Original subtitles

ANUAL ÎN SUA, SUTE DE COPII SUNT RĂPIŢI DE UN PĂRINTE

ŞI DUŞI ÎN STRĂINĂTATE.

MULŢI NU SE MAI ÎNTORC ACASĂ.

SALONIC, GRECIA

- O zi bună. - Mulţumesc!

Mergeţi! Nu vă opriţi!

Pe scări.

Nu uitaţi, vorbim doar în engleză.

Haideţi!

Pe acolo!

Pe scări, repede!

- Doamnă! - Pe aici.

Doamnă!

Hai, intraţi!

RĂPITE DE TATĂL LOR

DUPĂ CARTEA "PIECES OF ME", DE ELIZBETH MEREDITH

ANCHORAGE, ALASKA, 1994 CU DOI ANI ÎN URMĂ

Am ajuns.

Da! Imediat.

Bine. Vin să vă iau după serviciu.

Va fi o după-amiază super. Veniţi încoace!

- Vă iubesc. Pa! - Pa!

- Bună! - Aşa arată noul fluturaş.

- Grozav! - Ai puţin timp?

- Vezi cum ţi se pare. - Arată grozav.

Nu-i aşa? A ieşit bine.

Vin imediat.

Bună! Sunt Lizbeth. Cu ce te pot ajuta?

- Joan, ne aduci nişte gheaţă? - Da.

Să stăm jos. Pofteşte, te rog!

Avem o asistentă la adăpost.

- Ai vrea s-o chem? - Nu, nu-i nevoie.

Poţi depune plângere împotriva celui care a făcut asta.

Nu vreau să-l supăr şi mai tare.

Pe cine?

Pe Ben, soţul meu.

Vrei să te ajutăm? Avem loc, dacă vrei să stai la noi.

Nici nu ştiu de ce am venit. Ar trebui să plec.

Nu, ţine-o. Ne găseşti mereu aici.

N-ai făcut nimic ca să meriţi asta.

- Să sperăm că se întoarce. - Da.

- Nici nu i-am reţinut numele. - Nici eu pe al tău prima dată.

- Poftim, exact cum îţi place. - Mersi, ţi-ai amintit.

- Sigur. Cum merg lucrurile? - Grozav! Fetele sunt minunate.

Mişto!

Ne vedem duminică, fetelor. Să fiţi cuminţi!

- Ce cauţi aici, Greg? - Ce crezi?

- Nu ai voie să le vezi acum. - Bine.

E ora 17:00. Peste 19 ore s-a dus ordinul judecătoresc.

O să-mi văd copiii când o să vreau.

- Tot mai e un orar... - Nu-mi spui tu ce să fac.

Sunt sânge din sângele meu, să nu uiţi asta.

- Mami! - Bună, fetelor!

Gata, mergem acasă? Faceţi-i cu mâna lui tati.

- Pa! - Pa!

Le puteţi îmbrăca cu hăinuţe. Asta are chiar şi un câine.

- Cum se spune? - Mulţumim!

- Cu mare plăcere. - Hai să ne jucăm!

Nu trebuie să le aduci ceva de fiecare dată când vii.

Îmi place să flu mătuşa de treabă, chiar dacă nu suntem surori.

Noroc!

Apropo, Michael a angajat un asistent juridic nou. E foarte simpatic.

Am putea ţine totul secret.

Poate organizăm o cină în patru la noi acasă?

Şi apoi ne lăsaţi să ne întâlnim pe furiş la voi acasă?

Greg tot va afla. Nu-mi permit să-mi taie iar cauciucurile.

Tare aş vrea să găsesc pe cineva care să te apere.

Asta credeam că va face Greg şi uite unde am ajuns.

- Ar fi păcălit pe oricine. - Ştiu, şi acum păcăleşte.

I-a crescut pensia alimentară, vizitele nu mai sunt supravegheate,

aşa că nu vreau să-l aţâţ.

Dacă nu respectă orarul, Michael se va duce la judecător,

iar Greg nu va mai putea să-şi viziteze copiii deloc.

N-am nevoie de alt bărbat. Aveţi grijă de mine tu şi soţul tău.

Noroc!

Gata, s-a făcut târziu.

Tati nu ne pune la culcare. Putem sta treze cât vrem.

Pare distractiv, dar, dacă vă culcaţi târziu în fiecare seară,

n-o să aveţi energie să vă jucaţi cu păpuşile cele noi.

- Vă iubesc, curajoasele mele. - Te iubesc, mami.

- Şi eu te iubesc. - Noapte bună!

Mer, bag-o în buzunar.

Frumoasele mele!

Uite-le pe frumoasele mele!

Le laşi cu jucării la biserică?

Scumpo, bag-o în buzunar.

Te învaţă naşa să te porţi frumos.

Într-o bună zi, te vei mărita cu un grec drăguţ ca tatăl tău.

- Fontina! - Te-am prins!

Ce feţişoară are! Ca o prinţesă din Grecia.

Poate o să stăm într-un palat într-o bună zi?

Bine. Mai sunt doar câteva ore până vă iau eu.

O să ne distrăm?

- Bine. - Să mergem!

Să... Bine.

- Sunt gata? - Da. Fetelor, luaţi-vă genţile.

De ce e fiul Fontinei la volan?

Ce te interesează? Marianthi, Meredith, haideţi!

Mami, ne iei tu mâine, după-amiază?

Nu mâine, ci poimâine. Dar mă puteţi suna oricând.

- Nu cred. Doar sunt cu mine! - Distracţie plăcută!

- Pa! - Pa!

Vă iubesc!

Bună! Fetele sunt la Greg?

- Fără supraveghere? - Da.

Au ridicat restricţia.

Regret că nu stau cu mine tot timpul.

Să fi văzut teatru pe el la biserică.

De parcă ar fi cel mai bun tată din lume.

Ştiu că nu vrei să rupi fetele de datinile strămoşeşti,

dar nu sunt şi ale tale.

Nu eşti obligată să te duci la biserica lor.

Vino la mine la cină.

Vorbim despre orice în afară de Greg.

