Original subtitles

Episodul 17 CREED, OK

E cineva ?

Beliakov ?

Un vis urât ?

Mizez.

Cu cine ţii în meciul de diseară ?

- Ce meci ? - Unde naiba ai fost ?! Pe Marte ?

Louis contra lui Baer ? E aşa-numitul "meci al secolului".

Ai nimerit-o. Joe Louis îl va face bucăţi pe tipul ăla.

- Doamne, tare prost mai eşti ! - Uşurel, Fletch, lasă băiatul...

Novicii ăştia doi au nevoie doar de puţină şcoală în artele bărbaţilor.

Prima lecţie, băieţi.

Când un alb intră în ring cu un tuciuriu,

tuciuriul nu are nici o şansă,

căci boxul e numit "dulcea ştiinţă", iar aici intră coloratul în necaz,

la partea cu "ştiinţa".

- Dar Joe Louis e uriaş. - Poate să fie şi cât un taur !

Nici un negru nu se poate ridica la performanţele albilor în sport.

- Cum aşa ? - Fiindcă nu poate gândi !

Ăsta-i călcâiul lui Ahile pentru el, ca să zicem aşa.

Te rog, spune-mi că n-ai pariat vreun bănuţ de-al tău pe Joe Louis !

Vreo doi dolari...

Să-ţi fie învăţătură de minte, prietene !

"Meciul secolului", pe naiba... Mai degrabă "certitudinea secolului".

Vă zic eu, în locul vostru mi-aş pune toate paralele pe Max Baer.

Vor curge lacrimile ca ploaia diseară, în Harlem...

Ţineţi minte vorbele mele !

Cafeaua asta are gust de apă stătută.

- Mie mi se pare bună. - Tu eşti obişnuită cu ea.

Tu eşti aici de mai mult timp decât mine.

Dulceaţă, nu contează de cât timp eşti aici, ci pe unde ai umblat înainte.

Boabe franţuzeşti cu cicoare, asta da, cafea !

Când te obişnuieşti cu lucruri fine în viaţă, nu-i cale de întors.

Ai vreo veste despre Profesor ?

Nimic...

- Doar nu crezi că Samson l-a ucis ! - Ba da.

Şi o să am grijă ca piticania aia să plătească pentru ce a făcut,

poţi fi sigură de asta !

- Poate că a fugit cu Catalina. - Catalina ?

"Arzoaica" aia care dansa erotic în Loving...

A fugit ca un iepure, în aceeaşi noapte cu Lodz.

E, probabil, doar o coincidenţă.

E tragic. Aşa se întâmplă când îţi rod spirocheţii creierul.

Scuză-mă...

Să nu mă crezi nebună, dar...

- Am văzut-o şi eu. - Pe cine ?

Pe mama ta.

Mama mea e moartă.

Sofie...

Sofie, aşteaptă...

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic.

Ce ai ?

Ruthie spune că a văzut-o pe mama mea.

- O pun eu la punct. - Nu, las-o... Nu-i mai spune nimic.

Nu-i drept.

E în ordine...

Când începeţi să turnaţi fundaţia ?

De mâine în şase săptămâni.

Dacă doriţi mai devreme, trebuie să bag două ture...

Costul nu contează. Ce facem noi aici e lucrarea Domnului, dle Bowler.

Nu-i frumoasă, Norman ?

Asta e intrarea cu rampă din spatele templului ?

Da, domnule, aşa cred.

Iat-o... O vezi ?

În felul ăsta nu vei pierde nici măcar o slujbă...

Justin, eu...

Bună dimineaţa, Iris.

Dle Dolan.

Îmi cer scuze pentru întârziere. Am fost reţinut pe drum.

Dumnezeule, ţine kilometri întregi ! Oameni în maşini vechi, pe jos...

- Minunat plan... - Mulţumesc, Tommy.

Iris, îl conduci tu pe dl Bowler, să-i arăţi unde vrem să fie fântâna ?

- Desigur. - Mulţumesc.

Dle Bowler...

- Veşti rele ? - Mă tem că sunt.

Am urmărit-o pe Iris...

- Hawkins ! Încotro ? - Trebuie să vorbesc cu cineva.

Te-am văzut cu Sofie de dimineaţă.

- Aţi devenit cam apropiaţi, nu ? - Da, şi ?

Puştiule, ea suferă şi apelează la tine.

