Original subtitles

Trecuseră aproape trei luni

de când poliţia a descoperit trupul primei victime,

când oamenii legii au aflat

că ucigaşul a folosit o clanţă

pentru a-şi lovi victima în cap, apoi, într-un act de sfidare,

i-a provocat pe poliţişti să găsească arma crimei,

care se afla chiar sub nasul lor.

Când au fost întrebaţi, detectivii au spus că n-au mai văzut un caz

în care ucigaşul a ironizat poliţia...

Cafeaua asta are gust de rahat. Cred că laptele nu e bun.

Vreau banii înapoi.

Ieşi!

Am băut o cafea cu gust de rahat de maimuţă.

Eram aici.

N-ai fost aici.

Acum încerci să mă convingi că nu eram aici.

Nenorocitule, nu te cunosc!

Da, dar eu ştiu cine eşti, Luis.

- Ieşi dracului din magazinul meu! - Nu, fără banii mei.

Ieşi afară!

Haide, uită-te pe filmările camerei de supraveghere.

Nemernicule, îţi sparg capul!

N-o să faci nimic.

Nemernicule, pune-mă la încercare!

Uită-te pe filmare!

- Haide... - Uită-te pe filmare!

N-am nicio filmare!

Nu?

Îţi place?

CAMERĂ MORTALĂ

Nu te mai agita!

E o operă puternică. Nu crezi?

Cunoşti artistul?

Da, Grace e uimitoare.

Cred că aceste opere noi

arată o evoluţie interesantă în munca noastră, nu?

Bineînţeles.

E ceva ce ai vrea să ai în colecţia ta?

Nu, îmi pare rău, mă interesează doar NFT-urile acum.

Bine. Să ai o seară frumoasă!

N-ar trebui să încerci să vinzi ceva?

Credeam că acesta e scopul vernisajelor.

Să socializezi?

Când eşti adult se numeşte colaborare,

dar nimeni nu vine la evenimentele astea dacă nu... Dumnezeule!

Ce? Nu mă judeca. E doar Adderall.

Paiul.

Mă ajută cu anxietatea.

Nu te judecam.

Prietenii mei care lucrează în galerii

mi-au spus că drogurile se iau

la petrecerea de după, nu la deschidere.

Uite, vrei să vinzi ceva?

Atunci, du-te şi vinde.

Jumătate dintre venituri sunt ale tale.

Serios?

Nu mă pricep la matematică, dar ştiu că jumătate din zero e zero.

Nenorocita de Grace!

M-am întors la elementele fundamentale, precum timbrele.

Îmi fac singură timbrele şi sculptez...

Au venit doar prieteni şi rataţi.

Hei, Patrice!

Felicitări, Grace!

- Au venit colecţionarii? - Bună! Da.

Am ţinut legătura cu mulţi oameni deosebiţi.

Mulţi şi-au arătat interesul.

- S-a vândut ceva? - Nu încă.

Dar presa?

Cei de la Figure Forty.

Acela e un blog. Eu vorbesc despre presă.

Da, am vorbit cu nişte oameni interesanţi.

Noi?

Eu şi Leslie.

Bună, Grace! E minunat aici.

Fără supărare, Leslie face practică,

dar Anika Lund are un ziarist la vernisajul ei.

Dacă vindem tot,

o să cheltuiesc şi eu zece mii de dolari pe unul.

Anika are şi o scriitoare de la New York Times,

"Kimono", care scrie un articol.

Hei, Fern e aici!

Adoră operele tale.

Am auzit că ai vândut una dintre operele ei

fundaţiei Morehouse, una dintre cele mari.

De fapt, au o relaţie veche şi ştiu...

De ce nu le-ai oferit o operă de-a mea?

Felicitări!

- Vernisajul arată minunat. - Frumos că ai venit!

Ştiu că, practic, trăieşti la studio.

- Când e următorul tău vernisaj? - În curând.

Vrei să vin să văd ce progrese ai făcut?

Da, aş vrea să...

Tocmai o întrebam pe Patrice

de ce n-a oferit din operele mele fundaţiei Morehouse.

Mai vreţi vin?

Nenorocitule!

Cafeaua are gust de rahat. Laptele e stricat.

Nu cad în capcană, nenorocitule.

- Cum e puştiul meu? - Minunat.

Ce e în neregulă cu nemernicii ăia?

Boşorogii ăia? Sunt supăraţi

că n-a câştigat Minnesota.

Nu vreau să transmit un stereotip plin de ură,

dar nemernicii ăia sunt ieftini.

Singurul cuvânt pe care l-am auzit este "hoţ".

Anton şi Andrei iubesc delicatesele.

Curăţă raionul 6!

Aşa prevenim nişte degete lipicioase.

Uite, suntem o echipă, da?

Andrei, Anton, tu, eu?

Da.

Avem o problemă cu banii.

Îl cunoşti pe Lyle?

Şi tipul acela ciudat, irlandez, care îi face treaba murdară?

Cel care nu-şi dă jacheta jos când e înăuntru,

chiar dacă îl întrebi de cinci ori:

"Nu ţi-e cald cu jacheta pe tine?"

Gordon, da.

S-au dus. Sunt închişi. Pentru taxe, ca Al Capone.

Trebuie să găsim o nouă modalitate

de a ne ocupa de bani.

Lasă-mă să văd.

N-am trimis-o încă? S-a vândut săptămâna trecută.

Am primit un mail de la Philip, s-a răzgândit.

- S-a răzgândit? - I-am trimis factura.

Soţia lui a spus că s-a folosit prea multă acuarelă.

De când ascultă bărbaţii de soţiile lor?

Ţi-am spus, nu mai folosim mailul, doar scrisori de încasare

sau notificări de anulare.

Să ai o afacere înseamnă să înveţi despre prioritizarea fiscală.

Asta e corespondenţa de azi. Te uiţi la cea de săptămâna trecută.

Nu uita, grămezi de prioritizări fiscale

în ordine cronologică. Tot ce ştiu.

Strângerea de fonduri a Fundaţiei de Sculptură.

Pun pariu că o să fie mulţi colecţionari acolo.

Da. Ar trebui să donez cel puţin 10.000 de dolari,

dacă aş vrea să stau lângă unul.

Invitaţiile Anikăi sunt foarte drăguţe.

Ce?

Nu, nu, doar spuneam...

Tăiam din costuri.

Crezi că se duce la Fundaţia de Sculptură?

Glumeşti?

Probabil că o să stea în braţele unui colecţionar.

Ştii, poţi să plăteşti mai puţin

şi să ai doar băutură, nu şi cină.

Ca să stau lângă un aparat cu gheaţă, lângă alţi rataţi săraci,

şi să văd cum se duc oamenii la cină? Refuz.

Rahat! Că tot vorbeam despre oameni la care am datorii.

- Executant? - Traficant de droguri.

De unde crezi că am Adderall?

De la terapeut?

A refuzat de mult să-mi mai dea.

Hei, Nate!

Hei, fato, eşti bine?

Piesele astea sunt tari.

Sunt făcute de acelaşi tip care a pictat ceva ciudat

cu carioci magice?

Sunt făcute de o femeie, deci un artist diferit.

Dar înţeleg de ce spui asta.

Sunt asemănători.

Da?

Nu toată lumea vede asta? Similitudinile.

Ce pot să spun?

Te pricepi, Nate.

Cât costă unul?

Cinci, fără ramă.

- Cinci? - Mii.

Omule, le vinzi?

Nu încă.

Dar cred că tu cunoşti mulţi oameni bogaţi.

Trimite-i la mine, şi-ţi dau partea ta din vânzări.

La naiba, fată, eşti singura clientă stilată pe care o am.

Ascultă, ştii că-mi place să-mi vorbeşti despre afacerile tale.

Dar am venit să vorbesc despre ale mele. Înţelegi?

Da.

Şi ştiu că îţi sunt datoare,

dar, fiindcă n-am cash acum,

am altceva ce ţi-ar plăcea.

Arăţi sexy şi toate cele,

îmi plac femeile mature, dar i-am spus doamnei mele că ar fi mai bine să...

Nu asta vreau să spun, Nate.