Mulţumesc, dar trebuie să ajung acasă. Poate le lasă pe fete să sune.

Bine.

Îţi sunt alături, dacă ai nevoie de ceva. Te descurci tu.

Aţi sunat la Greg Diakos. Lăsaţi mesaj.

Ştiu că am ajuns devreme, dar pot să le iau pe fete?

- Nu sunt aici. - Poftim?

N-au fost aduse azi. Credeam că sunt acasă bolnave.

Nu sunt.

Poate a ieşit cu copiii şi a pierdut noţiunea timpului?

Nu, avem un acord foarte strict. Greg e uneori violent.

Căutaţi-i cazierul. Are multe ordine de restricţie.

Aţi luat legătura cu prietenii sau rudele lui?

Rudele lui sunt în Grecia, prietenii nu vor să-mi spună nimic.

- Bine. Pot să dau un telefon scurt? - Vă rog! Da.

Cred că ştiu cine poate ajuta.

Aici toţi se cunosc între ei.

- Alo! - Bună! Sunt Peter.

Încerc să dau de un tip pe nume Greg Diakos. Îl cunoşti?

Bine. Bine, mulţumesc.

Nu s-a confirmat, dar se zvoneşte că a plecat din oraş. Cu tot cu fete.

- Şi unde s-a dus? - Nu ştiu, dar mă duc la el acasă.

Dacă nu e acasă, o să am grijă ca plângerea să ajungă unde trebuie.

- Unde anume? - La Infracţiuni contra minorilor.

Nu vă faceţi griji, se va rezolva.

Bine.

Lizbeth! Lizbeth!

Ia coatele de pe masă! De câte ori să-ţi spun?

Dacă veţi continua să vă purtaţi aşa, nu mai putem locui cu dv.

Nu zău!

Uite-l!

Fă-te util, Kova! Învaţă-ţi copiii vitregi să se poarte.

Nici măcar fiică-ta nu ştie.

Fă-i cu mâna lui frate-tău. E ultima oară când îl vezi.

Am găsit alt tătic care să aibă grijă de noi.

Bine, mulţumesc.

Doamna Spring? Sunt Lizbeth Meredith.

Copiii mei au fost răpiţi de tatăl lor, Gregory Diakos.

Mi s-a spus că plângerea va ajunge la acest serviciu.

Nu putem face mare lucru fără dovada că a plecat din oraş.

Urmăriţi-i maşina sau sunaţi la aeroporturi...

Nu avem asemenea resurse.

Instinctul îmi spune că se va întoarce într-o zi sau două.

Ştiţi de câte ori am sunat la poliţie din cauza lui?

De cinci ori.

Şi nu în dăţile în care m-a bătut de era să mă omoare.

Am cerut ordine de restricţie, Tot caută să mă pedepsească.

Instinctul îmi spune că nu se va întoarce într-o zi sau două.

- Mă ajutaţi, vă rog? - Îmi pare rău.

Nu pot obţine mandat de arestare fără o dovadă a locului unde se află.

Asta e tot? Nici măcar nu le daţi dispărute?

Nu fără mandat. Dar o să dau nişte telefoane şi vă ţin la curent.

Nu ştiu ce să zic...

Spring la telefon. Da, mulţumesc că aţi sunat.

Da, îl am chiar aici.

Lăsaţi-le în spatele bisericii.

- Unde s-a dus, Fontina? - Lizbeth!

Fiul tău era la volan când Greg a luat fetele.

- Unde i-a dus? - Ce îndrugi acolo?

Mi-a luat copiii!

- Fontina, şi tu eşti mamă... - Iar el e tatăl lor.

Ţi-e greu fără copii, nu?

- Nu vezi ce fel de om e? - Fetele au nevoie de o familie.

O familie adevărată. Cum au în Grecia.

Nu.

De ce le-ar lua? A ratat jumătate din vizite.

Ca să mă pedepsească.

Tot ce face e ca să mă pedepsească că l-am părăsit.

Nu poţi să te duci în Grecia şi să-ţi iei fiicele înapoi.

De ce nu? Doar le-a răpit!

Fără dovezi, poliţia nu obţine mandat.

Nici nu declară fetele dispărute.

Îţi înţeleg frustrarea, dar acolo legile sunt altfel.

Îl protejează mai degrabă pe bărbat.

- Trebuie să respecţi regulile. - Are dreptate, Lizbeth.

Grecia a aderat la Convenţia de la Haga.

Trebuie să respecte acordurile de custodie ale ţărilor

din care au fost luaţi copiii.

Asta doar dacă nu încalci legea.

Bine, am înţeles...

Dar nu pot să stau cu mâinile în sân.

Cineva are dovada. Trebuie doar s-o găsesc.

Sper să mă puteţi ajuta.

Fostul soţ mi-a luat fiicele şi a plecat din Anchorage.

Poate a rezervat bilete prin dv

şi aveţi documente de călătorie sau un itinerar...

Îmi pare rău, nu putem divulga informaţii despre clienţi.

Înţeleg, dar mi-a răpit fetele.

Trebuie să dovedesc că a plecat din ţară. Mă puteţi ajuta...

Îmi pare rău, nu ştiam că Greg ar face aşa ceva.

- Îl cunoşti? - Am fost împreună o vreme.

Nu acum.

Dar m-a rugat să-i rezerv bilete dus spre Atena pentru el şi...

Pentru fiicele voastre.

Nu mi s-a părut aiurea atunci.

Apoi am citit ştirea din ziar şi-am sunat la poliţie.

- Poliţia ştie despre asta? - Da.

I-am lăsat un mesaj poliţistei care se ocupă de caz.

I-am zis că Greg a plecat în Grecia.

Aşteaptă puţin...

- Acesta e itinerarul. - Mulţumesc!

Poftim! Poate apelul de la agenţia de voiaj nu era o dovadă suficientă.

De ce ai ignorat asta?

Fostul tău soţ era îngrijorat de starea ta psihică.

- Ai vorbit cu el? - A venit să mă vadă.

Şi eram sigură că are dreptate.

Da. E un mare mincinos.

