Original subtitles

subtitrare de: mateicoman

Doamna Francisca!

- Doamna Francisca! - Ce?

- E radioul tău? - Da.

- Minte? - Nu, nu.

A spus premiile de săptămâna asta?

Acum, într-o clipă!

- Vrei să le notez? - Nu.

Pune radioul un pic mai tare. Le aud de aici.

Bine!

"Singurele televizoare din lume echipate cu sunet stereo.

Cele mai recente evoluții în domeniul cercetării...".

Radioul ăla!

Hei! Radioul ăla! La ora asta!

Bine!

Ne vedem mai târziu, bunicule!

Ne vedem mai târziu, fetițo! Și frații tăi?

- Sunt acolo! - Îmi pare rău, dar am întârziat!

- Mercedes! - Vin!

- Ne vedem mai târziu, bunicule. - Bună, Carlitos.

- Stai, omule! - Mă grăbesc!

Ce doreşti?

- Unde ai pus cămașa albă? - A! Cămașa e murdară.

Dar, femeie, nu știi că azi e zi de încasări?

Mercedes, micul dejun! Este, de asemenea, manie.

De fiecare dată când mergi la mutualitate trebuie să-ți pui cămașă albă.

- Pentru a merge mai prezentabil, femeie! - Pentru cei patru grași...

- Mercedes, plec! - Vin imediat, omule!

- Dar, oricum... - Oricum nu e acolo.

Tu și nepoții tăi sunteți patru care o dau în bară

și am doar două mâini.

Bine, voi lua alta!

Mulțumesc, dle!

La revedere, până luna viitoare!

- Bună dimineața! - La revedere!

- La revedere! - La revedere!

Bună ziua, doamnă Pura!

De ce zici asta, Don Benito? Ce e bun în asta?

Ce?

Scările astea trebuie să omoare pe cineva.

- Când vor repara liftul ăla? - Fă ce fac eu, urcă mai încet.

Da, și îmi închid geamul, așa au vrut să facă luna trecută.

- Ce înseamnă asta? - Vezi tu, e stricat.

Dar nu ți-e rușine?

Cum o să urc două etaje cu reumatismul meu?

- Nu știu, mai încet. - Fără încetineală, fără tromboane!

Prefer să plec fără să fiu plătit.

Bună dimineaţa!

Hei, bunicule!

- Vino! - Eu?

- Da, vino! - Cu tine? Unde?

Vino!

- Hei, dar unde...? - Mergi și vino cu mine.

Să mergem!

- Vino! - În cușca aia?

Treci!

- Ascultă, ăsta e un abuz! - Ce?

Asta, că este lift și unii dintre noi trebuie să meargă pe jos.

Nu e lift.

Este pentru serviciu privat.

- Așa... - Fumezi?

Bineînțeles că fumez.

Mergi acolo!

- Acolo? - Da.

Bună ziua, prieteni!

Bună ziua! Ce mai zici, Don Augusto?

Bine, bine, Tirandillo!

Hei, don Augusto,

nu te-ai săturat de urcat scările?

De urcat pe scări? Cine, eu?

Haide, omule, am urcat cu liftul!

- Cu liftul? - Da.

- Care? - Serviciu privat, prietene!

Atunci, va trebui să vină el să încaseze.

- Îmi pare rău, dar... - Îmi pare rău.

Și tu ce vrei? Să-l scot din pat?

Nu știu ce ai de făcut, dacă trebuie să-l dai jos din pat.

- Am spus că nu pot face nimic. - Ai putea face ceva.

Lăsați, doamnă! Eu respect regulamentul.

Ascultă, e vegheat în fiece moment.

Un motiv în plus! În primul rând, beneficiarul este în ultimul stadiu.

În al doilea rând, nu este o rudă de sânge. În al treilea rând, nu are autorizație.

Haide, te rog să faci loc celorlalți care așteaptă.

- Atunci, ce pot face? - O să vezi!

Cel care nu poate face nimic sunt eu! Regulamentul este regulament!

Următorul!

- Scuzați-mă, domnișoară. - Ce vrei?

- A cui rudă ești? - A lui don Felipe González.

- Îl cunoști? - Desigur! Ce s-a întâmplat?

- Își dă ultima suflare! - Stai puțin, stai!

Și unde este?

- La tine? - În provincie!

Cine-i? Fiica lui?

Nu, nu, o nepoată, cred, sau ceva asemănător.

Bietul om! Atât de bine arăta!

Da, arăta bine, dar are peste 90 de ani.

Trebuia să se întâmple într-o zi!

Vreți să mergem să-l vedem?

Uitați-vă acolo, eu voi căuta pe partea asta.

Este aici!

Bună!

Don Felipe, ce bine arăți!

Benito!

- Ați văzut-o pe nepoata mea? - Ne-a spus că ești aici.

- Cum îți este? - Bine, bine!

Știi că doctorul

mă lasă să mănânc

- creveți gătiți? - Omule!

Ce mă bucur!

Hei,

de ce nu-i ceri voie sorei

- să-mi aduci cidru? - Nu are voie.

Nu are, nu are!

Sunt mici, răi și nu vor să-mi dea.

Nu, omule... Nu e în interesul tău.

E în interesul meu.

Doctorul mi-a spus, da, și să fumez, dacă vreau!

Bine, ți-aducem.

Dar sora nu vrea să...

Ce viață!

Cred că ar trebui să-i aducem.

Dar ai văzut cum e bietul om? Dacă mănâncă...

Da, ştiu. S-ar putea să fie ultima lui dorință.

O să-i cumpărăm un trabuc și niște creveți pe ascuns, nu?

Este nevoie de puțin.

Cine știe cum va fi îngropat?

- Dacă ar fi să cerem un avans... - Nu știu cui.

- Oricum, vom încerca. - Dar va fi inutil, vei vedea.

Ne-am întors, Don Felipe.

O să-ți aducem creveți și un trabuc.

- Chiar? - Da, domnule!

Și cidru,

ceea ce mi va face bine la tensiune.

- Da, domnule, și asta. - Uite banii pentru trabuc!

- Tu nu vii? - Nu, mai bine rămân cu el.

E foarte singur, săracul!

- Trabuc Havana! - Da, omule, ne vedem mai târziu.

- O să întârzie? - Aproape deloc.

Dormi, că-ți țin companie.

Și dacă adorm, îmi vor aduce niște creveți și trabucul?

Sigur că da, omule, sigur!

