunţul meu.

Eu şi soţia mea nu căutăm

decât un ajutor casnic obişnuit. O femeie de serviciu.

Îmi pare rău că aţi venit cu toţii degeaba.

- La revedere! - Cum adică degeaba?

Ne trimite acasă pe toţi?

Nu...

Ce porcărie!

Încercaţi cu asta.

Mulţumesc. Mă prefac că mă preocup să repar felinarul,

ca să nu par incapabil în ochii soţiei.

Îmi daţi voie?

Dacă doriţi, cu plăcere.

Şi se făcu lumină...

Mulţumesc mult.

- Permiteţi-mi o întrebare. - Desigur.

E prea târziu să răspund la anunţul dv.?

La anunţul meu? Doriţi să...

Vă rog, nu vă temeţi, n-am niciun bici la cingătoare.

Am avut impresia că sensul anunţului dv.

era mai degrabă figurat.

- Sau mă înşel cumva? - Nu, nu... Absolut deloc.

Sunteţi primul care a înţeles corect.

Da. În ziua de azi, oamenii nu mai au simţul umorului.

Exact asta i-am spus şi eu soţiei mele.

Ia spuneţi, nu vreţi să intraţi o clipă?

- Sunteţi foarte amabil. - Atunci, veniţi.

Ce casă frumoasă aveţi!

Evi, am adus pe cineva.

Am avut un hotel de wellness

la munte, pe malul lacului Bensberger.

Hotelul Castel Vathek.

Între timp, aparţine băncii.

Am atâtea datorii,

că în viaţa asta nu le pot plăti.

Însă falimentul meu a fost şi o eliberare.

De atunci, banii nu mai înseamnă nimic. Pot să câştig mult ori puţin...

Nu mai contează. Banca îmi ia oricum fiecare cent.

Vă acceptaţi soarta într-un mod admirabil de filosofic.

Da, a trebuit să învăţ

să privesc viaţa dintr-o altă perspectivă.

Şi e aşa de uşor?

Altfel, nu aş fi răspuns anunţului dv.

Pentru mine, cuvântul "sclav" exprimă dorinţa

unor raporturi de muncă bazate nu pe bani

ci pe încredere.

Deci preferaţi să fiţi numit "sclav"?

Evi...

Nu-mi doresc decât o activitate demnă,

în care să mă pot angaja cu toată dăruirea.

Vreau să servesc oameni care merită,

pe care să-i scap de eforturile zilnice, de grijile mărunte,

de rutina plicticoasă, care ne răpeşte bucuria vieţii.

Sună foarte tentant, dle Bartos,

dar noi nu căutăm decât o menajeră. Nu avem nici bani, nici nevoie

de un servitor, de un majordom sau cum aţi dori să fiţi numit.

Vă mulţumesc pentru timpul acordat.

Bun...

Cum spuneam, plata nu mă interesează.

Îmi ajung cazarea şi masa.

O muncă decentă

o viaţă folositoare, după asta tânjesc.

Vă doresc mult succes.

O să vă căutăm.

Cum te simţi?

Mai bine?

Bine?

Da?

Ziua de azi n-a fost prea grozavă, nu?

Evi, îmi pare rău. Am folosit termenul "sclav" într-un sens bun. Serios.

- Ştiu. - Evi, mi-a fost teamă ieri.

În maşină erai de-a dreptul încremenită.

Mi-era teamă să nu te pierd iar, ca mai demult.

- Sunt atât de slabă... - Nu, nu eşti.

Eşti puternică, Evi. Eşti cu mult mai puternică decât atunci. Cu mult.

Gândeşte-te dacă te-ai simţi mai în siguranţă

cu cineva în casă. Cu cineva ca Bartos, de pildă.

Nu trebuie neapărat să fie Bartos, ci o menajeră permanentă,

care să facă curat şi care să stea aici, cu tine.

Ţi-ai luat pastila?

Da? Să-ţi masez un pic piciorul?

- Ca să-şi facă mai repede efectul? - Da.

Deci?

- Simţi deja ceva? - Da.

Ce m-ai speriat!

E totul în regulă, iubi?

Un corb s-a izbit de geam.

Poţi să te uiţi dacă mai e acolo, te rog?

L-am dus de aici.

Acum, totul e bine?

De ce ai venit atât de devreme?

Am terminat mai repede cu pacienţii.

Slavă Domnului că ai venit!

Uite, portofoliul lui Bartos!

L-o fi uitat aici.

Hai să ne uităm puţin...

"Îţi ţin pumnii, iubi. L."

- Ce? - Bartos e pe mâini sigure.

Ia te uită, certificat de sous-chef!

Asta e de la Gartenbau Dressler.

"Folosirea de plante şi de produse vegetale conform cu condiţiile lor"

"cu standardele de calitate şi eficientă." Omul ăsta ştie de toate.

"Pregătirea, instalarea şi lichidarea unor şantiere de construcţii."

"Efectuarea unor lucrări de terasare, de irigaţii sau de asanare."

"Lucrări tehnice asupra vegetaţiei." Omul e un vrăjitor.

Uite-aici, 29 de ani experienţă ca bucătar.

La hotelul Castel Vathek.

Ce gardenii minunate!

- Folosiţi îngrăşământ artificial? - Resturi de legume.

O să ţin minte.

Înainte să semnez angajamentul final

aş dori să efectuez o săptămână de probă.

Aţi fi de acord?

Şi eu voiam să vă propun ceva asemănător.

Instinctul nu m-a înşelat niciodată,

dar, uneori, oamenii nu se potrivesc.

Grădina dv. este un adevărat paradis, dnă Müller-Todt.

Mulţumesc.

O piscină ar contrabalansa perfect aspectul sălbatic.

Copacii s-ar putea oglindi în apă.

- Piscina e un subiect sensibil. - Nu eram critic.

Nu, Evi îşi doreşte de mult

o piscină chiar sub fagul sângeriu.

- E un loc foarte frumos. - Da.

Dar am investit deja mult în casă.

