Original subtitles

Episodul 22 CHEYENNE, WYOMING

Iat-o pe floricica mea dragă...

- Vrei să încetezi ? - Cu ce anume ?

- Te holbezi la mine ! Îmi dai fiori. - Iartă-mă !

- Pentru Dumnezeu ! - Iartă-mă, îmi cer mii de scuze...

- Unde arde ? - Trebuie să vă duc înapoi la bâlci.

Şi pe urmă ?

Am unele lucruri de făcut. E, probabil, şi aşa prea târziu.

Te-am încurcat noi ?

Nu se putea altfel.

A fost băiatul, Ben Hawkins.

El m-a luat de lângă tine.

Şi Samson ?

- El a muşamalizat totul. - Ştiam eu ! Cunosc eu plevuşca aia !

- Trebuie să plec... - Nu !

Rămâi, te rog...

Micul meu "clarinet"...

În corpul ăsta... nu-i deloc practic.

- Nu-mi pasă de ce cred ceilalţi. - Nu fi proastă !

În lumea asta, nu contează cu adevărat decât ce cred ceilalţi despre tine.

De altfel, o să mă revezi curând...

- Tot aşa ? - Nu, draga mea.

În carne şi oase.

Lodz !

Doamne sfinte, ce...

- Ce caut eu aici ? - Te simţeai minunat.

Acum doar... pleci.

Aşteaptă aici !

- Trebuie s-o iau din loc... - Doar o clipă ! Am ceva pentru tine.

- Ţine minte, nici o vorbă ! - Mi-ai spus de vreo zece ori.

Ţi-o zic şi a unsprezecea oară. Ce-i vei spune mamei tale ?

Că am plecat, te-ai îmbătat şi te-ai luat la harţă cu unii.

Ne-a umflat poliţia şi am petrecut noaptea la zdup.

Întocmai.

Iisuse, Clay ! Nu putem găsi altceva ? Deja te crede un terchea-berchea.

- Perfect, las-o să creadă tot aşa ! - Cum o vei ascunde de ceilalţi ?

- Merg cu el. - Cum ?! De ce ?

Nu ştiu de ce.

E doar ceva ce simt că trebuie să fac.

- Merg şi eu ! - Nu. Tu trebuie să rămâi aici.

Mama o să-mi facă zile fripte. Va spune tuturor că m-ai părăsit.

Atunci, o să pară o caraghioasă când o să mă întorc. Nu crezi ?

- Aşa va fi ? - Ce ?

Te vei întoarce ?

Da, mă voi întoarce.

Mergi acasă.

Ce faci ?

- Parcă ziceai că ai ceva pentru mine. - Am. Pe mine.

- Nu... N-am nevoie de companie. - O ai.

Stăm aici toată noaptea ?

La naiba...

Da, vin acum !

E miezul nopţii.

O cameră ?

Căutăm doi bărbaţi care călătoresc împreună.

Unul are părul alb, lung. Celălalt e un tip voinic, chel.

Se poate să se fi cazat aici în ultimele 24 de ore.

Ce sunteţi voi, poliţişti, agenţi FBI ?

Credeţi că eu caut necazuri ? Asta vă închipuiţi ?

Nu-ţi facem nici un necaz. Vrem doar să stăm de vorbă cu ei.

Nu sunt tâmpit. Nu puteţi veni aici, să vă băgaţi nasul peste tot.

Ascultaţi-mă bine !

Aici nu e Ritz, ci doar Cheyenne, Wyoming. M-aţi înţeles ?

Am priceput asta.

Am avut trei oaspeţi de ieri încoace.

Prima a fost o femeie voinică, grasă,

cât un tanc, ce asuda întruna.

Dezgustătoare ! Plină de gogoşi !

Şi ?

Şi doi bărbaţi, cum aţi zis voi...

Staţi aşa, vă duc eu la ei.

O seară rece, nu ?

Mereu e ori prea cald, ori prea rece pe aici. Mereu e prea de tot !

Cheliosul scârbos a cerut numărul ăsta cu ghinion. Tare ciudat individ !

Ai grijă cu pistolul ăla ! Vrei să omori pe cineva ?

Gura !

Blestemat fie sângele lor ! Am avut eu un presentiment cu ăia doi !

Drogaţi nenorociţi ! Trebuia să-mi dau seama că sunt dependenţi !

Da ?

Sunt Varlyn Stroud. Am treabă cu fratele Justin.

- Ştii cât e ceasul ? - Iris...

Ce caută el aici ?

Urcă !

