Original subtitles

PROMISIUNI

Ai primit mesajul meu ?

Da. Sunt sigur de cifră.

0,25 nu mi se pare corect. Mai verifică odată, Yazid.

- Vino sus. - Vin acum.

În regulă, chipeşule ?

- Da. Tu ? - Sunt în regulă.

- Yazid, vii ? - Da.

N-a dormit azi-noapte.

Am avut o rată brută.

Da, dar rata mea e netă şi e 0,25.

Asta înseamnă 823 de locuinţe în 8 blocuri,

o suprafaţă de 6,5 ha, 647.300 tone de beton.

- E prea mult ? - Nu.

- Nu pentru 63 de milioane. - Nu pe mine mă cumpără.

Sacoul tău pentru recepţia de anul nou...

Bine. Sun-o pe Chaumette, te rog !

- Verifică. - E plăcut să vin să te iau.

Eram suficient de mari să refuzăm slujba asta, dle Jabbi.

- Chaumette şi Dunoyer... - Mesaj vocal.

Sun din maşină.

- Închid ? Sigur ? - Da.

Putem discuta rata de asigurare.

- O problemă ? - Nu.

Dar pot să-ţi găsesc una.

Să te încălzesc pentru comisie.

Sunt în regulă.

Nu, i-aş lua pe cei negri.

- Bună. - Bună, Clémence.

E închis. Haide, Naina !

- E închis, Fatima. - Mulţumesc, Michel.

- De unde e ? - N-am idee.

Apa e închisă !

Chaumette şi Dunoyer, administratori judiciari.

Vă rog rămâneţi pe fir, vom prelua apelul.

Bună ziua !

- În regulă ? - Da.

Cum merge ?

- Am ajuns prea devreme ? - Da.

Dar ei întârzie cel puţin o oră.

PLANUL IMOBILIAR BERNARDINS

Bună dimineaţa !

Chiria, te rog !

În bucătărie.

Bună !

Chiria !

În bucătărie. Haide, te rog !

Intră.

Numele ?

Darshana.

Bine.

- Numele ? - Saïd.

Saïd.

E o scurgere pe palier. Ştergeţi cu mopul.

Mulţumesc.

Bună.

Da, dl Kupka ?

Tabloul ăsta de siguranţe e un dezastru.

Ştiu. Îl rezolvăm în curând.

Trebuie să fie izolat.

Vine un electrician. Aşa că nu-ţi face griji.

Când vine ?

Ne baţi la cap pentru nişte siguranţe ?

Dacă ia foc blocul, adio chirie !

- Clémence. - Jérôme, ce mai faci ?

- Bine. - Ea Naidra, adjuncta mea.

- Încântat. - Yazid, şeful echipei mele.

- Dl Chaumette, administrator. - Ne-am cunoscut.

Dl "Marele Paris", Jérôme Narvaux.

Da... Avem o mică problemă.

Cine mai exact e Michel Kupka ?

Locuieşte la Les Bernardins,

şef al asociaţiei de proprietari. Ce s-a întâmplat ?

Am primit o scrisoare de la el astăzi.

"Către Înaltul Comisar", ăsta sunt eu,

"neputând să informez primăria despre situaţia gravă,"

"sunteţi ultima noastră şansă."

"În februarie 1986, am cumpărat un apartament în Les Bernardins..."

O pagină despre ultimii 30 de ani.

"Procesul continuu al stării de insalubritate..."

Scrie ca un tehnocrat.

"Sărăcie, mizerie, neîndeplinirea obligaţiilor de către stat, etc."

E supărat pe tine, dle Chaumette.

"Excesiv, măreşte nejustificat chiria lunară."

"Administratorul juridic responsabil"

"refuză să comunice prin telefon, poştă, email..."

Uşa mea e întotdeauna deschisă.

În loc să echilibraţi balanţa şi să întreţineţi clădirea,

vă "îndopaţi din cadavrul fiarei."

De asemenea, sacrific copii la ceremoniile satanice.

Sunt câteva rânduri şi despre tine. Citez:

"Clémence Collombet, un primar incompetent."

Şi continuă în felul ăsta, pe acelaşi ton.

În fine, voi trece la concluzia lui.

"În aceste condiţii, asociaţia proprietarilor"

"suspendă plata taxelor lunare."

Ce urmăreşte ?

Pe tine. Capul tău. Vrea să pleci ca administrator.

- Bugetul planului de renovare ? - 63 de milioane.

Un plan de renovare pe 31 de luni.

Statul cumpără 68% pentru locuinţe sociale,

astfel cei mai săraci pot să rămână în locuinţe

şi păstrăm 32% din proprietari,

solvabil şi fiabil.

- Fiabil ? - Dar disperat.

Degradarea implică costuri.

O scurgere a deteriorat cinci apartamente. Au nevoie de ajutor.

63 de milioane ajutor, Clémence, pe care nu-l vor.

Dacă renovează statul

şi ei nu vor plăti nimic, degradarea va avansa.

Nu ne duce nicăieri.

Dar cele 63 de milioane se vor evapora.

Scuze, dar trebuie să amânăm.

Poftim ? Te avertizez, Jérôme !

Vei avea nevoie de poliţie ca să mă oprească.

Rămâne pentru iunie.

Banii se vor evapora, iar eu nu voi mai fi primar.

- Nu candidezi ? - Îmi dau demisia.

Va prelua Naidra.

Nu voi dispărea.

Rezolvăm problema Les Bernardins acum.

Ţi-am citit dosarul ieri.

E bun. A fost, până când am primit această misivă.

Îngropi un plan de 63 de milioane de euro pentru 100.000 în taxe ?

Nu tu ai singurul proiect.

E un arbitraj. Din păcate, arbitrajul funcţionează prin eliminare.

Deci amânăm ?

Yazid, condu-i înăuntru. Spune că pauza s-a terminat.

O să recuperez taxele, Jérôme.

Va fi în ordine pentru decizia ta.

Promit.

Vă rog...

Şedinţa poate începe.

Bine.

- Nu spune de scrisoarea aia. - Serios ?

Mă vor asculta, apoi mă lasă baltă, cu 3,200 de oameni.

- Gândeşte-te la înţelegerea noastră. - Ce înţelegere ?

Plata întârziată a taxelor.

Nu e o înţelegere, doar o favoarea pe care ţi-am făcut-o.

În schimbul unei soluţionări rapide.

Sunt obligat să fac publică scrisoarea aia.

Nu, ţine-o pentru tine.

Lasă-mă s-o rezolv sau înţelegerea cade.

Dacă spui "înţelegere" de 10 ori, o să cred că avem una ?

În regulă atunci.

Suntem în întârziere. Ai 20 de minute.

Mulţumesc.

Cu plăcere.

- I-ai văzut pe instalatori ? - O să dureze toată noaptea.

- Şi Michel Kupka ? - A plecat ca să mă evite.

- La naiba ! - I-am lăsat două mesaje.

Visul comandantului Kupka. Îl implori pe mesageria vocală.

Găseşte-l şi discutăm planul acasă.

Dacă vom câştiga, fără Chaumette.

Continuă să-i spui până înţelege.

- În regulă. - Stai...

- Bună seara, dle Hadjemi ! - Dna primar.

- Şi tu ai fost inundat ? - Da.

Doar bucătăria.

- Ce mai face soţia ? - E bine.

Salut-o din partea mea.