Soţia mea parcă vrea să se convingă că e săracă.

Mi-aş dori să fi fost şi eu mai econom pe vremuri.

Nimic nu e mai trecător decât câteva milioane, nu?

Aşa, n-o să ai niciodată piscină, Evi.

Mă rog... Nu e tocmai mare.

Să vedeţi locuinţa noastră din Seeberg...

E la periferie?

Prin comparaţie, asta e un...

.. palat.

Desigur, soţia dv. vă poate vizita oricând.

- Fireşte. - Sunteţi tare amabili, mulţumesc mult.

Poate, într-o zi liberă.

- Ce are? - Plânge.

- De ce? - Nu ştiu.

Iertare...

De mult nu m-am mai simţit acasă.

Dumnezeule! Ar fi trebuit să-mi pun un costum.

Credeam că ne face nişte sendvişuri.

Trebui să stai aici?

Şi eu, aici?

- Şi asta ce este? - Meniul.

Văd şi eu, Evi. Dar ce feluri...

Pară Abate confiată, cu spumă.

Aperitivul poate fi servit.

Vă rog luaţi loc.

Mulţumesc mult.

Aperitivul:

pară Abate confiată, cu spumă Roquefort

şi nuci caramelizate.

Mulţumesc mult.

Nu mâncaţi cu noi, dle Bartos?

- Evi, omul munceşte. - Aşa deci...

Mulţumesc mult.

Mersi.

Evi, nu trebuie să mulţumeşti încontinuu.

Dar mi se pare ciudat.

Unui chelner îi pot da măcar bacşiş.

A fost extraordinar. Mulţu...

Scuze...

Nu sunt obişnuită să fiu servită.

Dle Bartos, mă port stângaci?

Aveţi răbdare, dnă Müller-Todt.

Atitudinea dominantă nu se dobândeşte brusc,

trebuie învăţată.

Vă plac lucrurile de modă veche, nu-i aşa, Bartos?

Oamenii din ziua de azi nu mai ştiu nici să servească, nici să comande.

Sunt prea mari ca să se supună şi prea mici ca să fie suverani.

Pot aduce felul principal?

Aş putea spune

că aveţi voie, chiar cu plăcere, să aduceţi felul principal.

Fel principal: US Flank-Steak în sânge, cu cârnat şi sos de măr,

piure de cartofi-dulci cu chili, bacon şi rucola.

Varietate: ardei de Caraibi cu tigaie de bulgur cu tomate

şi iaurt cu mentă.

Evi... Poftă bună!

- În fiecare seară mâncăm aşa? - Să sperăm.

E delicios!

E altceva fată de sushiul obişnuit seară de seară.

Claus... nici să nu te gândeşti.

Face parte din îndatoririle lui. Nu vreau să-l jignesc.

Bartos!

Desert:

mousse de nucă-de-cocos cu iarbă-de-limon şi cireşe cu mentă.

- Încă un espresso? - Nu, mulţumesc. Pentru mine, nu.

Sau da.

Mi-ai putea aduce latte macchiato?

Desigur, stăpână.

Ai auzit?

- Ce? - Mi-a spus "stăpână".

- Aiurea! - Ba da. Clar şi răspicat.

Evi, oi fi auzit greşit.

Îmi aduci şi zahărul brun, dle Bartos?

Imediat, dnă Müller-Todt.

Incredibil!

Mi-a potrivit şi alarma.

Ştii de ce înainte nu era aşa aici?

Omul e un vrăjitor.

- Aşa lucrează adevăraţii profesionişti. - Robinetul nu mai picură.

L-a reparat şi pe ăsta.

Lady Evelyn.

Sir Claus...

Cred că azi am crescut cu câţiva centimetri.

Şi eu.

Evi, nu atât de tare. Nu atât de tare.

- Nu ne poate auzi. - Fereastra e deschisă.

Ce contează?!

Evi!

Evi...

Cum străluceşti când eşti fericită...

Lumina mea preferată...

Nu mi-ai mai spus aşa de mult.

De la prima vizită aici am remarcat ceva.

Proprietatea dv. e complet neasigurată împotriva intruşilor.

Nicio cameră de luat vederi, niciun sistem de alarmă. Nici măcar un câine.

În ciuda ratei crescânde a spargerilor în zonă.

Claus zice mereu

că, cu cât devine mai sigură lumea, cu atât ne simţim noi mai nesiguri.

Nu aş vrea să-l contrazic pe dl Müller-Todt,

dar aş putea să vă transform casa, cu un efort relativ redus,

într-o adevărată fortăreaţă.

Nu v-aţi simţi mai în siguranţă?

Doar un cuvânt din partea dv., şi iau autobuzul spre magazin.

Ce mai aşteptăm?

- Asta a fost ultima? - Da.

Bineînţeles, camerele au şi vedere nocturnă.

Puteţi prinde cârtiţele în flagrant delict.

Voi fi cu ochii în patru.

Putem apropia şi mai mult.

Salut!

Trebuie să-mi promiţi ceva, vecine. La următoarea petrecere sado-maso,

mă inviţi şi pe mine.

- N-a fost una pe bune. - Hei, hei...

Nu trebuie să te ascunzi de mine. Amândurora puţin ne pasă

de ce crede lumea despre noi. Corect?

Corect.

Atunci, pe curând!

De ce nu se deschide naibii poarta? Frate!

Doi, doi, unu, zero!

- Ce înseamnă asta? - Soţia dv. m-a rugat.

- Ce să formez? - Doi, doi, unu, zero.

Evi!

Femeia asta mă înnebuneşte. Unde o fi?

Evi! Evi!

De ce nu eşti în casă?

După-amiaza nu trebuie să ieşi în curte.

Îmi fac griji, sunt tot felul de animale.

Am avut o după-amiază dumnezeiască.

Evi!

Vreau să-ţi prezint pe cineva.

Lana!

Lana...

Claus Müller-Todt.

- E soţia dv.? - La bine şi la rău.

Lana a condus zona de wellness în hotelul lui Bartos.