Iris !

Unde este el ?

Hawkins, am răscolit toată camera !

Poate că ar ajuta dacă mi-ai spune ce căutăm !

O să ştiu atunci când îl voi vedea.

Bine !

Ce este ?

Cine e el ?

Cineva pe care trebuie să-l opresc.

Ăsta ţi-e profetul ?

Scudder !

Henry...

Nu prea pare să merite osteneala, nu ?

Atâta timp, chin şi preţioasele eforturi ale dlui Stroud

doar ca să-mi mânjesc mâinile cu sângele acestei creaturi jalnice,

să primesc harul unui idiot...

Dar fie şi aşa.

N-am mai ucis cu adevărat un om cu propriile mele mâini până acum.

E distractiv, o să-ţi placă.

Păcat că purceluşul ăsta e prea drogat ca să mai simtă ceva...

Drogat ? Nu !

Dacă mă mai atinge o dată, omoară-l !

Nu, nu acum ! Nu-ţi vei căpăta niciodată harul !

Nu mi-ai spus că bufonul ăsta l-a drogat !

Fratele Varlyn mi-a urmat doar instrucţiunile.

Mi-ai sugerat să-l ţinem în frâu.

Să-l legaţi, nu să-l drogaţi !

Mintea lui trebuie să fie limpede în cursul ritului Trecerii.

Dacă e handicapat sau ameţit, rezultatul poate fi dezastruos !

Cum aşa ?

Nebunie sau chiar moarte !

Dă-i drumul !

Dă-i drumul !

Se pare că trebuie să aşteptăm ca să treacă efectul drogurilor.

Măi să fie...

Tremuri ca o biată salcie prinsă în uragan.

Măi să fie...

Îmi amintesc prima noapte în care Felix a venit acasă după nouă ore.

Spunea că s-a oprit la nişte ţigani pe lângă Tulsa.

Că s-a oferit să-i ajute să strângă o turmă de capre,

după care susţinea că au sărit pe el şi i-au luat toţi banii.

- Îţi zic adevărul, jur pe Biblie ! - Aşa repeta şi el întruna.

Ţi-l poţi măcar imagina pe taică-tău sărind în ajutorul cuiva ?

- Haide, adevărul nu e o ruşine. - Ce naiba tot îndrugi acolo ?!

Nu eşti prima fetiţă sărutată şi părăsită de un irlandez şmecher.

- Nu asta a fost, fir-ar să fie ! - Atunci, zi-mi tu ce s-a întâmplat.

Mi-a promis că se va întoarce de cum îl eliberează !

Sigur că da ! Îl cunosc pe bărbatul de care vorbim aici. Ai uitat ?

Intim, aş putea adăuga, şi nici nu era aşa de grozav la pat, dacă mă întrebi.

- Să te ia naiba ! - Eu măcar am un bărbat întreg !

Tu nu-ţi poţi păstra nici un olog mai mult de o noapte sau două !

Dacă eşti bucuros şi o ştii, Bate din palme.

Dacă eşti bucuros şi o ştii, Bate din palme.

Dacă eşti bucuros şi o ştii, Sigur pe chipul tău se va citi...

Ce ai, ameţitule ? E prea strâns pentru tine ?

Să vedem dacă o putem strânge şi mai tare... Ce zici ?

Dacă eşti bucuros şi o ştii, Bate din palme...

Gata... Aşa e mai bine.

Acum, fii purceluş drăguţ şi dezmeticeşte-te.

Fiindcă fratele J. vrea să fii limpede la minte,

ca să te poată măcelări cum se cade.

Cum e tatăl, aşa e şi fiica, mincinoşi din născare !

Nu ştiu cum îi mai suporţi.

Presupun că Jonesy e

tot tăvălit prin catran şi prin pene, ca un cocoş de duminică.

Nu, fireşte că nu ! Băiatul ăla, Hawkins, el are harul.

A pus mâinile pe el şi l-a vindecat ca prin minune,

ca un vraci de ţară !

Nu-i asta de tot hazul ? Hawkins, un om sfânt...

Ce mai glumă...

Realitatea e că Libby e măritată de patru zile

şi nu-şi poate ţine bărbatul.

Am încercat să fiu înţelegătoare, dar ea nu recunoaşte în ruptul capului.

Scumpo, cel puţin ai încercat... Eşti o mamă bună, asta contează.

Iartă-mă !

Vorbeşte-mi despre ritul Trecerii.

