Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

_ www.subtitrari-noi.ro _

Traducerea: _ hope99 _

Forestier?

- Charles Forestier... - Da.

Georges Duroy.

Din a şasea Mousa, Algeria 1985...

Da. Georges Duroy.

Arăţi tare rău.

Ce-ai zice să bem ceva?

Când ai mâncat ultima dată?

Şampanie.

Ce-ai mai făcut în ultimii ani?

Am fost în continuare soldat.

Sper să găsesc ceva în Paris.

E momentul propice, aici în Paris. Parisul e plin de bani.

Se scaldă în bani.

Dacă tu ai destui, adu-mi şi mie un sac.

Chiar şi curvele devin bogate.

Eu, ca un fost soldat,

sunt un om al bulevardului.

Redactor politic pentru, "La Vie Francaise".

Pentru mine, ziarul, este cel care determină guvernul.

Eu sunt contabil, la căile ferate,

Eu nu am relaţiile tale, Charles,

Trebuie să câştig nişte bani.

Nu merge altfel. Nu mai suntem în deşert.

Ce-ar fi să vi pe la noi. Vino mâine seară.

O să o cunoşti şi pe soţia mea.

Şti, chestia este că...

Nu deţin o garderobă de seară.

Uite...

Cumpără-ţi ceva. Vino la 7:30.

- Da... - Bine.

Georges Duroy...

- Pe cine să anunţ stăpânilor? - Georges Duroy.

Domnul Georges Duroy.

Eu sunt Madeleine Forestier.

Sunteţi soţia lui Charles?

Sigur că da. Charles mi-a povestit totul despre dvs.

Doamna Francois de Marelle.

- Madeleine... - Clotilde...

Arăţi superb.

Eu sunt Clotilde.

Puteţi să mă chemaţi Clotilde.

Doamna Pierre Rousset.

Este cea mai nenorocită poveste. Din cauza rinichilor bolnavi...

L-au făcut membru al Academiei.

Şi aşa este toată lumea mulţumită.

Înspăimântător...

Acest cuţit, Duroy.

Ce?

Nu e obişnuit să mănânce aşa.

Am auzit că v-aţi întors, de curând, din Africa de nord.

Aţi fost în Algeria?

Da...

Charles şi eu, am fost staţionaţi, acum 5 ani.

Atunci era mai slăbuţ.

- Unde era garnizoana voastră? - Mult în interiorul ţării.

Chiar lângă Sahara.

Am auzit o poveste ciudată despre deşert.

Lumea nu a crezut-o, dar eu o găsesc romantică.

Se spunea că nisipul cântă.

Da, este adevărat. Nisipul care loveşte dunele. Sună ca o muzică.

Şi cum sună?

Sună foarte trist şi apăsător.

Cel puţin, pentru un soldat singuratic.

Ca dvs.?

Cum puteaţi fi singur când femeile, de acolo, sunt teribil de frumoase?

Da, femeile sunt superbe.

Cu toate acestea, îmi era dor de acasă.

Furtunile de nisip... De acestea îmi mai aduc aminte.

Este ceva deosebit. S-ar putea publica ceva.

- Crezi că nu este momentul? - De ce nu ar fi?

- Nu citiţi ziarele, doamnă? - Nu.

- Guvernului nu-i plac poveştile acestea. - Da.

Şi asta, bineînţeles, pentru binele poporului marocan.

- Dar nu vrea nimeni un război. - Nu poate fi împiedicat.

Noi o vom face.

Imaginaţi-vă... Părerea unui martor ocular.

Un tânăr soldat, atractiv, în interiorul ţării...

Singur, cu dor de patrie...

Aventura sa...

Părerile sale...

Jurnalul unui ofiţer de cavalerie.

La ce te gândeşti, dragul meu?

Ce peşte avem?

Da, e bine să schimbăm tema.

Nu suport politica. Bărbaţii vorbesc despre alţi bărbaţi.

Mă plictiseşte teribil.

Ce vă pasionează?

Păi...

Îmi place să mă distrez.

Ce anume vă amuză?

N-aş putea spune...

De fapt, cam totul.

Bine...

Jurnalul unui ofiţer de cavalerie.

Mâine dimineaţă vreau primul articol.

Cred că vă daţi seama că acesta nu a scris nici un rând, în viaţa lui.

Îl ajut eu, la început.

Vom compune articolul, ca o scrisoare pentru un prieten.

Dragul meu...

Henry.

Iartă-mă că nu ţi-am scris, de mult timp.