Şi face minuni. O să vezi.

Cum se numeşte procedura pe care mi-ai făcut-o, Lana?

Un masaj frontal cu ulei, care se potriveşte constituţiei dv. Dosha.

Exact.

Eu sunt tipul Vata. Ştiai?

- Claus! - Ce?

- Ştiai? - Ce?

Sunt înclinată spre un apetit neregulat şi spre constipaţie.

Nu cred în ayurveda, ci în bisturiu.

Lana te va converti. Trebuie neapărat s-o încerci.

Fiţi oaspetele nostru din când în când.

Lana, mi-aţi povestit şi despre pietrele încinse.

Evi...

Şi împotriva stresului?

Evi, termină!

Claus, nu-i strică plăcerea omului.

Te aştept înăuntru.

Încă un suc verde de grâu, dna Müller-Todt?

Da. Două! Pentru mine şi pentru soţul meu.

Când era mai tânără, soţia mea purta părul exact ca dumneata.

Eu sunt tânără.

Ca două cadavre în mlaştină.

Aşa e când omul se întoarce în sânul Mamei Naturi.

Fii sincer, Bartos,

ai mai văzut o sală de distracţii mai lipsită de gust?

- Cred că e mâna foştilor proprietari. - Da. Ţărănoi îmbogăţiţi.

Îi cunoşteaţi?

Nu, dar aveau gusturi groaznice.

Am cumpărat casa la o licitaţie forţată.

Nu îţi închipui cât a trebuit să aruncăm din ce era în casă, să renovăm...

Va trebui să facem cândva asta şi aici, nu?

- Caviar sau şuncă de Parma? - Nu trebuie să fie mereu caviar.

Ai milă!

Ni se mai destind şi nouă muşchii.

Sunt prea grea pentru dv., dle Müller-Todt?

Pot începe cu dv., dna Müller-Todt?

Râzi tu, râzi, Claus...

Tu eşti următoarea victimă.

Cât de târziu este?

Ce zi e azi?

- Dnă Müller-Todt! - Da?

Repede, în grădină!

Am presimţit că se deschid astăzi..

Regina nopţii!

Dle Bartos,

mai umpleţi două pahare.

Puteţi să ciocniţi şi dv. cu soţia.

Daţi noroc.

Dragă Bartos,

ai absolvit cu succes săptămâna de probă.

Nu am cuvinte.

Nu am discutat despre un lucru cu soţul meu,

dar sigur nu va avea nimic de obiectat.

Lana, nu vreau să mai trăiesc

fără terapia ta thalasso şi fără peelingurile Bali-Bora.

Corect.

(Peeling = procedură care urmareste corectarea unor probleme de la nivelul pielii.)

(Terapia Thalasso = terapie pe baza proprietăţilor benefice ale mării)

Puteţi deschide.

E Karlotta.

Partenera mea de afaceri.

Mulţumesc.

- Karlotta! - Deranjez?

Ce este?

Voiam să te vizitez fiindcă erai bolnavă,

dar, când te văd aşa...

Vrei să intri?

Eu îmi făceam griji că faza te-a dat complet peste cap.

Bucură-te pentru Evi.

Chiar mă bucur.

Te întorci luni la serviciu?

În clipa asta, nu vreau să mă gândesc la muncă.

- Înţeleg, dar... - Da.

Poate că domnii doresc un aperitiv.

Da, mai dă-mi unul.

- Karlotta, nu rămâi la masă? - Eu? Nu. Nu, mulţumesc.

Cred că pe plan mental nu sunt încă pregătită.

Din punctul meu de vedere, arăţi ca după trei săptămâni de vacanţă.

Aparenţele înşală.

Avem nevoie de tine.

Individul s-a sinucis sub ochii ei.

Eşti în stare de şoc? Ai fost traumatizată?

- Eşti în concediu medical? - Nu.

- Atunci, nu înţeleg... - Ai vreo problemă?

- Poftim? - Evi se odihneşte câteva zile.

Da, se răsfaţă puţin. Da, mai nou, avem servitori.

- Te deranjează? - Nu, dacă de asta aveţi nevoie...

Nu, n-avem nevoie, dar ne permitem! Şi, dacă aşa vrea Evi,

o să mai stea acasă două luni!

Fiindcă, fără banii ei, n-ar exista nici afacerea voastră.

Deci să faci bine şi să fii respectuoasă cu soţia mea

Îi permiţi să-mi vorbească pe tonul ăsta?

Ca să fiu sinceră, spune exact ce simt şi eu.

Nu vă ridicaţi.

Nu vă mai obosiţi.

Ai văzut ce mutră a făcut când a intrat Bartos?

De mult voiam să-i spun ce simt. Mi-a făcut bine.

- Evi... - Da!

- Sunt mândru de tine. - Mulţumesc.

Claus!

- Claus! - Evi! Aici, în spate!

- Este soţia mea. - Este stăpâna voastră!

Ce-i cu oamenii ăştia în grădina mea?

Evi, îţi vor construi piscina în spatele fagului-roşu,

unde ţi-ai dorit-o mereu.

Şi trebuie să recunosc cu jenă că ideea a fost numai a lui Bartos.

Aţi făcut atât de mult pentru mine şi pentru soţia mea, dnă Müller-Todt...

Vreau să mă revanşez.

Dar nu e legal.

Aş spune că sunt la limita legii.

Sunt muncitori la negru. Sclavi moderni.

Dacă aşa vreţi să-i numiţi, dnă Müller-Todt..

Vouă vă place foarte mult cuvântul ăsta.

Însă doar în sens ironic.

Este totuşi exploatare.

Evi, ştii cât costă un meseriaş în zilele noastre?

Oamenii au luptat pentru jobul ăsta.

Tu ce preferi? Să cerşească pe stradă

sau să realizeze aici, în acest peisaj minunat, cu mâinile lor,

o lucrare adevărată?

Cu cei doi euro cu care îi plătim,

îşi întreţin familiile rămase acasă.

Doi euro?!