- Ai încredere. - Mulţumesc. La revedere.

Nu-l lăsa să-şi împărtăşească teoriile politice.

- Te va teroriza cu capitalismul. - Bine. În regulă.

- Ce faci ? - Fac o baie.

Spală-te pe dinţi după aia.

- Noapte bună ! - Noapte bună, Clémence !

Cum merge, Michel ?

Putem să vorbim ?

O ignori pe Clémence, dar nu pe mine.

Salut !

Spune-mi cum poţi distruge o luptă de 20 de ani.

Asta e, Yazid. De 20 de ani, am văzut planuri.

Statul va găsi mereu o scuză să nu facă nimic.

În felul ăsta, cel puţin ne păstrăm banii.

Ştii cum am ajuns aici ?

Prea mulţi oameni în Franţa cred că problema locuinţelor sordide

are legătură cu televizoarele cu ecran plat.

E adevărat.

Oameni cumpără televizoare cu ecran plat cu canale de sport

şi console de jocuri, mai degrabă decât să plătească taxe.

Puţini văd că, pentru cei săraci, un ecran frumos

e o modalitate de a ţine copiii acasă.

Ne înţelegi.

Asta ne încălzeşte inimile.

Michel, Chaumette e un ticălos cu legea de partea lui.

Va pune executorii judecătoreşti pe voi.

Nu va fi de ajuns.

Poftim ?

Va avea nevoie de poliţişti ca să ne evacueze. Şi de mulţi.

Toţi am muncit din greu să cumpărăm apartamente care nu valorează nimic acum.

Deci unii cred că vieţile lor nu valorează nici ele nimic.

Vederea unui executor judecătoresc n-o să-i facă să renunţe.

Două becuri trebuie schimbate.

Chaumette le facturează pe fiecare cu 18 de euro.

Pare o greşeală, dar Chaumette nu greşeşte niciodată.

Deoarece proprietarii din ghetouri nu plătesc taxe, cineva trebuie s-o facă.

- E un liberalism total. - În regulă, dar ce facem ?

Greşesc ?

Statul are nevoie de un efort din partea ta pentru subvenţii,

dar tu nu vei urma calea asta.

În jocul ăsta, vei pierde.

Dacă nu jucăm, nu putem pierde.

Nu mai locuieşti aici.

- Nu poţi înţelege. - Michel !

Ştii când am fost ultima dată la Les Bernardins ?

- Nu. - Nici eu.

Am locuit aici 15 ani, dar, dacă îl înlocuiesc cu un mall,

nu o să-mi pese.

După alegeri, o să mă mut la Paris să mănânc organic, nu kebab.

Ai noroc că e Clémence primar.

Ea a luptat 12 ani

pentru Les Bernardins parcă era soarta omenirii în joc.

Ar fi putut cu uşurinţă să fie realeasă, dar a spus numai două mandate.

Ea demonstrează că are onoare. Vreau să ai încredere în ea.

Bună, copii.

Mulţumesc.

- Bună, Clémence ! - Bună, Jérôme !

- Salut ! - Bună ziua, domnule !

- Ce mai faci ? - Bine, mulţumesc.

E suficient de discret ? Vrei să verifici dacă sunt microfoane ?

E perfect.

L-am văzut pe prim-ministru ieri.

O întâlnire informală a consilierilor de încredere.

Nu l-am văzut niciodată pe prim-ministru aşa de tensionat.

Şi ne cunoaştem de mult.

Alegerile locale necesită o dovadă de determinare.

Va face o remaniere guvernamentală. Chiar înainte de alegeri.

Te-am menţionat.

- Da ? - Da.

Ai exact profilul de care are nevoie acest guvern.

O pacoste ?

Nu, au nevoie de persoane

care pot vorbi cu oamenii.

Bărbaţi şi femei cu experienţă practică.

Poate ministerul urbanismului, locuinţei sau dezvoltării.

Poate toate trei. Vom vedea.

Astea nu sunt zvonuri, Clémence.

Cineva te va suna să fixaţi o întâlnire.

- Cu cine ? - Cu prim-ministrul.

S-a putea să nu vreau asta.

- Ce anume ? - Lumea ta.

De ce ţi-e teamă mai exact ?

Să arăţi că eşti ambiţioasă ?

Intrând în echipă şi devenind dependentă de politică ?

Care sunt planurile tale de viitor ?

N-am prea avut timp să mă gândesc, dar nu-mi fac griji.

Golul nu mă sperie.

Aş putea pur şi simplu să iau un avion.

În orice direcţie.

Îmi urmez dorinţele.

Am fost medic. Viaţa nu e doar politică.

Ascultă, Clémence...

Conversaţia asta nu va avea loc de două ori.

Oamenii o să te uite curând,

fără să te muţi în Patagonia.

Ştiu.

Ministru.

O şansă să laşi amprenta pe istoria Franţei.

Chiar şi una mică e bine.

Genul de lucruri pe care le transmiţi mai departe în familie.

N-am visat niciodată asta.

Sau poate când eram foarte tânără.

Bună ! Eşti bine ?

Da. Şi tu ? Eşti încă acasă ?

O să decolez în curând.

- Sună când soseşti. - Sigur.

Aş putea deveni ministru.

Ministru la ce ?

Habar n-am. Urbanism, poate.

E grozav !

Propunerea a venit la momentul potrivit.

- De ce ? - N-ai planuri după postul de primar.

Numai tu crezi că e uşor să te opreşti peste noapte.

Eziţi ?

Nu e o decizie uşoară.

De ce ?

Pentru că voi fi strivită.

- Yazid ce spune ? - El nu ştie.

Nu l-ai păstra ?

Bineînţeles că ar fi extrem de fericit.

Dar nu-i pot spune până nu e confirmat.

Vrei să o faci sau nu ?

Da, desigur.

- Spune-mi când soseşti. - Da.

Bacalhau.

- De ce nu ? - Naidra ?

- Da. - Bacalhau.

Putem comanda acum.

Totul e în regulă ?

- Ai vorbit cu Kupka ? - Nu o să-mi răspundă la telefon.

O să colectez singură taxele.

- Cum aşa ? - Merg acolo şi colectez cecuri.

Din uşă în uşă ?

- Nu se poate, Clémence. - Cine spune ? Ai o idee mai bună ?

Am vorbit de o întâlnire cu cei din Bernardins.

Poate e momentul.

O întâlnire, bine. Avem planul nostru, dar nimic nou de spus.

Ei vor capul lui Chaumette. Dă-le capul lui.

Le spunem că îi dăm în judecată.

Nu o să-l dăm în judecată pe Chaumette.

Am solicitat consiliere juridică despre schimbarea administratorului.

Datul în judecată nu e recomandat.

Spunem că îl dăm în judecată

pentru management defectuos, taxe abuzive şi periclitarea sănătăţii publice.

Nu promit că o să câştigăm, doar să luptăm.

Au încercat asta în Echirolles acum 20 de ani

şi proprietarii au încasat-o.

Lasă trecutul legislativ.

Deci sunt sinceră, dar mint.

- Deloc. Lansăm precedente. - Nu putem câştiga.

- O promisiune încălcată nu e o minciună. - Dacă nu te poţi ţine de ea, este.

Ştim că nu putem ?

Bineînţeles, am făcut asta cu ani în urmă.

- Ei nu spun că nu putem câştiga. - Mai mult sau mai puţin.

