Original subtitles

Episodul 21 LINCOLN HIGHWAY, UTAH

INTRAŢI ÎN WYOMING CONDUCEŢI CU ATENŢIE !

Iisuse !

Osgood !

Tu supravegheai ieri roata mare !

Samson mi-a ordonat să fac curăţenie în spate.

Cine te-a înlocuit ?

- N-am băgat de seamă. - Habar n-ai, nu ?

Jonesy, a fost doar un accident, nu-i vina nimănui.

Accidentul e una, prostia e altă poveste.

De ce ne-am oprit ?

Rablele astea au nevoie de o pauză, la fel şi oamenii.

Am trecut graniţa, deci copoii din Nebraska nu ne mai pot aresta.

- Sau cine ne-o mai dori răul... - Cât mai stăm aici ?

Doar până mâine dimineaţă. Vom porni la prima geană de lumină.

Ştiu că stai ca pe ghimpi,

dar nu voi pierde acel rămăşag.

- I-ai pus o scoabă, pentru Dumnezeu ! - Pe naiba !

Orice prost ştie că nu înlocuieşti fierul cu lemn.

Dacă nu l-ai pus tu acolo, cine a făcut-o ?

Tu spuneai mereu s-o facem să arate bine !

De unde ştii că nu ai făcut-o tu, şi ai uitat ?

Blestematule...

Destul, băieţi, despărţiţi-vă !

Nu te uita la mine ! El se poartă ca un nesocotit !

De când şi-a luat târfa aia de nevastă...

Nemernicule !

Burley, pune-ţi lacăt la moară !

E un dobitoc.

Potoleşte-te. Las-o baltă !

Las-o baltă !

Mă urmăreşte.

Îţi aminteşti coşmarurile pe care le aveam când eram mic ?

Râsul... Teroarea...

Şi roata aia... care se învârtea... se învârtea necontenit.

Am ştiut de atunci.

Bâlciul...

În el se ascunde duşmanul meu.

Intenţionează să ne distrugă.

Roagă-te cu mine, Norman ! Roagă-te...

Bună, chipeşule !

Ţine şi acoperă-te !

- Am înţeles. - Ce ?

- Ţi-e ruşine cu mine. - Nici vorbă de aşa ceva, doar că...

- Doar că ce anume ? - Nu poţi defila pe aici în chiloţi.

- Nu defilez ! - Bine, stai, ţopăie, nu-mi pasă !

Doar acoperă-te când o faci !

Ce naiba, Jonesy, băieţii m-au văzut de milioane de ori !

Acum e altceva. Eşti căsătorită !

La fel e şi mama, şi nu-l aud pe tata spunându-i ce să poarte.

Eu nu sunt taică-tău.

Cu asta ai nimerit-o !

Ajută-mă...

Cine-i acolo ?

Pe aici...

Nu vă mai prostiţi !

- Gura, târfă ! - Lib...

Prinde-i mâinile ! Ţine-l !

Tu nu mă cunoşti, nu-i aşa, târfă de circ ?

Bărbatul tău mi-a ucis soţia cu blestemata aia de roată.

A fost un accident, fir-ar să fie !

- Îi aplicăm şi ei acelaşi tratament ? - Nu, vreau ca ea să vadă.

Ca să se poată întoarce să le spună ciudaţilor ălora

ce păţeşti când vii şi omori oameni cumsecade.

- Deschide ochii, târfă ! - Las-o în pace !

Mai bine te uiţi, cuconiţă, sau vei căpăta ceva mult mai rău !

- Fă-o să deschidă ochii ! - Las-o în pace, fir-ar să fie !

Ai o gură mare, ştii ?

Nu...

Nu ! Încetaţi !

Aici e. Cheyenne.

E chiar pe şosea.

Dacă porneşti acum, pariez că ajungi în maximum două, trei ore.

Sigur nu vrei să iei cu tine câţiva voinici ?

- Mai bine îl surprind eu singur. - Tu decizi.

Roagă-te doar să ajung acolo la timp.

Hawkins !

Mult noroc !

- Bună dimineaţa, Sofie ! - Bună dimineaţa, coniţă !

Fratele Justin e un om simplu, cu virtuţi şi cu gusturi simple.

Pâinea prăjită să fie uscată.

Cafeaua, amară, fără zahăr.

Aşa-i mai bine.

Da, coniţă.

- Ai văzut-o pe Eleanor ? - Nu am mai văzut-o de ieri.

E ciudat... De obicei, la ora asta e aici.

Dacă doriţi, cobor în vale, să văd dacă o pot găsi.

- Ai destule de făcut aici. - Ştiu.

Tu să fii la dispoziţia fratelui meu, dragă.

Voi fi, coniţă.

Fireşte, dacă faci abstracţie de repetiţia sugestivă,

e chiar foarte banal.

Mi s-a părut întotdeauna exagerat de apreciată.

"Fericiţi cei blânzi"... Îţi poţi imagina ?

Ce avem aici ?

Flori...

Un suflu de primăvară... Nu-i frumos, Norman ?

Tare îi mai place cafeaua !

- Îţi zice Sofie, nu ? - Da, domnule.