Mersi.

Patrice!

- Hei, Anika! - Pentru Anika!

Ai primit invitaţia la vernisajul meu?

Încă nu m-am uitat prin scrisori.

Mi-ar plăcea să-mi vezi noile opere

înainte să plec la Berlin, pentru o vizită la studio.

Te înţeleg, tocmai am avut şi eu una.

- Fern Davis? - Da.

Dumnezeule, îi iubesc operele. E un geniu.

Ai avut o vizită de studio cu Fern?

Nu, m-am uitat puţin când am trecut

să-i las un ceai, pe care l-am luat din Shanghai, săptămâna trecută.

E o perioadă minunată să mergi în Shanghai.

Chiar este.

Anika, o să întârziem din nou.

Nu se opreşte, nu?

Trebuie să mă întorc la galerie.

Nu ştii când apare cineva.

Nu fi rău!

Tu râzi mereu de ea.

La naiba!

Te crezi Tony Montana, Gordon?

Mizeria din insulele Cayman a ieşit la suprafaţă

înainte să intru în joc, omule.

Da? Cum te ocupi de afacere?

Te duci la banca Chase Manhattan şi spui că vrei să faci o depunere?

Banii mei trec prin dark web

şi se întorc mai curaţi decât lenjeria unei călugăriţe.

Apropo, cum merge afacerea?

Glumeşti?

Camera asta costă 49.000.

Am nevoie de trei sau patru pe săptămână.

Lenjerie cu urină, pentru perverşi. Ce lume!

Dar trebuie să admiri un om

care îşi croieşte o nişă pe piaţă.

Îţi place?

Nu ştiu. E ciudat.

Asta înseamnă artă pentru tine.

O clientă n-avea bani şi mi-a dat asta.

Te duci la târguri acum?

Cât valorează? O jumătate de joint?

Valorează 45.000.

O mizerie dintr-un magazin chinezesc.

Fata mea, Patrice, nu glumeşte cu operele de artă.

Patrice... Unde e?

În oraş.

Oraş.

În oraş.

Da. Te văd, Patrice.

Da, fato.

Te văd.

Pot să te ajut?

Nu ştiam dacă e închis sau deschis.

Te ţine cineva prizonieră în spate?

De la un afacerist la altul...

Ar trebui să investeşti într-un semn

"deschis-închis", de la magazinul de bricolaj.

Costă doar nouă dolari şi eşti scutită de taxe.

Spune-mi dacă ai întrebări despre operele de artă.

Patrice, nu?

Da.

Am câteva întrebări.

Unul dintre colecţionarii tăi mi-a arătat o piesă.

Care dintre ei?

Un prieten foarte bun.

Ce piesă te interesează?

O să fiu direct, nu vreau să cumpăr artă.

Vreau s-o vând.

Ce?

- Când mi-a arătat Nate... - Nate.

- Da, Nate. - Nate.

Nate, cel cu lenjeria... Designerul.

Avem afaceri împreună.

A menţionat că ai probleme cu banii.

Ce?

Nu trebuie să-ţi fie ruşine. Ştii, insolvenţa e o problemă

a multor afacerişti tineri... Şi afaceriste.

Treaba mea nu e treaba ta.

Nu acum, dar...

Cred că ne-am putea ajuta unul pe celălalt.

Scuze, nu mă interesează.

Dacă ţi-aş spune că am o operă de artă valoroasă?

Mi-ar plăcea s-o vând, dar nu ştiu nimic

despre cum funcţionează

şi cum este, în interior şi în exterior, lumea finanţelor în artă.

Dar proprietara unei galerii de succes, ca tine,

ştie toată legislaţia artistică şi nu numai.

Deci propun

să-ţi dau piesa

şi banii pentru ea.

Îmi oferi un cec, din care scazi partea ta,

şi te ocupi de toate actele de contabilitate.

Totul va fi uşor.

Ştii, vreau ca totul,

toată această tranzacţie, să fie de succes.

Ca totul să meargă bine, ştii tu...

Curată, ca lenjeria.

Chiar îi explici unei femei cum se spală banii?

Nu, bineînţeles că nu.

Am nevoie de un expert pentru o tranzacţie comercială nuanţată,

iar un prieten comun mi-a sugerat să te contactez

pentru o expertiză.

Vreau să te angajez drept consultantă.

Mulţumesc, dar nu...

Eşti sigură?

Da.

În regulă, n-o să-ţi ocup timpul

cu un discurs lung.

Poate că nu sunt circumcis, dar fac cele mai bune bialy din oraş.

Îţi fac câteva proaspete când te răzgândeşti.

Mulţumesc.

Cu cât se vând mizeriile astea?

Cele mici sunt 75.000.

Cred că sunt prea bătrână ca să-mi vând ovulele. Nu?

În campus sunt multe reclame pentru asta.

Nu mi-ai spus că Mae Li lucrează cu Anika.

Nu ştiu cine este.

Cea cu ochelari, de lângă Anika.

E doar un consilier de top în artă, pentru 1%.

Îţi aminteşti de fiul dictatorului african care a luat un apartament în Tribeca?

Cine crezi că l-a ajutat să decoreze?

Bună, Anika!

Patrice, ce surpriză frumoasă!

Mi-ai trimis o invitaţie.

Un design foarte frumos, apropo.

Mulţumesc.

Patrice Capullo, mă ocup de Galeria de Programe.

Mae Li.

Mae Li îmi spunea că a găsit cumpărători

pentru munca lui Vincent.

- Fiul dictatorului african? - Nu, Brian Pritchard.

Tatăl lui a inventat bobina care se încălzeşte când tragi din vape.

A devenit un colecţionar.

I-am arătat munca lui Vincent. E un fan.

Mi-a spus să iau unul pentru el,

unul pentru soţie şi altele pentru iubitele lui.

Ce drăguţ!

I-am spus lui Iuri Ivanovici că şi el ar trebui să aibă unul.

A fost de acord.

El ce a inventat?

E cel mai mare traficant de arme din Ucraina

şi începe să fie pasionat de operele contemporane postmoderniste.

I-ar plăcea Cindy Sherman, ar înghiţi-o imediat.

Se spune că frumuseţea stă în artă, nu în colecţionar, nu?

Galeria mea încă vinde nenorociţilor bogaţi,

dar sper ca în curând să am o clientelă de oameni îngrozitori, ca aceştia.

Ahmad e un magnat al petrolului.

- Am mulţi clienţi aşa. - Ce norocoasă...

Cred că a omorât oameni.

Ghiciţi cine vrea să vă salute!

Familia Galvinson.

Bună, draga mea!

Colecţionarii mei preferaţi din toată lumea.

- Fern! - Patrice, bună! Mă bucur să te văd.

Vă fac o poză?

Desigur, haide, haide! Matthew, să se vadă şi operele de artă.

Uimitor!

Târfă! Scuze...

Ştii că apreciez foarte mult

tot ce ai făcut pentru mine.

Am lucrat împreună şase ani

şi munca ta a crescut mult de atunci.

Am crescut împreună.

Am nevoie să creşteţi şi tu, şi galeria ta.

Asta nu s-a întâmplat.

Bine? Anika are şi personal.

Are un ziarist.

Ţi-am făcut rost de recenzii, pe care nu le-am plătit.

Patrice, nu e vorba numai despre recenzii, nu?

Sunt şi alte lucruri.

Să avem invitaţii reale

pentru un vernisaj sau pentru o cină după deschidere,

nu doar băuturi, nu? Lucrurile astea contează.

Poţi să faci asta?

Da, pot.

Bineînţeles că asta contează.

N-am vrut să spun nimic pentru că galeria

trece prin nişte schimbări.

Avem un nou...

Trebuie să rămâi cu mine.

Rahat! Rahat!

Ne-am răzgândit?

Da. Unde e opera de artă?

E necesar?

Da, e necesar.

Trebuie să vând ceva.

Poate să fie orice?

Nu.

Un tip a pus o mustaţă pe Mona Lisa şi s-a numit artă.

Marcel Duchamp. Dar povestea e mai lungă.

Am nevoie de o pictură.

Poate să fie ceva ce ai?