"Mai mult sau mai puţin" înseamnă o şansă.

- E prea riscant. - Dar există.

- Nu şi pentru mine. - Există oricum.

Pe scurt, nu e nici promisiune falsă, nici minciună adevărată.

- Ce să fie ? - Patru bacalhau.

- Patru. - Te rog !

Dna primar, o salată.

Bine. Vin ?

"Vinho Verde" ?

Două ?

Minciunile foarte rar funcţionează.

Mai întâi, ascultă-i, în detaliu.

Lasă-i să se înfurie împotriva taxelor lui Chaumette.

Cine înţelege cifrele lui Chaumette ? Nimeni !

153,60 de euro pentru un garaj inundat,

70 de euro pentru un subsol îngust,

50,23 de euro pentru un lift care s-a stricat acum 10 ani.

Aţi auzit ?

Asta o să-i consoleze, dar nu vor plăti.

Asta e.

Trebuie să plătească să-l dea în judecată.

Cineva în culpă nu poate intenta proces.

Naidra, dacă eşti aleasă după cum cred că vei fi,

o să te ocupi de situaţia apărută.

Te-aş urma orbeşte,

dar asta pare singura soluţie.

Nu te vor crede.

Trăind acolo, o vor face.

Ei sunt deja pe calmante pentru că Kupka pierde bătălia.

Apoi, o figură încurajatoare li se alătură.

Fac pe mândrii, dar au nevoie de un colac de salvare.

Exact ce vei face tu.

Prin acest vot, pur orientativ prin ridicarea mâinilor,

total informal, vrem să vedem în ce situaţie suntem

şi cum putem lucra împreună.

Deci cei care vor să demareze o acţiune în justiţie

pentru a schimba administratorul juridic, să ridice mâna.

Scuzaţi-mă. Votăm prin ridicarea mâini ?

Bună ziua, domnule !

Vreau să spun că e puţin absurd. E măcar legal ?

Am spus că nu are valoare juridică, e pur orientativ.

Asta e intimidare. Suntem aici, în primăria dv.

Şi veţi număra voturile.

Tot limbajul ăsta juridic... Asta e democraţie ? Spuneţi-ne !

Dle Esposito, e un truc foarte vechi.

Vii aici să faci scandal,

să opreşti oamenii să se exprime,

fără să ai niciun rol aici.

Reprezint anumiţi proprietari.

Nu, eşti un proprietar lacom, dle Esposito, şi nu ţi-ai plătit taxele lunare.

Interesele tale sunt în contradicţie cu ale celorlalţi.

Cu cât e mai degradat complexul, cu atât cumperi mai ieftin apartamentele.

- Bravo ! - Dna Primar...

Cine sunt avocaţii ăştia ?

Firma Loiseau cu care lucrăm. Cu o reputaţie excelentă.

Păcat că nu sunt aici.

V-au sfătuit să-l daţi în judecată pe Chaumette ?

Deci sunt taxe suplimentare pentru ei.

Au spus cât de sigur e succesul ?

Cum altfel putem să hotărâm ?

Avocaţii rar spun astfel de lucruri.

Dar i-am sunat.

Am insistat şi am obţinut o cifră.

80%.

80% şansă de succes.

Nu sunt aici să spun că vom lupta. Sunt aici să spun că vom câştiga !

Bine, cred că avem o largă majoritate în favoarea noastră.

Vă mulţumesc că aţi venit. Putem să mergem mai departe împreună.

Mulţumesc foarte mult.

- Şi noapte bună ! - Mulţumesc.

Eram mereu la plajă. Locul a fost închis.

De asta se numeşte "Sea's Edge" sau cam aşa ceva.

- "Water's Edge." - Da.

Programul Oléron e bun.

Primarul face treabă bună pentru tineretul din Bernardin.

Aşa că... mă întrebam de vara următoare.

Vara următoare ?

Da, dacă se poate, aş vrea să mă întorc.

Am aplicat, dar nu am primit răspuns, când alţii au primit.

E o problemă.

- Da ? - Da.

Vara asta şi cea de dinainte...

Viitorul e construit pe trecut,

ca terenul pe care-l cultivi.

Înainte de recoltare, trebuie să ai răbdare, rigoare şi grijă.

- Înţelegi ? - Da.

În ceea ce priveşte grija, am avut o problemă anul trecut.

Apartamentul a fost vandalizat. Am plătit 6.000 de euro pentru reparaţii.

Eram plecat. Puştii au greşit.

Serios ? Deci ai plecat mai devreme ?

Da, mătuşa mea s-a îmbolnăvit.

- A fost în spital. - Înţeleg.

Am luat bilete de tren pentru voi toţi în aceeaşi zi.

M-am întors, domnule.

- De la Oléron ? - Da.

- Pur şi simplu ? - Mama mea era disperată.

Deci, dacă înţeleg bine, nu tu ai provocat pagubele.

Promit că nu eu.

În regulă.

Deci pot să mă înscriu ?

Nu.

- De ce nu ? - Din cauza excrementelor.

Ce sunt excrementele ?

Excrementele sunt rahat. Sau chiar mult rahat.

Era rahat în baie, şi peste tot, dezordine.

- V-am spus că eram plecat ! - Poate nu-ţi aminteşti.

Sunt poze în dosarul celor de la asigurări. Vrei să le vezi iar ? Uită-te.

- Ia-l. - Taci !

Taci, ticălosule !

Crezi că eşti mare şmecher...

Dna Collombet.

- Încântat de cunoştinţă. - Bună ziua !

Guillaume Mars, şef de cabinet.

Am auzit că aţi vorbit la congresul primarilor în Toulouse.

N-am auzit niciodată asemenea aplauze.

A fost viscol în Karakoram, în nordul Pakistanului.

Prim-ministrul va ateriza cu două ore întârziere.

Programul lui e dat peste cap acum.

Îmi pare rău, abia am aflat.

O să fixăm altă întâlnire.

Pot să vă ofer o cafea ?

Da.

De obicei avem un director,

un reprezentant al Educaţiei Sanitare, uneori cineva la locuinţe.

Sunt şedinţe lungi, dar discutăm despre fiecare familie.

Ăsta e singurul mod de a lucra.

Personal, cred că e un sistem bun, demn de menţinut.

Dacă asta îşi urmează cursul, după cum sincer sper,

trebuie să uitaţi tot ce aţi învăţat.

Nu la propriu. Nimeni nu se îndoieşte de expertiza dv.

Vreau să spun, în relaţie cu autorităţile.

Astăzi, lucraţi pentru votanţii dv. sau mai degrabă alegătorii dv.

Le datoraţi totul.

Mâine, va fi o singură persoană.

Prim-ministrul.

- Veţi avea mai multă putere, dar... - Mai puţină libertate.

Avem nevoie de personalităţi.

Oameni cu experienţă.

Nu piraţi politici.

Înţeleg. Prim-ministrul stabileşte cursul şi are nevoie de vâslaşi în aşteptare.

Dnă Cuaron, v-am convocat

pentru că am observat nouă rapoarte de insalubritate

şi 11 rapoarte de supra-ocupare

într-un singur an în apartamente Cuaron Inc. administrate de dv.

V-am trimis nenumărate notificări oficiale

la care nu s-a primit răspuns.

- Deţineţi Cuaron Inc. ? - Da.

Sănătatea dnei Cuaron nu-i lasă timp pentru corespondenţa administrativă.