A trecut aproape o lună,

de când am păşit, pentru prima dată, în această frumoasă ţară.

Cred că dogoarea copleşitoare nu ţi-ar fi plăcut.

Dar ştiu că ai fi fost plăcut impresionat de aceşti locuitori, de aici.

Dacă aş putea să-ţi transmit minunatele mele simţăminte...

Aroma scorţişoarei şi a şofranului.

Aerul greu respirabil...

Sunt îmbrăcaţi cu o simplă robă, şi un şal înfăşurat în jurul capului.

De culoare...

albastru deschis.

Singura bijuterie a lor...

este frumuseţea zâmbetului lor.

Asta e ceva neobişnuit pentru mine.

Pot să spun că, dintr-o privire...

Cu o singură privire...

Totul aparţine numai lor.

Îmi place să fiu jurnalist.

Cred că vă daţi seama că nu voi scrie eu toate articolele.

Nu.

Nu mi-aş putea niciodată îngădui aşa ceva.

Vroiam să spun altceva.

Ştiu ce vroiaţi să spuneţi.

Un lucru să vă fie foarte clar...

Nu sunt interesată să vă fiu metresă.

Nimic nu mă plictiseşte mai mult decât un tânăr limitat.

Ştiu foarte bine că m-aţi devora cu iubire.

Aşa ar face orice idiot.

Priviţi-mă.

Nu voi fi niciodată metresa dvs.

Aţi înţeles?

Da.

Bine.

Atunci putem fi prieteni.

Adevăraţi prieteni.

Şi aş putea chiar să vă dau nişte sfaturi.

Cele mai importante persoane din Paris nu sunt bărbaţii.

Cele mai importante persoane...

Sunt soţiile.

Faceţi-vă, ca ţintă, pe doamna Rousset.

Îi place de dvs.

Doamna Rousset mă place?

Nu cum credeţi dvs.

Nu în această formă.

Nu.

Domnul Rousset apreciază părerile soţiei lui, mai mult decât toţi ceilalţi.

Un cuvânt potrivit al ei este mai mult decât zece ani de muncă pentru dvs.

Dar ceea ce v-ar place cel mai mult este o vizită la prietena mea Clotilde.

Este minunat să fi în compania ei.

Iar soţul ei este tot timpul plecat.

Dacă voi putea vreodată...

Să fac ceva pentru dvs.

Pot să ţi-l prezint pe Georges Duroy? Îl ajutăm să înceapă ceva.

Domnul este Contele de Vaudreque.

Contele este cel mai bun prieten al nostru.

Duroy.

Domnule Rousset,

Vă mai amintiţi de Georges Duroy?

"Jurnalul unui ofiţer de cavalerie".

Articolul a fost de succes.

Scrieţi încă unul. Plătiţi-l corespunzător.

Cum doriţi.

Primeşti cinci franci, pentru acest articol.

Şi cinci pentru următorul.

Şi 200 pe lună.

Plus 10 centime pentru un rând, pentru fiecare articol scris.

Ţine.

Dă-o casierei.

Ce-i cu tine? Nu-ţi vine să crezi peste ce noroc ai dat?

Bună ziua. Eu sunt Laurain. Dvs. sunteţi Georges.

Vă rog să luaţi loc. Mama va veni imediat.

Ce-ţi place, cel mai mult, să te joci?

Prinselea.

Prinselea?

Atunci...

Tu...

eşti la rând.

Cine-i la rând?

- Tu. - Stai că vezi tu acum...

Te prind eu.

Prinde-l pe Georges.

Dvs. urmaţi.

În casă...

- Cine prinde, pe cine? - Dvs. pe noi.

- Este timpul de masă, pentru Laurain. - Vreau să rămân aici, cu Georges.

Poate îmi permiţi să te mai vizitez.

Vino curând Bel Ami.

Un pupic.

Bel Ami... Aşa bucuroasă, nu e de obicei.

- Mă bucur foarte mult că sunteţi aici. - Şi eu mă bucur să vă revăd.

O să vin la dvs.

Mâine.

De ce nu astăzi?

Sper... că nu v-aţi deranjat prea mult.

- Doriţi să beţi ceva? - Da.

Ceva dulce.

- Sunt puţin emoţionată. - Şi eu.

Credeţi că va rezista, dacă ne aşezăm amândoi?

- Aş repeta chestia asta. - Eu aş face-o acum.

Nu putem să ne întâlnim aici. Am putea fi văzuţi.

Nu pot risca un divorţ. Aş pierde-o pe Laurain.