Bine, fie, le plătesc 2,50, dacă asta îţi linişteşte conştiinţa.

Nu despre asta e vorba, Claus.

Evi, trebuie să te hotărăşti.

Îi trimiţi pe oameni acasă

sau, în două săptămâni, înoţi în propria piscină.

Cum? Ce? Ce le-aţi spus?

Că au făcut drumul din Bulgaria până aici de pomană.

Exact aşa. Foarte bine.

Aha...

Atunci, mai bine aduceţi nişte perne de grădină pentru oameni.

Iar eu sun la catering şi comand nişte sendvişuri.

Nu vă sfătuiesc.

Oamenii ăştia sunt obişnuiţi cu condiţii de muncă inumane.

Corect.

Aici, pentru ei, e un paradis.

Alte avantaje n-ar face decât să-i încurce.

Evi, trebuie să mă duc la clinică. Lasă-l pe Bartos să se ocupe.

Omul ştie ce face. Ne vedem diseară, îngeraşule.

Ce aşteptaţi? La treabă!

Bună ziua!

Bună ziua!

Dnă Müller-Todt, mai este nămol

pentru o baie.

Deci şi-a făcut efectul anestezia?

- Vă rog să vă lungiţi înapoi. - Vreau altceva.

- Ce altceva? - Sora Ottla e şi ea de părere...

Că o micşorare de stomac ar fi mult mai bună pentru mine.

- Da? Aşa a zis? - Da.

Şi a mai spus sora Ottla că în clinica asta sunt

chirurgi foarte buni, care ar putea s-o facă.

Mă rog... Orice student la Medicină în primul semestru

poate să micşoreze un stomac.

Bine. Atunci, aş vrea să fiu operată de medicul frumos de pe pagina de internet.

Ăla nu există. E doar un manechin.

Nu e adevărat. Îţi fac o programare la doctorul cel frumos.

Dar tatăl tău a plătit deja.

Banii se pot transfera.

Îmi rezervasem special două ore în agendă.

Dar azi nu mai aveţi niciun pacient.

Mai tacă-ţi fleanca aia blestemată!

Tonul ăsta, doctore Claus!

Nu-mi ziceţi mie "doctor Claus". Pentru dv. sunt doctor Müller-Todt!

Aţi înţeles? Sunt doctor, nu sunt o amărâtă de asistentă!

Eu, doctor, tu, asistentă. Eu, şef, tu, subalternă!

Eu, sus, tu, jos! Ai priceput? Şi tu te lungeşti imediat!

- Ca să pot să-ţi aspir osânza. - Luaţi mâinile de pe mine!

Cocoşel!

Cocoşel!

Nu mai pot!

Vino înapoi în pat, îngeraş.

Jură că eşti cuminte.

Bine.

Nu ar fi putut fi găzduiţi într-o pensiune?

Fii serioasă, Evi. Cu cât devine mai scumpă piscina,

cu atât te bucuri mai puţin de ea.

Crezi că sunt zgârcită.

În afară de asta, e romantic.

Uită-te. Foc de tabără.

Aş vrea să stau şi eu cu ei.

Nu te opreşte nimeni.

Nu.

Cocoşel, dacă mă mai gâdili,

strig după ajutor.

Ca să năvălească 20 de bulgari nespălaţi în dormitorul nostru?

Desertul:

tartă cu ciocolată şi trilogie de gutui la pahar.

Bine.

Foarte gustos.

Lana, desertul e fantastic. Tu l-ai făcut?

Da. Eu l-am făcut, domnule.

Nu... Bartos, ăia să dispară.

Mohammed ne-a invitat la ziua lui.

Mohammed?

- Care dintre ei este? - Nu, nu e unul dintre ei.

E vecinul nostru, şeicul petrolului.

- Cum de ne face această onoare? - E băiat bun.

Nu e deloc arogant.

Am discutat cu el de câteva ori.

Despre ce?

Vrea să împrumute câţiva muncitori de la noi.

Ca să împartă aperitive, să strângă pahare etc.

- Sper că ai refuzat politicos. - De ce?

- Îi plăteşte cu 20 de euro pe oră. - Claus...

Nu sunt iobagii tăi.

Dar pentru bieţii împieliţaţi e o remuneraţie fantastică.

Eu am să dirijez serviciul. Dacă îmi permiteţi, dnă Müller-Todt.

Dle Bartos, nu am ce să vă permit. Sunteţi un om liber.

Mulţumesc frumos.

Evi, nu vrei deloc să ştii

cum se distrează şeicii superbogaţi care au petrol?

Nu. O să ne pierdem vremea cu străini care discută despre preţurile caselor.

Iar au venit, Bartos.

Bartos, nu-mi place să se uite la mine când mănânc.

Pun pariu că o să ne distrăm regeşte.

În afară de asta, abia aştept să te văd în noul costum.

- Ce costum? - E o surpriză.

Suntem...

... familia Müller-Todt, de alături.

Ave!

Ave!

Vino, Evi!

Nu staţi de pomană. Hai, la treabă!

Pentru ce vă plătim?

E o petrecere cu prostituate.

Evi, n-o lua aşa.

Se distrează şi el. E ca la carnaval aici.

Hei, Claus!

Mohammed! Salut!

- Să ţi-o prezint pe soţia mea... - Evi, nu?

- Evi. - Arătaţi bine, Evi.

- Ca o împărăteasă. - Mulţumesc.

Uite... Ţi-am adus ceva.

- Un cadou pentru tine. - Un cadou de la tine?

Atenţie, toată lumea!

Aceştia sunt vecinii mei minunaţi!

Fără ei, ar fi doar una dintre petrecerile obişnuite.

Mă bucur foarte mult că aţi venit.

Petrecerea are un motto: "Ce s-au mai distrat romanii!"

Deci să ţineţi cont de asta!

Ave, stăpâne! Ave, stăpână!

- Ave, sclavule! - "Morituri te salutant."

Bună seara, dle Bartos!

Ia uite! Se luptă.

Hai, dă-i! Loveşte-l!

Claus!