Dar astăzi e aici ca să vorbească.

Spuneţi.

Domnule, când am plecat din Spania în iunie 1949,

cu părinţii mei şi trei fraţi, nu aveam nimic.

Am găsit un loc să stăm într-o magazie din grădină un an de zile.

A aparţinut unui meşteşugar din Toulouse.

Dl Pithivier se numea.

A fost un om foarte bun.

Dacă îmi permiteţi...

Dna Cuaron spune că simte o datorie să ajute emigranţii.

Asta e impresionant.

Doamnă, nu ştiu cât de mult vă plăteşte

să vă folosească numele, dar, în instanţă,

veţi fi singură.

Dar am vrut să-i fac un serviciu unui refugiat.

Să-l ajut.

Îi ştiţi. Sunt organizaţi.

Este una după alta.

Eu nu controlez nimic.

- E... - Un adăpost.

Da, aşa e.

A fost un adăpost adevărat.

Ăsta e cel mai bun.

Anul trecut, am asigurat securitatea concertului de la Parcul Tournelles.

- Un loc mare, nu ? - Da.

Asta are o rază de 10 km.

E un articol militar.

Grozav !

Spune-mi ! Ce e nou la primăria Gotham ?

În afară de a purta pantofi eleganţi, ce faci acolo ?

Îl ştii pe Frédéric Esposito ?

Face parte din peisaj aici.

- Un ratat total. - Un ratat ?

Are 30 de apartamente la Les Bernardins.

Nu se poate !

Nu e proprietar.

- E doar un proxenet. - Pentru cine ?

- Pentru şeful cel mare. - Belkacem.

- N-a plecat în Dubai ? - Conduce în continuare lucrurile aici.

Cuştile de iepure sunt o bombă în aşteptare.

- Cafea ? - Mulţumesc, dar nu am timp.

Ai lucrurile mele ?

Stiloul meu.

Stiloul tău frumos...

Vino !

- La naiba, nu el ! - Haide, Yaz, calmează-te.

Ei bine, Wayne ?

Îmi pare rău, Kamel.

N-ai furat de la mine.

- Las-o baltă ! - Nu, prietene.

Ascult.

- Nu-mi cer scuze. - Wayne...

Niciodată nu mi-am făcut nevoile în cada ta !

Am plecat să le caut pe surorile mele !

Felul în care a vorbit în biroul lui. Acum face pe plângăreţul.

- Ce ţi-am spus ? - Nu te mint.

Te respect foarte mult.

Dar el e un rahat, un nenorocit...

- Ce naiba ? - Lasă-mă !

La naiba, e minor !

- Calmează-te. - Sunt şef de cabinet !

Ai grijă de el.

- În regulă ? - Şi tu ?

- Nu mi-e foame. - Trebuie să mănânci.

- O să-l curăţ de coajă. - Bine.

- Despre Belkacem... Îţi vine să crezi ? - Da.

Îţi aminteşti de ucrainenii din blocul B ?

Locuiau în cuştile lui Esposito.

Am simţit că există o modalitate de a-i face să plătească chirie.

Astea fiind spuse, ce se schimbă ?

Totul.

Minciunile unei domne în vârstă

nu-l interesează pe procuror, dar Belkacem e visul lui.

O să acţioneze.

O să-i spun "stilul Al Capone."

Scuză-mă.

- Jérôme... - Bună, Clémence !

Lucrurile sunt complicate.

Nu va fi altă întâlnire. Se termină aici.

Îmi pare rău, aşa stau lucrurile.

Ştiu că e cam brusc...

Înţeleg.

"Stilul Al Capone ?"

Am prins ideea.

Îl prindeţi pe Belkacem pentru cuştile de iepure, în loc de droguri.

Cum a fost prins Al Capone pentru evaziune fiscală.

Bună ziua !

Bună, Clémence !

Începeţi fără mine.

- Da. - E o prostie să trecem peste asta.

Am idei şi propuneri. Lasă-mă să le prezint.

Scuze, Clémence. M-am cam grăbit.

N-ar fi trebuit.

Doar 20 de minute cu prim-ministrul.

Nu, totul e blocat acum.

- Cine a blocat totul ? - Guillaume Mars.

E un psihopat sau cam aşa.

Se pare că l-ai cunoscut.

- Cum a mers ? - Bine, cred. Ce s-a întâmplat ?

- Despre ce aţi vorbit ? - Nimic special.

- Nu despre Les Bernardins ? - Bineînţeles că nu.

- Ce a spus ? - Nimic.

A fost ostil.

Am intrat în joc, m-a testat, am făcut câte compromisuri am putut.

Înţeleg.

Ai vorbit cu prim-ministrul ?

- Am luat masa, cu alţi câţiva. - Şi ?

Numele tău a fost adus în discuţie, dar Guillaume te-a demolat.

M-a demolat ? Cum ?

- Cui îi pasă ? - Mie !

Prim-ministrul vrea să mă vadă, apoi nu mai vrea. Vreau să înţeleg.

- Nu e nimic de înţeles. - Ce a spus Guillaume ?

A spus:

"Nu-i vom obliga pe oameni să viseze alături de ea."

Dar cred că doar a vrut să te înlăture,

ca să plaseze pe altcineva.

Clémence ?

Eşti bine, mamă ? Am sunat de 10 ori.

Nu te panica de câte ori nu răspund.

Ai spus că vii aseară.

Da, ştiu, îmi pare rău. A apărut ceva. Scuză-mă.

Ai veşti ?

Despre minister ?

Nu se va întâmpla. Dar mă simt uşurată.

- Tot răul spre bine. - Serios ?

Nu-ţi face griji.

O să fie alte ocazii.

Da. Vom vedea.

Deci cum merg lucrurile cu tine ?

Clémence ?

Eşti în regulă ?

Da, tu ?

Sunt stresată de sâmbătă.

Lansarea campaniei mele.

Am făcut o primă versiune a discursului meu. Ţi-am urmat sfatul.

Nu trebuie să mă asculţi tot timpul.

Poţi să arunci o privire peste asta ?

Eşti mulţumită de el ?

- Da, aşa cred, dar... - Atunci totul e bine, Naidra.

Clémence ?

Bună !

- Clémence e aici ? - Nu.

Ştii unde e ?

N-am idee. Poate lucrează de acasă.

Trebuie să răspundem săptămâna asta.

- În regulă. - Mulţumesc.

Vino.

Totul e în regulă ?

- Da, tu ? - În regulă.

Al Capone e nevinovat.

Nu poate fi Belkacem.

Procurorul ?

Da, am vorbit cu el.

Belkacem avea 11 ani când Cuaron Inc. a fost fondată.

- Îmi pare rău. - Pentru ce ?

Bârfa străzii...

Am greşit când le-am menţionat.

În regulă. Cu planul de renovare, o să lansez achiziţii obligatorii.

Esposito şi ceilalţi vor ieşi din cursă.

- Închisoarea ar fi mai bună. - O să insist la procuror.

Timpul e de partea noastră.

Închide uşa, te rog !

Timpul e de partea noastră ?

Candidez din nou.

Asta te-a deranjat ?

A fost o decizie uşor de luat.

- Nu e prea târziu acum ? - Nu.

Ce-au de spus cei de la partid ?

O să-i spun lui Messac vineri, la masă acasă.

Vino şi tu, te rog !

O va lua razna.

Nu va fi uşor, cu siguranţă.