Singura cale de a primi

harul în întregime

e aceea de a-ţi fi acordat de bunăvoie

şi în deplinătatea facultăţilor sale mintale de către Profet.

Scudder nu-mi va da nicicând ceea ce-mi doresc.

Nu va avea încotro dacă îl iei prin surprindere.

Şi-a petrecut întreaga viaţă fugind.

Dată fiind profunzimea paranoiei sale...

Nu. Trebuie să-i iei harul cu forţa.

- Cu riscul nebuniei sau al morţii. - Posibil.

Dar, dacă eziţi, el ar putea scăpa,

iar atunci, harul ar fi pierdut pe veci pentru tine.

Îţi aminteşti promisiunea ta ?

Ce promisiune ?

Mi-ai promis că voi putea rămâne singur cu el un moment.

Am spus "poate". Nu e deloc o promisiune.

Dar insist !

Insişti, deci...

Dar ai spus-o chiar tu... E periculos.

Nu...

Nu ţi-aş putea îngădui nicicând să-ţi asumi un asemenea risc.

Eşti prea valoros pentru mine, Wilfred, doar ştii asta.

Ţi se răceşte ceaiul.

Libby ! Te căutam. Vino, trebuie să vorbim.

Vino înăuntru !

Acolo ?

Aşază-te !

Am fost şi eu martor odată la o tăvălire prin catran.

În Dakota de Sud... Cel mai groaznic lucru pe care l-am văzut vreodată.

N-a pierdut deloc vremea ca să trăncănească, nu ?

Te crede nebună.

Tu, nu ?

Eu ştiu de Hawkins.

Nu totul despre el, dar îndeajuns.

Am jurat să nu suflu o vorbă,

dar a trebuit să-mi dau drumul la gura mea cea mare şi să spun totul !

Mă bucur doar că tu nu ai păţit nimic.

Jonesy a încasat-o rău...

Era ars pe tot corpul...

Până când Hawkins l-a vindecat.

Da, el a făcut-o.

A fost un miracol...

Ai greşit că i-ai spus asta mamei tale.

- Nu trebuia s-o fi făcut. - Ştiu. I-am promis lui Jonesy.

Se va face foc când va auzi că l-am dezamăgit ! O să mă urască !

Nu e nevoie să afle nimic. Va fi secretul nostru.

Dar tu să nu mai spui nimănui ce l-ai văzut făcând pe Ben.

Înţelegi ? Şi acum unde sunt ei ?

Ben se îndrepta spre vest, spre nu ştiu ce motel,

iar Jonesy a plecat cu el. Eu n-am vrut şi am încercat să-l opresc.

Va fi totul bine.

De cum îi dăm de urmă, o să mă asigur eu că stă aici !

Iar tu poţi fi sigură de asta.

Rahat !

- Îmi pare rău. - Să nu-ţi pară.

Vulgaritatea nu-i un păcat împotriva Domnului,

ci doar împotriva societăţii politicoase. Şi între noi fie vorba,

nu dau nici o ceapă degerată pe societatea politicoasă !

Nici mie nu mi-a prea folosit la ceva.

Dar membrii săi pot fi foarte generoşi cu donaţiile lor,

aşa că suntem toleranţi.

- Ai văzut-o pe Iris ? - E în odaia reverendului Balthus.

Îţi mulţumesc, Sofie.

Da, am observat-o şi eu. Straniu, nu-i aşa ?

Nu ! Categoric, nu.

Era să te pierd ! Nu-mi pot asuma acest risc.

Nu va mai fi atât de norocos data viitoare,

dar trebuie să lucrăm împreună, asta e cheia.

E singura cale prin care îl putem opri !

Justin !

Bună dimineaţa, Iris ! Norman...

- Nu vreau să vă întrerup. - Nu fi caraghios !

Te simţi mai bine, Norman ?

Şi tu, Iris ? Cum te mai simţi azi ?

- Bine, mulţumesc. - Mă bucur din inimă.

Promite să fie o zi frumoasă.

Nu vreau să vă mai reţin.

Vă las să puneţi ţara la cale voi doi.

Fii cuminte, Norman !

Da, ai puţintică răbdare !

Dumneata eşti dl Samson ?

- De ce te interesează ? - E pentru tine.

Mulţam mult, Fritz !

- O clipă ! Cum rămâne cu banii mei ? - Ce face ?!

Băiatul mi-a promis că-mi plăteşti zece dolari când îţi dau hârtia aia.

E un onorariu cam piperat, amice !

- Fritz ! - Numele meu nu-i Fritz, ci Klaus.

Da, bine, Klaus.