Nu vreau să-i creez suspiciuni soţului meu.

Este un om bun.

Avem nevoie de un cuibuşor.

Un loc unde să ne întâlnim, unde să fim numai noi doi.

Din când în când.

Voi suporta eu cheltuielile.

Din banii...

Pe care am voie eu să-i cheltuiesc. Pentru dorinţele mele.

- Ce citeşti? - O scrisoare de la tatăl meu.

În fiecare săptămână se îmbracă în costum şi se duce la preot.

Iar preotul scrie scrisoarea pentru el.

Şi fiecare scrisoare este identică.

Mama te binecuvântează...

Porcii au diaree...

Când o să te căsătoreşti?

Tatăl meu aste agricultor.

El nu?i-a părăsit satul niciodată.

Şi mă roagă se le trimit bani.

Mi-ar place să văd locul unde ai crescut.

Şi mie mi-ar place să te văd acolo.

Trebuie să-mi promiţi ceva.

Că nu vi cu o altă femeie aici.

Nu am alte femei.

Toţi bărbaţii au alte femei.

Eu nu am.

Sincer?

Nu mă minţi.

Sincer şi adevărat.

- Bună... - Bună.

Vorbeam cu prietenul tău.

Georges...

Cred că mă confundaţi.

Da, înţeleg.

Nu a fost prea prietenos.

Acum nu mai cauţi o parteneră ieftină.

Clotilde.

- Nu mă atinge. - A fost înainte să te cunosc pe tine.

Clotilde.

Trebuia numai să mă saluţi.

Cum ai putut să-mi faci una ca asta.

Cum am putut?

Netrebnicule.

- Duval. - Da.

Nu.

Îmi datoraţi deja 40. Şi eu trebuie să mănânc.

De ce nu câştigi nimic?

Jurnalul unui ofiţer de cavalerie.

Ce s-a ales de el?

Poate o convingi pe nevasta mea să ţi-l scrie.

Poate te gândeşti că tu primeşti banii,

şi ea face munca pentru tine.

Te-am chemat la mine şi...

Te-am introdus, ţi-am cumpărat haine...

Şi cum recompensezi tu asta? Te duci şi te distrezi. Cred că...

Dacă mă laşi în pace, o să-l scriu imediat.

Serios?

Uite Forestier.

Este, cu adevărat, scris de tine?

Da.

Scrii la fel ca un băiat comisionar.

O să-l arăt lui Rousset.

Forestier.

Forestier.

Eşti un idiot.

Un nenorocit.

Nu ştie nici să-şi scrie numele dacă nu-i dictează o femeie, pe litere.

Ştiţi ce se vorbeşte despre dvs.?

Ce?

Scriitorul...

De sub fustă.

Ţineţi-vă gura.

Nici nu o cunoaşteţi.

Domnul Rousset m-a rugat să vă transmit că nu mai are nevoie de serviciile dvs.

Strânge-ţi lucrurile şi dispari.

Acum eşti pe forţele tale, Duroy.

Nu vei mai găsi nici o femeie care să te ajute.

Doamnă Rousset.

Sper că-mi iertaţi intrarea neanunţată.

Domnule Duroy.

Doresc numai să vă dăruiesc aceste pere.

Le-am primit de la părinţii mei, din Normandia.

Ce drăguţ.

Vreţi să ne ţineţi companie?

Sigur că da. Mulţumesc.

Încercaţi o pară, doamnă Rousset.

Păi...

Da. De ce nu.

Reprezentantul rubricii bârfei.

Reprezentantul rubricii bârfei.

Duroy.

V-o mai amintiţi pe soţia mea?

Domnule Duroy.

V-o mai amintiţi pe doamna Marelle?

Sigur că da.

Bel Ami...

Nici un zâmbet pentru o veche prietenă?

Sunteţi invitaţi la masă.

Avem o grămadă de bârfe, despre care puteţi scrie.

Doamnă Forestier.

Bel Ami.

- Am crezut că m-aţi uitat. - Niciodată. E imposibil asta.

Mi-ai lipsit aşa mult.

De ce nu m-ai mai căutat?

Am crezut că nu vrei să mai ai de-a face cu mine.

Te doresc în continuare.

Trebuie să plec.

Bărbatul meu se va întreba unde stau atâta timp.

Celălalt bărbat.

- Bărbatul cel bogat. - Tatăl fiicei mele.

Vrei să mă ajuţi? Nu uita să faci un nod dublu.

- Cum face soţul tău? - Da.

Dar Charles...