Domnilor, vă rog să fiți succinți.

- Se termină programul. - Vedeți...

Este vorba de un pensionar, don Felipe González.

- Da, da. - Îi e foarte rău.

Mai mult decât rău, foarte grav.

Aproape cu un picior aici și unul în celălalt cartier.

Asta este!

Și vrem să vă întrebăm dacă se poate

- să luăm un avans pentru el. - Negativ!

Înțeleg asta.

Nu este primul caz care se prezintă, nici ultimul, desigur.

Sunteți și voi pensionari, nu-i așa?

- Da, domnule. - Deci, știți asta mai bine decât mine.

Este necesară prezența persoanei în cauză.

- Nu se poate mișca. - Da, da.

Prezența sau o autorizație legalizată și...

Nici măcar nu are puterea să semneze!

Și un certificat ștampilat de colegiul medicilor,

plus asigurarea cu polița corespunzătoare.

Da, da. Și certificatul de lipsă a veniturilor,

speranța de viață și susținerea sărăciei.

Da, toate astea plus un document care dovedește urgența.

Și scopul pentru care va fi destinat, înțelegeți?

Pentru speranța de viață va trebui să se grăbească.

Cât despre urgență, s-ar putea să nu înțelegeți...

Lipsește-mă! Sigur că înțeleg!

Deci, nu există altă soluție decât asta?

Dacă ar fi după mine...

Dar trebuie să dau socoteală pentru tot în fața consiliului de administrație.

- Și, în fine... - Bine, vom încerca să ajungem la timp.

- Repet, eu nu... - Nu, v-am înțeles.

Speranța de viață, certificat de urgență, certificat de sărăcie,

un alt certificat care certifică faptul că certificatul este bun...

Nu da altă întorsătură, te rog.

Și polițe, da.

Multe polițe, zeci de polițe!

Regulamentul este regulament!

- Buna dimineaţa! - Buna dimineaţa!

Regulament, certificate, polițe, documente,

legalizări... tromboane!

Ți-am spus deja, reglementează totul atâta timp cât...

Totul în afară de moarte. Asta nu e conform cu polițele.

Când te aștepți mai puțin, mori!

Păcat, serios!

- Bună ziua! - Poftă bună!

- Dacă vă place! - Don Benito!

Uite cine-i acolo!

- Nici un ban! - Nu mai este necesar.

Pentru că...?

Săracul!

La jumătate de oră după ce ați plecat, era ca o păsărică.

- Și cum o să-l îngroape? - Vă imaginați!

Slavă Domnului că nu l-au dus la morgă.

Vezi că în viață trebuie să fii avertizat?

Știi, după ce mori, cui îi pasă?

Cum adică cui îi pasă? Nu contează, departe de asta.

- Când e înmormântarea? - Mâine la ora patru.

- Ești supărat? - Ăsta remediu!

Ne vedem acolo.

- Știi ce cred eu? - Nu.

Sunt niște porci! Asta!

- Acesta este regulamentul. - Da.

Dar imaginează-ți dacă ți s-ar fi întâmplat ție.

- Sau ție! - Este același lucru!

Am plătit bine, când am putut.

Când am plătit, pesetas era pesetas,

nu ca acum, că nu valorează un real.

În plus, mutualitatea este o societate pe acțiuni

- și nu e nimic de făcut. - Nimic?

Du-te, dacă există!

Ei merită un avertisment,

căci banii vor zbura la ei peste noapte.

Ce vor zbura? Am fost aranjați.

Știi ce aș face, dacă aș purta pantaloni? Ei?

- Știi ce aș face? - Nu, nu știu ce ai face.

Aș fura!

Și să nu crezi că voi regreta!

Vă las, doamnă Pura.

Locuiesc aici, acolo sus, la trei!

- În pensiunea aia. - Ce toantă!

Trebuie să fie și foarte târziu.

De ce nu vii într-o dimineață la El Retiro?

Merg în fiecare zi cu nepoata mea. E un soare foarte bun.

Da, vin, vin. La revedere, doamnă Pura!

La revedere!

- A! Hei! - Da!

Cât te-a costat trabucul?

- 25 pesetas. - Dă-mi-l!

- Ai de gând să-l fumezi? - Cine știe?

Ce amuzant!

Puritatea a zburat! PENSIUNEA "CONCHA"

În decembrie mă duc în "turneu" în provincie.

Pentru a deveni conducătorul tenorilor?

Am fost rugat să merg, nu pot refuza.

Ar trebui să vii cu noi, nu?

- Era să explodez. - Don Augusto s-ar distra mai bine.

Hei, don Augusto!

- Don Augusto! - Ce?

Vă strigă.

Nimic. Doriți să veniți în compania noastră?

Compania!

Cel mai bun lucru al meu, combinațiile.

- Să spună Dorita. - Nu știu, nu am văzut încă.

- Ce, este transparentă? - Da, cu câteva puncte pe aici.

Un pic mai mult, Dorita!

Bine, bine, aceasta este o casă decentă!

Să vedem când ne arătați sexul, dle Martinez.

Când vrei, frumoaso! Vino în camera mea!

- Concha, azi voi întârzia la cină. - Bine.

Cinematografia!

- Asta e adevărată barbarie. - Nu știu de ce spui asta.

De ce? Fiindcă

oamenii învață lucruri rele în filme.

Războaie, împușcături, crime, da!

Oamenii învață chiar să fure în filme.

Îți spun eu că nu, omule! L-aș interpreta pe Di Stéfano.

Cum vrei să pierd? Aș juca cu Malaga.

Trebuie să recunoști că au trecut ani.

Nu despre asta e vorba.

- Înțelegi. - Nu înțeleg!

- Mă scuzați! - Uită-te în ziar!

- Permiteți? - Sigur că da, domnule.

Mulţumesc mult! Dumnezeule mare!

Ce m-am gândit!

- Un pește mare! - A, da?

Vedeți,

necrolog de jumătate de pagină.

Prima înmormântare specială!

O nimica, costă 6 sau 7000.

- Ăsta sigur nu a fost de la mutualitate! - Așa e!

"Am o păpușă îmbrăcată în albastru...".

- Mamă! - Vin acum!

"Cu cămașa ei mică și fustița. Am scos-o la plimbare...".

Îmi acorzi un moment?

Ia! Uite banii!

- Eu îi am pe ai mei. - Bine.

Și vezi să-i cumperi niște chiloței copilului,

- că nu are. - Da.

