Original subtitles

Episodul 19 DAMASCUS, NEBRASKA

Lungimea cracului, 31.

32,5. Nu i-ai luat măsura bine.

31.

32,5.

E o greşeală. Costumul ăsta nu are deloc spate.

Aşa îmbrăcăm noi un mort. E un costum de înmormântare.

Eşti sigur că nu-ţi pot aduce mercurocromul ? Durează o clipă.

Nu-i nevoie, doamnă... O să îl verific după ce o ducem pe ea.

E totul în ordine, Iris ? E Norman ?

Noua noastră menajeră... O cădere nervoasă, gravă.

Ce surpriză plăcută ! Ne ţii companie la micul dejun ?

Îmi miroase a şuncă ?

Îţi place carnea de porc ?

"Mădularul" vierului tău are forma codiţei lui, ca un... tirbuşon.

Henry Scudder...

Bună, Jonesy...

Ia ce vrei ! Oricum, fata nu avea prea multe...

Toţi cei cu care am vorbit spuneau că se aşteptau de mult la aşa ceva.

E un miracol că a rămas şi atât, după ce şi-a pierdut mama.

- Credeam că te bucuri pentru ea. - Mă bucur.

Unii sunt făcuţi pentru viaţa asta, alţii, nu...

Uită-te la tine ! Te-ai născut într-un bâlci.

Haide să exersăm paşii ăia !

Aprinde-mi o ţigară !

Băiatul se va întoarce curând.

- Şi pe urmă ? - Lasă-mă singur...

La revedere, Samson...

Ştii unde să mă găseşti.

E încă sub papucul arătării ăleia ?

L-ai văzut vreodată pe Patron ?

Încă se joacă de-a teatrul de păpuşi ?

Mereu în spatele cortinei, mereu conducând circul ăsta...

Mă scârbeşte când ne instalăm într-un târguşor ca acesta,

unde ştii că nimeni nu are nici doi gologani în buzunar.

La fel era şi pe atunci... Suntem foarte vechi cunoştinţe.

- Cum era să trăieşti cu Samson ? - A fost mereu cusurgiu, la haine.

Nu mă lăsa să-l ating niciodată când dormea. Era lege...

Nu mă săruta niciodată în faţa altora. Ne împreunam ca iepurii.

Când mă simt gata să aţipesc, cu Bert ţopăind pe mine,

mă gândesc, uneori, la el...

Nu totul, la el, este mic...

5, 6, 7, 8...

Şi... înapoi, faci un pas, te întorci, şi... înapoi. Nu !

Nu şi nu !

Repetă tot ce fac, ca într-o oglindă.

Nu merge dacă nu repeţi exact ce fac eu !

Dacă nu e ca într-o oglindă, e de rahat !

E greu să te privesc

şi să-mi imaginez că mă uit într-o oglindă, mamă !

Dar o faci...

Felix, ce naiba faci acolo, în spate ?!

Ce zici de încă o duşcă din licoarea aia veselă, doctore ?

- Ce-i asta ? Cine-i şarlatanul ? - Nu-i şarlatan.

Este vestitul orelist itinerant, dr. DeLichter, din Austria.

Îmi lipeşte plomba pe care mi-a clintit-o Jonesy,

cu pumnul lui norocos...

- Guten morgen, Frau Dreifuss ! - Ţi-a dat "bună dimineaţa"...

Jonesy ţi-a clintit mai mult decât plomba...

Abia ne-a mai rămas un ţucal, din cauza ta,

iar acum risipeşti banii, pe blestematul tău de dinte ?!

Vom găsi noi o soluţie !

- Delicioasă ! - Mâncare bună, companie plăcută...

Dar, cu siguranţă, vizita are şi alt motiv,

pe lângă tentaţia şuncii preparate de sora mea.

E vorba de Consiliul ecumenic, Justin.

Membrii lui sunt deranjaţi de teologia pe care o propovăduieşti.

Sunt eu cel mai fidel susţinător al tău...

dar chiar şi mie unele din predicile tale mai recente mi s-au părut

cam învrăjbitoare, sfidătoare...