Nu eşti prima persoană pe care o păcăleşte şi nu vei fi nici ultima.

Dar ne trebuie mandatul de arestare

şi numele fetelor trebuie introduse în baza de date a FBI.

Şi asta neîntârziat.

Bine.

Bine.

Încerc să colaborez cu autorităţile locale,

dar am nevoie de ajutor să-mi găsesc fetele, de aceea am sunat.

Nu, nu am avocat.

Unde aş putea găsi unul care înţelege legile din Grecia?

Mă ajută cartea de telefoane? Foarte utilă informaţia, mulţumesc.

Doamne!

Trebuie să găsesc ceva.

AWAIC VIOLENŢA DOMESTICĂ

Julia, bună! Sunt Lizbeth.

Bev Cutler mai e în consiliul director al AWAIC?

Mă poate pune în legătură cu tatăl ei?

Da, ştiu că e avocatul preşedintelui Clinton.

Dna Meredith? Sunt Lloyd Cutler.

Fiica mea vă admiră mult rezultatele de la AWAIC, la fel ca mine.

- Mulţumesc! - Luaţi loc, vă rog.

V-am analizat cazul. Nu va fi uşor să vă recuperaţi fiicele.

Grecia e o ţară cu legi proprii. Puterea noastră acolo e limitată.

Şi Convenţia de la Haga?

Au semnat-o, dar ei decid dacă vor s-o onoreze.

Dacă nu vor, vă veţi lupta cu sistemul lor judiciar.

Vă trebuie un avocat grec care stă în Grecia.

Iau legătura cu un coleg din Salonic. Are experienţă în astfel de cazuri.

Adică a avut rezultate bune?

Trebuie să vă pregătiţi pentru bătălia ce urmează.

Am discutat cu mulţi părinţi

care s-au luptat ani să-şi recupereze copiii,

cu toată Convenţia de la Haga.

Sunt pregătită să fac orice e nevoie.

DUPĂ TREI LUNI

Grozav...

Alo!

Sunt Hector Pappadakis, din Salonic.

Domnul Cutler m-a rugat să vă preiau cazul.

Bună ziua! Vă mulţumesc că aţi sunat.

- Aveţi veşti? - Da.

Tribunalele au decis să respecte ordinul american de custodie.

E o veste extraordinară.

Pot ajunge acolo în câteva zile.

Nu e nevoie să veniţi până nu le găsim pe fete.

Vă sun când aflu mai multe.

Dar cum o să le găsiţi? Alo!

- Eşti sigură? - Sunt mama lor.

Trebuie să-i pun pe jar pe cei care mă pot ajuta să le găsesc.

Ştiu cum e să te simţi nedorit.

N-aş vrea să creadă că nu fac tot ce pot ca să le ajut.

Poftim! Nu vreau să dormi pe străzi.

- Ann... - Nici să n-aud!

Cred că ţi-ai epuizat cardurile doar pentru drum.

Vreau să te ajut. Şi eu le iubesc pe fete.

- Da? - Mulţumesc!

Ai un avion de prins.

SALONIC, GRECIA

- Vă pot ajuta? - Sunt Lizbeth Meredith.

- Sunt clienta dv din Alaska. - Bună ziua!

- Nu vă aşteptam. - Ştiu, dar trebuia să vin.

- Luaţi loc, vă rog! - Mulţumesc!

Vă înţeleg dorinţa de a fi aici, dar prezenţa dv nu ajută.

Fiicele mele au fost răpite acum câteva luni.

În afară de recunoaşterea custodiei mele, nu s-a făcut nimic.

Lizbeth? Bună! Eu sunt Tally. Îmi pare bine. Lucrez cu Hector.

- Vrei nişte apă? - Da, mulţumesc.

Hector a vorbit cu ambasada

ca să obţină paşapoarte pentru fiicele tale.

- Aşa e. - Grozav!

Ne întoarcem acasă imediat ce le găsesc.

Există o procedură.

Dacă vă luaţi copiii în Alaska, veţi fi pusă sub acuzare.

Ambasada va fi nevoită să colaboreze cu autorităţile elene.

De ce aş fi acuzată dacă se respectă Convenţia de la Haga?

- E complicat. - De ce?

Fiicele mele au fost răpite de fostul meu soţ, un om foarte periculos.

- Nu e nimic complicat aici. - Nu vrei să mănânci ceva?

Ba da, mulţumesc. Ar fi grozav, mai am multe de făcut.

Trebuie să sun la consulat. Ştii vreun hotel mai ieftin?

- Sigur. Să-mi iau geanta. - Bine.

Nu te împrieteni, Tally. Ştii cum decurg de obicei cazurile astea.

- Zi-i că poate doar să aştepte. - Ştiu.

- Să mergem! - Bine. Mulţumesc!

E doar o cameră, dar canapeaua e extensibilă.

Eşti foarte amabilă.

Nu e ca la Atena. E greu să găseşti hoteluri ieftine în Salonic.

- Dar asta să rămână între noi. - Da, desigur.

Nu-i mai dau lui Hector alt motiv să fie supărat pe mine.

Nu e supărat pe tine. Aşa merg lucrurile aici.

Trebuie să se concentreze. E greu când intervin emoţiile.

Ai încredere în el. Cunoaşte sistemul şi munceşte cu pasiune.

- Va face tot ce-i stă în puteri. - Bine.

Dar pot face şi eu ceva. Ştiu cum se simt fetele.

La fel am păţit şi eu la vârsta lor. Mama m-a luat de lângă tata.

M-ar putea ajuta Hector să apar la ştirile locale?

- Nu cred că i-ar plăcea. - De ce?

Anul trecut, o străină a venit în Grecia ca să-şi ia copiii acasă.

A manifestat în faţa şcolii, a apărut mult în presă.

S-a ales cu mai mulţi duşmani decât prieteni şi nu şi-a recuperat copiii.

Bună ziua! Am programare. Pot să intru? Mulţumesc!

Mă bucur să vă cunosc. Îmi pare foarte rău pentru copiii dv.

Sper să ne ajute consulatul să-i găsim.

- Sigur că da. Urmaţi-mă. - Bine.