Să plătești chitanța pentru sfânta înmormântare.

- Da. - A!

Și nu uita să-i cumperi pantofi soțului tău,

că vezi cum îi poartă.

- Și mâine pui pentru prânz, nu? - Ce mănânc, plătesc cu vârf și îndesat.

De câți ani nu ați fost la piață, doamnă Pura?

Să nu crezi că mă sperii.

Ce trebuie să știi este să administrezi!

Cei 2500 pe care îi câștigă fiul meu,

pentru tine și pentru copilul pe care îl aveți.

Da.

- Risipesc. - Tot ce-ți spun

este că, atunci când m-am căsătorit, soțul meu câștiga 300 pesetas pe lună

și am trăit bine.

De ce nu te uiți la anii în care trăim?

Haide, mănâncă, ai o îmbucătură!

Din păcate...

Mulțumesc!

Jolín, ce lux, mamă!

Desigur! Femeile de azi...

- Ce vrei să spui? - Nimic.

Soția ta!

- E mână spartă. - A, da!

Hai, mănâncă, se răcește!

- O țigară? - Mulțumesc!

Pentru cine e?

Amin!

Desigur, oamenii care trăiesc în America se îmbogățesc.

Da, asta e viața!

Bună ziua! S-a terminat, vii?

Am fost încântat să văd mausoleul.

- La revedere și mulțumesc! - Pentru nimic, omule!

- Să mergem! - Da.

- Pe aici! - Nu cunosc.

Uite, ce minune!

Este mausoleul marchizului de Muro.

- Marmură autentică de Carrara! - Scump, nu-i așa?

Pfiu! Un milionar!

Chestia asta cu mausoleul e barbară.

Îl vezi pe ăsta? Este al generalului Santisteban.

A costat 400.000 de pesetas, înainte de război!

- Dar al tău? - Nimic!

Mi s-a părut foarte ieftin pentru mine și soția mea.

Dar, privește!

- Foarte tare, nu? - E! Un vis!

Don Benito, ești omul pe care-l caut.

Și eu sunt omul de care ai nevoie

- pentru a ieși din belele. Da, domnule! - Cum?

O să-ți explic.

Mă gândeam,

să zicem, la o afacere, un lucru, un...

- Ai pe ce să te sprijini. - E nevoie de foarte puțini bani!

Doar o parte din ce ai economisit.

Mi-am folosit mijloacele, inteligența...

- Bine... - Stai, omule, stai!

M-am gândit bine. Afacerea e sigură.

Și apoi, deducem cheltuielile, atât pentru unul, San Bruno.

În afară de faptul că nu am bani pentru investiții...

- Pentru asta da, omule, pentru asta da! - Dar explică-mi! Despre ce e vorba?

Un jaf!

Liniștește-te, liniștește-te, omule!

Liniștește-te!

- Cum ai spus? - Am spus un jaf.

- J, A, F! Ai înțeles? - Nu.

Nu mă lua în râs.

Ascultă, don Benito, nu glumesc, vorbesc foarte serios.

Atunci, cel mai bine e să mergi la un doctor.

- Știu unul... - Hei, o clipă!

Nu sunt nebun de legat. Vrei să mă asculți sau nu?

Hai, zi înainte!

Haide, spune imediat!

A! De ce, începe să te intereseze?

Da!

Știam deja asta!

Iată care este chestia.

Este vorba de a fura de la mutualitate.

De ce nu de la Banca Spaniei? Acum...

Pentru că Banca Spaniei este foarte bine păzită.

- A! Și mutualitatea nu! - Adevărat, mutualitatea nu!

Da, ca întotdeauna.

Un pistol, mâinile sus, toată lumea cu fața la perete,

toată lumea speriată de moarte și tu...

- Ori mă lași să vorbesc, ori plec! - Bine!

În primul rând, mutualitatea este, uneori, goală.

- Și încuiată. - Și dacă ar putea fi deschisă?

- Omule! - Nu, nu, zi, zi!

Ai spus-o într-un mod în care...

Așadar, ești la fel de hoț ca și mine

- sau ca acel domn sau acela! - Bine, bine, fără supărare!

Fără, dacă nu e ofensă. Uite, don Benito!

Sunt lucruri care sunt greșite și lucruri care sunt corecte.

Și știi cum se spune, oricine fură de la un hoț...

- Are 100 de ani de iertare! - Așa e!

Și, la urma urmei, ce sunt societățile mutuale?

- Hoți! - Atunci, dacă furăm de la ei,

ne răzbunăm pentru ceea ce ne fac ei.

Bine. Sunt la fel de nerușinat ca și tine

sau pot deveni unul, de acord. Și ce?

Să le luăm pe rând.

Mi-am dat seama ieri.

Mi-am dat seama datorită ideii dnei Pura.

Să nu-mi spui că e și ea în "usturoi"!

Nu, nu, nu, doar i-a trecut prin cap

că merită să fie jefuiți.

A spus ceva cum că, dacă ar fi fost bărbat, ar fi făcut-o.

Era foarte supărată.

Am început să mă gândesc și iar să mă gândesc

și am ajuns la concluzia că furtul este posibil.

Trebuie să fiu foarte prost, căci nu înțeleg.

Uite, don Benito, m-am documentat, înțelegi?

Lasă totul în seama mea și vei vedea că merge bine.

Ce pot să-ți spun este că, dacă reușim,

ai mausoleul

și trăiești liniștit tot restul zilelor tale.

În închisoare!

Omule, nu-mi veni, acum, cu ce e mai rău.

Merge!

- Cred că ai câștigat. - Sigur.

Mă gândeam și eu

că dna Pura ne-ar putea suspecta.

- Hei! Mă auzi? - Da, da!

A spus o dată.

O fi uitat.

Este imperativ să o vedem

înainte de a lua orice decizie.

Marisita! Marisita! Vino!

Uite, iubito, acești domni sunt prieteni ai bunicii!

Ce frumoasă e! Dă-mi un pupic. Aș jura...

- Trebuie să vedem ce ai pe păr. - Jur că am-o avut pe aici.

Iat-o! Poftim, pentru tine, frumoaso!

Cum se spune?

- Haide, iubito, cum se spune? - Se spune "Altele!", nu?

- Hai, du-te și joacă-te! - Din păcate,

acești copii devin din ce în ce mai nepoliticoși.

Iar asta se ia după mama ei.