Sfidătoare ?!

N-am avut niciodată intenţia asta...

Spune-mi doar ce am de făcut

ca să vă liniştesc pe tine şi Consiliul ecumenic.

Am dori să ne dai nouă predicile tale radiofonice,

spre aprobare,

înainte să fie transmise.

În felul ăsta, îţi putem da sugestii.

Ai putea chiar beneficia de pe urma colaborării noastre.

Mi se pare o idee minunată.

Atâta atenţie ar fi o onoare pentru mine.

Îţi mulţumesc încă o dată, Iris. A fost delicios !

Da, mulţumesc. Delicios...

E Norman. Staţi liniştiţi, am eu grijă de el.

Cum îi mai e lui Norman ? E vreo ameliorare ?

Din păcate, nu...

Dacă ar fi să-l credem pe Dante, al nouălea cerc al Infernului,

îngheţat pentru eternitate, e rezervat celor care şi-au trădat binefăcătorii.

Dacă asta e tot ce are mai rău de oferit iadul,

atunci trebuie să existe în rai un loc anume rezervat pentru tine şi sora ta,

pentru felul în care l-aţi tratat pe acest om.

El ne-a salvat pe amândoi. Măcar atât putem face şi noi.

- Doar că nu suport să-l văd aşa. - Ştiu.

- Transmite-i salutările mele ! - Desigur.

- Te înţelege când îi vorbeşti ? - Mă rog s-o facă...

O să-ţi trimit imediat discursul radiofonic de diseară.

Dumnezeule, ce s-a întâmplat aici ?

Dacă spasmele tale te vor arunca din pat, va trebui să-ţi punem gratii.

Există, în rusă, un proverb pe care l-am învăţat de la mama noastră.

"Mai bine leu rănit, decât purice impecabil."

Justin a fost foarte stresat, în ultima vreme...

Are prea multe pe cap, ca să-şi mai facă griji şi pentru noi.

Are un drum lung în faţă. Dacă nu ţinem pasul cu el,

într-o zi ne vom uita şi... puf ! Nu va mai fi.

Iar eu intenţionez să fac tot ce e necesar, ca să nu rămân în urmă...

Nu sunt un purice.

E timpul să te schimbăm.

Caut un bărbat, pe nume Scudder.

- Henry, Hank, Hack... - Nemernicul ăla ?

Dacă îi eşti prieten, plăteşti în avans.

- A locuit aici ? - Aproape un an.

A şters-o în Ajunul Crăciunului, datorând chiria pe două luni.

- Ştii unde s-a dus ? - Dacă-i deştept, e departe de aici.

Era o ciudăţenie, atât şi nimic mai mult.

- Pot să-i văd camera ? - Am închiriat-o.

Unor chiriaşi corecţi. Nu a lăsat nimic în urma sa.

În spatele scărilor, pe stânga. Camera 2. Uşa e mereu deschisă.

Cumperi sau doar priveşti ?

Aţi auzit vreodată de un tip pe nume Scudder ?

Nu.

- Cine sunteţi ? - Eu sunt maică-ta...

Iar eu mătuşa ta, Claudine.

Dacă îţi vine să vomiţi, du-te afară !

Acid sulfuric

Eu te cunosc pe tine.

O să-l plăteşti.

Aici, hotel Astoria. Aţi putea trimite un echipaj...

Ce faci ? Nu poţi intra aici, în spatele ghişeului !

Nu eşti la fermă, păduche ! Nu aşa te porţi aici. Aici e Damascus !

Dră centralistă, fă-mi legătura cu poliţia ! Da !

Henry Scudder !

Cine ?

Tu eşti !

Va trebui să plăteşti şi pentru cârpa aia !

Ştii de ce mă aflu aici. Te duc înapoi, la Beliakov.

Nu poţi intra aici. Lasă omul ăla în pace !

Nu te atinge de el, nenorocitule !

Te înşeli... Nu ştiu cine eşti.