Ce faceţi ca să le găsiţi?

Căutăm pe mai multe planuri:

prin Ministerul Educaţiei, la spitale...

Aţi găsit ceva?

Cazul dv a ajuns la mine abia după ce aţi sunat ieri.

Atunci v-ar putea ajuta asta.

Poze recente cu Meredith şi Marianthi

şi informaţii despre Greg şi rudele lui din Grecia.

- A luat legătura cu dv? - Nu.

Nu mai ştiu nimic de el sau de fete.

Bine că am venit! Consulatul n-a făcut nimic până acum.

Să vedem ce putem face. Să angajăm un detectiv particular.

Am făcut asta. V-a văzut fetele o singură dată şi a încasat banii.

- Unde le-a văzut? - Când Greg şi-a vizitat rudele.

Dar apoi nu a aflat unde locuiesc,

deşi pentru asta a fost plătit.

Bine. Deci măcar ştim că Greg ţine legătura cu familia lui.

Mergem pe pista asta. Le ascultăm telefoanele.

- E ilegal. - Şi răpirea e ilegală.

De ce e aşa de greu?

Sau Greg are imunitate fiindcă e bărbat?

Nu mă simt jignit, aveţi dreptate.

Dar asta nu mă face să încalc legea. Nici să angajez alţi detectivi.

Mă ocup de caz cum ştiu eu mai bine. Aveţi răbdare cu sistemul nostru.

Am avut răbdare, Hector.

Dar nu mi-am văzut fiicele de luni de zile.

Nu le-am mângâiat pe păr, nu le-am auzit râzând. Nu...

Nu mai am răbdare.

Bine, grozav. O să-i zic, mulţumesc.

Era femeia de la consulat.

Se pare că Meredith şi Marianthi Diakos sunt înscrise la o şcoală

din apropiere.

- Vă întâlniţi acolo mâine. - Mâine? Mâine îmi văd fetele?

- Da. - Dumnezeule mare!

Trebuie să le iau ceva.

O jucărie, un cadou sau ceva bun.

Se vor bucura şi doar să-şi vadă mama.

Doamne sfinte...

Bine.

Bună ziua! Şcoala e într-acolo, nu?

- Am încercat să vă sun. - De ce? Cum adică?

Am aflat că fetele n-au fost la şcoală de două zile.

- Poftim? Şi unde sunt? - Nu ştiu.

Fostul dv soţ a fost informat c-am contactat şcoala.

De ce aţi făcut asta?

Să ne asigurăm că fetele sunt prezente. Lizbeth!

Am greşit, îmi pare rău. Directorul ]ţi va spune că nu sunt aici.

Unde sunt Meredith şi Marianthi Diakos?

Sunt mama lor. Trebuie să le ştiţi adresa.

Îmi pare rău, n-are ce să-ţi zică. Tatăl lor n-a spus unde stă.

- Habar n-ai ce ai făcut! - Te asigur că-ţi vom regăsi fiicele.

Dar acum ştie că sunt aici. A avut două zile la dispoziţie ca să fugă.

Nu ştim unde le va duce sau ce ar putea face.

Ştiu. Voi continua să sun până aveţi noutăţi.

Bine, voi suna din nou mâine.

- Tot nimic? - Nimic.

Poftim!

Consulatul a greşit, dar le va găsi din nou.

Până atunci, poţi sta aici oricât e nevoie.

Eşti tare amabilă. De data asta le-a luat luni de zile să le găsească.

N-am bani să-mi angajez un detectiv particular.

Am cheltuit tot ce aveam doar ca să ajung aici.

Nu vreau să plec, dar nici nu-mi permit să rămân.

Trebuie să plec până-mi dau seama cum să plătesc toate astea.

Atunci du-te. Data viitoare, vei veni aici ca să-ţi iei fetele acasă.

- Alo! - Am auzit că ai fost în Grecia.

Greg, sunt mama lor. Au nevoie de mine.

Ba n-au. Le-am spus că nu le vrei.

Nu mai întreabă de tine.

Dă-mi-le la telefon, te rog!

Nu ţi le mai dau înapoi.

- Dacă mai cauţi să le iei, te omor. - Greg!

DUPĂ ZECE LUNI

Bună!

Poftim! Am chemat asistenta.

Credeam că mă omoară.

Nu mă puteam gândi decât că, dacă mor...

Nu voi mai fi lângă fiul meu.

Să-l apăr şi să lupt pentru el dacă e nevoie.

Dar eşti şi poţi să faci asta acum.

ADU-LE ACASĂ

DONAŢII

Mulţumesc!

Cum merge?

Toată lumea a fost generoasă. Să sperăm că vom reuşi.

Bine.

- Lizbeth? - Da.

- Bună! Putem vorbi puţin? - Sigur. Toate bune?

Greg a cerut custodia copiilor în Grecia.

- Nu se poate, eu o am. - Important este la cine sunt copii.

Chiar dacă le-a răpit, fetele sunt acum cu el.

Tribunalul poate să nu-ţi recunoască custodia şi să i-o acorde lui.

Îmi pare rău.

- Alo! - Tally? Bună! Sunt Lizbeth.

Ştiu că e foarte devreme, dar nu mai pot să aştept.

Trebuie să-mi găsesc fetele. Am nevoie de un detectiv particular.

Ştiu, fac rost de bani.

Am instalat-o pe Sophie în cameră.

- Şi fiul ei? - E cu o prietenă.

- Îl aduce aici. - Bine.

Te poţi întoarce în Grecia, ştiind că sunt în siguranţă.

- Am reuşit? - Am reuşit.

Ai destui bani ca să-ţi găseşti fetele.

Şi trei luni de concediu plătit.

- Cum? - Am renunţat toate la concediu.

Nimeni nu-şi poate lua concediu cu familia ştiind că tu n-ai putea.

Poftim? Ce-aţi făcut?!

- Nu-mi vine să cred. - De ce?

Luaţi-o în braţe înainte să-mi mai tragă una. Haide!

SALONIC, GRECIA

Aici a insistat să vă vedeţi.

- El e? - Da.