Nu te înțelegi bine cu nora ta, nu-i așa?

Nici bine, nici rău!

Eu nu-l înțeleg.

Nu știu ce a văzut fiul meu la ea, când s-a căsătorit.

Se zice că dragostea e oarbă.

Nu, oameni buni, noi suntem ciudați.

Cea ciudată e ea!

Și bietul meu fiu, un papanaș care se lasă condus.

Ea conduce.

Cea care conduce casa este ea.

Bine, dar ai pensia ta, nu-i așa?

Îi dau aproape totul.

O suferință curajoasă îmi rămâne!

Desigur, cei de la mutualitate sunt niște...

Puteți spune și voi.

Nu tu ai spus asta?

Eu?

Ce am spus?

Nimic, nimic, nimic!

Uneori, vorbești fără să gândești, iar...

Alteori gândești fără să vorbești, nu?

- Nu, dar, vezi tu... - Nu știu de ce îmi imaginez

că te gândești la ceva ce nu vrei să-mi spui.

- Nu, nu! - Nu! Dar...

- Și cum e cu mutualitatea? - A!

Doamne, ce proastă sunt!

Nu știu de ce nu mi-a trecut prin cap până acum.

Te gândești să jefuiești mutualitatea.

Vezi?

Tu ești de vină pentru că ai crescut iepurele!

Nu te enerva!

Dar tu ce crezi?

Eu? Nimic, foarte amuzant!

Bineînțeles, puteți conta pe mine.

- Ce spui? - Desigur!

Doar n-o să mă părăsești politicos, nu?

Firește că nu! Numai că...

Haide, haide, don Benito, nu există scuze!

Crezi că, dacă aș fi fost bărbat, aș fi ezitat?

Doamnă Pura, adevărul e...

- Sunt multe riscuri, înțelegi? - Da.

Acesta este un jaf fără circumstanțe atenuante.

Cu toate consecințele, mă înţelegi?

Desigur, altfel, nu ar fi distractiv.

Și când va fi?

Încă n-am făcut nimic concret.

Dar, mai presus de toate, dnă Pura, tăcere!

- Asta rămâne între noi. - Pentru numele lui Dumnezeu, don Benito!

Drept cine mă iei?

Te vom suna la telefon în orice moment.

Notezi un telefon? Scrie!

Spune!

- 23 40 40, cu 2 în față! - 40 cu 2 în față!

- Te vom suna. - Oricând doriți.

- Dnă Pura, te rog, tăcere. - Ce bărbat! Ia-l imediat.

- Pe curând, doamnă Pura! - Marisita! Vino!

Hai, frumușico, ia-ți rămas bun de la acești domni.

- La revedere, Monina! - La revedere!

- Ți-au plăcut bomboanele? - Da, dar aveau gust de medicament.

La revedere, Majica!

- Desigur, erau pentru tuse. - Să mă sunați curând!

- Așteaptă un moment! - Nimic! Nu se aude!

Sunt interferențe.

- Este pentru dvs, doamnă Pura. - Pentru mine? Cine?

- Nu a spus. Spune că e un prieten. - A, da!

- Ce-i cu mama ta? - Nu știu. De ce?

- La vârsta ei, cu prieteni! - Nu cred că e periculos.

Dacă asta o interesează,

nu știu unde ne vom opri.

- Asta îmi mai lipsea! - Las-o în pace!

- Desigur, e mama ta! - Puneam masa.

Un moment, te rog!

Spune, spune!

A, ce iluzie!

Desigur!

Nu, nu, oricând vrei!

Dar... dar...

Vom termina foarte târziu, nu-i așa?

Nu, omule, nu de asta!

De acord.

Bineînțeles că voi fi punctuală. La 10? Bine.

La revedere!

Îmi dai, te rog, cheia de la poartă?

În seara asta trebuie să ies.

Ne întâlnim în Carson City, mâine la 10.

Eu voi lua banii și-i vom împărți acolo.

Vreo obiecție?

Te-aș sfătui să-i împarți acum.

Mâine ar putea fi prea târziu,

și n-aș vrea să faci indigestie cu plumb, înțelegi?

- E o amenințare? - Nu încerca să gândești de unul singur.

- Știi că nu e treaba ta! - Nu m-aș atinge de ei, Bill!

Pot arde.

Nu vă enervați, băieți! Vor fi pentru toată lumea.

Sigur că da, nu trebuie să te enervezi!

- Nu există nici un pericol. - Jos mâinile, prietene!

Acum, spune-mi,

de unde luăm mitralierele?

Omule, pentru Dumnezeu!

Dacă nu va fi nimeni, pe cine vom amenința?

De îndată ce sună alarma,

- vor fi acolo, ca muștele. - Se deconectează!

N-ai văzut cât de simplu e?

- Și, în orice caz, fugi! - Nu, domnule, am reumatism!

- Liniște! - Omule, don Benito,

nu-mi veni acum cu alte greutăți.

- Sau suntem hoți... - Vreți să tăceți?

Asta e rău, că suntem doar niște hoți ordinari!

- Și pe deasupra, infirmi. - Să lăsăm chestia cu ordinarii, da?

Mai sunt clase!

A noastră este...

- Un fel de operă de caritate, nu-i așa? - Cam așa!

De aceea, cel mai important lucru este că suntem uniți,

că nu ne certăm niciodată.

Da, omule, nu-ți face griji!

Eu nu-mi fac griji!

Dar l-ai văzut, nu-i așa?

Un deget slăbit, un trăgaci care se apasă,

și totul e pierdut.

Important e să nu dăm înapoi.

Haideți, să mergem, că e târziu!

Alergări, sărituri, explozibili!

Ca și cum ți-ai pierde dorința! Omule, don Benito,

nu-mi spune acum că nu îndrăznești!

- Omule, îndrăznesc, cred că... - Să nu crezi nimic! Îndrăznești sau nu?

Dacă te simți prea obosit, spune așa și pace!

- Obosit, eu? - Da.

Merg. Merg unde trebuie. Priveşte!

- Ai grijă cu astmul, don Benito! - Nu, nu!

A! Stai, stai! Am uitat că am o...

Citiți asta! E foarte instructiv.

"Jaf în Kansas". Ce interesant!

Derspre seifuri scrie la pagina 33.

A, și ție! Tu ai.

Citiți bine și capitolul 13, despre noroc.

E o injecție de spirit, care îi lipsește.

Foarte drăguţ!

Acum nu trebuie decât să trecem la treabă.