Adică să vând opera altui artist şi să nu le dau banii?

Da, sunt de acord.

Atunci, ai avea probleme legale.

Cred că legitimitatea financiară e importantă pentru tine.

Crezi foarte bine.

Îl sun pe omul meu,

ca să cumpere nişte pensule şi să picteze ceva.

Să fie în ulei, culori acrilice sau acuarele?

Am citit pe internet, fiindcă ştiam că o să vii.

Impresionant.

Ce e la modă acum?

Ce ar trebui să pictez?

Nu ştiu!

Pictează orice. Pictează ce gândeşti.

Pizza... Mi-e foame.

Pentru numele...

Nesuferitule!

Eu sunt nesuferit? Cine e nesuferitul aici?

Eu sau nesuferitul care mă pune să pictez?

Nu sunt artist!

Nenorocitule, dacă vrei să faci bani,

pictează ceva!

Bine, pentru numele lui Dumnezeu! O să pictez ceva.

Nemernicule!

Ce rahat îl pui pe tatăl meu să facă?

Îmi pare rău că încerc să vă lărgesc orizontul.

Murim dacă dăm puţin rafinament

sau puţin stil afacerii noastre, în timp ce încercăm să facem bani?

Familia mea nu cunoaşte cultura

din cauza conservelor de vită, dar tu şi tatăl tău

sunteţi europeni.

Nu sunt toate clădirile de acolo muzee sau ceva asemănător?

Treci la subiect.

Încerc să am grijă de noi.

Nu vreau să ajungem ca gaşca lui Lyle.

Cred că nebunul ăla irlandez şi-a scos jacheta într-un final. Nu, tată?

Spun doar că nu strică

să fim puţin mai precauţi şi, cu asta în gând...

...dacă cineva are o mică problemă,

pe care băiatul nostru trebuie s-o rezolve,

le sugerez să cumpere artă.

- Artă? - Da, artă.

Ce ştii tu despre artă?

Ce şcoală de arte ai urmat?

Şcoală de arte?

Ştii cine a făcut şcoala de arte? Hitler.

Vrei să te numeşti artist? Gata, eşti artist.

Nu e ca şi cum spui că eşti doctor,

avocat sau ceva serios.

Un artist.

Eşti un cretin.

Un idiot, un evreu fals, un cretin şi un tâmpit.

Da. Şi...

Cine o să plătească pentru asta?

Copilul meu de cinci ani pictează mai bine cu degetele.

Asta e frumuseţea, cretinule!

Îţi aminteşti de Dave Polonezul?

A încercat să-şi spele banii

prin reprezentanţa auto a socrului său.

Da. Şi au fost prinşi.

Da, pentru că până şi idioţii de la Fisc

ştiu că maşinile pe care le vindea

nu valorau cât încerca să ascundă.

Dar arta,

pictura asta urâtă de-aici,

care pare făcută de un ştrumf cu diaree,

poate fi vândută cu milioane de dolari şi nimeni nu şi-ar da seama.

De acum încolo, când avem un contract,

în loc să avem un om cu o geantă plină de bani...

Vine partea bună,

vor scrie un cec unei galerii

de artă sofisticată, condusă

de o tânără sofisticată, care va opri partea ei şi ne va tăia

un cec curat.

Dumnezeule, e atât de urât!

Nu. Ei bine, are un stil...

Am nişte poze care o să-ţi placă.

Bine.

Cui ar trebui să...

Andrei Gorlich Trust.

A-N-D-R-E-I G-O-R-L-I-C-H Trust.

Trust.

Ce se întâmplă acum?

Scot o factură, pun actele în baza de date şi...

- Cum îl cheamă pe artist? - Nu ne-am gândit la asta.

Ceva interesant,

precum Balthus sau...

...Beskeya.

"Curierul".

"Curierul".

Da.

Mă rog... E OK?

Ai face bine să crezi.

Curat precum Consiliul Sănătăţii.

Ne potrivim de minune.

Mulţumesc, domnule.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

E un congelator care se conectează la internet.

Tare!

Răspunde invitaţiei strângerii de fonduri a Fundaţiei de Sculptură.

Cea mai bună masă, lângă cel mai bogat şi mai enervant colecţionar.

Bine. Să nu înţelegi greşit...

A murit cineva şi ai primit o moştenire?

Am vândut o operă.

Da! Care?

Am făcut o achiziţie printr-o parte terţă.

Ce operă de artă?

E ceva ce putem pune...

Răspunde! E în seara asta. Cele mai bune locuri.

Locuri?

Locuri, la plural.

Dacă nu te deranjează să stai lângă cineva

cu ovulele pe care de dispariţie.

Pot să trec cu vederea, mersi.

Scuze...

Şeful lui Samir i-a spus că toată băutura e donată.

Toate podgoriile se luptă

să fie servit vinul lor aici.

Dacă s-au zbătut atât de mult,

ar trebui să le onorăm munca.

Noroc!

Rahat! E Kimono.

În clasa a şaptea, îmi plăcea să citesc mai mult recenziile ei

decât să citesc Clubul dădacelor.

Când mă masturbez, mi-o imaginez pe Maxine Woods

cum scrie o întreagă pagină despre galerie.

Ediţia de duminică, bineînţeles.

Ai câştigat. Mai vrei vin?

- Dublu. - Bine.

Bună! Scuze...

Bună! Putem să primim două?

Patrice!

Dle doctor şi dnă Galvinson, mă bucur să vă văd.

Nu ne aşteptam să te vedem, dragă.

Anika a spus că...

Uite-o pe Anika!

Bună!

Bună, Anika!

Ai venit cu cineva?

Drăguţ...

Mi s-a eliberat programul în ultimul moment şi am decis să venim.

Să venim?

Nu mă băgaţi în seamă, două pentru tine.

- Leslie, cunoşti familia Galvinson? - Normal. Vă iubesc colecţia.

Aveţi câteva opere de artă ale lui Dern Davis, nu?

Leslie e practicanta mea.

Frumos din partea şefei tale să te aducă la un asemenea eveniment!

Ţi-ai adus asistentul?

L-am implorat să vină.

Dar lucrează la noua divizie NFT şi a rămas acasă.

Piaţa Noilor Opere de Artă. Fiul lui Alan Myer are unul.

Mă bucur să vă văd aici, Patrice.

Trebuie să-mi cer scuze,

nu te-am văzut la evenimente în ultima perioadă.

Credeam că n-o să vii în seara asta.

Surprizele sunt distractive.

Credeam că nu vă merge bine de când Sebastian...

Tocmai a avut o vânzare mare de la o pictură a Curierului, deci...

"Curierul"?

E un subgen al Mişcării Generaţiei în Arte?

E o colecţie contemporană brută,

cu o sensibilitate urbană şi cu o estetică low-fi.

Pot să vă arăt.

O am pe aplicaţia Art Binder. Ţine asta.

Perfect, aici!

- E atât de... aranjată... - Urâtă.

Artistul nu foloseşte

procesul de rafinare, pe care îl vedeţi de obicei,

dar unii colecţionari sunt atraşi de piesele

care nu sunt la modă.

Şi deja s-a vândut?

E doar rezervată?

Arăţi bine în culoarea asta.

Da, s-a vândut.

- Cu cât? - 150.000.

Nu e prea mult, pentru un artist nou?

Să mergem la locurile noastre!

Suntem la masa 5. Anika, eşti pe scenă, dragă?

Sunt la masa 35.

- Mergem? - Da, minunat.

- Le iau eu. - Mersi.

A fost tare. Abia aştept să-l întreb pe Matthew

ce a spus Anika.

De unde ştii atâtea despre vânzare?

Mi-ai spus mereu să păstrez baza de date actualizată.

Când ai adăugat-o în Art Binder?

Fără supărare, dar n-am fost foarte ocupate.

Nu, e în regulă.

E în regulă, dar, pentru moment, putem să păstrăm secretul?

De ce?

E cea mai mare vânzare de când sunt aici.

Artistul e foarte discret şi nu mă cunoaşte foarte bine.

Încercăm să stabilim o relaţie de încredere între artist şi dealer.