- Lizbeth! - Da.

După ziua de azi, nu mă mai pot implica.

Dacă află Hector că ţi-am găsit un detectiv, se va înfuria pe mine.

Înţeleg, nu-ţi face griji. Hector nici nu ştie că sunt aici.

Da, bine.

- Luaţi loc. - Nu, mulţumesc!

- Ai banii? - Da, îi am.

- Ai un plan? - Desigur.

Care?

Nu e cazul de întrebări. Ştiu ce fac.

Te plătesc mult pentru asta, aşa că aş vrea să ştiu care e planul.

Voi, americancele, sunteţi agresive.

- Şi? - Cunosc oameni în oraşul lui.

- Îi cunosc prietenii. - Nu.

Prietenii îl vor apăra. Trebuie să ajungi la familia lui.

Mă duc la Tyrnavos şi mai vedem. Tu rămâi aici.

- Să nu pleci nicăieri. - Ba vin cu tine. Nu rămân aici.

Eşti nebună. Te vor vedea.

N-o să stau cu mâinile în sân...

Lizbeth, este mai puţin riscant să rămâi aici.

Ultima dată când mi-a căutat cineva fetele, a dat-o în bară. Nu rămân!

Nu. Fie mă duc cu el, fie nu primeşte banii.

- Mâine mergem. - Bine. Pe mâine atunci.

Aia e casa surorii lui.

Ce vrei să-i spui?

Să-mi zică unde e fratele ei, ca să-mi plătească datoria.

- Crezi că o să meargă? - Cei mai mulţi mă ascultă.

A zis că Greg nu e aici. A plecat din Grecia.

- Dar nu ştie unde. - Minte.

Poate.

Sigur fratele lui ştie unde e.

Când eram căsătoriţi, vorbea cu el la telefon săptămânal.

Sigur mai vorbesc. Fă ce ai de făcut.

Lizzie! Lizzie!

Nu, mulţumesc.

De ce crezi că l-am părăsit pe tatăl tău adevărat?

Nu te vrea. A venit după tine? Nu.

Nu uita ce norocoasă eşti să ai un tată ca Tony.

Învaţă să fii recunoscătoare.

Am reuşit. Am ascultat telefoanele şi i-am găsit în Pereas.

Mâine îţi vezi fetele.

Cu un ordin judecătoresc, în 24 de ore trebuie să-ţi dea fiicele.

Dacă are 24 de are, ce îl împiedică să plece iar cu ele?

Am prieteni în sat care vor avea grijă să nu plece.

Dar am nevoie de bani pentru ei.

Ţi-am dat deja 12.000 de dolari.

Ca să-ţi găsesc fetele şi le-am găsit.

Ţi-am zis eu ce să faci!

Faci tu pe spioana şi-i asculţi telefonul lui frate-său?

Vor cinci mii.

Nu am.

Doar două mii mai am.

De ce le-a luat?

Drept pedeapsă că l-am părăsit.

Mă bătea. M-am săturat ca fetele mele să trăiască aşa.

Adu-mi o mie şi o să am grijă să stea cu ochii pe el.

Mulţumesc!

Orele se termină peste 15 minute.

Nu-ţi face griji, nu te va urmări.

Zdreanţă proastă, înţelege că nu te vor! Te urăsc!

Ştiu că-ţi place să baţi femeile.

Dar nu cred că vei mai fi aşa dur cu mine.

Meredith şi Marianthi Diakos?

- Cine sunteţi? - Mama lor.

- Vă rog să aşteptaţi aici. - Bine.

Bine.

Marianthi, Meredith! A venit mama voastră.

- Bună! - Îmbrăţişaţi-o!

Bună, curajoasele mele!

Vă caut de mult timp. Mi-a fost tare dor de voi.

Pleacă! Lasă-mă în pace! Nu merg cu tine!

Încetează! Mama voastră vă iubeşte. A venit după voi.

Ba nu ne vrea! O urăsc!

Bine, nu-i nimic. Nu-i nimic.

Ştiu ce v-a spus tatăl tău.

Dar nu v-aş fi părăsit pentru nimic în lume.

Fiindcă vă iubesc. Vă iubesc pe amândouă foarte mult.

Vă rog, trebuie să le luaţi.

Vin la şcoală doar câteva zile pe lună,

mereu murdare şi neîngrijite.

Sunt doar derutate, ca noi toţi.

Ni s-a spus că aţi murit.

Tatăl lor a primit un ordin judecătoresc

să mi le dea înapoi în 24 de ore.

Până atunci nu pot face nimic.

Fetelor, ne vedem mâine.

O să fie bine, vă promit.

Unde sunt?

N-au vrut să vină cu tine?

Poţi să le spui orice vrei. Dar, după cum vezi, sunt în viaţă.

Mâine, eu şi fetele plecăm acasă.

N-au vrut să vină cu mine.

Nu m-au lăsat nici să le ating.

Stai liniştită! Mâine, când le vei putea lua oficial,

vei primi ajutor de la poliţie şi de la consulat.

Şi dacă Greg pleacă iar?

Ştie că prietenii mei sunt cu ochii pe el. Nu pleacă nicăieri.

Bună, fetelor! Ce faceţi?

Doamne...

Hai să plecăm odată!

Bun venit, doamnelor!

Prietenul vostru a ajuns înainte, aşa că am început să ne cunoaştem.

Haide, staţi cu noi! Mâncaţi, beţi ceva?

Am venit să dăm fetele mamei lor.

Tocmai îi spuneam dlui poliţist Că nu vor să meargă cu ea.

De ce ar vrea să lase această ţară frumoasă şi familia?

- Ca să se ducă în America? - Aduceţi-ne fetele.

Tu cine eşti?

Se asigură că respecţi ordinul judecătoresc.

- Aduceţi-le! - Bine.

Poţi să le vezi.

Marianthi! Meredith!

- Bună! - Bună!

Vedeţi? V-am zis eu că va încerca să vă ia în America.

Fetelor, trebuie să mergeţi cu mama.

Nu vrem. Suntem fericite aici. Avem jucării, prieteni şi rude.