- Şi nu ştiu pe cine cauţi. - Ştii bine cine sunt. Sunt fiul tău !

- Unde s-a dus ? - Eşti poliţist ?

- Da. - E acolo, în spate.

- A încuiat uşa. - Vom vedea ce putem face cu asta.

Am o cheie ! Nu !

Ce faci ?

Ce...

Aşa e scris...

Justin, te simţi bine ?

Ce zi nepotrivită, să rămâi fără servitoare...

Mi-am petrecut ani buni întrebându-mă unde erai, cum erai.

Iată-te, un laş bătrân şi zbârcit...

De ce ne-ai părăsit ?

N-am avut de ales.

Beliakov se apropia.

Lodz era în oraş şi punea întrebări.

Atunci... ţi-ai pus coada pe spinare şi ne-ai părăsit acolo, fără nimic ?!

Rusul nu ar fi ezitat o clipă să vă ucidă pe tine şi pe mama ta,

ca să pună mâna pe mine.

Înşiri numai gogoşi ! Nu-i el aşa...

Nu trebuie să mă justific în faţa ta sau a altcuiva.

Am făcut ce trebuia.

M-ai lăsat acolo, singur, cu o nebună de legat !

N-am dorit niciodată să fac parte din nebunia asta.

Îmi doream doar linişte şi o familie, dar nu poţi renunţa pur şi simplu...

Nu poţi fugi de cine eşti.

Dar tu ştii bine asta.

Da...

Mi-aş dori din tot sufletul să nu fii implicat în situaţia asta,

să pot şterge totul.

Dar nu pot... Nimeni nu poate.

Beliakov are intenţia să mă ucidă.

Este la pământ, un bătrân pe jumătate mort.

Până la ultima lui răsuflare, este extrem de periculos.

Nu-ţi va face vreun rău, îţi jur...

- Şi dacă te înşeli ? - Nu mă înşel.

Dacă te înşeli, mă vei proteja ?

Da, o voi face...

- Intră ! - Ţi-am adus ceva de halit.

Nu trebuia.

Îţi aminteşti ceva ? Absolut nimic ?

Trebuie să fi umblat în somn, e tot ce-mi vine în minte.

Da.

- Ce ţi-am spus ? - Pomeneai doar de băiat.

Nu m-a afectat prea mult ce-ai spus, ci mai ales expresia ta sau...

Cum i-ai spune ? Felul cum se prezintă fiecare...

- Atitudine ? - Da. M-a impresionat atitudinea ta.

Cred că, de fapt, eu am visat.

- Eşti, în fine, mulţumit ? - Pentru ce ?

Nu mai ai de ce să-ţi faci griji că Sofie lucrează pentru tine.

Asta şi voiai, nu ?

- La ce faci aluzie ? - A fost iubita ta, ce Dumnezeu !

Era de-ai noştri... Făcea parte din familie, prostovane !

Spune-mi cum o pot aduce înapoi şi o voi face...

Asta era lumea ei. Ce naiba va face ea acolo ?

- O fată ca ea e pradă sigură. - Îşi poate purta singură de grijă.

- Vreau doar ce e mai bun pentru ea. - Da, sigur !

- Glen, porneşte-o tu ! - Bine, Jonesy.

Încotro, domnilor, unde plecaţi ?

Ce-i mai bun abia acum urmează !

Priviţi, domnilor...

Vă rog, e ca şi cum aţi privi natura în desfăşurare !

Da, aşa, asta e, domnilor...

Iat-o...

Bună seara, fraţi şi surori !

În Grădina Ghetsimani,

Domnul şi-a înfruntat propriile îndoieli în privinţa destinului său.

L-am aprobat în această după-amiază,

după ce l-am sunat pe Justin, pentru câteva modificări.

Pe viitor, vom primi textul cu o săptămână înainte de difuzare,

ca să putem face toţi revizuirile.

Dar El nu era singur,

aşa cum nici noi nu suntem niciodată singuri în grădină...

Acesta a fost zgomotul

unei predici pe care alţii ar fi vrut ca eu s-o ţin.