Şi apoi se întâmplă alte lucruri...

- Ce naiba vrei să spui ? - Zic să o laşi în pace !

Zic că fata nu are nevoie de încă o durere !

Iar eu zic că nu te priveşte pe tine asta.

Nu, ai dreptate, nu mă priveşte.

Dar ştim amândoi că, oriunde ai merge, e posibil să fie drum fără întoarcere.

Iar fetiţa aia... A pierdut deja destule.

Hawkins !

Intră.

Am vrut doar să-ţi spun că îmi pare rău.

Nu face nimic, scumpo. De altfel, eu ar trebui să-ţi cer iertare.

Trebuie să mă crezi scrântită.

- Se poate... - Sofie...

Nu sunt nebună.

Închide uşa.

Te rog...

Mi-ai spus odată că...

Tu credeai că mama ta era cu un picior în lumea asta şi cu unul în cealaltă.

Vedea vreodată şi morţi ?

Eu îi tot văd...

În fiecare zi.

Întruna, de când m-a muşcat şarpele.

Bătrâni pe care-i cunoşteam, alţi câţiva...

Circari... care îşi văd de treburile lor obişnuite.

Ai văzut-o şi pe mama ?

Pe ea mai ales...

Ţi-a spus ce vrea, de ce se tot întoarce ?

Nimic. Nici unul dintre ei nu vorbeşte,

nici măcar o vorbă.

Sunt doar...

acolo.

Nu eşti nebună.

Ea a făcut-o, Justin, nu încape nici o îndoială.

Ea a incendiat misiunea şi a ucis acei copii.

Nu...

Oamenii nevinovaţi nu merg în mijlocul pustiului să-şi ardă hainele.

Era, probabil, ce a purtat în acea noapte. Altfel nu are sens.

Am spus întotdeauna

că voi urma adevărul oriunde îmi va purta paşii,

iar acum iată-l, chiar în pragul casei mele.

E cineva acasă ?

Te-ai rătăcit ?

Îl caut pe dl Geddes.

Eu sunt Evander Geddes.

Tu faci măşti ?

- Domnule ! - Vin imediat !

Nu am prea mult timp de pierdut.

Prostii...

Se găseşte mereu timp pentru un cidru fiert şi pentru o companie plăcută.

- Unde rămăseserăm ? - La Henry Scudder.

Aşa e !

Hack Scudder. Ne-am distrat pe cinste pe vremuri, la "Hyde and Teller".

- Ai făcut o mască a chipului său. - Am făcut... Era o mască frumoasă !

Deosebită.

Tinere prietene, de când m-am retras, fac numai măşti pentru copii,

pentru cei încă abia născuţi...

Feţişoarele lor dulci nu sunt încă răvăşite de visuri frânte.

Henry Scudder a fost o rară excepţie. A fost singurul meu client adult...

de mulţi ani.

Fiecare por, fiecare tuşă, perfect redată... Ai văzut-o ?

N-am mai văzut nimic asemănător.

Şi aş pune rămăşag că nu vei mai vedea vreodată una ca ea.

- Sigur a fost scumpă. A costat mult ? - Da...

Dar ce preţ poţi pune pe nemurire, tinere prieten ?

- Cine a plătit-o ? - Henry, desigur.

Vrei să spui că... a plătit-o înainte să moară ?

- De ce râzi ? - Nu, tânărul meu prieten !

N-am făcut o mască mortuară pentru Henry.

Este cât se poate de viu !

Fir-ar să fie !

Cea mai grozavă distracţie din lume, copii !

Mulţumim, tată.

Ţineţi-vă bine !

Lasă roata să meargă întruna. De acord, meştere ?

Sunteţi sigur ? Se vor învârti cel puţin o jumătate de oră.

Aşa m-am gândit şi eu.

E prima lor tură cu roata şi vreau să şi-o amintească toată viaţa.

- Bine, domnule. - Eşti un tip de ispravă.

Aşa tată, mai rar.

Nici măcar nu-mi pot închipui cum e să ai un asemenea tată.

Nici aşa ! Tatăl tău te iubeşte.

Sigur, mă iubeşte,

dar nu aşa.

Nici pe departe.

Sigur, nici nu-l poţi învinui prea tare.

Uită-te la mine, nu sunt o fiinţă de iubit.

Asta nu-i adevărat.

Nu-i deloc adevărat.

Nu vorbi aşa despre tine.