Ţi-am spus că nu vor să plece. Sau vreţi?

De ce vreţi să le luaţi? Sunt fericite aici.

- V-am spus, nu contează... - E în regulă.

Marianthi!

Păpuşa aceea pe care o iubeşti e cadou de la Ann, prietena noastră.

O mai ţii minte?

Venea mereu şi vă aducea câte o jucărie.

Meredith, ai şi tu una. I-ai făcut chiar şi casă.

E acasă, unde sunt şi prietenele tale.

Haideţi să mergem acasă, unde vă aşteaptă toate.

Da? Haideţi!

Nu.

Mama lor are custodie legală.

"Prietenul" dv va încălca legea dacă nu înapoiază fetele.

Duceţi-vă cu mama voastră!

Haideţi, dragilor! O să fie bine, să mergem.

O să fie bine. Urcaţi în maşină.

Încă îl puteţi acuza de răpire.

- N-ar îndrăzni. - Acuză-l!

Nu s-a terminat, Lizbeth! Sunt copiii mei, în ţara mea!

Ştii ce ţi-am spus că se va întâmpla dacă le iei înapoi!

Puteţi sta peste noapte aici.

Nu, mulţumesc, Penelope. Trebuie să plecăm în seara asta.

Nu sunt zboruri până dimineaţă.

- Luăm autobuzul sau trenul. - Nu e cazul să vă faceţi griji.

- DI Diakos e arestat. - Cât timp îl pot reţine?

Mi-a zis că mă omoară dacă mă întorc.

Consulatul e cel mai sigur loc.

Vă asigur că vă vom urca în primul avion mâine.

Bine.

Totul e bine.

Vă iubesc, curajoasele mele.

Ştiam că o să-ţi placă aia.

Marianthi, îţi alegi o bluză?

Ce mai avem noi aici?

După ce vă îmbrăcaţi şi vă spălaţi pe dinţi,

vă prind părul cum vreţi voi.

- Da? - Nu!

- Trebuie să te speli pe dinţi. - Am zis nu, zdreanţă proastă!

A trecut mult timp, dar acasă, după ce ne trezeam,

ne spălam pe dinţi, ne pieptănam şi apoi luam micul-dejun.

Mai ştiţi?

Hai să vă arăt ce avem. Aici, da?

Marianthi, avem cereale!

Atunci facem aşa. Mâncăm şi apoi ne spălăm pe dinţi.

De acord? Bine. Aşa facem.

Stai jos!

Poftim!

Trebuie să plecaţi repede.

- Ce s-a întâmplat? - Greg a fost eliberat deja.

Să nu pierdem avionul. Haideţi!

- Bine. - Doamnă!

Bună ziua!

Veniţi încoace! Doar dv.

- Sunteţi Lizbeth Meredith? - Da.

Sunteţi arestată pentru răpire. Veniţi încoace.

Nu înţelegeţi. A fost...

- Adu copiii! - Aţi înţeles greşit. Nu e...

- Pe aici. - E în regulă, fetelor.

Nu eu le-am răpit, ci el!

Doamne...

Vă rog să mă ascultaţi!

Fostul meu soţ le-a răpit. Căutaţi în baza de date a FBI.

-Vă rog! - Linişte! Acum se fac verificări.

Sunaţi la consulat!

- Mulţumesc! - Ce au spus?

Sunteţi eliberată.

Îmi pare rău. Te-am scos cât de repede am putut.

- Fetele tale sunt la poliţie. - Bine.

Ce ţi-am spus?

Există un mandat de arestare pe numele tău fiindcă le-ai răpit.

Cum îndrăzneşti? Locul lor e aici! Cu mine, tatăl lor!

Nu-ţi pasă de ele. Nici măcar nu fac baie.

Vrei doar să mă pedepseşti, iar fetele plătesc preţul.

Hei!

Haide, mai loveşte-mă o dată.

- Arată-le tuturor cum eşti. - Ajunge!

Decizia a fost luată. Doamna e eliberată.

Dar îmi ia copiii!

S-a confirmat că acuzaţiile pe care i le aduceţi sunt false.

Vă duc la fiicele dv.

- Dar nu puteţi pleca din ţară. - Cum?

Am custodia lor, le pot lua acasă.

Procuratura ne-a informat că dl Diakos a făcut apel.

Puteţi pleca după audiere.

E un mandat de arestare pe numele lui.

Grecia nu admite acuzaţiile.

Tribunalul va decide acum ce e mai bine pentru copii.

Până atunci, pot sta cu dv.

Ţi-am spus că nu s-a terminat!

Vreau să vorbesc cu voi puţin.

Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. Ştiu că v-aţi speriat.

Dar sunt mama voastră şi nu vă voi părăsi.

Numai că trebuie să lupt pentru voi.

Descalţă-te!

- Alo! - Ann, eu sunt.

Lizbeth? Aşteptam să mă suni!

- Fetele sunt la tine? - Da.

Şi era să plecăm azi, dar mi-a stat Greg în cale.

- Poftim? - Trebuie să merg la tribunal.

Nici nu ştiu dacă mai am avocat.

Îmi pare rău. Păcat că nu te poate ajuta Michael!

Nu de asta te-am sunat. Voiam să aud o voce prietenoasă.

Vin acolo.

N-o să mă faci să mă răzgândesc. Ai nevoie de cineva de partea ta.

Nici nu încerc.

Mulţumesc, mulţumesc! Te iubesc.

Hector, bună! Sunt Lizbeth. Am nevoie de ajutorul tău.

Poţi să mă suni la numărul pe care l-am lăsat? Mulţumesc!

- Eşti o proastă! Proasto! - Nu, nu!

- Ce a făcut? - Asta.

A fost doar un accident.

Ni se întâmplă tuturor. Asta nu înseamnă că suntem proşti.

Şi nici nu ne dă voie să facem rău cuiva.

Ai înţeles? Poftim!

E frumos azi. Aţi vrea să mergem undeva?

- La plajă, în parc sau... - Da, te rog!

Bine. Marianthi, ce zici?

Să mergem! Haide!

Du-te să vezi cum aluneci pe tobogane.