Bine, scuze, nu trebuia...

Trebuie să-i controlăm intrarea pe piaţă.

Prea multă expunere ar putea fi...

...dăunătoare.

Îmi pare rău, n-avem nicio operă a Curierului disponibilă.

Revoluţie în artă?

N-avem o listă de aşteptare,

fiindcă n-avem nimic de aşteptat.

E un secret. Nu ştiu nimic.

E o nebunie.

Patrice se comportă ciudat.

Patrice e ciudată. Femeia asta l-a lăsat pe Sebastian Stone.

Cine ar face asta?

- Trebuie să închid. - Stai! Ce a spus?

Nu oferă rambursări.

Ai programare.

Nu despre şedinţa de acupunctură, Matthew, ci despre Curier.

Bine, nu ştie. Totul se petrece prin Patrice.

Nicio cunoştinţă din partea lui Leslie nu ştie,

dar toată lumea vrea unul.

Paris, Milan, Vaticanul.

Ştiu asta, Matthew, mersi.

Îmi aduci un suc verde? Cu rădăcini. Mulţumesc.

Bineînţeles, nemernico. Sunt aici pentru tine.

Patrice nu e îndeajuns de serioasă ca să gestioneze aşa ceva, nu?

Vorbim despre femeia care mânca

pe nerăsuflate creveţii de la Gala Fundaţiei de Sculptură.

Ei bine, da.

Dumnezeule! Este Figure Forty.

E un blog stupid de artă, pe care nimeni nu îl citeşte.

Nu-i spune lui Grace.

Ce n-ai înţeles din "să ţinem secret"?

Ai înţelege mai bine dacă aş face un meme cu asta?

Dumnezeule, trebuie să încheiem acest subiect acum.

E prima dată de când sunt aici

când avem un artist popular, şi nu putem să vorbim despre asta?

Trebuia să spun ceva.

Cum o să arăt, dacă nu ştiu nimic despre cel mai bun artist al nostru?

Minte, aşa cum ţi-am spus.

Spune dealerul care a renunţat la Sebastian Stone

înainte de seria sa cu motociclete.

N-are legătură cu asta!

Ţi-am spus clar să nu vorbeşti despre Curier!

Eu mă ocup.

Atunci, cum se face că, de fiecare dată când sună telefonul,

lucru care nu se întâmpla niciodată înainte,

şi cineva ne roagă să ne dea bani

pentru o operă a Curierului, mă pui să vorbesc cu ei?

- Răspunde la telefon! - Ca să par o idioată?

Dacă le spun că nu ştiu nimic

sau că nu răspund la telefon... e acelaşi lucru.

O parte din munca ta e să răspunzi la telefon.

De ce ţi-e teamă?

Matthew mi-a spus că Anika a zis că te temi de succes.

De aceea nu mai lucrezi cu Sebastian.

Nu ştiu. Devenea popular.

Şi tu nu te descurcai.

Poate că ţi-ai ratat şansa

şi vrei să ai o galerie mică, dar nu şi eu.

N-am renunţat la Sebastian pentru că nu mă descurcam.

Am renunţat la Sebastian pentru că n-am vrut să mă ocup.

Da, e un artist talentat,

dar e şi un porc misogin, care ne-a agresat pe mine,

pe asistenta mea, pe operatorii de artă şi pe mamele lor.

Spune-le oamenilor.

Sebastian aduce mulţi bani multor oameni.

Când faci vânzări mari,

ai puterea de a controla narativa.

Da, dar nu înseamnă că, în povestea Curierului,

ai din nou toată puterea?

Gordon!

Eu te întrerup pe tine din treabă?

- Aşa ne-am cunoscut. Ai uitat? - În regulă.

- Care-i treaba? - Am nevoie de o nouă pictură.

- N-am stabilit una pe săptămână? - E pentru un colecţionar adevărat.

Vânzarea e pregătită. 275.000 de mii de dolari. Plus sau minus 10%.

Nu minţi un mincinos. Care e adevărul?

Nu mint.

Un colecţionar adevărat vrea să cumpere o piesă de la un artist nou.

Cine dracului plăteşte atât de mult pentru ceva ce n-a văzut?

Colecţionarii cumpără mereu lucruri pe nevăzute.

Ce fel de persoană plăteşte atât de mult pentru ceva atât de urât?

Colecţionarii nu cumpără artă pentru că le place.

Cumpără pentru că au nevoie de ea

şi cred că au nevoie de ea,

fiindcă le e teamă că o va cumpăra altcineva.

Aşa funcţionează tarifele.

De ce nu faci tu ceva?

Pictezi. Dacă o vinzi e minunat.

Ne dai partea noastră.

Colecţionarii au discernământ. O să ştie.

Vrei o bucată din mintea artistului?

Dai interviuri azi, Rembrandt?

Tu ai pictat mizeriile alea?

Bine, putem să nu vorbim...

Fără explicaţii.

Mâine o să avem ceva pentru tine.

Şi altceva, într-o săptămână. E bine?

Hei, eşti bine?

Da, mersi.

Excelent, ca de obicei.

E o plăcere să fac afaceri cu tine.

Nu ştiu sigur cum trebuie să te uiţi la pictură.

Te descurci.

Ce crezi despre piesa asta?

Nu ştiu.

Are cercurile astea

şi florile...

Ce vrea să spună tipul ăsta?

Ea recreează amintiri din copilărie.

Mama ei îi dădea un sticker de fiecare dată când lua o notă bună.

În execuţie, a desenat formele lor.

De unde ar trebui să ştiu asta?

Dar ceilalţi?

Nimeni nu trebuie să ştie nimic.

Spun doar că, pentru artist, pictura nu reprezintă doar forme.

Sunt amintiri importante pentru ea.

Când te uiţi la picturile mele, poţi să-ţi dai seama cum sunt eu?

Sunt un dealer de opere de artă, nu citesc gânduri.

Ştiu ce înseamnă munca lui Grace pentru că o cunosc pe Grace.

Pe tine nu te cunosc, deci...

Poate că nu vreau să mă cunoască nimeni.

Când pictezi din inimă,

oamenii află ceva despre tine.

E o nebunie,

dar noi doi avem slujbe asemănătoare.

Amândoi vindem produse pe care oamenii cheltuie mulţi bani,

datorită felului în care se simt.

Ce legătură are cu mine?

Eşti un dealer de droguri, nu?

Încep să văd de ce are o audienţă recunoscătoare,

dar rămâne ascuns. Simplitatea.

E atât de prezent, încât te poate distrage.

Trebuie să fii un colecţionar cu discernământ şi cu ochiul format.

Care dintre ele sunt disponibile?

- Niciuna. - Serios?

Am vorbit cu artistul şi cu celelalte galerii cu care colaborează

şi există o listă foarte lungă de colecţionari

şi de comisioane.

Mereu am fost alături de tine şi de artiştii tăi.

Ştiu că nişte colecţionari serioşi şi consacraţi, ca voi,

înţeleg că e spre binele tuturor

să oferi cea mai apreciată muncă acelora care nu sprijină un singur artist,

ci programul galeriei, în general.

De ce nu ne spui mai multe despre noile opere ale lui Grace?

Gordon mi-a spus că...

- Aproape ai terminat? - Stai puţin.

Ce e asta?

Ce dracului e asta?

Cum o faci?

Ceva despre asta mă încântă şi mă sperie.

De ce te-ar speria?

Tu să-mi spui, tu eşti artistul.

Crezi că Patrice valorează

procesul sau produsul final?

Nimeni n-o face.

Nimănui nu îi mai pasă de narativă.

Se întâmplă atât de multe cu ele şi cu colecţionarii...

Colecţionari? Serios?

Operele mele sunt disponibile de săptămâni bune. Ai vândut doar una.

Dar tipul ăsta, pe care nu l-am mai văzut...

E căutat de colecţionari?

Grace, poţi să mă scuzi puţin?

Scuze, el e următorul tău client?

E pe listă? Eşti şi tu pe listă?

- Voiai să... - Dumnezeule, tu eşti Curierul?

Scuze. Credeai că nimeni nu ştie despre Curier?