Ce petrecere tare!

Aşa petreceam noi înainte de războiul civil.

Mă simt ca acasă.

Şi asta, datorită ţie, Claus.

O nimica toată.

Noi simţim la fel. Oare se poate una ca asta?

Ciudat...

Nu puteam să vă înţeleg pe voi, nemţii.

Separarea gunoiului, zone de 30 km/h, rezoluţie ONU...

O ţară de fătălăi conduşi de o femeie,

pe care ei o numesc "mami".

Dar pe tine te respect, Claus.

- Da. - Cum îţi faci piscina.

Cum îţi conduci angajaţii.

Noi doi...

Privim masele fără milă

şi nu ne ruşinăm de faptul că părinţii şi strămoşii noştri

au fost cuceritori mândri şi cruzi.

Vino cu mine.

Vreau să-ţi arăt ceva.

O să-ţi placă.

Aici uit de toate grijile, Claus.

Eşti binevenit oricând.

Bravo!

Ai observat imediat.

Fă-te comod.

O astfel de încăpere aveam şi la Ministerul de Interne, acasă.

Refăcut din memorie.

Canapeaua e de-acolo.

O bucăţică de patrie... Ştii?

Îţi lipseşte mult ţara ta?

Da.

Trăiam în paradis şi am fost izgonit.

Ce ar putea fi mai dureros?

A trebuit să-mi întrerup studiile de filosofie la Sorbona

şi să lupt, împreună cu unchiul meu, împotriva rebelilor.

Într-o zi, ţineam în mână "Genealogia moralei", de Nietzsche,

în următoarea, o armă SIG Sauer 716.

Doamne!

Dumnezeule!

- Nu pot să văd aşa ceva. - De ce nu?

E îngrozitor.

Tu eşti primul căruia i-o arăt.

Credeam că...

.. mă pot deschide în faţa ta.

Ascultă, am senzaţia că mă sufoc aici.

Am ameţeli.

- Nu te simţi bine? - Ba da, e în ordine.

Vreau să văd dacă soţia mea e bine.

E a dv., dacă doriţi.

- Poftim? - Lana. O puteţi avea, stăpâne.

Ce prostii vorbeşti, Bartos?

Pentru mine ar fi o onoare.

- Îmi oferi propria soţie? - Sclavii nu deţin nimic, stăpâne.

Aiurea...

Continuaţi să aveţi o părere foarte proastă despre dv., stăpâne.

Trebuie să vă dezobişnuiţi să ne mai trataţi ca pe nişte oameni, stăpâne.

Claus!

- Evi, unde ai fost? - Cred că am văzut destul.

As vrea să mergem acasă.

- Vii? - Da.

Lana vă aşteaptă, stăpâne.

Nu, voiam doar să te întreb

despre livrarea betonului pentru piscină.

Dar putem vorbi şi mâine.

- Vă rog să intraţi, stăpâne. - Poftim?

- Nu vii şi tu? - Atunci, am fi trei.

- Aşa doriţi, stăpâne - Nu.

De fapt, nu.

Distracţie plăcută, stăpâne!

Bună seara, stăpâne!

Spune-mi, te rog, Claus.

Asta nu se cade.

Atunci, îţi ordon.

Claus...

Nu poţi să spui mai drăguţ?

Cu blândeţe?

Cu dragoste?

Claus...

Claus...

Claus...

Doamne!

Evi!

- Ce faci? - Îmi caut ceasul.

- Arăţi de parcă te-ai duce la serviciu. - Da.

Karlotta avea dreptate. M-am lăsat luată de val.

Vacanţa asta de relaxare s-a terminat.

Diseară vreau să vorbim despre sclavii noştri. Bine?

Avem o problemă.

Ce problemă?

Ceasul soţiei dv. a fost furat.

Ţi-a spus ea?

E cel mai probabil.

Evi e foarte împrăştiată. Probabil că l-a rătăcit.

Sau un muncitor s-a strecurat în vilă

până în dormitorul dv.

- Nu s-ar fi declanşat alarma? - Noaptea, când e pornită, da.

Aşa, şi? Ce crezi că ar trebui să fac, Bartos?

Oamenii ăştia nu au disciplină şi respect.

Atunci, ca pedeapsă, pune-i în lanţuri.

Pedepsele sunt treaba dv., stăpâne.

- Glumeşti, Bartos. - De bună seamă.

Sunt gata, desigur,

să le cer scuze tuturor celor implicaţi.

Frate... Claus!

- Nu e suficient. - Cum aşa?

Hei!

Cum e cu piscina voastră din marmură? Sau era din aur?

Cine a fost?

Am întrebat cine a fost!

Da, da... Foarte amuzant.

Linişte!

Înapoi la muncă!

Ce s-a întâmplat?

Nimic. Nu stăteam bine.

Această faptă nu poate să rămână nepedepsită, stăpâne.

Las-o baltă, Bartos.

Oamenii ăştia ne ascultă doar dacă se tem de noi.

Vorbeşti prostii.

Nu te temi de o răscoală a sclavilor?

Crezi că ne vor prăda vila,

o vor arde, după care ne vor înfige capetele în gardul din grădină?

Uită-te la bieţii oameni.

Au aceleaşi dorinţe ca noi, o maşină ca lumea şi o casă.

Ştiu cine a furat ceasul. Făptaşul a mărturisit.

Cine a fost?

- Dacă vă spun, ce faceţi? - Îl dau afară.

Credeţi că, pentru cineva care câştigă doi euro pe oră,

concedierea este o pedeapsă dureroasă?

Nu prea putem să chemăm poliţia, Bartos.

Iertaţi-mi expresia, stăpâne, dar nu ne putem vârî

coada între picioare în faţa hoţilor.

- Nu-mi vâr coada între picioare. - Sigur?

Da. Ar trebui să ştii asta.

Da. Când v-aţi culcat cu soţia mea, aţi făcut un gest eroic.

Sper că asta nu v-a consumat tot curajul.

Bine.

Atunci, arată-mi omul.