Nu vă grăbiți, doamnă Pura, mai sunt multe de făcut!

Cât e ceasul, doamnă Sarita?

E trecut de 10:30!

- Trebuie să mă duc să fac mâncarea. - Eu am plecat deja.

Bună, Rosa! Ce matinală!

- Ieși azi? - Chiar acum. După cum vezi.

Atunci, am rezolvat cu fata.

Nu, azi nu o pot lua, am ceva foarte important de făcut.

Du-te, pentru Dumnezeu!

- Bună ziua! - Ce vrei?

- Azi nu e zi de casierie! - Da, ştiu.

Vreau să-mi explici un lucru.

Bine, spune ce vrei!

Am vrut un împrumut pentru un apartament.

Se pare că ne vor demola casa.

Și am găsit unul în cartierul San Juan.

Dar ne cer un avans, foarte puțin.

- 30 000 de pesetas. - Da.

Ne-am spus unul altuia acasă

- că, poate, mutualitatea... - Nu, domnule!

- Nu, ce? - Creditul!

Dar nu se acordă?

Da, celor care plătesc, dar niciodată celor plătiți.

Și tu ești unul dintre cei plătiți, presupun.

Da, domnule, o nimica toată, dar sunt plătit.

Atunci, nu este nimic de făcut.

Asta înseamnă că eu, care

am platit 47 de ani și un pic, acum...

- Asta e, da, domnule! - Cu alte cuvinte, nu am dreptul la nimic.

Să-ți încasezi pensia!

- Oricum, dacă vrei să vezi... - Nu te obosi.

Am aflat ce am vrut să știu. Bună ziua!

La revedere!

- Hei, ușa e pe aici! - Știu, omule!

Tenorio!

E o piesă bună!

Într-adevăr, ești o piesă bună!

La anii lui, cu astm...!

În ziua în care voi deveni capitalist, nu vei vedea, nici ani, nici astm.

O lună de miere minunată la Palma de Mallorca și trai.

- Cum a fost? - Ușor.

- 34 de pași. - Nu e rău.

Nu, rău e că ușa seifului este groasă.

- Și instalația? - Ce instalație?

Alarma!

- Am uitat! - Omule, du-te și vezi!

Eu? Da, mâine, la cum mă privește portarul.

- Sunt sigur că bănuiește. - Ce bănuiește?

Mă duc eu, tu du-te acasă.

După-amiază ne vom vedea la cafenea.

De ce la cafenea? Dacă se poate ști.

Pentru că ești mai calm și pentru că...

- Și pentru că don Benito plătește! - Omule, da,

plătești, dar trece-o la cheltuieli.

De ce nu mergem la Retiro, care are bănci și nu costă bani?

- Pentru dna Pura, trebuie să fii galant. - Galant și profitor!

Bine, bine, să nu ne certăm! La Retiro!

Îmi dai o țigară, ca disimulare? Știi, chestia...

Ideea e să sugi din oală.

Și chibrit?

Am, am!

Hei, l-au reparat!

- Ce? - Liftul, funcționează!

Înţeleg! Mulțumesc! Prefer să fac niște exerciții.

E foarte bine pentru reumatism.

Încă o bufniță!

- Bună dimineaţa! - Ce vrei?

Mă scuzați...

- Poți spune ce vrei? - Eu? Nimic, mulțumesc!

Mulțumesc, mulțumesc!

La revedere!

- Ce se întâmplă în această dimineață? - Nu ştiu.

Pare a fi o epidemie, nu?

Mă face să cred că s-a dezintegrat.

De unde să știu?

- Și prima frânghie? - Nu le mănânc!

- Să vedem cine! - Sunt frânghii noi.

Sunt mai puține!

- Ești o hoață! - Hoață ești tu!

- Nu-mi lipsesc! - Sunt suficiente pentru tine.

- Ce ai crezut? - Pentru câteva frânghii nenorocite...

- Nenorocite? 4 "bani" m-au costat! - Mai puțin!

Sau mai mult, sau le-ai dat pentru mai puțin?

N-am vândut nimic!

- Dora Pura! - Ce?

- Ce faci închisă acolo? - Asta,

- mă schimb! - Ieși din nou în oraș?

- Da. - Vei lua fata cu tine, nu?

- Nu, nu pot! - Să o vezi.

Nu am mai scos-o de multe zile și este foarte palidă.

Haide, nu vorbi prostii! Fata e mai sănătoasă decât un cal.

Barca 96!

- Barca 96, mai aveți două minute! - Este a noastră?

Sigur, omule, haide, întoarce-te!

Dacă nu, ne va costa un ban sau doi în plus.

Dar nu fiți la fel, domnule! Venim!

Ce manie cu bărcuța!

Haideți să vedem dacă o concretizăm.

Chestia cu jaful, când?

Vezi tu, lipsesc multe detalii.

A trecut mult timp de când nu m-am mai mărturisit.

Și nu vreau s-o fac până nu se termină totul.

- Înțelegi? - Da, foarte pios, da, doamnă.

Nu-i așa?

Nu vrei să te grăbești, don Augusto?

Ce grabă! Pentru câțiva bani nenorociți.

- Nenorociți? - Da.

Ești un risipitor.

În acest fel, nu vei ajunge niciodată la Palma de Mallorca.

Zici ca și cum ai vâsli tu.

Asta nu e o regată, domnul meu!

Ia-le dacă vrei și bagă-ți-le în nas!

Dă-le! La naiba cu avarul!

Desigur, nu ajungemm nicăieri cu argumente.

Dar ce ai crezut? Că voi fi de acord?

Spun doar că între noi trei ne putem înțelege.

Dar dacă începem să ne înfuriem, e rău.

- O voi face singur, dacă vă este frică! - Asta este!

Juanito, curajosul!

I-am invitat să colaboreze într-un moment nepotrivit, desigur.

Dar când ai visat vreodată să te distrezi atât de mult?

Ce s-ar fi făcut fără noi? Murea de dezgust!

Lucrezi nestingherit!

- Barca 96, mai aveți o jumătate de minut! - Mecachis!

Vă rugăm să vă întoarceți la debarcader!

Nu m-am mai simțit atât de bine de ani de zile.

Și la câte planuri te poți gândi pentru viitor!

Pare incredibil.

Atunci, rămâne că pot conta pe 5 tone.

Da, aproximativ 5 sau 6 t.

Cum rămâne cu casarea navei pe care ai avut-o?