Nu v-a mai prinde primăvara următoare.

Madeleine l-a dus la mare dar nu i-a ajutat cu nimic.

Săracul de el.

Nu va mai fi mult timp printre noi.

Vă mulţumesc că aţi venit.

Nu vă am decât pe dvs.

Cum îi merge?

N-am mai invitat pe nimeni, ca să se poată reface.

Dar nu pot să mă comport ca la o înmormântare.

Florile mele preferate.

Mulţumesc.

Ai venit să mă vezi cum mor?

Nu.

Am venit să văd cum îţi merge.

- Deci, şti că voi supravieţui? - Da.

Asta îmi doresc.

- Voi trăi. - Da.

Ajută-mă.

Vreau să...

mă plimb.

- Nu pot să te scot acum afară. - Ajută-mă.

Vă rog să mă ascultaţi şi...

să încercaţi să mă înţelegeţi.

Să nu vă înfuriaţi.

Ştiţi că printr-un singur cuvânt, puteţi să mă faceţi fericit.

Faceţi-mă prietenul dvs.

Sau fratele dvs.

Sau faceţi-mă soţul dvs.

Inima şi corpul meu vă aparţine.

Trebuie să vă fie foarte clar...

că acum, nu am devenit o altă femeie.

Pentru mine, căsătoria este...

un parteneriat, un contract între parteneri egali.

Eu nu accept o autoritate,

un dictator.

Sau punerea în discuţie a principiilor.

- Eu vreau o absolută libertate. - Sigur că da.

Mai reflectaţi puţin.

Este o decizie importantă, pentru amândoi.

Clotilde.

Spune-mi direct.

Fără ocolişuri.

Vreau să mă căsătoresc.

Sigur că da. Aşa şi trebuie să faci.

Cine este ea?

Madeleine Forestier.

Ce pot să zic...

Ţi-ai ales soţia de care ai nevoie.

Da.

Şi chiar o iubeşti?

- Clotilde. - Nu.

Nu. E în regulă.

Guvernul s-a hotărât să abandoneze planurile pentru Maroc.

Nu, mai bine...

Guvernul a înţeles că dorinţa poporului...

duce la abandonarea planurilor.

Nu acum Georges. Hârtiile.

Este aşa plictisitoare nehotărârea asta.

Ei spun ceva, noi altceva...

Da, ai dreptate.

E timp irosit.

Nu există nici un parlamentar cu bun simţ? Ştiam pe unul...

- Acela zicea că guvernul minte. - Era Sarazin.

Trebuie să-i acordăm, mustăţii lui Sarazin, o întreagă pagină.

Georges...

Asta ar fi extraordinar.

Este extraordinar.

Housein va fi entuziasmat.

M-am gândit.

Redactorul politic

al ziarului "La Vie Francaise"

va avea un nume care nu va mai fi uitat niciodată.

Un nume...

care va reprezenta ceva.

De unde sunt părinţii tăi?

Părinţii mei, se trag din Contelaux.

Ai uitat că ne-am petrecut o săptămână acolo?

Georges...

Duroy de Contelaux.

Nu, încă nu sună destul de bine.

Duroy de Contel.

Madeleine, eu sunt din Contelaux.

S-o lăsăm aşa.

Nu, nu. Ascultă...

Georges

Duroy

de Contel.

Mai spune încă o dată.

Georges

Duroy

de Contel.

Doamna

Duroy

de Contel.

Cineva cu mustaţă...

Este exact ceea ce ne trebuie.

Originalitatea zguduie.

Luaţi loc.

Sunt pentru soţia mea.

Georges...

Mulţumesc.

Şti cât de mult te iubesc?

Nu mă satur niciodată.

Contele era pe plecare.

- Sper că nu din cauza mea. - Nu, nu.

Am ceva probleme de rezolvat.

Mulţumesc, Paul.

Şi multe salutări soţiei.

- Îi doresc multă sănătate. - Sunteţi foarte amabil, domnule conte.

Asta e tot.

Ce vroia?

Este marţi.

Vine întotdeauna marţi.

Şi politicianul tău, va veni şi el aici?

- Într-o jumătate de oră. - Într-o jumătate de oră?

Da.

Într-o jumătate de oră.

Şi l-am invitat şi pe Laroche.

Trebuie să fi cu ochii pe el. Va fi cândva ministru de externe.

Georges...

Guvernul o să se confrunte cu vorbele mele.

Aş vrea să apară asta în fiecare ziar.

Vreau să-l văd pe fiecare perete, în fiecare vitrină.