E un nume încântător.

Sofie...

Mai doriţi ceva ?

Nu, mulţumesc.

Vin acum...

Ruthie, sunt Lila. Deschide !

Ce vrei ?

Dumnezeule, femeie, ce ai pe mână ?

Nimic.

E ruj. Tocmai îl curăţam... Ce vrei ?

- Ţi-am adus biscuiţi de-ai mei. - Nu-mi plac biscuiţii.

Eşti sigură ? Profesorul se dădea mereu în vânt după ei !

- Şi ? - Poate că îţi plac şi ţie.

SOFIE ESTE OMEGA. -L.

ÎNREGISTRAREA VOTANŢILOR

Ăsta e pentru tine.

Să votezi pentru democraţi ! Votează-l pe Val !

Sal'tare, partenere !

Scuzaţi-mă !

- Ai văzut-o pe Eleanor ? - Nu a trecut pe aici toată ziua.

Mulţumesc.

Au plecat.

Au dispărut !

Dar spuneai că lucrurile lor sunt încă aici.

E destul de rău că fetiţa noastră s-a măritat cu un şchiop.

- Acum mai e şi asasin ! - Nu a fost vina lui.

Cine zice că nu a fost vina lui ? Eu am auzit că băuse.

Pe toţi dracii, omul a condus roata aia de o mie de ori, beat sau treaz !

Vechitura aia se ţine, oricum, numai cu scuipat şi cu sârmă ruginită.

Caută doar să scape de vină.

- Dar tu de ce îi tot ţii partea ? - Face parte din familie.

- Te rog, nu spune asta... - Poate fac un picnic, ştiu şi eu...

Un picnic ?!

Mai ţii minte când eram şi noi abia căsătoriţi ? Profitam de orice şansă.

Priveşte în jur, geniule ! Nu se vede decât nisip şi tufăriş

pe kilometri întregi. Unde să ţină un picnic ?

Oriunde îşi pot aşterne o pătură pe jos.

Fii liniştită, se vor întoarce, iar când o vor face,

pun rămăşag că fundul lui Jonesy va fi roşu şi ars de soare.

O să mă las de dansat...

O să fac orice vrei tu să fac.

Îţi promit...

Te rog, nu muri...

Veniţi să vă înregistraţi pentru vot, oameni buni !

Cinci minute din timpul vostru...

Veniţi să vă înregistraţi pentru vot !

Eleanor ?

Eleanor...

Te rog, lumina !

Te-am căutat peste tot.

Îmi pare sincer rău, dră Iris.

- Nu mă simt bine... - Arăţi îngrozitor.

Nu-ţi fie teamă !

Nu ai febră.

Ce ai, dragă ? Ce e cu tine ?

L-am văzut pe diavol.

- Eleanor, dragă, nu începe iar... - În fratele Justin.

Ochii lui erau negri ca smoala.

Şi asta nu-i tot...

Am văzut şi alte lucruri. N-am spus nimănui de...

Taci !

Ce propovăduieşte Domnul despre minciună ?

- Nu mint. - Eleanor !

- "Să nu mărturiseşti strâmb..." - Întocmai.

Ştiu bine ce-am văzut...

Eşti doar epuizată, nimic mai mult.

Ai fost slujnica noastră cea mai truditoare, Eleanor.

Ai nevoie de o zi liberă.

Am o idee minunată.

Pleacă !

Cară-te de aici !

La naiba...

Opreşte !

Jonesy moare !

Iisuse !

Trebuie să-l ducem la spital.

Nu va rezista până la spital.

Nu-l putem lăsa aici, să moară.

Următorul oraş e Cheyenne, la vreo 65 km !

Nu va rezista până acolo. Ce ne facem ?

De ţi-ai vedea chipul, Eleanor !

Văd cum toată tensiunea se topeşte.

Nimic nu alină sufletul omului ca lucrarea Domnului, e adevărat.

Eu însămi vin aici uneori.

Când sunt tulburată...

Singură... Derutată...

Ce am văzut eu...

... a fost aproape ca un coşmar.

Da, asta a fost.

Un coşmar foarte urât, o iluzie optică,

stârnită de anxietate, de epuizare...

Dar partea bună a coşmarurilor este că se sfârşesc

şi te poţi trezi împrospătată, revigorată...

- Dră Iris... - Da, Eleanor.

Aţi fost foarte bună şi înţelegătoare cu mine.

Aţi avut dreptate.

- Poate eram doar obosită... - Da.

Sunt o femeie bătrână şi proastă.

Vă mulţumesc, dră Iris. Mă simt uşoară ca aerul !

E minunat !

Abia aştept să-i spun fratelui Justin !

- Ce să-i spui, dragă ? - Despre ce am văzut. Diavolul !

- O să i se pară de tot hazul ! - Ar putea s-o interpreteze greşit.

- Prostii ! - Eleanor...

I se va părea nostim. Are un minunat simţ al umorului.

O să râdă în hohote, şi, după câte a îndurat bietul om în ultimul timp,

Dumnezeu ştie că i-ar prinde bine...

Ajută-mă !