Da, știi că avem în Santander nava comercială

- care trebuie casată. - M-ar fi interesat.

Asta este!

Ei? Merge?

- Prea groasă! - Bine.

Hei! Priveşte!

Vă rog să rețineți că transportul se face pe cheltuiala noastră.

Ia!

- Bunică! - Ce?

Cine sunt doamnele astea?

- Nu sunt doamne, sunt dame. - Și ce fac acolo?

Cer bani pentru pușculiță.

Într-o zi în care nici te aștepți, ai să mă vezi stând acolo,

prezidând la o masă, cu pălărie și toate cele.

Da?

Avem zahărul.

Ți-ai organizat bine mica excursie, nu?

Trebuie s-o faci pe viață, omule!

- Depinde de tine! - Desigur.

Să trecem la subiect!

Ia să vedem!

Praf de pușcă...

praf de pușcă...

Așa, cărbune pulbere, 25 g!

Și cum îl cântărim?

Nu contează, pune o linguriță.

Nu că ar fi foarte științific, dar oricum...

- Cât spune? - 25 g.

Asta-i!

Da, așa!

Și sulf, 50 g.

- Așa, da? - Da, așa.

Și 25 g de zahăr, ca pudra neagră.

Acum spune: "Amestecă și mărunțește cu pistilul."

Măiestrie!

Nu-i așa?

Ascultă, dar aici e foarte puțin.

- Nici cât un bob de năut. - Să văd.

Va trebui să dublăm doza.

Ce urmează?

Don Benito, ieși și avertizează-ne.

În niciun caz! Eu îl aprind.

Vino! Nu-mi spune prostii!

Ești mai neîndemânatic decât mine la alergat.

Eu, neîndemânatic? Și astmul tău? Haide, îl aprind eu!

Se apropie!

Fugi și anunță-mă!

Vine!

Tată, ce fitil mic!

- Dnă Pura! - Nu vă dați drept curajoși,

văd că amândoi sunteți morți de frică.

- Seamănă cu Cape Canaveral. - Să spunem.

Foc! Foc!

Hai să ne jucăm de-a războiul chimic!

Haideți! Fugiți!

Ce fel de bombă ai făcut?

- De unde să știu? - Asta e nenorocirea!

- Asta ne mai lipsea! - Vai, omule!

- Să mergem prin tunel! - Și să las soba? În niciun caz!

- Să mergem! - Nici vorbă!

Costă o grămadă de bani!

- Nu ți-o ia nimeni. - Nici vorbă!

Am plătit pentru ea!

Nu văd!

Felicitări pentru formulă, don Augusto!

Și pentru haine!

Oricum, mergi mai departe cu testele.

Cu asta?

De data asta eu mă ocup de explozibil.

- Tu? - Și de ce nu?

La urma urmei, am eșuat, nu-i așa?

Don Benito, cartușul!

Acestea sunt de calibru 6.

Mai mari, nu sunt?

Ăsta omoară elefanții, doamnă!

Ce calibru vreți?

Nu știu să-ți spun.

Fiul meu s-a dus la ferma de vânătoare

și mi-a cerut să-i trimit cartușele cele mai mari.

Nu cred că vor fi elefanți la fermă!

- Cred că cu astea... - Nu, nu!

Mai gras, mai gras!

Pușca fiului meu arată ca un tun.

Îmi pare rău, doamnă, nu există mai gras, cum spuneți dvs.

Dacă este așa...

- Câte vreți? - Depinde de preț.

- Cât costă? - 150 de pesetas.

- Cutia? - Nu, nu, unul!

E scandalos!

Dă-mi...

Dă-mi 10 și, dacă sunt bune, mă voi întoarce pentru a mai lua.

- Bună dimineața! - Ce este, don Benito?

Nimic. Treceam prin apropiere

și mi-am spus: "O să-l întreb ceva."

Să văd dacă mă puteți lămuri.

- Știți deja acest desen. - Da, da.

Mi-am spus: "Dacă am adăuga un îngeraș, acela"...

- Nu! - Nu ce?

- Ar crește mult prețul? - O prostie!

Și nu este de vânzare, este o comandă.

Dar dacă am face comandă,

cât ar costa, așa, aproximativ?

Chiar nu știu, trebuie să verific,

dar e o prostie, îți spun.

Fă-mi o favoare și verifică, da?

Cât costă unul și cât - doi, înțelegi?

Presupun că vor face o reducere, dacă cumperi doi, nu?

- Chiar nu știu! - Bine.

Interesați-vă, căci mâine trec pe aici

- pentru a afla răspunsul. - Cum doriți!

Peretele seifului - aici, aproximativ!

Și acolo, cam la 3 m,

este un alt perete, la colțul biroului.

Să vedem dacă așa este.

Acolo, acolo!

Gata!

Apoi, trasează 2 m și jumătate și asta e intrarea.

2m și jumătate, ăsta crede că sunt topograf!

- Adică, aici, nu? - Nu e departe, dar e bun și așa.

Asta e, doamnă Pura, oricând doriți!

Ia să vedem...

Când voi coborî mâna, va exploda bomba.

Da, omule!

Cum vor fi? În bancnote mari sau mici?

Calculează totul!

Sunteți pregătiți?

Bum!

Asta-i!

Un minut și 20 de secunde!

- O lăsăm baltă? - Haide, nu, nu!

Căci cu o zi înainte

trebuie să fim foarte odihniți.

Să vedem dacă reușim într-un minut.

Dar fără a trece prin pereți.

Pregătiți?

Bum!

A! Pfu!

- Bună, Dorita! - Bună, don Augusto!

În primul rând, nu-mi spune don Augusto.

Cred că aș putea fi, cel puțin, soțul tău.

- Omule! Mult, mult! - Totul se află în cristal.

Sau nu arăt bine?

Întotdeauna arăți bine, bunicule.

Hei, Dorita, apropo,

vreau să merg câteva zile la Mallorca.

Și mă gândeam... Vrei să vii cu mine?

Hei, e o chestiune de gândit.

Gândește-te și spune-mi când te-ai decis.

Te avertizez că nu vei regreta.

Sigur că nu.

75 pe zi! În afară de haine!

- Fetelor, o noutate! - Ce este?

Știți cine mi-a propus

să fac o excursie minunată la Mallorca?

- Don Augusto! - Dar de unde știi?

- Mie mi-a propus ieri. - Și asta.

Ei?