Fiecare bărbat, fiecare femeie şi fiecare copil să ştie că guvernul nostru ne minte.

Forestier mai trebuie să cerceteze.

- Cum? - Ce?

M-aţi numit Forestier.

Obişnuieşte-te cu asta.

Dar nu te simţi jignit. Greşeala asta s-ar putea repeta.

- Ce vreţi să spuneţi? - De altfel...

Trebuie să urmărim fiecare mişcare.

Logistica.

Da.

Laroche ne-ar putea ajuta cu asta.

Cunosc câţiva ofiţeri care...

simpatizează cu noi.

Ţineţi legătura cu...

Laroche o să vă spună ce trebuie să scrieţi.

Priveşte aceste exporturi...

Marfa rezultă din sute de tone de cereale adusă de mai multe vase.

Atenţie...

Aici. Vezi?

Mii de tone.

De ce?

Nu ştiu.

Poate, ca să alimenteze o armată...

Să alimenteze o armată?

Asta e.

Asta e.

Cine livrează cerealele?

Georges, asta e întrebarea cheie.

Georges, am de lucru.

O femeie înţeleaptă.

Bine.

Madeleine.

Madeleine, mai încet

Madeleine.

Madeleine.

Vezi?

Uite, o să-i invadeze.

"La Vie Francaise".

A găsit dovada.

Sigur că da.

Este marţi.

Contele trebuie să apară.

Dovezi de necontestat a intenţiilor, pentru guvernul din Maroc.

Nu am vorbit despre asta niciodată.

Contele Vaudreque.

Bărbatul...

care vine neanunţat.

Care-i cunoaşte pe slujitori, mai bine decât mine.

O lovitură adâncă

dată bilanţului bugetului comercial.

Pentru ce atâta fanatism?

- Pentru tine... - Ce-i cu fanatismul acesta?

Vrei să fi tu acela

care să doboare acest guvern?

Sau vrei să rămâi un nenorocit necunoscut?

Ţi-o prezint pe fiica mea Suzanne.

Ce drăguţă sunteţi.

Acesta este pentru Bel Ami.

Acum Isus a scăpat de Moise.

Într-adevăr, se mai întâmplă. Sper că nu vă deranjează.

Numiţi-l cum doriţi.

Haideţi. Spuneţi-le câteva cuvinte.

Mulţumesc, dragii mei prieteni.

A fost o muncă uriaşă, fără pic de odihnă.

Mă tem, însă, că am ştiri rele pentru dvs.

Munca grea acum a început.

Avem multe sarcini. Efortul nostru în guvern,

trebuie să depăşească munca depusă în opoziţie.

Va trebui să luptăm. Vor apărea conflicte.

Dar nu le vom îngropa în nisipul din Maroc.

Ci în parlament.

Prima mea sarcină, ca ministru de externe...

este să retrag forţele armate din Algeria.

Acest guvern nu va continua nici un război.

Prieteni, popor francez

Nu trebuie să te întreb cum îţi merge.

M-am bucurat pentru tine.

- Cum îi merge lui Laurain? - Nu te-a iertat încă.

Te numeşte, domnul Forestier.

E prea tânără ca să poată să înţeleagă.

Şi tu?

Te-ai căsătorit.

Fiecare face asta cândva.

Îţi simt lipsa.

Cuibuşorul nostru este rece, fără tine.

Nu ai renunţat încă.

Sunt optimistă.

Maroc este în siguranţă.

Mulţumesc pentru angajamentul dvs.

Multe mulţumiri.

Hai să facem un joc. Luaţi loc.

Lăsaţi-l pe tânărul nostru să împartă cărţile.

Vă atenţionez. Sunt un norocos.

Sunt mai puternic decât un rege.

Dar nu aşa bogat.

Încă nu, în orice caz.

Într-o singură dimineaţă, am golit parlamentul,

şi l-am umplut cu oamenii doriţi de mine.

Cu nimic altceva, decât nişte cuvinte tipărite.

Dar nu au fost cuvintele dvs.

Nu-i aşa?

Cum merge căsătoria?

Cum vă înţelegeţi cu Vaudreque?

Vă vizitează destul de des.

Ce este ciudat însă, este apartamentul...

Duroy...

El le-a cedat apartamentul lui, după ce Madeleine s-a măritat.

El a căsătorit-o pe Madeleine cu Forestier?

Doar le-a făcut cunoştinţă.

Şi le-a plătit chiria.

Deci...

Asta spune ceva.

Vaudreque este ca un tată pentru ea.