- Bine, dacă o spui tu... - Aşa zic eu.

Jonesy !

Ce-i ?

- Unde-i Ben ? - Habar n-am.

- Când l-ai văzut ultima dată ? - Dar ce, are el mutră de dădacă ?!

Uită-te acolo !

De ce faci asta ?

Nu e altă cale.

Te-am ajutat. Ţi-am dat totul !

Chiar şi casa asta, banii, templul...

Nimic din toate astea nu ar fi fost posibile dacă nu era incendiul !

Da, ai dreptate.

Aveai nevoie de martiri, eu ţi i-am dat !

- Nu ţi-am cerut-o eu... - Tu nu ceri niciodată !

Nu a trebuit niciodată să ceri. Am ştiut întotdeauna ce vrei

şi eu am fost mereu cea care a plătit preţul.

Ai dreptate.

Alexei ! Te rog...

- Îmi asum eu vina pentru incendiu. - Nu sunt unul dintre adepţii tăi !

Dacă aveai vreo intenţie să o duci până la capăt,

ai fi făcut-o de mult.

Dacă vrei să fac eu asta,

va trebui să mi-o ceri.

Hai, Justin, cere-mi-o.

Cere-mi să mă predau.

Nu pot.

Roagă-mă.

Dragostea de mamă...

E un sentiment puternic, tinere prieten.

Chiar şi inima cea mai împietrită are o slăbiciune pentru mama sa dragă.

- De aceea te-a pus să i-o faci ? - Da.

Şi era un dar foarte potrivit, aş putea adăuga.

- Mi s-a spus că ar fi oarbă. - Ştiu asta, este...

- Încerc să aflu unde a plecat el. - Nu ţi-aş putea spune.

Trebuie să-ţi fi lăsat o adresă unde să dai de el sau să-i trimiţi masca.

- S-ar putea să am o adresă... - Unde ?

Am nişte hârţoage vechi puse pe undeva. O să le caut mai încolo.

Nu, acum ! Caută-le acum.

Avem atâtea de vorbit. Nu primesc prea mulţi vizitatori...

Domnule, mă faci să-mi pierd timpul.

Mergi, te rog, să găseşti acea adresă !

Desigur.

Dacă-mi permiţi,

ai un chip foarte interesant.

Încă tânăr,

tenul e catifelat şi suplu...

Adresa...

Şi, totuşi, ai sprâncenele pronunţate, pomeţii şi ochii adânci

ai unui om puternic care se va arăta în curând.

Iartă-mă, vorbesc prostii. Merg să caut adresa.

Nu, la stânga. Întoarce-o spre stânga !

Hai odată ! La stânga ta, ce Dumnezeu !

Ce naiba e asta ?! La stânga, dobitocule !

Nu, acolo sunt prea multe interferenţe !

Vreau să aud trosnind capul lui Louis când s-o pocni de podea !

Gura, Dreifuss ! Distrugi suspansul !

Nu-l mai atinge. Merg să văd ce face "gardianul-şef".

Mă întorc înainte de gong, bine ?

- Muierea aia e nemaipomenită. - Da, cu siguranţă e...

E totul în ordine ?

Următorul client...

E grozav !

Chipeş de nu se poate,

o personalitate fascinantă, o minte brici !

Este... un bărbat în adevăratul sens al cuvântului, totuşi surprinzător...

de tandru.

Pare o partidă excelentă.

Este... Este cu siguranţă !

- E unul cu mână largă ? - Generos din cale-afară !

Trebuie să fie un amant nemaipomenit.

I-ar putea da câteva lecţii chiar şi lui Clark Gable...

Să-şi dea jos izmenele mai iute, că nu avem toată ziua la dispoziţie.

Felix, cât de mari sunt datoriile tale ?

Iisuse, iubito, nu acum !

Mie îmi poţi spune. Sunt mai mari de o sută ?

Mai târziu !

Două sute ? Trei ?

Hai, iubitule, descarcă-ţi sufletul !

Patru sute şi ceva mărunt.

Felix !

Jur, e doar un şir de ghinioane blestemate !

- Cât ai pariat pe lupta aia ? - De diseară ?

Nimic. Nici un bănuţ. Nu, am terminat cu asta, nu mai joc la noroc.

- Ai face bine să-mi spui adevărul. - Ţi-l spun.

Martor mi-e Dumnezeu !

Iubito, nu vrei să faci asta...