Fiindcă Leslie povestea tuturor despre el la deschiderea Grey Pillar.

Scuze...

Deci tu eşti Curierul.

Ce ştii despre un curier?

Trebuie să mă ocup de asta.

Să te ocupi de asta? Scuze, Patrice.

Cariera mea este

o inconvenienţă pentru tine. Ştii ceva? Du-te dracului!

Nesuferito, calmează-te!

Poftim?

- Să vorbim mai târziu. - La naiba cu nebunia asta!

- Dacă vrei să... - Stai!

Grace, Grace!

Eşti un bărbat heterosexual alb,

care are picturi plictisitoare, de bărbat!

Omori lumea artei

prin picturile cu artă abstractă, de decor!

150.000, pentru prima ta operă.

Îşi are locul la hotel!

Am uitat că am o adresă de e-mail, până când fata spaniolă

cu probleme la picior mi-a spus că am un mesaj. Credeam că minte.

Stai!

Ce Dumnezeu e asta?

Artă conceptuală.

Poftim?

E un tip de artă.

E artă conceptuală, pe naiba!

Afacerea asta ar trebui să fie de faţadă.

Trebuie să fim discreţi.

De ce trebuie să-ţi spun că nu arată bine?

- Patrice crede că e bine. - Ce altceva să spună?

Are o afacere.

Se gândeşte la banii pe care o să-i facă de pe urma ta.

- Tu şi Andrei nu faceţi asta? - E diferit.

Care e diferenţa?

Acea afacere nu e a noastră.

Avem o problemă. Nu doar noi doi, ci toată lumea.

Asta înseamnă că e o problemă şi mai mare. Înţelegi?

Permite-mi să te întreb ceva.

Crezi că o să fiu pe măsura lui Anton şi a lui Andrei?

Ştii ce angajaţi are Andrei.

Tu eşti Einstein, în comparaţie cughinioniştii ăia.

- Ştie că aduci mulţi bani. - Nu. Dacă o să ne înţelegem bine.

Bine de tot?

Pentru totdeauna.

Dacă spui ce cred eu că spui...

- Nu mai spune asta niciodată. - Atunci, cât mai durează?

Când pot să fiu sincer cu ei?

Nu eu fac regulile.

Eşti condamnat pe viaţă, ca mine.

Scuze...

La stânga!

E perfect.

Îmi place modificarea.

Voiam să vezi lista de aşteptare.

- Da. Nu, nu el. - Ştiu că aveam...

Te rog, Leslie! De fiecare dată, e la fel.

Mă întrebam dacă...

- Ce părere ai? - Eşti pregătit pentru seara cea mare?

Nu ştiu.

E în regulă să ai emoţii.

Vii, nu-i aşa?

De ce ridici din umeri? E o seară importantă pentru tine.

Ceva ce nu ştiai că poţi face

urmează să fie arătat lumii întregi.

Poate că există oameni care nu vor ca eu

să mă deschid şi să arăt lumii ce simt.

Tocmai ai descris teama fiecărui artist.

Salut! Care-i treaba?

În fine...

Nu, nu trebuie să-mi aduci nimic.

Nu, ţi-am spus. Am spus adevărul.

- Mereu creează probleme. - Da.

Scuze, Patrice, e sora mea.

Vrea să ştie cum se îmbracă oamenii la asemenea evenimente.

Oricum.

- A spus că oricum. - Bună!

Nu, jur, asta a spus.

Bună!

Asta... Spune-mi mai multe.

Complexitatea identităţii urbane.

O examinare a locului omului

în cultura consumerismului.

Artistul încearcă să surprindă esenţa.

Îmi place să numesc asta "suflarea unui concept".

Vorbeai cu sora ta?

Care este e-mailul ei? O putem adăuga pe listă.

Bine. E "Nicol". "N-I-C-O-L Marie".

N-aş spune niciodată că este o operă bună.

Dar cu siguranţă trezeşte în mine o reacţie.

- Simt o... - Tulburare.

Prevestire.

Ceva obscen.

Doctor G, cred că e timpul să-ţi duci soţia acasă.

N-am mai văzut privirea asta

de când a avut loc Mişcarea Şcolii de Ceramică din California.

Să te ducem acasă, dragă...

Am sculptura Pump Caryatid pe noptieră.

Mulţumesc, mulţumesc.

- Pa! - Mulţumesc.

Îţi iubesc munca.

Se duc acasă, ca să şi-o tragă, datorită ţie.

Tu le-ai vândut.

E mai uşor când operele sunt bune.

Cred că oamenii vor veni la acest vernisaj,

fiindcă vezi lucrurile în feluri în care nu mulţi oameni o fac.

Şi pot trăi indirect, prin tine.

Mersi.

Ca să îmbunătăţim experienţa

şi ca să se asigure că vor avea următoarea operă a Curierului,

au cumpărat una dintre operele lui Grace.

Mulţumesc.

Cu plăcere.

Până când n-am prins-o

pe mătuşa Rachel când lua resturi de mâncare din frigider

şi le trimitea prin poştă rudelor, n-am realizat

că are nevoie de ajutor.

E o chestiune de impozit.

Colecţionarilor nu le place să plătească taxe de oraş sau stat.

Sunt livrate în afară, de exemplu, într-un depozit de opere de artă.

Tocmai ai spus că le-au luat.

Am făcut practică la o galerie unde colecţionarii cumpărau

o sculptură de 300 de milioane de dolari

şi o puneam în portbagajul maşinii lor.

Apoi, construiam nişte cuşti uriaşe

şi le trimiteam goale către un depozit.

Dacă există o factură şi dovada

că a fost livrat afară din ţară... Asta e tot ce au nevoie.

E amuzant să te gândeşti că există depozite uriaşe,

cu bătăuşi înarmaţi, care păzesc cutii goale.

Violenţă domestică, roluri de gen.

Consumerism.

Să nu uităm de lovitura

împotriva oamenilor care nu cred în încălzirea globală. Am nevoie de ea.

Nu e de vânzare, scuze.

Poftim, Anika!

Vernisajul meu a fost minunat!

Hei, domnule Smecher!

De ce nu inviţi şi poliţiştii?

Să pictezi o confesiune.

- Se numeşte artă, idiotule. - Arta e de faţadă.

Eram toţi acolo când Titirezul Negru ne-a prezentat afacerea.

Bună seara, băieţi! Vreţi să începeţi o colecţie sau să creaţi probleme?

Te deranjează? Vorbeam.

Mă deranjează. E galeria mea. Vorbiţi afară.

De ce nu ne acorzi puţin timp, doamnă?

Reggie, de când au început oamenii să spună "doamnă" în sens negativ?

- Ce vor să spună? - Scuze...

Scuze, e expoziţia fratelui meu.

Dumnezeule, priveşte!

Simt că sunt în emisiunea The Real Housewives.

Cred că tu eşti Patrice.

Când mi-a spus Reggie, nu îmi venea să cred.

Îţi spun, eşti un înger, unul adevărat.

- Dumnezeule, ai adus lasagna. - Da.

Reggie mi-a spus să nu aduc nimic, dar n-am putut.

Mă simt învechită. Sper că e în regulă.

Deşi cred că audienţa preferă brânzeturile.

O să...

Du-o în birou. Iubesc lasagna.

Nu mi-e foame acum, dar o să-mi fie.

- Patrice! - Mă bucur să te văd.

Voi, nemernicilor, n-o să distrugeţi seara cea mare a fratelui meu, nu?

Leslie!

Mă rog, după cum spuneam...

...sexualitate?

- Revin imediat. - Eşti atât de bun...

- Nu te simţi minunat? - Ba da.

Am fost invitată la o petrecere, de nişte tineri grozavi.

Au 20 de ani, dar le-am spus

că o să aduc farmaceuticele. Ai?

N-am nimic.

Nu poţi să aduci? Adică eşti un...

Nu sunt un traficant de droguri.

Atunci, ce s-a întâmplat?

Tu şi Gordon v-aţi uitat cardurile?

Patrice, nu sunt artist. Nici traficant de droguri.

N-ai dreptul să spui dacă eşti sau nu artist.