Poate că da.

Mergeţi şi bucuraţi-vă de petrecere. Precis că doamnele doresc să danseze cu dvs.

Bel Ami...

Ce vă aduce în locul acesta?

V-aţi adăpostit de ploaie?

Nu, nu sunt întâmplător aici.

Nu vreau să vă înfricoşez.

Nu aştept nimic.

Nu cer nimic.

Nu mai ştiu ce să fac.

Iertaţi-mă dacă v-am jignit cu ceva.

Nu.

Nu m-aţi jignit cu nimic.

Dar să nu mai vorbim despre aceasta.

Să plec?

Să nu plec?

Mai există vreo speranţă pentru mine?

Încercaţi să mă ademeniţi, aici în biserică.

Nu am mai avut...

niciodată un amant.

Priveşte-mă.

Se spune că eşti foarte frumoasă.

Virginie.

Georges.

Ale cui sunt aceste braţe?

Sunt ale mele.

- Şi ale cui sunt buzele? - Virginie...

Ale cui sunt buzele?

Ale mele.

Haide.

Îmbracă-te.

- Când o să te revăd? - Te rog. Pleacă acum.

Frumosul meu Georges. Tânărul meu iubit, spune-mi când?

- Mâine. - Mâine?

Mâine.

Bine.

Georges?

Georges?

Georges?

Georges.

Madeleine o să se întrebe unde eşti.

Madeleine.

Madeleine.

Unde e soţia mea?

La Contele Vaudreque.

Ce?

Contele a murit azi dimineaţă.

V-am solicitat aici, doamnă Duroy de Contel,

să vă aduc la cunoştinţă ultimele dorinţe ale Contelui Vaudreque.

Contele v-a lăsat dvs. doamnă,

ca singură moştenitoare, toată averea sa.

În valoare de

1.080.015 de franci,

şi 29 de centime.

Totuşi există o problemă.

Natura averii sale.

Natura averii?

Cu iertare domnule, dar este...

Este neobişnuit, ca o femeie căsătorită, să moştenească singură totul.

Normal ar fi ca soţul să fie moştenitorul.

Şi de ce trebuie să fie aşa?

Păi... ar fi vorba de mica suspiciune...

Vă rog să mă iertaţi.

Pentru a împiedica distrugerea legăturii.

Ce înseamnă asta?

Ce şi-a închipuit tâmpitul ăsta?

Trebuia să mă pună pe mine ca moştenitor.

Ar fi fost mai bine pentru tine.

Trebuia să ştie ce urmări va avea asta.

Ştia că te va compromite.

Sau a făcut-o din necunoştinţă de cauză.

Un gest părintesc.

A fost doar ca un tată, pentru tine, nu-i aşa?

Ca un tutore.

Nu pot accepta asta.

Trebuie să-mi protejez onoarea.

Eu nu plâng după acel milion.

Să nu ne pripim.

Găsim noi o soluţie.

Dar testamentul există. Toţi vor afla.

Nu ne rămâne decât să-l primesc eu.

Dar dacă mă hotăresc să-l primesc,

cine m-ar putea împiedica?

Este adevărat că...

renunţarea la moştenire,

reprezintă recunoaşterea păcatului.

Dar în cazul în care...

am primi moştenirea,

am înlătura suspiciunea.

Bine.

Poate nebunul ăla bătrân nu a fost atât de prost.

Nu mai vorbi despre el.

Ce a reprezentat el pentru tine?

Spune-mi.

Am dreptul să primesc un răspuns.

El este...

bărbatul pe care l-am pierdut.

Bărbatul

pe care îl jelesc.

Tu vrei ceva,

neonorabil şi mizerabil,

ceva fără valoare,

să pui la cale.

El a fost prietenul meu.

Tatăl meu.

Şi iubitul meu.

L-ai iubit?

Cum voi putea trăi fără el?

Cum voi mai putea trăi în continuare?

Nu m-ai mai vizitat de mult.

O săptămână întreagă. Am aşteptat un semn de la tine.

Georges.

- Ce tânăr minunat. - Nu mai îmi spune aşa.

Nu sunt pentru tine.

Te întâlneşti cu alta?

Ia-mă cu tine. Trebuie să discutăm.

- Să mergem acolo. - Tu nu-ţi dai seama...

Nu trebuia să mă ademeneşti.

Aş fi rămas soţia credincioasă, care am fost înainte.

Te rog, lasă-mă să vin cu tine. Numai o oră.

Trebuie să-ţi spun ceva foarte important.