Masa trebuie să fie perfectă.

Dar de ce ?

Poţi să vezi câtă muncă trebuie făcută aici.

Cum m-am gândit să mă opresc ?

Nu-ţi face griji. Poţi merge mai departe.

Ai o carieră frumoasă în faţă.

Poţi face multe lucruri aici, dar n-ai condus o campanie.

La sediul partidului din Paris,

ăsta e un bonus.

Şi Naidra ?

O să vorbesc cu ea.

Nu-ţi face griji, o să procedăm cum trebuie.

Ea e remarcabilă.

E greu pentru ea.

Naidra e foarte tânără.

Ţi-e teamă să fii singură ?

Cu fiul tău care s-a mutat...

Scuteşte-mă cu psihologia !

Vreau alegeri frumoase.

Bine atunci, pentru E305, avem Babayaro, 370.

Siaka, 310.

N'Gozi, 330.

Garang, 190. Liberienii, 420.

- Şi E315 ? - Mai e de lucru.

E o uşă de înlocuit şi baia de terminat.

Fă-o. Şi repede.

- Ai plătit-o pe dna Cuaron ? - Da.

Am ascultat discursul dnei primar.

O isterică.

- E dusă cu capul. - Ea sau altul...

Planul lor e o veste proastă.

Ideea ei de a renunţa la administrator... Va funcţiona ?

- Ţi-ai întrebat avocatul ? - El nu e sigur. E o zonă dificilă.

Dar Chaumette ? Te cunoaşte ?

Îl cunosc din vedere. Dar n-am vorbit niciodată.

În mod bizar, după Porte de Bagnolet, traficul se eliberează.

Prindem un pic de viteză.

Ne relaxăm, cu muzică la radio.

Mozart dezvăluie splendoarea şoselei de centură Pompidou.

Dintr-o dată,

ne apropiem de un nod rutier complex şi încep să-mi fac griji.

Mă uit pe aplicaţie să verific ieşirea pentru pământul făgăduinţei

şi, tocmai atunci, telefonul meu sună.

E preşedintele.

De două zile aşteptam acest telefon să valideze multe nominalizări.

În acelaşi timp, nu pot rata ieşirea.

Deci Catherine...

Încerc să stabilesc traseul pe telefonul meu.

Un camion uriaş în spatele meu începe să mă claxoneze.

Sunt forţat să iau repede o decizie.

Virez spre ieşirea 7a.

Mare greşeală !

Tu ai spus-o. Înainte să pot rosti un cuvânt,

preşedintele spune: "O să te sun mai târziu."

Închide.

Un coşmar.

Ne-a luat 50 de minute să parcurgem ultimii 4 km.

- Învaţă să ai răbdare. - Tu, răbdare ?

Răbdare infinită.

- Şi hotărâtă. - Răbdare infinită şi hotărâtă ?

Arma săracilor.

Şi locuitorii suburbiilor.

O să rămâi aici ?

O schimbare de decor ?

Candidez din nou.

- Nu poţi vorbi serios. - Nu mă pot opri.

Nu acum. Eu şi Yazid am discutat mult.

Ar fi o nebunie să mă opresc.

Ce e prostia asta ?

- Pierre... - Îmi pare rău, draga mea.

Clémence, campania începe mâine.

Tu şi partidul aţi ales-o pe Naidra.

N-o vei convinge să se retragă.

Nu am nevoie de Naidra sau de partid ca să câştig.

Ea nu face faţă.

Nu e adevărat şi tu ştii asta.

Ea îndeplineşte toate cerinţele.

Am crezut că eşti altfel, dar ţi-ai vinde sufletul pentru putere.

Am câştigat aici de două ori. Am dat 12 ani din viaţa mea. Respectă asta.

Respect oamenii integri.

Acum un an, te-am întrebat dacă vrei să continui.

Acum, e prea târziu.

Îmi voi lansa campania pe 22.

În regulă. Noi plecăm.

Nu.

Bravo, m-aţi păcălit.

Când am fost aici ultima oară ?

Când aţi vorbit voi două ultima oară ?

De câte ori n-ai sunat înapoi ?

Exact.

Aşa te porţi tu.

Ca o prinţesă.

Pierre are dreptate.

Găseşti timp pentru cei pe care îi preţuieşti. Eu mereu sunt într-un tunel.

- Îmi pare rău, Catherine. - Să nu-ţi pară.

Dle Chaumette, sunt Frédéric Leroux.

- Îmi pare rău că apar acum. - Sunt ocupat.

Reprezint un mic grup de contribuabili locali.

Oameni sunt preocupaţi de banii publici.

- Cum se numeşte grupul tău ? - "Vigilance 93."

- E politic ? - Nu.

O simplă iniţiativă civilă.

În special despre cazul Bernardins.

Aţi strâns şurubul şi aţi supărat oamenii.

Am auzit că primarul şi proprietarii vă dau în judecată.

O mişcare demagogică a primarului.

De necrezut !

Şi ? Adică... Aveţi de gând să ripostaţi, nu ?

Nu-mi fac griji.

A spus simplu: "Nu plec ?"

Sau ceva de genul, "Cheamă poliţia, nu plec."

N-am spus niciodată: "Sună la poliţie."

- Nu spun niciodată "poliţie". - E adevărat.

"Sună oamenii legii să mă înlăture."

N-am avut de ales cu Yazid acolo.

- De ce ? - Nu e vorba doar beton pentru el.

Reprezintă copilăria lui.

- Aţi crescut acolo ? - E în regulă.

Eram fericit, nu duceam lipsă de nimic.

Faci politică cu ce ai.

Şi astfel politica...

Ce a dus la asta ?

Obama.

Când a fost ales pentru prima dată,

Yazid a urmărit CNN-ul toată noaptea la primărie.

A tradus în direct.

Vorbeşti bine engleza ?

Vorbeşte fluent "limba Obama" oricum.

Poţi să ne ţii un mic discurs ?

- Nu acum. - Cina ziariştilor, cu Trump.

- Toată lumea îl ştie. - Eu nu.

Cum arăt acum ?

Deoarece fac parte din minoritate, am un poster cu Obama deasupra patului ?

În regulă...

Nu un discurs, o poveste.

Alice Palmer.

Cine e ?

"Obama, înainte de Obama." Prima lui campanie.

Chicago, 1996.

Barack predă dreptul constituţional,

în timp ce lucrează în districte defavorizate cu oameni din ghetouri.

Scopul pe care îl urmăreşte este legislatura statului Illinois

unde se află Alice Palmer.

Cine e Alice Palmer ?

E de culoare, o figură a mişcării drepturilor civile, în tinereţea ei

şi o democrată progresistă.

Îl susţine pe Obama ca succesor al său.

De ce un astfel de cadou ?

Ea are un ţel mai înalt, la nivel naţional.

Ţinteşte Congresul.

Ea îl prezintă, începe să-l ajute să găsească sprijin financiar.

Cu toate acestea...

Alice Palmer trebuie să facă faţă unui nou competitor în cursa pentru Congres,

fiul lui Jesse Jackson, unul din apropiaţii lui Martin Luther King.

Un nume mare.

Ce urmează să se întâmple ?

Pierre ?

Catherine ?

Fiul lui Jackson o învinge pe Alice Palmer

care îşi vrea scaunul înapoi.

Exact.

Partidul îl presează pe Obama să renunţe.

Dar el refuză.