Dă-mi ceasul înapoi, şi uităm totul.

Ce?

Crede că ai furat ceva de la soţia lui.

Ce?

Îţi dă 50 de euro, dacă poate să te bată, ca pedeapsă.

Spune-i că poate să mă pupe în fund!

Ce a zis?

- Eu nu fur, şefu'! Crede-mă! - Te cred.

Tu cine te crezi? Eu sunt doctorul Müller-Todt!

Şi merit respect! Respect!

Deci cine e stăpânul?

Claus!

Claus! Eu sunt.

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Şi eu credeam că trebuie să mă străduiesc să te conving.

Ca să ce?

Ai concediat toţi sclavii.

Petrecerea de ieri mi-a deschis ochii.

Era acolo atâta dispreţ împotriva umanităţii... Nu crezi?

Crezi?

Nu vreau să devenim şi noi aşa.

Sigur că nu, Evi.

Bine.

Mai trebuie doar să vorbim cu Lana şi cu Bartos.

- Vii şi tu? - Evi, stai!

- Evi! - Te aşteptăm jos.

Deci care e treaba?

Da, domnul Bartos şi cu mine am discutat deja ce este mai important

afară, în grădină. Vă rog, lăsaţi asta.

- Puterea obişnuinţei. - Ce?

Domnule Müller-Todt, v-aţi rănit la mână.

- Claus! - Ce?

Evi, nu-i nimic. Folosim canule noi la clinică.

Trebuie să mă obişnuiesc cu ele.

Ce e?

- Unde am rămas? - Da, unde am rămas?

- La concedierea noastră fără preaviz. - Lana!

- E adevărat, Evi? - Da, doar am...

- Doar eram de acord. - Fără să vorbim despre asta?

Dar ai concediat toţi muncitorii, Claus.

Dar ce legătură au Bartos şi Lana cu grămada aia de bulgari ilegali?

- Principiul contează. - Ce principiu?

Să dăm afară oameni care fac o treabă minunată?

Nu vreau să fiu tot timpul servită şi răsfăţată,

deşi e foarte plăcut. Nu îmi place felul în care mă transform.

"Eu", "eu"... aud numai "eu"! Dar cu mine cum rămâne?

- Eu nu sunt întrebat? - Nu-mi place în ce te transformi tu.

Aşa... Şi în ce mă transform, mă rog? Ce vrei să spui?

- Te-ai schimbat. - Nu m-am schimbat deloc, Evi.

Am sunat azi la clinică.

Cum...

- Spui asta aici, de fată cu toţi? - Tu când voiai să-mi spui?

- Dacă ţi-aş fi spus-o... - Când mi-ai fi spus-o?

Dle Müller-Todt, nu vreau să prilejuim o ceartă conjugală.

Vă înţeleg perfect rezervele. Perfect.

Unii oameni nu sunt făcuţi pentru asta, să fie serviţi.

Le întreţine pasivitatea, nu-i aşa? Le hrăneşte aroganţa.

Ce?

O conştiinţă sensibilă ca a dv. suferă cu siguranţă din cauza asta.

Acum exageraţi putin, dle Bartos.

Nu, deloc. E dovada că aveţi un suflet bun.

Mulţumesc pentru înţelegere. Foarte amabil...

Ce? Şi acum?

Dacă aveţi nevoie de o recomandare,

bineînţeles.

Nu, nu e necesar.

Dle Bartos!

Sigur nu vreţi să chemăm un taxi?

Nu. Mulţumesc. Autobuzul opreşte la colţ.

Bartos...

Ca să-ţi aminteşti cu plăcere de noi.

În niciun caz nu putem accepta.

Dle Bartos, vă rog să ne faceţi plăcerea.

Dnă Müller-Todt, iertaţi-mă, dar am şi eu principii.

- La revedere! - La revedere!

Lana...

Mulţumesc pentru tot ce aţi făcut pentru noi, dle Bartos.

- Lana... Mulţumesc. - Bartos.

Mult noroc!

La revedere!

Îmi pare rău, Claus.

Poate că ai dreptate, Evi.

Poate că e mai bine aşa.

Pot să-mi fac un espresso şi singur.

Mă refer la concedierea ta.

- Găseşti imediat un post mai bun. - Evi...

În ultimul timp, nu am prea avut pacienţi.

În Polonia şi în Cehia e mai ieftină liposucţia.

Ăia sunt amatori. Tu eşti chirurg.

Fii sinceră, Evi. Am ajuns de mult în vârf.

Acum nu mai merg decât la vale.

Dar nu te grăbeşte nimeni.

Stai acasă. Lasă-ţi timp. Odihneşte-te.

Şi-aşa vreau să mă ocup mai mult de firmă.

- Să devin casnic? - Nu. N-am zis asta.

De ce nu

Ce ar fi rău în asta?

Am avea mai mult timp pentru noi.

Doar vrem asta, nu?

- Da! - Bună seara, stăpâne!

Scuzaţi-mă că sun atât de târziu.

Ce doreşti?

Mă tem că am uitat ceva la dv. în grădină.

Ascultă, Bartos, ştii cât e ceasul? E trecut de miezul nopţii.

Vă va uşura treaba, stăpâne.

Cum? Ce?

Am făcut asta.

Nu eu am făcut asta.

Ce faceţi aici?

De câtă vreme ne spionaţi?

De patru ani, trei luni şi 12 zile.

Cum?

- De când ne-am mutat în vilă? - Da.

Dar de ce?

Nu... M-ai provocat.

Pedeapsa era ideea ta.

Mărturia mea şi a 19 martori, împotriva cuvântului dv.!

Dar omul ăla trăia când am plecat!

A murit după zece minute! În braţele fratelui său!

Adevărat.

- Ce vreţi de la mine? - Vila noastră. Tu ce crezi?

Cum... vila voastră?

"Fii sincer, Bartos, "

"ai mai văzut vreodată vreun subsol mai de prost-gust decât ăsta?"

Eu am decorat subsolul!

Dle Müller-Todt, aveţi două posibilităţi.