Alte persoane pot spune dacă eşti

artist.

Când faci oamenii să vadă ceva

ce n-au mai văzut, ce înseamnă asta?

Dacă nu eşti artist

şi nu eşti traficant de droguri, atunci, ce eşti?

Eşti hoţ? Eşti parior?

Rupi degetele oamenilor...

Tu?

Cel mai tare stagiu de practică.

Ce dracului? Era închis.

N-avea loc în căsuţa poştală.

Scuze...

Îmi pare rău, bine?

Că ucizi oameni sau că mi-ai folosit galeria?

Că trebuia să ştii.

Că am aflat?

Ştiam că spălarea banilor e o crimă,

dar e o crimă de birou,

pentru care eşti cercetat. Dar să ucizi?

Asta înseamnă închisoare.

N-ai făcut nimic.

Ce idiot acceptă să facă afaceri

cu cineva care se preface că vinde covrigi?

Bialyi.

Serios?

Gordon, nu ştiu. E greu de mulţumit.

Rahat, rahat, rahat!

Poţi să-ţi dai seama din pungile mele? Cu ce mă ocup?

Da, atât de priceput eşti.

Asta nu înseamnă că şi tu te pricepi?

Stai! Asta e preferata mea.

E hipnotizant, nu?

Presupun că reclamele costă mai mult de 10.000 de dolari pe lună.

Uite!

Bine.

Drăguţ...

Glumeşti?

"Nu s-a mai văzut din anul 1949, din articolul revistei Life Magazine,"

"care anunţa succesul lui Pollack,"

"un artist având o asemenea ieşire,"

"un succes atât de mare."

Când a fost întrebat...

...ce l-a inspirat, galeristul cunoscut

sub numele "Curierul"

a spus că l-au ajutat "experienţele personale".

Dumnezeule mare...

Continuă!

"Uimitoarele piese sunt complexe emoţionat, dar accesibile."

"Aştept cu nerăbdare următoarea creaţie a tânărului talentat."

Ai ajuns în ziar!

Nu cu numele tău,

ci cu expoziţia pentru Patrice.

E important, Reg.

De când citeşti ziarul The Times?

L-am luat de la un tânăr de pe stradă.

Du-te şi găseşte-l pe nenorocitul de Picasso

şi adu-l aici.

Expoziţia s-a încheiat, nemernicilor!

"... deschiderea expoziţiei a început"

"cu o interpretare care se adresa"

"relaţia aprinsă dintr-un artist şi un galerist."

E atât de sexy...

Nu e genul meu, dar nu puteam să nu-l privesc.

Nu este ca Sebastian Stone.

El nu s-ar uita niciodată la mine.

Apropo, se vorbeşte despre Sebastian...

N-am plănuit.

Nu asta voiam să fac când eram copil.

Nu sunt psihopat sau ceva asemănător.

Lucrez cu artişti, crede-mă, nu eşti psihopat.

Sora mea avea multe probleme când era mică.

Până la urmă, a luat droguri. Situaţia era gravă.

A avut datorii la un traficant de droguri,

un nenorocit care lucra pentru Andrei.

Voia s-o pună să lucreze ca să plătească.

Dumnezeule!

Aşa că l-am găsit pe tip.

Am încercat să vorbesc cu el, dar nemernicul ăsta încăpăţânat...

Ne-am certat...

Şi l-am terminat.

Nu poţi să te lupţi atât de uşor cu unul dintre oamenii lui Andrei.

Sau dă un telefon, şi dispar pentru totdeauna.

Aşa m-au prins.

Acum te-au prins şi pe tine.

Ai familie?

Am arta.

Ai un artist preferat?

Bas Jan Ader.

A murit când crea opere.

S-a pierdut când încerca să treacă Atlanticul pe o barcă de trei metri.

Asta era opera lui... Să se piardă.

Artă conceptuală. Doar o idee.

Mersi, a fost delicios.

Când mă gândesc la cele mai bune experienţe de viaţă,

am de ales între opera lui Walter De Maria,"Câmpul fulgerului"

şi savurarea scoicilor.

De ce mi-am permis să fiu fericită zece minute?

Hei, Reg!

Uită-te la tine, eşti sociabil!

N-am crezut că prietena ta ar fi genul tău.

- Nu te supăra, mi-a plăcut galeria. - Ar fi păcat să...

Să i se întâmple ceva?

- E deşteaptă şi are tupeu. - Da. Mie îmi spui!

Andrei şi Anton vor să vă vadă.

- Pe amândoi. - Ia mâinile!

Ce dracului?

Scuze...

Trebuie să îngreunezi totul, nu?

- Voiam doar să vorbim. - Asta facem acum.

N-ai avut de ales, nu?

Cum să nu?

Nu voiam să creez probleme în faţa apartamentului ei.

Dar vrei să apari în toate ziarele?

De fapt, operele lui sunt în ziar.

Nu el.

Cred că e mai bine pentru un artist să rămână anonim.

Titirezul Negru a spus că, poate,

nu mai vrei să lucrezi pentru mine.

Nu, eu...

Speram să fim sinceri.

Prima dată?

Ai făcut o treabă excelentă.

I-am spus Titirezului Negru: "Tipul ăsta e talentat."

"O să-i fie bine cu noi."

Când cineva e bun în slujba sa, nu pleacă.

Nu?

Îţi place cotletul de miel?

- Cu parmezan. - Cu parmezan.

În stil american.

Fac cele mai bune cotlete din New Jersey.

Cele mai bune.

Mă bucur că am venit.

Acum...

Poftim! Nu vrem să avem un artist înfometat, nu?

Dealer de opere de artă, de fapt. Dar... mulţumesc.

Muncitorii buni şi loiali

devin o parte din familie, iar familia nu pleacă niciodată.

Reggie...

Face parte din familie.

Titirezul Negru. Şi el face parte din familie.

Şi tu.

Acum, şi tu faci parte din familie.

Salut!

Salut!

Dumnezeule, Patrice, unde ai fost?

- Nu acum. - Bine, eu...

Stai puţin.

Te rog, Leslie, te rog!

Sper că nu te superi.

Asistenta ta a spus că pot aştepta aici.

E aglomerat afară.

Bine ai revenit, Patrice!

Datorită articolului tău.

Am devenit curioasă când nu mi-ai răspuns la telefon.

Aşa că am decis să vin aici şi să văd cu ochii mei.

Îmi pare rău, trecem prin multe transformări.

Te cred. Ai fost foarte ocupată.

Aşa că o să trec direct la subiect.

Aş vrea să scriu despre Curier.

În ce zi din săptămână s-ar publica articolul?

Duminică.

Nu mi-aş dori nimic altceva decât să scrii un articol despre Curier,

dar articolul pe care l-ai scris e de ajuns.

Nu, aceea a fost doar o recenzie.

Vorbesc acum despre un articol complet, o explorare în detaliu.

E o perioadă aglomerată, din cauza expoziţiei.

Vreau să explorez expoziţia.

Ei bine...

Nu pot, îmi pare rău.

Înţelegi că ar fi o mare oportunitate

de expunere pentru tine şi pentru artist.

Da, dar n-avem nevoie de expunere.

Înţelegi ce faci acum?

Da.

Eşti conştientă de faptul că...

Nu vreau articolul tău!

Domnişoara Woods...

- Îmi pare atât de rău... - E în regulă.

N-ai idee cât de mult mi-aş...

Patrice, ascultă. Nu mă aşteptam,

dar ai fost sinceră. Aşa că ştii ceva?

O să fiu şi eu sinceră.

Nu sunt obişnuită să fiu refuzată.

Aud asta tot timpul.

Trebuie să te avertizez. Când sunt refuzată,

mă ambiţionez şi mai tare.

Are alte oportunităţi.

N-am mai discutat asta o dată?

Andrei n-are în congelatorul său mare numai vietăţi

cu patru picioare, ci şi cu două.

Nu mai vrea să facă asta, Gordon.

Nici eu nu vreau să merg pe Christopher Street şi să fiu fluierat,

dar Dumnezeu ştie că se întâmplă.

Ce putem să-i oferim lui Andrei ca să ne lase în pace?