Apucă-l de picioare !

Grăbeşte-te !

- Urcă în maşină ! - Nu, nu-l poţi părăsi !

- Nu-l părăsesc eu, ci tu. - Cum ?

Fă cum îţi zic ! Urcă în maşină şi întoarce-te ca fulgerul la drum !

Ridică toate geamurile, încuie portierele...

Aşteaptă-mă acolo ! Orice ai face, nu coborî din maşină !

- Ce tot spui ? - Ceva se va întâmpla aici !

N-am timp să-ţi explic ! Nu pot risca să fii rănită.

E singura lui şansă. Acum, urcă-te în maşină !

Haide, pleacă !

Trebuie să punem capăt domniei acestui om la Casa Albă.

E un agent al Internaţionalei Cămătarilor.

Marea noastră ţară trebuie să aleagă, prieteni,

între drapelul roşu al Noii Ordini

şi steagul nostru cu stele şi cu dungi !

Nu voi îngădui nicicând comunismului, fascismului

sau, Doamne fereşte, modernismului

să răstoarne decenţa vieţii private,

să uzurpe proprietatea

şi să rupă adevărata ordine a vieţii !

Noi, creştinii din acest colţ al lumii,

suntem gata să urcăm pe baricade

pentru un singur "ism", şi anume, americanismul !

Tu unde ai dispărut ?

- Am îndeplinit doar datoria ta. - Atunci, e un timp bine folosit.

- Fata asta nouă... Unde ai găsit-o ? - În tabără.

De ce întrebi ? Nici ea nu face faţă ?

Dimpotrivă. Chipul ei mă inspiră.

Vreau să conduc eu această nouă revoluţie americană !

De aceea azi îmi depun oficial candidatura,

să fiu viitorul vostru congresman.

PREDICA DE PE MUNTE PENTRU O NOUĂ AMERICĂ

Fraţi şi surori, fericiţi cei săraci la portofel,

căci a lor va fi Împărăţia aici, pe pământ !

Fericiţi fie imigranţii, susţinătorii şi voluntarii,

căci ei sunt adevăraţii americani !

Fericiţi cei virtuoşi,

căci ei vor fi răsplătiţi la Washington !

Fericiţi cei ce cred în noi,

căci noi suntem adevărul, lumina şi înţelepciunea.

Cu adevărat noi suntem !

Vă poruncesc vouă să vă opriţi !

Plecaţi !

Daţi-vă la o parte ! Nu vă atingeţi de acest om !

Norman...

Fericiţi cei ce înţeleg şi iartă !

- Lăudat fie numele Domnului ! - Aleluia !

A treia aruncare !

Las-o baltă !

Bazele sunt pline. Ai ratat trei la rând. Eşti terminat, Jonesy.

Sunt la doar o lovitură, Bill. O să reuşesc.

Dacă ratezi cu tipul ăsta, pleci pe jos acasă.

- Sunt 800 km. - Nu plec pe jos. Nici el nu pleacă.

A treia lovitură ! A ieşit !

Nu mai încerca să vorbeşti.

Sunt foarte dezamăgit de tine, Norman !

Pur şi simplu, nu înţeleg !

Chiar atât de mult mă urăşti ?

Nici prin cap nu mi-a trecut că eşti atât de derutat...

Ai avut posibilitatea să mă ucizi.

Şi ai dat greş.

Hawkins...

Tu ai făcut asta !

E imposibil !

Totul e imposibil... până devine posibil.

Eşti un tămăduitor.

Asta e doar o parte...

- Eşti unul dintre sfinţi ? - Nu.

- Nu eşti un înger. - Nu, nu sunt înger, asta-i sigur.

Ce este ?

Afurisitule...

Afurisitule !

Ai un cuţit ?

Dă-mi cuţitul tău. Dă-mi cuţitul tău odată !

Da !

Norman...

Trebuie să vorbesc cu tine.

Am fost mândră de ceea ce ai făcut azi.

Cât curaj !

Numai noi doi cunoaştem adevărata lui natură.

Faptul că noi ştim e slăbiciunea lui

şi trebuie să păstrăm cu sfinţenie acest secret.

Nimeni nu va şti.

M-am asigurat eu de asta.

Ne vom alege momentul nostru, Norman.

Abia atunci îl vom da în vileag.

Dar până atunci...

... va fi micul nostru secret.

L-ai luat în braţe...

Cum l-ai putut ierta ?

Mi-a fost ca un tată.

Dar asta face şi mai gravă fapta sa. Mult mai gravă.

Şi tocmai de aceea iertarea este şi mai importantă.

Eşti un om mare.

Nu, sunt doar un om.

Clemenţa ne face mari,

ne face copiii Domnului.

Ne face oameni.

Vino, stai cu mine.

Sofie, vreau ca tu să-i ierţi pe toţi,

pe oricine ţi-a făcut vreun rău în trecut.

Nu pot...

Trebuie s-o faci.

Te voi ajuta eu.

Să ne rugăm...

Aţi urmărit serialul CARNIVÀLE

Traducerea şi adaptarea MARIA-CRISTINA MANU

Sfârşitul episodului 21