15 ani de închisoare sau ne dai vila,

vă mutaţi lângă garaj

şi ne serviţi când vă chemăm!

Nimeni nu află despre bulgarul mort.

Şi trăim toţi fericiţi

din moştenirea soţiei dv.

Eşti sonat? Evi nu vă dă niciun bănuţ.

Greşit.

Greşit, greşit, greşit!

Când spun "moştenirea dnei Müller-Todt", înţeleg banii

pe care îi moşteniţi de la soţie!

Ce tot spui, Bartos?

Ai înnebunit de tot?

Vă cunoaşteţi soţia mult mai bine decât mine.

Credeţi că vă va ierta o crimă?

Sau, cel puţin, o infidelitate?

Vrei să-mi ucid soţia?

- În sfârşit, a priceput. - Nu sunt criminal!

Nu sunt.

Toţi trei ştim exact ce sunteţi!

Te rog, Bartos!

Nu merit aşa ceva.

Dle Müller-Todt..

Vă rămân 24 de ore ca să vă hotărâţi.

Mâine, exact la 12 noaptea,

vila va fi din nou a noastră!

Tremuri.

Unde ai fost?

Jos, în bucătărie. Trebuia să beau ceva.

Eşti foarte rece.

Am făcut cafea.

Uite, gustă!

Ştiu că a Lanei e mai bună.

Nu, nu, a ta e mai bună.

Mincinosule!

Claus, azi-dimineaţă, când m-am trezit,

pentru prima oară după mulţi ani,

n-am mai simţit nevoia să iau pastile.

Cum, renunţi la toate deodată?

Cu ajutorul tău.

Da, desigur.

Evi, e minunat!

- Mă bucur pentru tine. - Mulţumesc.

- Pentru noi. - Fireşte. Pentru noi.

Da.

Când te întorci acasă?

Nu ştiu încă.

Am putea să ne facem o seară plăcută.

Să comandăm sushi, vin roşu, să ne uităm la "Downton Abbey"...

- N-am mai făcut de mult asta. - Da. Tocmai.

Mă grăbesc.

- Număr orele. - Eu, minutele.

Îmi iubesc soţia. Ai auzit?!

Ticălos infect ce eşti!

O iubesc!

Bună ziua!

- Aş vrea să discut cu Mohammed. - Numele?

Sunt Claus.

Vino încoace Mâinile sus!

Salutare!

Trebuie să mărturisesc, după petrecere, m-am cam supărat pe tine.

Eu mă dezbrac complet în faţa ta,

şi tu o faci pe moralistul?

Îi era cam frică.

Când beau un pahar în plus, mă port copilăreşte.

Serios. Îmi pare rău.

Deci...

Claus, amice, haide, ia loc!

Stai jos, Claus. Te-am luat prin surprindere, prietene.

- Este? - Da.

Te-am surprins?

Aşadar...

Serios, Claus, cu ce te pot ajuta?

Eu...

Zi!

Deci... am o mică problemă.

- O mică problemă? - Da.

- Sunt ameninţat de nişte persoane. - De nişte persoane?

Persoane ameninţătoare?

Nu vreau să dramatizez peste măsură.

Şi vii la arabul cel rău.

Nu de asta am venit.

Nu cunosc pe nimeni care să...

Care să ce?

Care să aibă gărzi de corp înarmate.

- Claus... - Da.

Aş putea fi ţinta unui atentat.

Sigur.

Oamenii ăştia mă protejează de terorişti.

Fireşte, înţeleg. Mă gândeam că aş putea

împrumuta o armă de la tine pe termen scurt.

Vorbesc serios.

- Claus! - Da.

- În Germania sunt legi, da? - Da, desigur.

Fiecare pistol, fiecare armă, fiecare nenorocit de cartuş

sunt înregistrate, Claus.

Da. Poate împrumut şi eu o gardă de corp.

Aşa cum ţi-am împrumutat şi eu angajaţi pentru petrecere.

Claus...

... s-ar isca o criză diplomatică, dacă o gardă de-a mea

ar împuşca pe cineva la tine în casă.

Dar cine a pomenit de împuşcături?

E vorba doar de intimidare. Să-i sperie puţin, nimic mai mult.

Te-aş ajuta cu plăcere, Claus.

Dar mai întâi trebuie să ai încredere în mine.

Am. 100%.

Claus, să ai încredere ca într-un prieten.

Frate, Claus.

Fraţii omoară unul pentru celălalt, nu, Claus?

Fraţii îşi dau viaţa unul pentru celălalt, Claus.

Între fraţi, nu există limite şi niciun fel de secrete.

Înţelegi? De ce nu-mi spui, de fapt, adevărul, Claus?

Hai. Zi-mi tot!

Spune!

Nu, lasă... E o prostie.

Nu. Adică...

Ai râde de mine.

N-ar fi trebuit să te deranjez pentru un lucru atât de neînsemnat.

- Îmi pare rău, Mohammed. - Nu.

- "Mohammed". - Mohammed.

- "Cha"... - Ha...

- Nicht "ha", "cha"... - Cha...

- Moham... med! - Mohammed!

- Nu. Nu "ha"... "cha". - Ha...

- Nu, "cha"... - Cha...

- Da. Mo... - Mo...

... hammed!

Nu-ţi pot spune doar Mo?

- Ba da. - Bine, Mo.

Prietenia noastră e prea importantă ca s-o stric cu asemenea fleacuri.

În afară de asta, lucrurile nu stau atât de rău.

Nu e ceva ce n-aş putea rezolva şi eu.

Până la urmă, suntem homosexuali, nu bărbaţi, aşa-i?

Vreau să zic... bărbaţi, homosexuali.

- Claus... - Da.

- Aşa te plac mai mult. - Şi eu, pe mine.

Păi... bine.

Scuze pentru deranj, Mohammed.

Nu mă deranjezi, Claus.

Moham-med..

Exact.

- Mohammed! - Mohammed.

Da.

Păi... bine...

Nu vă pot răspunde pe moment.