Fetele au o dispoziție foarte bună.

Da.

Oameni buni, mâine la ora asta...

Milionari!

Ce ai de gând să faci cu banii, don Augusto?

M-am gândit să-i

dau, ca zestre, unei nepoate de-a mele,

- care vrea să se căsătorească. - Minunat!

Va face luna de miere în Mallorca, nu?

Da.

- Și dvs, doamnă Pura? - O-ho! Multe lucruri!

Banii, chiar dacă nu pare, au multe de oferit.

Îmi voi îmbrăca nepoata de sus până jos.

O să-i cumpăr fiului meu o mașină,

ca să nu trebuiască să ia metroul în fiecare dimineață.

Vom căuta un apartament foarte mare în centru.

Și cu ce rămâne?

Îi voi împărți săracilor. Tot ce-mi va rămâne.

Este scandalos că unii dintre noi au atât de mult, iar alții atât de puțin.

Nu credeți asta?

- Desigur! - Desigur!

Haideți, să nu pierdem timpul!

Deci, ne întâlnim la 12:30

pe stradă, de acord?

Recapitulare generală! Sarcina ta, repede!

- Scara de funii! - Da, doamnă. Pentru a coborî.

- Și a ta? - Urmele de pași!

Aveți elementele necesare?

Sigur, omule!

- Vreo obiecție? - O întrebare.

Cine e șeful?

- Omule, ce întrebare este asta? - Pentru confirmare!

Am consultat Codul Penal.

Și, dacă ne prind,

primești cu patru ani și o zi de închisoare mai mult decât noi doi.

- Unde te duci la ora asta, bunicule? - Mă duc la plimbare.

Tu ce faci, de ești încă acasă?

Unde vrei să fiu la 8 dimineața?

- De ce iei ăștia? - Ăștia? În caz că...

- În caz că... - Ricardo! Carlos!

În caz că mi se umflă picioarele.

Îmi dau pasca zilele astea.

- N-ar trebui să ieși așa pe stradă. - Dar sunt bine!

- Ce se întâmplă? - Un alt fel de dans!

Îmi spui de ce nu ești în pat, așa cum poruncește Dumnezeu?

Bună, bunicule! Ce ai acolo?

- Sunt pantofii mei vechi! - Lasă-i aici, omule!

Tu adu-mi mănușile tale Vespa.

Pentru ce?

Doreşti ca bietul tău bunic să moară de frig?

De ce te uiți așa la mine? Ai?

Am maimuțe pe față?

Arăți prost! De ce nu iei micul dejun cu noi?

- În niciun caz! Mă doare capul. - Atunci, nu ar trebui să ieși!

Ies când am chef! Asta e!

Și ar fi mai bine să fiți acasă când ar trebui,

nu când aveți necazuri.

Duceți-vă nabii!

Desigur, cine înțelege bătrânii?

- Cine-i acolo? - Eu!

A, un moment!

Aşteaptă un moment, un...

- Poți intra! - Este ora 8!

Hei, de asta m-ai făcut să mă trezesc așa devreme?

- M-am trezit foarte devreme. - Da.

- Cu gripa pe care o am. - Nu fuma aici!

Ascultă, de când te deranjează fumul?

N-ai stiut? Haide, haide, vreau să mă îmbrac.

- Dar ești deja îmbrăcat. - Cu ce m-am îmbrăcat?

Va trebui să mă îmbrac din nou.

Îmi dai o lumânare de o peseta, te rog?

- E pentru Sf. Pancrațiu. - Poftim!

Vă mulțumesc!

Cât costă asta?

- 53 de pesetas. - Vai!

Îmi mai dai două lumânări de o peseta, te rog?

Dacă totul merge bine,

o să-ți aduc trei lumânări de 53 de pesetas. Amin!

Defect!

492,90!

627,70!

În ce moment mănânci!

Slavă Domnului că mi-am amintit, pentru că dacă neglijez...!

Hai, continuă să dictezi.

344,10!

375,35!

Ce?

Conform calculelor mele, trebuie să fie în jurul orei 1.

Mă iertați,

dar acasă nu am băut licoare din asta.

- 570,75! 219,... - Ai văzut arhivele?

432,15!

205,35!

184,15!

325,90!

Quinielita?

E pe cale să cedeze.

622,30!

O femeie ca tine ar fi avut nevoie de mine.

Ce prostie!

- Nu, vorbesc serios! - Omule!

Ai grijă!

Nu aruncați nimic pe jos.

- Ar putea fi o probă. - Ce proastă sunt!

Scuze!

- La revedere tuturor! - Poftă bună!

Încă... Încă n-au plecat.

Mai e cineva înăuntru.

Ce pacoste!

Gata!

Bună!

- Ce, la masă? - Să prind un pic de viață.

- Acum plec, poftă bună! - La fel!

- Dnă Pura, după dvs! - Mulțumesc!

Ce-i asta?

O, Doamne! Ce neglijență!

Vei face totul pierdut cu urmele tale.

Da, omule, pare de necrezut!

Treceți!

Ce spui?

- A ieșit foarte bine, nu? - Nu-i așa?

Văd că nu am chibrituri.

- Nu le-ai adus? - Nu mai fumez decât capătul.

- E obligația ta să le ai. - Nu le am și pace.

Ce nenorocire!

- Desigur, gașcă de hoți, nu? - Ascundeți-vă, că este gata.

Dar, omule, e deja uscat.

Haide, grăbește-te!

Don Augusto! Dnă Pura! Veniți la mine.

Asta...

Să vedem dacă poți tu, ai mâna cea mai mică.

Dumnezeule, mă înec!

Nu puteți trece, e imposibil. E foarte periculos.

Hei! Hei!

Să mergem, doamnă Pura, sunt deja aici!

- Stai, lipsesc toate monedele! - Nu contează!

Tu du-te sus, eu rămân aici și aștept poliția!

Nu, omule, du-te tu sus!

- Dacă frica ar fi muzică...! - Care-i treaba, curajosule?

Vino cu mine!

- Șefu', urcăm cu liftul? - Nu funcționează!

- Să mergem! - Să mergem!

Să mergem!

Haideți, dnă Pura, opriți-vă, deja urcă!

- Nu fi nervos! - Sunt deja aici, doamnă Pura!

Lasați orice, lasați totul!

Doña Pura, vin peste noi, grăbiți-vă!

Poftiți, luați asta! Să mergem!

Să mergem! După dvs, don Benito.