Şase luni de propagandă electorală, strângeri de mână non-stop.

În spatele aspectului lui plăcut şi a dinţilor albi, el e nemilos.

- E o confruntare. - Un masacru.

Se joacă în ultimele 24 de ore cu semnăturile petiţiei.

Deoarece Alice Palmer a început târziu, trebuie să trişeze.

Barack suspectează o înşelătorie şi cere echipei să examineze fiecare semnătură.

Se dovedeşte că jumătate nu sunt valide.

Aşa că face o plângere.

Şi candidatura lui Alice Palmer e invalidată de colegiul electoral.

Cortina finală.

Şi ce s-a întâmplat cu Alice Palmer ?

Câteva rânduri triste

în biografia unuia din cei mai mari politicieni din toate timpurile.

Nu mi-ai spus asta până acum.

Îmi place.

Bună ziua, dle Kupka !

- Ce vrei ? - Am fost îngrijorat. Eşti în regulă ?

De ce întrebi ?

Pinul ţi-a ajuns la fund.

Acele trebuie să te înţepe.

Primarul le-a ţinut un discurs frumos celor din Bernardins.

Am auzit.

Te-a criticat cu furie. A durat ore în şir.

Politicienii ăştia...

Nu pot să cred cât de cinici sunt.

Dle Chaumette, nu înţeleg.

Tot discursul primarului...

E o porcărie ?

Bineînţeles. Ştie că ideea de a mă concedia e un simulacru.

Jocul a fost jucat cu mult timp în urmă în Echirolles.

Am văzut jocul ăsta.

Am citit precedentul.

M-a interesat în acel moment, deci eu...

Remaniere: 4 noi miniştri, 6 secretari de stat.

MAI DEPARTE ÎMPREUNĂ

E bine. Poţi să-l publici.

- Alo ? - Yaz.

Ajută-mă. Primăria mă termină.

Cotaţia mea e perfectă.

- Cel mai bun preţ posibil. - Ce e asta, Kamel ?

Securitate pentru campionatul de volei.

M-au refuzat direct. Ce se întâmplă ?

Pot să te sun mai târziu ? Sunt ocupat.

Nu mă lua aşa !

Firma mea are nevoie de asta.

Ăsta nu e domeniul meu.

Care nenorocit are nevoie de mită să încheie o afacere ?

Yazid, fă-mi o favoare măcar o dată.

Care e idea invitaţiilor la licitaţie ?

Nu ştiu. Să aleagă cea mai bună ofertă.

Şi să prevină presiunea, să nu-mi mai faci zile fripte.

Eşti bine ?

Planul de renovare a eşuat.

Poftim ?

De ce ?

Taxele lunare.

N-au plătit ?

Nu suficient.

Kupka trebuie să-şi fi dat seama.

Nu răspunde la telefon.

S-a terminat. Fără subvenţii.

- Avem câteva zile. - Nu.

Preşedintele ţine un discurs mâine, la 11:30, înainte să anunţe.

- Ce a spus Narvaux ? - M-au sunat de la cabinetul lui.

Spun că planul e oprit ?

Nu, până e oficial, dar e ca şi oprit.

Dă-i un telefon.

- Cui ? - Lui Narvaux.

Nu.

- Vorbiţi unul cu altul. - N-are rost, e prea târziu.

- Nu poţi să ştii. - Ştiu.

Fără o declaraţie oficială...

Vom câştiga alegerile, atunci o să luptăm.

Vom obţine subvenţia.

- Ce ai vrut ? - La naiba, Clémence !

- Convinge-l. - Ştiu cum funcţionează.

Am reacţionat prea târziu.

- De ce nu încerci ? - Pentru că n-are rost !

Tipul e laş.

Ministerul de finanţe îi face greutăţi, deci noi îi dăm în cap !

- S-a terminat. - Sunt 63 de milioane de euro.

Renunţăm fără să reacţionăm ?

N-am fost crescut în felul ăsta şi nici tu.

- Opreşte-te acum ! - Vreau să înţeleg.

Nu, îmi ţii teorii.

O să aud altă poveste drăguţă a ta ?

Profiţi de orice şansă pe care o ai ca să arăţi cât de deştept eşti.

Politica e de asemenea despre jocul de glezne.

- Serios ? - Da, serios.

Deci poţi să mergi la petrecerea sârbilor pentru mine ?

Am multă treabă.

Putem câştiga voturi şi acolo.

Bună ziua !

Yazid Jabbi.

- Bucuros de cunoştinţă. - La fel.

Bună.

Yazid Jabbi, reprezentantul primarului.

- Ceva de băut ? - Te rog !

Bună ! La fel ca el.

Ce s-a întâmplat ?

Asta înseamnă mamă. "Fir-ar mă-ta", nu ?

Multe înjurături...

- Însemnând ? - Rădăcinile, sângele şi familia.

Arborele genealogic ! În felul ăsta le ai pe toate.

E complet.

- O lovitură grea cu pumnul ? Yazid ? - Da, o lovitură puternică cu pumnul.

A sângerat mult.

Ai depus plângere ?

A trebuit să-l duc la spital pentru cusături.

Au găsit un os rupt. Arată-i.

- Te-ai dus la poliţie ? - M-am gândit la asta.

Băieţii mei au văzut. Pot depune mărturie.

Dar ţin la Yazid. Ne cunoaştem de mult.

Spre deosebire de alţii, vreau să te văd realeasă.

Nu prea înţeleg.

De ce eşti aici ?

Să vorbesc deschis.

Şeful tău de cabinet atacă minorii.

Îţi imaginezi consecinţele ?

Ştirile circulă repede pe reţelele de socializare.

Nu lăsa să strice alegerile.

Au spus că deschiderea unei şcoli "a doua şansă" e imposibilă.

Au spus că renovarea lotului 44 era imposibilă.

Au spus că reducerea datoriei oraşului fără taxe în plus era imposibilă.

Cuvântul "imposibil" pare să fie o provocare pentru adaptabilitatea noastră.

Ştim de ce iubim oraşul ăsta.

De ce continuăm să luptăm şi de ce nu vom renunţa niciodată.

Până ieşim victorioşi !

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Unde ai fost ?

Amicul tău Kamel a venit la Clémence cu un copil pe care spune că l-ai lovit.

A ameninţat că face plângere.

Nu l-am lovit pe nimeni.

Bine. Problema nu e adevărul.

Îmi pare rău, Clémence.

- Nu l-am lovit. - Ştiu.

Wayne a provocat pagube în Oléron ?

Nu cred.

Soluţia e simplă.

Concediază-mă şi depune plângere pentru tentativă de deturnare de fonduri.

Fii transparentă pentru campanie.

Aş fi putut face asta, dar am hotărât altfel.

- Adică ? - Adică...

Kamel se va implica în serviciul de pază

şi nimeni nu depune plângere.

Mulţumesc.

Ăsta e un "mulţumesc " mic.

Demisionez, Clémence.

Nu mă simt în stare să conduc o campanie.

O să fie mai uşor fără mine.

Dle Yaz !

Am întârziat, am fost ocupat cu copiii. Am ratat discursul ?

- Trebuie să plec. - Aşteaptă.

Ştiu cine e marele şef.

- Cine ? - "Darth Vador."

L-ai vrut pe şeful lui Esposito.

A trebuit să fiu drăguţ cu un nemernic a unei fost iubite.