Fraţi şi surori,

văd acum că voi nu sunteţi aici pentru a asculta cuvintele altora.

Voi sunteţi aici pentru mine.

Pentru ca eu să nu fiu singur în grădină !

Acesta e zgomotul indignării !

Indignare faţă de oamenii perverşi

care au cutezat, cu toată aroganţa papistaşilor,

să vă spună, să vă dicteze

cum ar trebui să vă închinaţi sau să gândiţi !

Dar fie-vă milă de aceşti oameni,

fiindcă nu au fost întotdeauna ceea ce au devenit.

Înainte ca aceşti farisei moderni să devină pionii graşi şi mizerabili

ai unui regim mercantil, fără Dumnezeu,

ei au fost toţi oameni sfinţi şi drepţi.

Dar ce e diavolul însuşi, dacă nu un înger decăzut ?

Acesta e zgomotul indignării

în faţa unor oameni care v-au trădat,

care au complotat împotriva voastră !

Oameni care încearcă să dărâme tot ce construim noi aici !

Ne întorc spatele,

pe când centurionii romani intră cu forţa în grădina noastră,

cu moartea agăţată în vârful lănciilor şi săbiilor lor !

Dar eu nu sunt singur în grădină !

Unde Iisus a avut 12 alături de El,

eu voi avea 12 000 !

La naiba !

Şi o vor şti, când vor veni, şi vor veni !

Vor veni, fraţi şi surori ! Vor veni !

În această grădină,

nu veţi auzi niciodată cuvintele altora.

Veţi asculta vorbele unui singur om...

Un singur om care vă inspiră să trăiţi !

Iar acesta este un zgomot de care ei se vor teme !

- Aşteaptă... - Ce-i ?

- Ia-mă pe la spate ! - Cum ?

Ia-mă pe la spate !

- O să-ţi placă aşa ? - N-am încercat niciodată.

Nu vreau s-o faci şi tu ca toţi ceilalţi. Vreau să fie ceva deosebit.

- L-ai văzut pe Samson ? - Nu.

Mi-a zis să-l chem când se întoarce băiatul.

Poate o fi pe-acolo.

- Trebuie să plec. - Nu... Eşti încă încordat.

Nu erai niciodată atât de încordat, pe când eram împreună.

- Ce facem cu Bert ? - Doarme. Nu-l trezeşte nimic.

Chiar nimic ?

Nu putem sta aici. Vino !

Mă bucur că am petrecut aceste ore împreună, fiule...

Ştiu că nu răscumpără nimic, dar...

Vom mai avea mult timp la dispoziţie.

Doar va discuta cu tine, atât.

Apropie-te...

- Beliakov... - Scudder...

Iată-ne împreună...

Nu-s amestecat în asta. N-am fost niciodată.

M-am lepădat de asta de mult timp. Vreau doar să trăiesc în pace.

De ce nu te-ai putut lăsa şi tu ?

Ai o informaţie care ne trebuie.

Dă-ne numele duşmanului lui Ben.

- Nu. - Spune-mi-l !

- Ce se petrece aici ? - Deschide-ţi mintea, Scudder !

- Încetează ! - Deschide-ţi mintea sau ţi-o spulber.

- Opreşte-te, fir-ar să fie ! - Alexei...

Alexei Beliakov, fiul tău...

Minţi ! Fiul meu e mort.

- A murit când a deraiat un tren. - Nu, el e adversarul băiatului.

A pus un bărbat să mă caute şi nu e mort.

Nu !

- Nu, dă-i drumul ! - Ajută-mă !

Dă-i drumul !

Încetează, fir-ar să fie !

- Opreşte-te ! - Fiule...

Îl omori !

Ce faci ?

Nu voia ca tu să intervii. Voia să te protejeze.

El ?! Cine e "el" ?

E Patronul. E Patronul, nu-i aşa ?

Ce-ai făcut ?

Aţi urmărit serialul CARNIVÀLE

Traducerea şi adaptarea MARIA-CRISTINA MANU

Sfârşitul episodului 19