Când ai pomenit de băiat, te refereai cumva la Ben Hawkins ?

Băiatul, da.

Întoarce-te aici !

Haide, vino !

Nu mai fi aşa de sensibil !

A fost o plăcere să fac afaceri cu tine... Fritz.

VĂ PORUNCESC SĂ VĂ OPRIŢI !

Nemernicul !

Oameni buni, pornim la drum ! Să iuţim pasul !

Să ridicăm praful în urma noastră !

Ce prieten de nădejde ne e Iisus,

Ce ia asupra Sa toate păcatele şi durerea noastră !

Ce privilegiu e să ne arătăm

Toată dragostea noastră de Dumnezeu...

- Dră Iris... - Da ?

Vreau să vă mulţumesc dv. şi fratelui Justin pentru că m-aţi luat în casă.

Nici nu ştiţi ce mult înseamnă asta pentru mine.

E plăcerea noastră, dragă.

Sofie !

E un nume neobişnuit. Evreiesc ?

Nu, din câte ştiu eu.

Mama a fost de etnie romă. Nu mi-am cunoscut tatăl.

- Etnie romă ? - Ţigancă.

Ţigancă ! Cine ar fi zis ? Unde ai crescut tu, Sofie ?

Pe ici, pe colo... Peste tot.

- Unde te-ai născut ? - În St. Paul.

Minnesota... Eu şi fratele Justin adoram oraşul St. Paul !

Povesteşte-mi viaţa ta.

Nu e prea mult de povestit.

Toţi cei din Noul Canaan au ceva în comun. Ştii ce anume ?

Pe fratele Justin ?

Da, face şi el parte din asta.

Dar cred că ceea ce ne uneşte, ce face din noi o comunitate,

e faptul că fiecare dintre noi, într-un moment sau altul,

a fost alungat,

aruncat ca un gunoi.

Ştiu că ai fost rănită în trecut, aruncată la gunoi,

dar acum te afli printre oamenii Domnului !

Eşti în siguranţă aici.

Trecutul e în urma ta.

S-a dus ca un vis urât.

Mama era ghicitoare

şi am călătorit cu circul cea mai mare parte din viaţa mea.

Circul...

Dar înainte de asta, aveam şi noi o casă ca lumea.

Un mic bordel pe lângă Lexington. Citeam acolo.

Tatăl tău era şi el ţigan ?

Nu.

Te rog, ştiu că eşti un om bun. Nu, nu-mi face asta !

Nici o şansă. Nu te mai mişca, târfă ţigancă !

Nu ! Lasă-mă !

Iris...

Vă simţiţi bine ?

V-am necăjit.

Nu... Nu, dragă.

E doar foarte cald. E mare zăpuşeală...

Şi trebuie să merg acasă, să rezolv nişte treburi.

Nimeni nu intră, nimeni nu iese. Pe drum încoace,

am văzut nişte băieţi pe care i-am recunoscut de la "mititica".

Cred că mai sunt şi alţii. I-am pus deja la porţi, pe drumuri, înarmaţi.

Poate că ar trebui să le dai un nume mai pompos, să le ridice moralul...

- Cât mai durează ? - Ce anume ?

- Cu Scudder. - Ar trebui să fie treaz până diseară.

Acum, probabil, se suie deja pe pereţi. Vrei să-l verific ?

După apus. Crezi că o să ai nevoie de ajutor ?

Când am avut eu vreodată nevoie de ajutor ?

Intră !

Iris !

Îmi cer mii de scuze. Voi doi nu aţi făcut cunoştinţă oficial, nu ?

Fratele Varlyn Stroud, sora mea Iris.

Încântat de cunoştinţă, doamnă.

Tocmai discutam cu fratele Varlyn probleme de securitate,

ca urmare a recentului atentat la viaţa mea.

Înţeleg.

O să am mare grijă de fratele dv., micuţă doamnă.

- E o realitate ? - O realitate de necontestat, doamnă.

- Voi organiza un grup de voluntari... - Cavalerii Ierihonului.

Nu-i aşa că sună bine ?

Înţeleg că sunteţi calificat, dle Stroud.

Supracalificat.

- Aveţi un CV ? - Ce anume ?!

Fratele Varlyn are multă experienţă în probleme de securitate fizică.

Deci, cu alte cuvinte, e un bătăuş.

O gorilă de primă clasă.

De primă clasă... ?Asta sunt eu...

- Am terminat, Sofie. - Mulţumesc.

Nu ţi-e foame ?