Jean-Marc Forgeat. Adresa lui.

Cu plăcere.

Oamenii se ajută unii pe alţi.

Nu-l bate şi pe ăsta.

Hai să vedem în ce stare este !

Aici. Lăbuţa ta...

Se mişcă frumos. O să-ţi dăm drumul.

Meriţi.

Nu-ţi face griji, dna Vogel.

Lăbuţa nu-l mai doare. Uitaţi-vă !

- Mulţumesc, dle doctor. - La revedere, doamnă.

Pot să vă ajut cu ceva ? Mă pregătesc să închid.

- Sunteţi dl Forgeat ? - Da.

- Ce doriţi ? - O mică informaţie.

Caut ceva de închiriat.

La Les Bernardins.

Mă puteţi ajuta ?

Îmi pare rău.

Am nevoie cam de 10 mp,

la 600 sau 700 de euro, sordid desigur, cu...

insecte şi gândaci de bucătărie.

Pleacă naibii de aici !

Găseşte-mi asta.

- Ai nevoie de maşină ? - O să merg pe jos. Noapte bună !

Noapte bună, Clémence !

- Da, Pierre. - Ce mai faci ?

Tocmai mi-am lansat campania.

Prim-ministrul mi-a tras un perdaf, aşa că vreau să mă asculţi.

Ascult.

Vrei să rămâi în politică ? Nicio problemă.

Dar cu o schimbare. Avem o ofertă pentru tine.

Primar e cel mai bun post.

Am auzit că ai vrut să fii ministru.

Ce zici de senat ?

Nu e o ofertă, e un cadou.

Renunţă pentru Naidra

şi, peste 10 luni, obţii locul tău în senat.

Senatul duhneşte a moarte.

Cinci minute, Michel.

Doar cinci minute.

Bună seara, Karine !

Mâine o şedinţă la Elysée se va pronunţa cu privire la Les Bernardins.

Câteva minute, dar tot mai putem câştiga.

Punem în scena cel mai mare jaf.

O şansă de 80%...

Ştiu. Clémence a minţit. Şi eu.

Stai jos.

Mulţumesc, Karine.

Michel, ai avut dreptate.

Despre Clémence şi despre mine. Dar ea nu ştie că am venit aici.

Trebuie să-l plătim pe Chaumette.

Oamenii au crezut. Am avut cecurile.

Le-am rupt.

Nu-i nimic.

E ora 21:00, momentul perfect.

Vom merge din uşă în uşă, luăm cecurile, plăteşti

şi mâine vedem dacă obţinem subvenţia.

Dacă nu, oprim cecurile.

Nu poţi pierde.

- Nu ? - Nu.

Esposito ţi-a dat asta ?

Da.

...nu pot să cred cât de cinici pot fi.

Dle Chaumette, nu înţeleg.

Întregul discurs al primarului e o prostie ?

Bineînţeles.

Ea ştie că ideea de a mă concedia e un simulacru.

Jocul a fost jucat cu mult timp în urmă în Echirolles.

Ai renunţat la asta ?

L-am văzut pe şeful lui Esposito. E un bun veterinar.

Lucrează într-o clinică frumoasă şi tratează câini frumoşi,

când nu exploatează imigranţi.

Primăria ţi-a tras-o, acum îi laşi pe nenorociţii ăia să ţi-o tragă ?

E în regulă ? Trăieşti cu asta ?

Ce facem acum, Michel ? Renunţăm la tot ?

Nu sunt de acord.

N-o să recuperezi 160 de cecuri diseară.

Oamenii se culcă devreme.

Bună seara ! Scuze de deranj. Poate ne-am mai întâlnit.

Sunt Yazid Jabbi de la primărie.

Lucrez la reabilitarea acestui complex.

- Sunteţi proprietara apartamentului ? - Fratele meu e proprietar.

- Pot să-l văd ? - E plecat.

Vine vineri.

În regulă, o seară bună. Scuze de deranj.

Nu...

Au un bebeluş.

Am lista acasă.

- Facem ce putem prin telefon. - Mulţumesc.

Nu-ţi mai răci gura.

N-are rost.

Mi-ar plăcea s-o văd pe Naidra. Ţipă când o sun.

- "Fă loc celor tineri" ? - Îţi schimbi părerea, deci las-o baltă.

Realizezi că o să-i laşi pe duşmanii noştri să câştige cheia oraşului ?

Tu şi Naidra vă anulaţi una pe alta. O să vă distrugeţi.

Cariera ta o să se sfârşească

cu o înfrângere asupra căreia să reflectezi tot restul zilelor tale.

- Ce face Catherine ? - Minunat. Şi Yazid ?

Nu e omul meu.

Am observat seara trecută.

- E mai bine acum ? - L-am concediat, de fapt.

Atunci pot să-l iau eu ?

E genial, cu un profil interesant.

L-ar interesa să facă parte din cabinetul ministrului ?

E ceea ce visează.

L-am ţinut aproape de mine prea mult timp. Cred că detestă asta.

Ar fi în elementul lui la Paris.

Va dura ceva timp, dar o să renovăm totul.

Structura, sistemul de încălzire, liftul,

zugrăvitul, izolaţia.

Locul ăsta va deveni mai curat şi mai sigur.

Costul total este 63 de milioane de euro.

- Pentru tot. - Nimic nu e oficial.

- Eşti de la primărie ? - Da.

Nu-ţi dau un cec.

Ne-au vândut vise înainte.

Ăsta nu e un vis, e ceva concret.

Chiar credeţi că va merge ?

Nu mă îndoiesc.

Coordonatorul proiectului "Un Paris Măreţ" promite...

Auzim asta de 10 ani.

Nu e vorba de 10 ani, ci de 24 de ore.

Mulţumesc că aţi sunat.

Numele lui e Yazid.

O să fie acolo în 10 minute.

Mergi în clădirea C. Etajul 8.

Bouzini.

Nu, nu ne răzgândim, jur.

Uită de Chaumette, obiectivul nostru e subvenţia.

Bună seara !

Scuze, v-am trezit.

Preşedintele ? Serios ?

Nu va examina proiectul, dar îl va valida.

El va decide.

Intră !

Bună ziua, doamnă ! Yazid Jabbi, reprezentantul primăriei.

Scuze că vă deranjăm atât de târziu.

- Nicio problemă. - Noapte bună !

Cu plăcere.

- Mulţumesc. - La revedere.

Mulţumesc. La revedere.

Bună ziua, doamnă !

Mulţumesc, dna Gorakis.

Arată-mi costumul.

Frumos.

Munciţi din greu la primărie.

Mereu aţi făcut treabă bună la şcoală.

Vă ţin la curent.

Dna Ben Youssef a avut doar jumătate.

Îi luăm oricum.

95, 96, 97...

Nici măcar 100.

Trebuie să ajung la muncă.

Mă descurc.

A luat numai banii în numerar.

Cât ?

4,530.

- Nu dau de el. - Nici eu.

Yazid are probleme financiare ?

Nu e acasă.

Vecinii nu l-au văzut.

Dar Justyna de la recepţie l-a văzut mai devreme la Les Bernardins.

Era cu Kupka.

Ce facem ?

Clémence ?

- Sun la poliţie ? - Nu.

O să aştept telefonul tău.

Mă voi ocupa săptămâna asta.

O zi bună.

Trebuie să ştiu ce sumă datorează fiecare proprietar.

- La Les Bernardins ? - Da.