Haide!

Trei, doi, unu. Şi!

- Împinge-mă, mani! - Bine.

- Cât de tare? - Foarte tare.

Mai tare ca oricând?

- Mă împingi şi pe mine? - Sigur. Aşa!

Mai tare!

Bună ziua!

Hector, vreau să te prezint fiicelor mele,

Meredith şi Marianthi,

Fetelor, dânsul ne va ajuta.

- Ştiai? - Bună, fetelor!

Bună! Eu sunt Taly. Sunt prietenă cu mama voastră.

Vreţi bomboane? Avem pentru clienţii deosebiţi ca voi.

Să alegem ce vă place.

- Să te întreb cum le-ai găsit? - Nu.

Bine. Acum să vedem ce este de făcut ca să puteţi pleca acasă.

Am aflat numele judecătorului: Gheorghiou.

N-am mai avut o speţă judecată de el, dar stăm oricum bine.

Totuşi, vrea să discute cu fiicele tale.

Poftim? Nu, nu vreau să treacă prin aşa ceva.

Ştiu, îmi pare rău, dar nu se poate altfel.

Eşti gata? Ştii ce ai de spus.

- Bună dimineaţa, dle judecător. - Eşti Lizbeth Meredith, bănuiesc.

Ia loc, te rog, iar mama ta o să aştepte afară.

Spune-mi, te rog.

Dacă e să-i zici cuiva "tati",

cine ar fi acela?

- Unu, doi! - Am reuşit!

Ai venit! Chiar eşti aici!

Fetelor, uitaţi-o pe Ann. Veniţi încoace!

- Fetelor! - Veniţi încoace!

Mă mai ţineţi minte?

În caz că aţi uitat, astea sunt pentru voi.

- Mulţumim! - Cu mare plăcere.

- Cum se simt? - Mai bine.

- Dar... - Nu-ţi face griji!

Ai toată viaţa înainte ca să îndrepţi ce au suferit aici.

E imposibil ca Greg să câştige acest caz.

- Da? - Da.

- Le-ai găsit! - Da, le-am găsit!

- Tu le-ai găsit. - Da, eu.

Numai puţin, te rog. Fiţi atente, fetelor.

Când vorbiţi cu dl judecător, să-i spuneţi adevărul.

Asta e tot ce vrea să audă.

Hai, duceţi-vă!

Isteţ! A angajat o femeie. Dar asta nu va schimba nimic.

Tribunalele noastre procedează altfel decât cele din SUA.

Această audiere are ca obiect răpirea unor copii.

Tatăl a răpit copiii din Alaska,

apoi mama a încercat să facă la fel aici.

Dle judecător, n-a făcut la fel. Ea avea custodia.

Nu e în America, dle judecător. Aici avem alte legi!

Dle Gregory Diakos, aveţi serviciu?

- Lucrez la hotelul Kastoria. - Serios?

Cum e posibil? S-a închis acum cinci ani.

Voiam să spun Argos.

V-aţi răpit fiicele şi le-aţi adus în Grecia?

N-aş face aşa ceva. Mama lor mi-a dat voie să le iau.

Şi acum am ajuns acuzat pe nedrept de această femeie

care nici măcar n-are o relaţie cu mama ei.

Dar fiicele mele au rude aici, în Grecia.

Dle Diakos,

de ce au fost fiicele dv la şcoală doar 60 de zile în aproape doi ani?

- Suntem ocupaţi. - Cu munca la hotelul Kastoria?

Doamnă Meredith!

E adevărat că asistenţii sociali au fost chemaţi la dv acasă, în Alaska,

fiindcă v-aţi maltratat copiii?

De unde ştie?

Greg îi suna de fiecare dată când refuzam să mă împac cu el.

Şi, de fiecare dată, afirmaţiile lui s-au dovedit false.

De ce nu aţi vrut să vă împăcaţi cu soţul dv?

În cei patru ani de căsnicie, Greg juca jocuri de noroc,

se droga şi rareori lucra mai mult într-un singur loc.

Nu venea acasă cu zilele.

Iar când venea, mă bătea în faţa copiilor.

Există date la poliţie...

Dle judecător, acele informaţii n-au importanţă în Grecia.

Vă rog, continuaţi.

Toată viaţa mi-am protejat fetele.

Am căutat să le asigur un cămin stabil şi fără pericole.

Unde să aibă prieteni, să meargă zilnic la şcoală.

Tatăl lor a avut mereu dreptul de a le vedea.

Dar nu i-am dat voie să le ia!

Am încercat să le recuperez chiar din ziua în care le-a răpit.

Şi după ce m-a ameninţat că mă omoară dacă fac asta.

Toate astea fiindcă îmi iubesc fetele.

Le iubesc cu toată fiinţa mea.

Vă rog, nu le puneţi să aleagă unde vor să locuiască.

Daţi-le voie să vină acasă, la viaţa lor de dinainte.

Vă mulţumesc pentru sinceritate.

Dar, ca să iau o decizie, trebuie să vorbesc cu fetele.

- Dar o voi face cu blândeţe. - Mulţumesc!

- Vorbeşte cu ele de peste o oră. - Poate n-a fost cu ele tot timpul.

Aşa e. Probabil nu se grăbeşte cu verdictul.

- Şi asta e bine? - Părea să-ţi înţeleagă mărturia.

Şi i-a râs în faţă lui Greg.

- Ce crezi? - Toată lumea ştie că spui adevărul.

- S-a întors judecătorul. - Bine.

Este clar că aceşti copii au fost luaţi ilegal

de la mama lor, care avea custodia, şi au fost aduşi în Grecia.

Dar sunt în Grecia de aproape doi ani.

Luarea lor de aici ar fi o greşeală.

Prin urmare, îi acord custodia tatălui lor, Gregory Diakos.

Lizbeth Meredith, după ce primiţi decizia,

aveţi trei zile la dispoziţie ca să înapoiaţi fetele tatălui lor.

Cum e posibil? S-a văzut că minţea!

Cred că avocata lui s-a înţeles cu judecătorul. Decizia era deja luată.