Mulțumesc, don Augusto!

Don Benito, cheia de la încuietoare!

Aici va fi mai în siguranță.

Ce fum? Ce barbarie!

Faceți loc!

Stai pe loc un moment, te rog!

Așteaptă aici, intrăm noi primii.

N-au avut timp să ajungă în stradă.

Vargas!

Reține-i pe toți.

Este posibil ca hoții să nu fi părăsit încă clădirea.

La ordinele dvs!

Uitați, domnule comisar!

Pe aici au plecat.

Portar!

- Portar! - Da, domnule.

- Ascultă, unde duce curtea asta? - La casa de alături.

Vargas!

Du-te jos și pune-i să supravegheze casa de alături

- și tot blocul ăsta. - La ordin!

Deci, tu ești omul de serviciu al acestui birou.

- Eliberați aici, vă rog! - La dispoziția dvs!

- Nu puteți rămâne aici! - Închide, închide, grăbește-te!

Așteptați pe scări, retrageți-vă, nu e nimic de văzut aici.

Haide, haide!

Spune-mi un lucru.

Tu ești cel care a anunțat poliția?

Nu, domnule, portarul de jos.

- Afară! Hai, afară! - Afară de aici!

După ora 1:30, un sfert de oră sau cam asa ceva.

Vom face inspecția oftalmologică, mergem acolo

până când trece fumul.

Se zice că au avut trei mașini.

Jimenez a spus că i-a văzut fugind cu mitraliere.

- Ar fi teroriști din Toulouse. - Terorişti?

- Ticăloși, nimic mai mult! - Uneori, foamea...

Nici foame, nici altceva, ticăloși!

Domnilor, vă rog, vreți să eliberați locul?

- Da, da, plecăm. - Foamea...

- Cât e ceasul? - Cel puțin 4:20.

Până acum, toți trebuie să se fi întors la muncă.

Calmul s-a reinstaurat. Va trebui să ne pregătim.

- Câți bani erau în casă? - Aproximativ 50 000 de pesetas.

Casierul vă va spune exact.

52 322,30! Trebuie revizuit!

- Și nu suspectați pe nimeni? - Cine știe?

Nu vă faceți griji, acest lucru a fost făcut de profesioniști.

Au calculat totul la milimetru.

Atunci, cred că nu mai e nimic de făcut.

Dimpotrivă, dosarele vor trebui verificate.

Sunt doar șase sau șapte în top, care pot face o treabă ca asta!

Și asta e cartea de vizită a "Găinii", fără îndoială.

Gata, doamnă Pura?

Haideți, atunci!

Mergem!

Haideți, dnă Pura, curaj!

- Nu fiți nervoasă! - Cu grijă, încet, încet!

- Pe mai târziu! - Noroc!

ATENȚIE, proaspăt vopsit!

- Bună ziua! - Bună ziua, doamnă!

Ce?

Dacă ea a reușit să treacă, și noi, la fel. Haide!

Dacă e genul ăsta de jaf...

- Băiete, îți spun. - Nu.

- De data asta pare limpede, nu? - Da, vei vedea!

În trei zile sunt pe vapor.

- Îți spun că deja i-au localizat. - Miros că stăm aici o vreme.

Nu, ei știu că e opera "Găinei".

Nu mai e nimic altceva de făcut decât să-l bage în pușcărie. Îți spun.

Vei vedea!

- Nu cred, simt. - Bine!

Bună ziua!

Ce? Sunt toți în închisoare?

Și Găina?

Omule, bineînțeles că sunt sigur.

Bine, bine, da!

Ne uităm din nou să vedem dacă există altă pistă. Da.

Da. La revedere, te sun eu înapoi!

Nu intrați în panică, va apărea.

Te superi dacă ne întoarcem în cealaltă cameră?

Aș dori să verific câteva lucruri.

Bun!

- Te rog, vrei să vii? - Eu?

- Da, omule, tu! - Spuneți!

Să vedem, să vedem...

Am înțeles că tu, înainte de a pleca,

- ai verificat dacă era încuiată casa. - Da, domnule.

În regulă, vrei să repeți mișcările pe care le-ai făcut?

Da, domnule.

Uitați,

- am fost aici, așa. - De ce așa?

Pentru... Să rup ușa imediat ce se termină programul.

- Mă uitam la ceas. - Ceas? Ce ceas?

A fost acolo.

Trebuie să fi căzut.

Altceva? Continuă. Ce s-a întamplat cu el?

Erau la fel.

La fel!

Și fumul...

Haide, femeie, las-o baltă! Nu mai e nici o speranță...

Sunt o măgăriță.

Bine, luați!

Numărați-i!

Cel puțin aceștia au fost salvați.

Luați-i, don Benito, pentru cheltuială!

Nu, nu! Lasă!

Am putea să-i păstrăm pentru a forma un fond comun.

Un fond pentru ce?

Poate...

Pentru cheltuieli, de exemplu!

- Dar tu ai plătit totul! - Nu, nu, nu!

Eu, de fapt,

- mă gândeam... - Haide, spune ce e!

- Ei! Asta e o prostie! - Haide, omule,

mai mare prostie decât ce am făcut eu...

Nu, nu! Nu e vorba de asta. Doar că... Doar că...

Mă gândeam și eu, până la urmă,

că ne-am simțit foarte bine, nu?

Și am dovedit că suntem buni de ceva, nu?

Atunci, m-am gândit că poate...

- O altă afacere! - Când?

Să vedeți...

Cred că la magazinul de făcut unt de la colțul casei mele

este un hoț, dar un hoț adevărat. Nu un...

- A făcut avere din contrabandă. - O!

- La subiect, la subiect! - Da, da. Vin.

Vin, omule!

Uite,

știu că închide magazinul la ora 3 după-amiaza și se duce acasă,

care este la patru blocuri depărtare, pe cealaltă stradă.

Hei, are "mantecadas de Astorga" în acel magazin?

- Sigur, femeie! - Sigur, femeie, nu întrerupe!

Bine, bine!

Spuneam că închide la ora 3 și nu se întoarce decât după ora 5.

Ușa din spatele magazinului de unt

dă spre curtea unor vecini, ce au două ferestre.

Iar aceste două ferestre aparțin unor verișori îndepărtați de-ai mei,

care își petrec o perioadă de timp în Plasencia.

Deci, nu trebuie decât să intri pe ușa din spate...

Exact! Și odată intrat... Bumm!