Ce e asta ?

Am nevoie de chitanţă.

Chitanţă ? Pentru cine ?

Să primim subvenţie. Uite !

97 de cecuri frumoase.

Nu vor fi suficiente, dle Jabbi.

Dar aici, avem 4,500 în numerar.

Proprietarii vor plăti.

O să primesc restul până diseară. Am nevoie de o chitanţă.

E o reuniune la Elysée la ora 11:30.

Dle Chaumette...

Nu te-ai săturat de asta ?

Nu vrei un final fericit ?

Toţi am vrea o baghetă magică, dle Jabbi.

Corect...

Ce am ? 20 de cecuri. Pentru sumele cele mai mari.

Familia Sayadas cât datorează ?

634,30 de euro.

- De unde ştiu că poţi acoperi asta ? - Notează în scris.

Scrie: "Primit, X euro,"

"sub rezerva încasării cecului, etc."

O să fii acoperit.

Alo, sunt Yazid Jabbi.

Lăsaţi un mesaj şi vă sun eu.

Yazid, sună-mă.

Unde eşti ? Ce încerci să dovedeşti ?

- Bună ziua, domnule ! - Bună ziua !

Pot să văd un act, vă rog ?

Yazid Jabbi. Paşaportul meu. Şi cardul meu de la primărie.

Perfect.

Nu am o programare, dar trebuie să-l văd

pe Jérôme Narvaux, de la "Un Paris Măreţ".

Se întâlneşte cu preşedintele în 30 de minute şi trebuie să-l văd.

- Poţi să-i spui că sunt aici ? - Îmi pare rău, domnule, nu se poate.

Am un document cheie pentru decizia preşedintelui.

Înţeleg. Sunaţi persoana de contact care-l va suna pe PA,

care îmi va spune să vă las să intraţi...

Exact asta am făcut, fără să primesc răspuns. Cred că are telefonul închis.

Îl cunosc bine. Trebuie să schimb câteva cuvinte.

Anunţă-l că sunt aici. Nu mă mişc, aştept.

Îmi pare rău, domnule. Bună ziua, dle Verdier !

Înţeleg.

O să vă rog un singur lucru.

Puteţi să-i duceţi acest document ?

Viitorul complexului de locuinţe şi 3.000 de oameni depind de asta.

Dl Narvaux trebuie să-l primească acum. Te rog !

Îmi pare rău, domnule.

Trebuie să plecaţi.

Vă rog !

- O zi bună, domnule. - La fel.

Bine...

Vreau să vă mulţumesc amândurora pentru că aţi venit astăzi.

N-o să ne prefacem, Naidra.

O să repet ce am spus, cu Clémence aici.

Ce a făcut e ruşinos. Nu există alt cuvânt.

Servesc un partid cu reguli.

Regulile garantează reînnoirea, care garantează democraţia.

Altfel, e o junglă.

Doamnă, sunt Yazid Jabbi, vă amintiţi de mine ?

Planul de renovare Bernardins prezentat la comisie. Mi-aţi pus întrebări.

Greşeşti.

- Nu lucraţi cu Jérôme Narvaux ? - Deloc.

Iertaţi-vă.

Eu îl cunosc pe Jérôme.

Aţi putea să-i daţi asta ? E important.

Spuneţi-i să-l sune pe Clémence Collombet.

E urgent. Aşteaptă un telefon de la el.

Vă amintiţi că l-aţi întâlnit pe tatăl meu ?

Da, am luat masa împreună la L'Alexandrie.

Era în iunie.

Acum şapte sau opt ani.

Era speriat că intru în politică.

Dar l-aţi asigurat.

I-aţi spus că mă veţi proteja.

Da, îmi amintesc.

Cum vă simţiţi ?

Vă e ruşine sau nu ?

Cred că m-ar ajuta să văd cum gândiţi.

Vei vedea într-o zi.

Sunt prea tânără ?

Face parte din asta.

Dar te vei schimba. Va trebui.

Vei folosi ce e mai bun sau ce e mai rău în tine.

Ai ales viaţa asta, Naidra.

Dispreţuindu-mă pe mine te răneşte şi pe tine.

Amintind de tatăl tău nu o să mă facă să renunţ.

- Clémence... - O să candidez oricum.

- Aşteaptă. - E vorba de Naidra, nu de mine.

Tinereţea ta e o parte a soluţiei.

Trebuie să aştepţi să fii primar.

Suntem în campanie împreună.

Eu câştig, tu rămâi adjuncta mea şi preiei pe termen mediu.

Nici glorios, nici inventiv, dar evităm un masacru. Da ?

Naidra...

Dacă niciuna nu face un efort, veţi pierde amândouă.

Clémence îşi îngroapă cariera şi tu nu faci carieră.

Aici în junglă, rămâi fără opţiuni.

Sugerez să vă întâlniţi la jumătatea drumului.

Primii trei ani pentru Clémence,

restul pentru Naidra.

Vă aşteptaţi să cer voturi şi pentru ea ?

- Jérôme ? - Am o întâlnire. Ce e ?

Ce vrei să spui ?

- Glumeşti ? - Nu. Ce se întâmplă ?

Chitanţa. Şeful echipei tale e la Elysée.

Yazid ?

E prea târziu, Clémence.

Clémence ?

- L-ai văzut pe preşedinte ? - Sunt pe cale să o fac.

Perfect, poţi să respecţi înţelegerea noastră.

- Înţelegerea noastră... - Nu e prea târziu să te ţii de cuvânt.

Ai taxele, e rândul tău să muţi.

Nu, Clémence. S-a terminat.

Te-a emoţionat gândul că ai putea să-mi schimbi viaţa ?

Clémence, ţi-am spus, îmi pare rău.

Nu poţi crea un minister.

Dar poţi salva un oraş de la ruină şi ăsta e lucrul care contează.

Cum fac asta ? De unde să iau milioanele ?

Melun, Grigny, St Denis ?

Îl jefuiesc pe Peter să-l plătesc pe Paul ?

Nu-mi pasă cum faci, atâta timp cât te ţii de cuvânt !

Clémence, sunt ocupat. Trebuie să închid.

Vrei să mă retrag pentru ea ?

Sună-l pe prim-ministru.

Ce să spun ?

Spune-i să-l sune acum pe Narvaux, să valideze planul nostru de renovare.

Elysée decide în două minute.

În schimb, eu o să mă retrag.

Ne pasă de complexul vostru, dar tu confunzi lucrurile.

Să reluăm de unde am rămas.

Sună-l sau uită tot ce am spus.

O să candidez independentă. Îmi pare rău, Naidra.

Eşti nebună.

Pur şi simplu, nebună.

Ar trebui să mă supun unei nebune capricioasă ?

Haide, un ultim efort să scapi de nebună.

Doamnelor şi domnilor, urmează să începem.

Da, desigur.

Foarte bine. O să mă ocup de asta, dle prim-ministru.

Jérôme...

Trebuie să discutăm despre Les Bernardins.

Alegerile municipale: Clémence Collombet se retrage...

PROIECTUL UN PARIS MĂREŢ

PLANUL DE LOCUINŢE

E aici.

Michel...

...în regiunea Seine et Marne, La Grande Borne,

Le Clos St Lazare şi Les Bernardins în suburbiile Parisului.

În total, 380 de milioane de euro vor fi folosite

pentru a salva aceste complexe de la degradare urbană...