De asta ştia detalii din căsnicia voastră.

- Poate scăpa aşa uşor? - Se mai întâmplă.

Judecătorul le-a luat pe fete la întrebări, deşi ştia deja răspunsul?

Îmi pare rău. Chiar credeam că vom câştiga.

Nu se poate ca asta să fie tot. Nu se poate!

Nu respectă Convenţia de la Haga sau mandatul contra lui?

- Nu respectă nimic? - Nu.

Dar putem continua lupta. Să facem apel.

Ai trei zile până o să-i fie încredinţaţi copii,

dar nu pot să-ţi dau mari speranţe.

Trebuie să mă duc după fete.

Doamne sfinte!

Nu mai vreau să stau aici.

Dacă încercăm să plecăm, vom păţi acelaşi lucru la aeroport.

Dar nu ne dă să mâncăm, ne lasă singure,

iar când am vrut să-mi fac o prietenă şi să-i dau din ciocolata noastră,

m-a strâns de gât.

Nu era vina ta, să ştii.

- Îmi pare rău! - De ce îţi pare rău?

I-am zis acelui nene că vreau doar să te vizitez.

Şi că vreau să rămân aici. Asta mi-a spus tata să zic.

Dar nu vreau să rămân. Deci e numai vina mea.

Nu! Nu e vina ta, draga mamei.

Nu e vina voastră pentru nimic.

Şi vă promit că voi încerca să ajungem acasă împreună.

- Ce e, Lizbeth? - Ne mutăm?

Eu şi Tony plecăm. Îmi pare rău, nu e loc şi pentru tine în rulotă.

- Şi unde să mă duc? - Ce ştiu eu? La o prietenă.

Poate la sora ta, în Seattle? Găseşti tu un loc.

La naiba!

KOVA, MĂ NUMESC LIZBETH MEREDITH. SUNT FIICA TA.

Luaţi-o voi înainte!

- Unde mergem? - Ne întâlnim cu Ann şi Taly.

- Bine. - Haide!

- Să mergem! - În maşină! Aşa.

Nu pot.

Şi dacă rămân aici, nu va respecta regulile. Va dispărea iar cu ele.

Nu i le pot da înapoi ştiind că le va face rău.

Trebuie să le duc înapoi în Alaska, unde am oficial custodia.

E un aeroport pe insula Kos.

Ultima dată, nu aveau sistem computerizat de verificare.

De acolo aţi putea pleca oriunde.

- Şi cum ajunge pe insulă? - Cu feribotul.

Ca să nu pară suspect, vă întâmpină un prieten acolo. Se dă soţul tău.

Ar putea să ţină. Atâta timp cât nu mă prinde Greg.

Mergem acasă.

- Credeam că nu avem voie. - Aşa au spus.

Dar uneori trebuie să faci ce ştii că e bine.

Ca mamă, ştiu bine că trebuie să ne întoarcem în Alaska.

Dar nu va fi uşor.

Vreau să-mi spuneţi dacă vreţi să veniţi cu mine.

- Eu vreau. - Şi eu.

Bine. Atunci vă voi spune care e planul.

Fetelor, trebuie să plecăm.

Să mergem la maşina aia. Haideţi, grăbiţi-vă!

Bine. Sus!

- Lizbeth! - Vin.

Bună ziua! Lizbeth Meredith.

- În ce cameră e? - Dna Meredith a plecat.

Idiotule! Sună la poliţie, trebuie s-o opresc!

- Dar... - Mi-a luat copiii! Sună!

- O zi bună! - Mulţumim!

Nu vă opriţi, mergeţi!

Pe scări.

Nu uitaţi, vorbim doar în engleză.

Repede! Pe acolo!

Coborâţi pe scări!

Repede!

- Doamnă! - Pe aici.

Doamnă!

Intraţi! Repede, haideţi!

Gata.

Toate bune.

- Cu ce vă pot ajuta? - Mă scuzaţi.

E posibil ca o fată să fi scăpat păpuşa pe punte? E a dv?

Da, mulţumesc! Sunteţi foarte amabil.

Cu plăcere. O seară plăcută!

KOS, GRECIA

Nu mai găsiţi alt taxi în seara asta. Vă duc eu?

- Nu, mulţumim! - Bine.

Nu cred că mai vine.

Atunci să mergem. O luăm pe aici.

- Aş vrea o cameră, vă rog. - Paşapoartele.

- Alaska? - Da.

- Camera nouă. - Mulţumesc!

- Să mergem, fetelor! - Noapte bună, Alaska!

Caut o femeie.

- 'Neaţa! - Bună ziua!

- Mulţumesc! Vama e acolo. - Mulţumesc!

Aşa...

Haideţi!

- Kalimera! - Bună dimineaţa!

- Călătorie plăcută! - Mulţumim!

- Lizbeth? - Bună, tati!

- Te-am căutat mult timp. - Ştiu.

Nicăieri nu-i ca acasă! Ia te uită!

Ia uite, Mer! Vreau să văd jucăriile!

Poftim?

- Mami! - Ce e, scumpo?

- Mi-a fost dor de tine. - Şi mie.

Vino încoace! Scumpa mea...

Curajoasele mele.

- Cum merge terapia? -E greu.

Dar, cu cât vorbesc mai mult despre asta, cu atât se vindecă.

Stai liniştită, vor trece peste asta. Doar te au pe tine.

Ann, ele sunt cele puternice.

Eu sunt doar norocoasă să mă aflu aici şi să mă bucur de toate astea.

- Mami, mă împingi? - Desigur.

Eşti gata?

- Şi pe mine! - Şi pe tine! Aşază-te!

Gata.

- Mai tare? - Mai tare!

- Mai tare. - Da!

- Mer! - Da.

Şi mai tare!

DIN CAUZA MANDATELOR, GREG A RĂMAS ÎN GRECIA.

FIICELE LUI LIZBETH NU ŢIN LEGĂTURA CU TATĂL LOR.

LIZBETH A DEVENIT SCRIITOARE ŞI LE SUSŢINE

PE SUPRAVIEŢUITOARELE VIOLENŢEI DOMESTICE.