Vă rog să lăsaţi un mesaj.

Ascultă, Bartos... Nu-ţi mai fac jocul, renunţ.

Din partea mea, sună la poliţie

şi arată-le filmele alea deocheate.

Trimite-mă la închisoare, dar să ştii un lucru:

nu pui mâna pe vila mea şi nici pe soţia mea.

Îţi promit, Bartos!

Da! Da!

Evi!

Tu erai...

Ai făcut rost de "Downton Abbey"?

Da, sigur că da, Evi.

Iei chifle mâine dimineaţă?

Aş vrea să lenevim toată ziua.

Şi eu.

- Noapte bună! - Noapte bună, Evi!

Bună dimineaţa!

Bună dimineaţa, iubi!

- Am vrut să te las să mai dormi. - Ce drăguţ! Mulţumesc.

Cred că va fi o zi foarte frumoasă.

Da, aşa pare.

Cioc-cioc!

Claus!

Am sunat.

Eu şi soţul meu ne închidem mereu în casă în weekend.

Da. Nepotrivit moment...

Când va fi gata piscina?

De-asta aţi venit, dle Al Thani?

Nu, voiam să vă întreb dacă mi-l împrumutaţi pe Claus zece minute.

Maximum 15 minute.

Finanţez o fundaţie caritabilă, care oferă proteze

pentru victimele catastrofelor din războaiele civile.

Aş vrea să-i arăt lui Claus prezentarea pentru pagina de internet

şi să-i pun câteva întrebări pe teme medicale.

Hotel Vathec

Nu ştiam că..

Da, nu ştiaţi că pot să fac mai mult

decât să organizez petreceri decadente, nu?

Dv. aţi spus-o.

Poate că îmi acordaţi o a doua şansă, Evi.

Aş fi foarte fericit să devenim buni vecini.

De acord.

Mergem la mine? Dacă ne daţi voie, Evi.

Da, sigur. Aduceţi-mi-l totuşi repede înapoi.

De ce atâta teamă?

N-am putea rezolva asta altă dată?

Ce să rezolvăm, Claus?

Să vorbim despre fundaţia ta caritabilă.

Nici-o grijă, nu durează mult.

Claus... Vino odată!

De când îl cunoşti pe Bartos?

Nu-ţi înţeleg întrebarea.

Care e rolul tău în planul lui?

Tot nu ai încredere în mine.

L-am întâlnit pe Bartos şi pe soţia lui ieri

pe la miezul nopţii,

în timp ce veneau spre tine.

I-am poftit puţin aici, la mine.

Mi-au povestit totul.

Un lucru nu pricep, Claus.

De ce nu mi-ai cerut imediat ajutorul?

Nimeni nu-i şantajează pe prietenii lui Mohammed Al Thani.

Pentru treaba asta, nu trebuie

să mai faci nicio noapte albă!

Îţi fac eu cadoul ăsta.

Cum se spune?

Mulţumesc.

Şi laptopul...

E şi el un dar?

Între timp, ne leagă multe secrete.

Ce mai contează unul în plus sau în minus?

Pune-ţi asta pe tine.

Haide! I-am promis lui Evi că te duci repede înapoi.

Ce ai de gând?

Nimic.

Ce ai făcut cu Lana şi cu Bartos?

Nimic.

- Adică i-ai lăsat să plece? - Nu fi ridicol, Claus.

Dle Müller-Todt!

Dle Miiller-Todt! Dle Müller-Todt!

Nu te las eu fără distracţie!

Vă implor!

Daţi-ne drumul! Vă rog!

Vă rog! Pentru Dumnezeu!

La sfârşit, devin cu toţii religioşi.

Jur, Claus, mi-e dor să fac sex cu tine. Am şi simulat,

dar orgasmul a fost pe bune! Am putea fi împreună.

Bartos...

... din păcate, nu mai pot face nimic pentru tine.

Ba da, ba da!

Ai spus că ar trebui să încetez să vă privesc ca pe nişte oameni.

Bravo! Bravo, Claus!

Nu, nu pot!

- Trebuie făcuţi bucăţele. - Nu pot!

Adună-te, Claus.

Nu-i poţi împuşca măcar înainte?

Eu? Tipic nemţeşte, nu?

Mereu trebuie să vă facă alţii treaba!

- Nu pot! - O să vezi, e mai uşor decât crezi.

Nu pot!

Rămâi calm, prietene. Foarte calm.

Te ajut şi eu puţin.

- Bine? - Nu pot.

Uită-te la mine, Claus!

Gândeşte-te numai cât ai de pierdut!

Au vrut să-ţi omoare soţia,

să-ţi ia casa, banii, reputaţia!

Servitorii tăi au vrut să te doboare, de parcă ar putea cineva

să dea totul peste cap şi să rămână nepedepsit. Şi acum, Claus,

le arăţi cum se înăbuşă o revoluţie!

Da, frate!

Deci... unu!

- Nu pot! - Doi...

- Nu pot! - Trei...

Nu pot!

- Haide! - Nu pot!

Claus!

Mulţumesc.

Bună! Ce bine că aţi venit!

- Bună! - Bună!

- Karlotta! - Evi, ţi-ai pierdut bărbatul?

Din câte ştiu, nu.

Bună seara!

Mohammed!

Claus!

Ce faci? Te aşteptăm cu toţii.

Am nevoie de o clipă de linişte.

50 e un număr atât de rău?

Sunt lucruri şi mai rele.

Vino!

Mulţi ani trăiască!

Mulţi ani trăiască!

La mulţi ani, dragă Claus!

Mulţi ani să trăieşti!

Ne bucurăm că eşti din nou

alături de noi, dragă Claus.

Te rog să tai tortul.

Înainte, vreau să toastăm cu toţii.

Pentru noi!

Pentru noi!

Subrip: 4You @ SceneFZteam www.scenefz.me

Aţi urmărit filmul CINE E STĂPÂNUL?

Traducerea şi adaptarea Retail ( ANDREEA VARVARICI-PRUNESCU)