Ceva despre tatăl tău.

E vorba de numele meu.

Te rog.

Dacă vrei să plângi, mai bine pleacă.

Te rog, Georges.

Iubitul meu Georges.

Tânărul meu minunat.

Am fost isteaţă.

Discretă.

Am pus întrebările cele mai potrivite.

Ca să atrag atenţia.

Încetează.

Ce vrei?

Noul nostru guvern vrea să invadeze Marocul.

Virginie.

Noul guvern a venit la putere,

pentru că eu i-am adus acolo,

cu promisiunea că nu vor face asta.

Asta e problema.

Nu înţelegi?

Nimeni nu se aşteaptă la asta.

Bărbatul meu şi Laroche au plănuit asta, tot timpul.

Primele trupe pătrund chiar în această noapte.

În noaptea aceasta?

Dar ei mi-au promis.

Nu au încredere în tine.

Te consideră prea impulsiv.

Prea avar şi neobişnuit să ai bani.

Cred că îi vei trăda.

- Mă consideră avar? - Ei nu te cunosc aşa bine ca mine.

În ultimele săptămâni au cumpărat toate acţiunile de valoare din Maroc.

Au intrat în posesia tuturor minelor de cupru. N-a scăpat nici una.

Vor câştiga curând 70 de milioane.

70 de milioane?

Au început deja să le şi cheltuiască.

Îşi cumpără palatul St. Onore.

70 de milioane şi eu nu primesc nimic.

Acum eşti mândru de mine?

Nu mă iubeşti?

Nu a fost isteţ, din partea mea, să aflu toate acestea, iubitul meu?

Eu am cumpărat acţiuni şi pentru tine.

Îţi vor aduce un câştig de 70.000.

Nu vreau mărunţişul tău.

Nu acesta este preţul pe care l-am plătit.

Nu.

- Mă îngreţoşezi. - Dar eu te iubesc.

Nu mă interesează iubirea ta.

Nu te-am iubit niciodată.

Mirosul tău mă îngreţoşează.

Pentru că miroşi exact ca el.

Ca mizerabilul tău bărbat.

M-am amuzat tot timpul, gândindu-mă, la clipa, când te voi trimite înapoi la el.

Pe deasupra, a mai fost şi Vaudreque.

Eu am fost cel batjocorit de toţi.

Pe mine.

- Plecaţi din casa mea. - Ascultă, mai întâi, ce au de zis.

Afară de aici.

Afară din casa mea.

Ascultă-i Georges. Ascultă-i puţin.

- Vă voi ruina. - Nu fi copilăros.

Este în interesul tău. Se pot face o grămadă de bani.

Credeţi că v-am furat?

Nu sunt responsabil pentru dvs.

Oricine are ochi poate vedea asta.

Domnule...

Aţi fost întotdeauna o ruşine pentru Charles.

Un soldat eşuat şi cu puţină educaţie.

M-a atenţionat că nu voi reuşi nimic cu tine.

A avut dreptate.

Nu a fost inteligentă căsătoria cu acest bărbat.

Îi veţi simţi lipsa.

Ai ştiut totul.

Dar, te rog, Georges.

Trebuia să-ţi dai seama de asta.

Eu sunt o femeie.

Eu nu mă las trişată la masa de joc.

Cine a fost astăzi la rând?

Clotilde?

Sau Virginie?

Sau amândouă?

Şi ieri?

Prostule.

Bărbat prost ce eşti.

Nesimţit şi mizerabil.

Mi-am folosit tot talentul meu pentru tine.

Inteligenţa mea.

Am avut o viziune pentru tine.

Nu am avut nici cea mai mică idee

despre natura ta, despre caracterul tău.

Nimic.

Nu e nimic

Numai o furie necontrolată.

Ca un animal prost.

Ăsta eşti tu.

Eşti un animal.

Am crezut că-ţi pot da educaţie.

Dar era mai bine dacă te distrugeam.

Afară de aici.

Iertaţi-mă, vă rog.

Nesimţirea ta mi-a plăcut.

Nu trebuie să mă ascund. Nu eu sunt inculpatul.

- Nu vreţi să mă daţi afară? - Sigur că nu.

Nu. Beţi şampanie. Dansaţi cu soţia mea.

Cu ea v-aţi ocupat o grămadă de timp.

Georges.

Georges.

Am fost aşa un naiv.

De ce vi înapoi la mine?

Nu ştiu.

Poate, pentru că nu te aştepţi la asta.

Iartă-mă că te-am făcut să suferi.