Nimic! Cum să fiu mai clar?

Trebuie să scoată din nou cuţitul la voi ca să fie şi mai clar?

Mereu e ceva.

N-o să vă lase liberi. Pe niciunul.

Sunteţi prea valoroşi, omule.

Trebuie să-i oferim ceva mult mai valoros.

Crezi că Gala MET poate să-i spele banii?

- Dar un dosar roşu? - Adică o prostie.

Suntem în filmul Ziua Şacalului?

Iei decizii singur?

Gordon, mereu ai avut grijă de mine.

Nu pot să-ţi spun cât de mult apreciez.

Dar tipii ăştia nu ştiu cum să ne împuşte mai repede.

Nu am viaţă.

Fac tot ce vor nenorociţii ăia.

Şi, dintr-odată, vine ea şi îmi oferă

şansa la o nouă viaţă,

una la care nimeni n-a visat.

- Trebuie să încerc. - Ce a fost asta?

Discursul tău despre visuri?

Ascultă-mă, bubi, nu toată lumea poate să aibă un vis.

Cum spun evreii "miop"?

Dumnezeule, Gordon! Ce este un dosar roşu?

Un dosar despre oameni care nu pot fi ucişi. Traficanţi de sex, mafioţi.

Oameni la care nimeni nu poate ajunge, dar toată lumea îi vrea afară.

- Traficanţi de droguri. - Politicieni, oameni de pe Wall Street.

Bărbaţi puternici şi bogaţi, care nu sunt naivi,

oameni pe care nu îi cunoşti şi pe care nu vrei să-i cunoşti.

Oameni cu adevărat oribili?

- Mă bucur că m-ai sunat. - Bună!

O tequila Dober cu gheaţă şi lime, te rog.

Ascultă, între noi,

când a avut loc drama cu Sebastian Stone,

toată lumea credea că eşti nebună.

Nu şi eu. Am ştiut că eşti talentată.

Atenţia ta e foarte apreciată.

Povesteşte-mi despre Curier. Trebuie să ştiu totul.

Am un moment decisiv cu el

şi toată lumea e cu ochii pe noi.

E foarte important să te ajut să găseşti colecţionarul potrivit.

Nu e tradiţional, iar opera de artă e intimă pentru el.

Atât de intimă, încât vrea

să-l cunoască mai întâi pe colecţionar.

Bineînţeles. Apropo,

îmi plac artiştii neînţeleşi, acel talent brut,

neinhibat de forma pe care o cer universităţile.

Vreau şi eu.

Da, trebuie să te avertizez,

există ceva întunecat în munca lui şi în el.

- Nu îi este teamă să arate. - N-ar trebui.

Îmi place întunericul.

Toţi colecţionarii serioşi o apreciază.

Mi-aş dori să-i spun artistului meu cine e interesat.

Toţi sunt. Dacă le spun să fie.

Ştiu pe cineva care l-ar aprecia pe Curier

la adevărata sa valoare.

Spune-mi numele.

Mi-ar plăcea la nebunie.

Dar ar trebui să vezi ce clauze de confidenţialitate am semnat.

Te fac să te temi pentru propria viaţă.

Aceşti oameni iau în serios intimitatea.

Oameni ca Iuri Ivanovici sau ca amicul tău, Ahmad?

Traficantul ucrainean de arme sau prietenii lui

ştiu că le distribui profilul de Instagram cu toată lumea?

Mă întreb ce clauze ai pentru asta.

Încă un pahar!

Poftim lista!

Orice nume de pe listă e bun. Nimic altceva.

Sunt mulţi ruşi, chinezi...

Sună promiţător.

Tipii ăştia sunt protejaţi. Nu ne vom putea apropia niciodată.

Pentru asta îţi faci griji acum?

Dacă mă ocup de cinci tipi din lista mea obişnuită, în loc de dosarul roşu?

Nu eşti la un restaurant chinezesc, unde poţi

să alegi din meniu, coloana A, coloana...

S-a uitat cineva la specialităţile zilei?

Să închizi un dosar roşu gratis?

E o propunere ambiţioasă, chiar şi pentru Titirezul Negru.

Titirezul Negru.

Dar eu cred că e o prostie.

Roman Raşnikov, o să-l eliminăm pe 10 decembrie,

între orele 12:00 şi 16:00, în Miami.

Prinde-l pe nenorocitul ăla, Raşnikov.

Şi o să-ţi ofer tot ce vrei.

Tot ce vrei.

Ce rahat o să-l facă

pe cel mai căutat om din Rusia

să-şi părăsească locuinţa foarte păzită

şi să iasă cu tine?

Rămâi la covrigii tăi, Gordy.

Bialyi. Sunt bialyi!

- Să-ţi spun ceva... - Ştiu ce fac, Gordy.

Ce anume?

O să-i arătăm ce nu poate avea

şi îşi va dori şi mai mult s-o aibă.

Dacă nu reuşim,

vom fi vânaţi de toţi asasinii din oraş.

Când o să reuşim,

o să fii mai popular decât Bas Jan Ader.

Termini cu prostiile astea?

Raşnikov e unul dintre cei mai bogaţi oameni din Rusia,

care cumpără companii aşa cum cumperi tu covrigi.

De unde ştii unde o să fie într-o lună şi jumătate?

Maxine, bună!

- Cine dracului e Maxine? - Patrice Capullo.

- Doamna în chimonou. - Cine dracului este?

- E critic de artă. - Critic de artă.

- Asculţi ceva din ce zic? - Te ascult mereu.

Bine. Vrea să scrie un articol despre mine.

O să facă senzaţie.

Vrei să faci senzaţie?

Aşteaptă să-ţi facă Andrei pantofi din ciment

şi să te arunce în râul Hudson.

E ca Super Bowl pentru artă.

Pentru câteva zile, în fiecare an,

galeriile din toată lumea se adună

sub un singur acoperiş, să-şi expună cele mai bune opere.

Hei, Doug!

Pentru dealeri, e o şansă să întâlnească colecţionari majori,

care, poate, n-o să vină niciodată la galeria ta.

Evan, mi-a plăcut expoziţia.

Noi suntem aici din alte motive.

- Anika! - Patrice!

De ce pungi de plastic?

Asta folosesc cel mai des.

Cotidianul, inofensivul, invizibilitatea utilitarismului.

Pungile fac treaba să meargă.

Preţurile tale sunt destul de ridicate, pentru un artist aflat la început.

Deşi lista de aşteptare e lungă,

nu ştiu niciun colecţionar care deţine munca ta.

Admir colecţionarii care cumpără arta pentru ce este ea,

nu pentru evaziune fiscală şi laude.

Sunt de acord. Păcat că e rar.

Întrebarea cea mare...

Ce are Curierul în plan?

Nimic.

Te bucuri de succes?

Nu, eu...

Nu vreau să mai creez opere de artă.

Ca dealer, o parte din mine e frântă.

Dar, ca iubitor de artă, n-aş putea fi mai impresionată

de sinceritatea şi de integritatea unui artist.

Acestea chiar sunt ultimele opere

pe care le vom vedea de la Curier?

Va dezvălui o ultimă operă.

Poimâine, la ora 15:00, chiar aici.

Vreau să fiu discretă, ca experienţa oamenilor

şi munca să nu fie influenţate de ideea

că el este pe val.

Înţeleg totul

şi o să fiu discretă.

Patrice, sunt Mae Li, am veşti bune. Roman vrea opera de artă.

Din păcate, nu se simte bine în legătură cu întâlnirea,

dar e dispus să plătească triplu.

Bună, Mae Li!

Mâine, la ora 15:00. Altfel, afacerea se încheie.

Nu e nimic de vânzare?

Artistul nu vrea să prezinte munca sa drept un produs.

Recenzia a ajutat la transmiterea puterii operei.

Şi nu mi-e ruşine să-ţi spun

că n-am mai fost atât de excitat de ani de zile.

Şi suntem în Miami.

Haide, nici măcar o schiţă incipientă?

Din păcate, operele incipiente sunt deja la colecţionari.

Ne-ai făcut să credem că ai ceva pentru noi.

Sunt la fel de supărată ca voi.