- Nu prea. - Ar trebui să mănânci.

- Risipa e un păcat. - La fel şi lăcomia.

Chiar credeai că o fată bătrână şi uscată

şi un olog jalnic şi cu halucinaţii îmi pot face mie rău ?!

Mai doriţi limonadă ?

Da, cred că mai vrem amândoi. Nu, Iris ?

Sofie...

Ai făcut o treabă minunată de când ai venit la noi.

- Tu nu eşti de acord ? - Desigur.

Chiar voiam să ai tu grijă de acum încolo de reverendul Balthus.

Eu ?

- Sunteţi sigur ? - Da, foarte sigur.

Vei răspunde de nevoile sale zilnice şi de bunăstarea sa generală.

Toate astea au devenit poveri prea grele pentru Iris.

În plus, ea are... alte sarcini de îndeplinit.

Aşteaptă !

Nu pleca !

Aşază-te, te rog, şi ia cina împreună cu noi.

Mulţumesc.

Scuzaţi-mă,

eu am alte sarcini de îndeplinit.

Ce privelişte frumoasă !

- Ce cauţi tu aici ? - Deci nu mai ai tu grijă de Balthus.

Trasul cu urechea face parte din îndatoririle slujbei dv., dle Stroud ?

De mă întrebi pe mine, moşul se poate vindeca de toate cu o pernă pe faţă.

- Eşti tare sensibil, dle Stroud ! - O ştiu. Iar tu...

Miroşi foarte bine pentru o femeie de vârsta ta.

- Nu mă dau cu parfum. - Urăsc parfumul.

Îmi place mirosul femeii,

cel de care nu poate scăpa, oricâte băi ar face

şi oricât ar încerca să-şi frece putoarea de pe ea...

- Mă dezguşti ! - Da ?

- Bun... Atunci, avem ceva în comun. - Dă-mi drumul !

- Un lucru nu te lasă să fii fericită. - Nu ştii nimic despre mine !

Ai nevoie să fii trasă în frigare bine,

nu cu mănuşi, ci zdravăn, să te doară,

în aşa fel încât să-ţi rupă toate pânzele de păianjen !

Varlyn, asta nu a fost prea creştineşte din partea ta...

Henry, sunt eu, Wilfred.

Mă mai ţii minte ?

Henry, am vorbit cu Bennington.

El zice că Manuscrisul Saunière e la tine.

Unde este ?

Unde ?!

Nu există.

Haide, Henry, ştim amândoi că asta e o minciună.

Ştim ? Cred că ştim...

Foarte amuzant, Henry, foarte nostim...

Sper să mai zâmbeşti şi când Călăuza va începe să-ţi sfârtece sufletul.

- Du-te dracului ! - Nu, tu să te duci.

Fiindcă ai dat greş.

În toţi aceşti ani în care ai fugit şi te-ai ascuns,

în toţi aceşti ani te-ai fi putut sinucide...

Dar nu prea ai curajul s-o faci, nu-i aşa, Henry ?

Nu-i aşa ?

Uite ce-am să fac eu pentru tine, în schimbul cooperării tale...

Spune-mi unde e manuscrisul,

şi îţi terciuiesc creierii pe loc !

În felul ăsta, învingi Călăuza şi îţi păstrezi sufletul.

Ce zici de asta, Henry ?

O dată...

- De două ori... - La stăreţie, în spatele sacristiei.

Unde ?

Rennes-le-Château.

Îţi mulţumesc, Henry.

Mulţumesc.

Smith...

- Eu mi-am respectat promisiunea. - Regret, bătrâne.

Dar cu toţii trebuie să-i dăm diavolului partea cuvenită.

Tu ar trebui s-o ştii mai bine decât oricine.

Smith !

Dacă eşti bucuros şi o ştii, Bate din picioare.

Dacă eşti bucuros şi o ştii...

Scudder !

De ce nu mergi să-l întrebi când vom fi plătiţi ?

Suntem voluntari. Nu suntem plătiţi, tolomacule.

Mai bine merg să văd ce vrea.

Seara bună, dle Stroud ! Ce mai faceţi ?

Cine dracu' eşti tu ?

Deschide poarta !

Da, domnule, imediat.

Deschideţi poarta !

Deschideţi poarta !

- Mi-e sete. Vrei şi tu să bei ? - Nu, nu mi-e sete.

Ţi-ai potolit setea ?

Aţi urmărit serialul CARNIVÀLE

Traducerea şi adaptarea MARIA-CRISTINA MANU

Sfârşitul episodului 22