Trebuie să şti asta.

Nu am mai văzut niciodată atâtea papioane cu dinţi strâmbi.

Toţi au participat la ruinarea bugetului şi s-au ales cu 30 de milioane de franci.

- Deschideţi sau vom sparge uşa. - Cine e acolo?

Poliţia.

Doamna Madeleine Duroy de Contel?

Soţia domnului Georges Duroy de Contel?

Da.

Doamnă Duroy de Contel v-am găsit într-un loc care nu este acasă.

Împreună cu domnul Francois Laroche.

Recunoaşteţi că este amantul dvs.?

Recunosc.

Doamnă trebuie să vă reclam pentru adulter.

- Vreţi să declaraţi ceva? - Nu.

Lăsaţi-o în pace.

Nu mai avem ce face aici.

Ce trebuie să fac?

Să plec?

Nu. De ce?

Continuaţi dacă doriţi.

Tu...

o să primeşti, în curând, veşti de la avocatul meu.

Rămâi cu bine, Georges.

Rămâi cu bine.

N-au putut să accepte ideea. Au urlat tot timpul.

Mama a plâns tot timpul. S-a purtat ca o nebună.

Mi-aş dori să-i văd figura, mâine, când vede că nu sunt acasă.

Dorim două camere.

- Noapte bună Suzanne. - Dar...

Nu primesc un sărut, de noapte bună?

Ar trebui să dormi puţin.

- De ce? - Du-te la culcare.

Tată.

Mamă.

- Nu se va mărita din obligaţie. - M-am aşteptat la asta.

Nu se va mărita cu acesta.

Nu voi accepta acest lucru.

Se va mărita.

Trebuie să se căsătorească cu ea.

Iar tu vei accepta asta.

Tu eşti la fel de vinovată.

Vina mea...

Comportarea ta a infectat-o şi pe fiica mea.

El e obligat să se căsătorească cu ea. Iar eu mă voi bucura pentru asta.

Ce-ar putea un tată să-şi dorească pentru fiica sa?

Să se căsătorească cu un bărbat care să o respecte.

E încă un copil.

- O iubeşti? - Nu.

Nu mă interesează nici în cea mai mică măsură.

Săraca Suzanne.

Suzanne e exact ca tatăl ei.

O copie, în miniatură.

- Ai batjocorit-o. - Nu. Mă voi căsători cu ea.

Te-ai culcat cu ea?

Nu.

Nu te-ai culcat cu ea?

Nu am atins-o.

Nu era necesar.

Toţi au crezut asta. E de ajuns.

Cred că nu te cunosc.

Ba da.

Serios?

Ai plănuit totul.

Am dreptate, nu-i aşa?

L-ai ruinat pe Laroche.

Ai batjocorit-o pe Madeleine.

Ai batjocorit-o.

Numai ca să te căsătoreşti cu Suzanne.

Suzanne m-a ales pe mine pentru că eram singurul pe care nu-l putea avea.

Şi eu?

Te-ai gândit câtă suferinţă îmi aduci mie?

Nu are nici o legătură cu tine.

Atunci de ce sufăr pentru asta?

Nu ştiu.

Nici, cel puţin, nu m-ai avertizat.

Mi-e ruşine să mai apar în faţa soţului meu.

Crezi că te voi ierta pentru totul?

Nu mă poate împiedica nimeni, Clotilde.

O să mă căsătoresc cu ea.

Şi tu eşti la fel ca şi ei.

Dar...

mai brutal şi mai egoist.

Un pungaş mai versat.

Nu îţi ajunge să fi iubit?

Vrei să devii un rege.

Nu.

Nu ajunge să fi numai iubit.

Nici chiar iubit de tine.

Te-am iubit atunci când nu aveai nimic.

Nu înţeleg la ce ai nevoie de atâta mândrie.

- Nu înţeleg. - Pentru că tu nu ai fost săracă.

Pentru că tu nu ai luptat niciodată pentru a supravieţui.

Nu mai pot trăi aşa.

Ca tatăl meu.

S-a încovoiat de muncă.

Şi la sfârşit de săptămână, la biserică. În genunchi.

Implorându-l pe Dumnezeu ca în următoarea viaţă să-i fie mai bine.

Dar nu există altă viaţă.

Carnea...

putrezeşte în pământ.

Se putrezeşte.

M-am văzut pe mine, murind.

Dar eu vreau să trăiesc.

Este singura mea şansă.

Am crezut că vei înţelege.

_ www.subtitrari-noi.ro _