Cum rămâne cu piesele de aici?

Sunt doar pentru expoziţie.

Nici măcar pentru o prietenă veche?

Am opere noi de vânzare, dar expoziţia va fi mâine.

Mâine... Mâine, la ora 15:00.

Cu un spectacol live.

- Îl cumpăr. - Îl cumpărăm.

Îl cumpăr.

E al tău. Ne vedem la petrecerea VIP, după expoziţie.

Te va aştepta o maşină.

Avem o problemă.

Anton!

Ai spus că evenimentele astea sunt pline de miliardari.

Nu e aproape nimeni aici.

Azi şi mâine avem o expoziţie VIP.

N-am deschis pentru public.

Unde e Reg? Vreau să mă asigur că nu fuge din oraş.

Şi că voi doi o să faceţi ce aţi promis.

Poţi să vorbeşti mai încet? Bine?

Totul e organizat. Lasă-ne pe mine şi pe Reggie să ne facem treaba.

Ce să faceţi, mai exact?

Ne vedem mâine.

Chiar crezi că o să ajungi în Cuba în asta?

E cea mai bună pe care Gordon a găsit-o atât de repede.

Trebuie să fie aşa.

Orice s-ar întâmpla, orice crede lumea, noi facem artă.

Asta vor crede ceilalţi dealeri.

N-am mai avut public.

- Ce e asta? - Partea artistului şi legitimitatea.

Alibiul.

Mulţumesc.

Dacă reuşim,

şi n-avem şanse prea mari,

nu înseamnă că o să scapi de Anton şi de Andrei.

Ce o să facem cu Anton?

Ce?

Îşi doreşte asta.

De-asta e aici.

Gândeşte-te...

El n-ar trebui să fie aici, dar eu sunt.

- Eu sunt artistul. - Mă bucur să aud că recunoşti.

Dacă e aici, ar trebui să-l punem la muncă.

La muncă?

Bună, Patrice! Am primit mesajul tău. Suntem pe drum.

Roman e foarte încântat.

Patricia, cardul meu!

Trebuie să vorbim cu tine.

Dle doctor şi dnă Galvinson...

Suntem dispuşi să acoperim toate costurile de fabricare.

Siri, trimite-i un mesaj lui Patrice Capullo. Am ajuns.

Tocmai am vorbit cu cei de la Art News, Art Forum, Art in America.

Toţi se vor asocia cu presa globală.

Sunt interesată de asta.

- Dacă vorbim despre o compensare... - Mersi.

Vă mulţumesc tuturor pentru interes şi pentru sprijin.

Sunt încântată să vorbim după spectacol.

Patrice!

Vreau să faci cunoştinţă cu domnul Roman Raşnikov.

Domnule Raşnikov, bine aţi venit!

Sprijinul dv. pentru artişti e cunoscut,

precum şi colecţia uimitoare pe care o deţineţi.

Ea e asistenta mea, Leslie.

Asistentă?

I-am povestit lui Roman despre expoziţia ta recentă din New York

şi e încântat să adauge...

Sunt sigură că aşa e, dar trebuie să vă avertizez,

noua sa operă de artă nu este pe placul tuturor.

Sunt sigur că o să mă descurc, dragă.

- E atât de amuzant... - E hilar.

Patrice, pot să te asigur

că domnul Raşnikov e persoana cea mai demnă

de activitatea Curierului.

Leslie, cât timp vorbesc domnul Raşnikov şi Curierul,

de ce n-o duci pe Mae Li

să vadă noua operă de artă?

Noua operă de artă?

Da, e pe raft, într-o cutie.

Bine, urmează-mă.

Abia aştept să văd.

Domnule Raşnikov, el este Curierul.

În sfârşit, vorbesc bărbaţii.

Spune-mi...

N-a fost şi în celălalt videoclip?

Unde ai studiat?

Dealerii ăştia sunt nişte lipitori.

Am studiat singur...

Mi-am perfecţionat meseria ani de zile.

Îmi place faptul

că munca ta vine din întuneric.

Un loc în care oamenii nu se simt bine.

Mae Li n-are cele mai bune gusturi

în legătură cu ce îmi place, dar nu şi de data asta.

Asta e tot?

Nu încă.

Ce înseamnă opera ta?

Adevărul.

Ce e mai important decât adevărul?

În sfârşit, permit lumii

să vadă o parte din mine care a fost ascunsă mult timp.

Ce parte?

Spune-mi.

Ce parte?

Partea întunecată.

Dumnezeule!

Ce dracului s-a întâmplat?

Ea l-a atacat pe Anton.

E o minciună, păsărică.

Păsărică? Aveai nevoie de o scară ca s-o sugrumi.

Du-te dracului!

Nu vor avea loc două trupuri în container.

Descurcă-te!

Scuze că te-am făcut să aştepţi.

Când le-am spus tuturor că opera Curierului

va fi a ta, s-au enervat.

Amatori.

Felicitări! Cum vreţi să plătiţi?

Da, bineînţeles.

Înseamnă mult pentru noi.

Mă bucur pentru voi.

Să fii sigură că munca sa va avea

un loc de onoare în colecţia noastră.

Vă dau ceva şi de la Ed Ruscha, dacă apropii cardul.

Mulţumim!

Aveţi grijă!

Cum a mers?

Ai avut dreptate. E omul perfect pentru piesă.

- Da, ar muri pentru ea. - Uimitor!

Aici e opera. Vrea să fie livrată la adresa de pe etichetă

cât mai repede posibil. Chiar acum.

Bine.

Unde e Roman?

- A spus că vrea să petreacă. - E un petrecăreţ adevărat.

Leslie, ţi-am lăsat ceva în spate.

S-a făcut, Patrice!

Staţi!

Puteţi să...

Rahat!

În regulă.

Alo!

Ce părere ar avea Bas Jan Ader despre Jimmy Buffet?

Mulţi oameni ar considera că n-ar fi pe gustul lui,

dar Bas Jan era absurd.

Mult succes, Reggie!

Hei! Da!

Grace s-a îngrozit când a auzit de prima sa expoziţie la un muzeu.

S-a dus la o petrecere de patru zile.

Nu ştiu cum să redirecţionez un apel.

Îi pui în aşteptare şi ne chemi pe mine sau pe Patrice.

Frumos articol în ziar, despre noile tale opere!

Acum citeşti secţiunea de artă?

Căutam numele tău în lista ultimelor persoane ucise, când am dat de articol.

Felicitări, puştoaico!

Se pare că ai reuşit.

Ei bine...

Toată lumea ştie că îl ai la mână pe Anton.

Orice ar fi, e atât de bun,

încât tatăl lui nu te-a făcut un rezident permanent

al congelatorului său.

Ce e aia?

O factură.

Pentru o piesă pe care am vândut-o

unui cuplu foarte drăguţ, din Upper West Side.

Sau din Chelsea?

E o piesă unică.

E chiar unică,

la fel ca amprentele tale, Anton.

Ai idee ce faci?

Dar Raşnikov şi paznicul său...

Au găsit barca plutind pe mare,

la 50 km de Havana, goală.

Garda de Coastă a spus că marea era agitată.

Poliţiştii n-au găsit niciun trup.

Nu au dovezi.

Păcat că Reggie n-a fost atât de norocos.

Haide, puştoaico, unde ar fi dispărut?

Poate că avea nevoie de o pauză, pentru sănătatea mintală.

Nu minţi un mincinos.

Cum aţi reuşit?

Apropo, am devenit din nou importantă în lumea artelor.

Dacă mi se întâmplă ceva,

vei afla că am la fel de mulţi prieteni bogaţi şi influenţi ca tine.

Iar cotletele tale...

...sunt puţin uscate.

Oh, violenţa!

Trebuie să întreb. Ce-i cu limba idiş?

Cineva de culoare nu poate să vorbească idiş?

În Williamsburg, în anii '50, nu erau numai hipioţi şi cânepă.

Astăzi, vă aducem în vedere povestea

dispariţiei unui miliardar rus.

Unii oameni spun că dispariţia lui este arta care imită viaţa.

Alţii spun că e viaţa care imită...

...crima.