Ar trebui să-mi examineze careva capul.

Plăteşte-ţi datoriile şi să nu mai faci altele vreodată, mă auzi ?

Cât se poate de bine, îngeraşule.

Nu mai fac niciodată...

Mare responsabilitate !

Toţi acei copii îşi pun viaţa în mâinile tale,

au încredere în tine că nimic nu va ieşi prost.

- Nu privesc lucrurile astfel. - Mai bine ai începe să o faci.

Numai tu stai între ei şi o moarte înainte de soroc.

Hastings, Nebraska, 1908... Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri.

O fetiţă a început să legene gondola, atunci când aceasta ajunsese în vârf.

Cam aşa cum face puştiul ăla acum...

Fetiţa, o frumuseţe de copil, blondă, cu ochii albaştri, mari, a căzut...

S-a prăbuşit, cred, vreo 12 m

ca o păpuşă într-o rochie cu crinolină

până s-a lovit de una din acele bare încrucişate...

Doamne, ce privelişte !

Mama ei urla "Puiule, puiule...", adunând fărâmele din acel copilaş

şi încercând s-o lipească la loc, ca pe un preţios Hopa-Mitică...

Voi de colo, sus ! Nu vă mai legănaţi !

Să te întreb ceva. Lucrează aici, pentru voi, unul pe nume Scudder ?

Nu te pot ajuta.

Nu poţi... sau nu vrei ?

Te urci în roată sau nu ?

Eşti un tip încăpăţânat.

...mereu cu atenţie, redând întocmai fiecare trăsătură şi fiecare curbă,

într-o formă a perfecţiunii care e suma

imperfecţiunilor individuale...

Ţelul meu este să captez sufletul.

E să captez sufletul...

Uşurel, tânărul meu prieten, vin într-o clipă la tine.

- Ce e acest loc ? - Atelierul meu.

Ce naiba faci ?

Ceva... magic !

Aşa, zbate-te...

Transpiraţia deschide porii.

Ascultă... Te rog...

Doar...

Lasă-mă doar să plec... Nu merg la poliţie, jur.

Ştiu că nu vei face asta...

Nu, nimeni nu se duce vreodată la poliţie.

Nu te speria, tinere prieten,

e un simplu paralizant.

Am nevoie de el să te ţină complet nemişcat...

Mă auzi ?

Asta a fost o mare prostie din partea ta !

Puteai să te tai sau să-ţi faci un cucui.

Aşa...

Ai auzit de ghipsul din Paris.

Acesta este ghips din Genoa,

un ghips mult mai fin.

I-am adăugat, fireşte,

câteva ingrediente proprii...

Ulei de in fiert

cu puţină ceară de albine,

o doză infimă de parafină,

un praf de alaun

pentru a grăbi procesul de uscare.

E încântător !

Da, aşa-i...

Încântător...

- Te-ai trezit ! - Ce s-a întâmplat ?

Ai adormit pe canapea. Sper că te-ai odihnit bine.

- Ce mi-ai făcut ? - Nimic.

Eu doar am stat aici... Am pictat.

- Ai un atelier ? - Un ce ?

- Unde este ? - N-am aşa ceva.

- Ştiu că ai un subsol. - N-am.

- Ce e sub casă ? - Nu pricep...

Arată-mi !

Vezi ? Nu-i nimic acolo.

Nimic !

Poate că ai visat urât.

Trebuie să fi fost o grozăvie...

Am găsit o adresă a lui Henry.

Nu, asta e adresa mamei lui...

- Am fost deja acolo. - Este singura pe care o am.

Nu vrei să rămâi şi la cină ?

Pregătesc piept de pasăre.

Nu, mulţumesc. Trebuie să mă întorc...

Bun venit la Biserica din Eter,

o oră de credinţă şi de speranţă, prezentată de fratele nostru Justin.

Nu vă voi minţi, fraţi şi surori. Când Eva a mâncat mărul,

speranţele efemere ale bărbatului de a trăi în Paradisul veşnic

s-au spulberat.

Ca urmare, trăim acum într-o lume a durerii şi a disperării.

"O lume a durerii şi a disperării..."

Iată o directă la cap şi un puternic croşeu de stânga la corp,

iar Baer e trimis în corzi !

O lovitură de dreapta, încă una şi încă una !

Joe Louis îl urmăreşte fără milă pe Max Baer !

Baer se împleticeşte înapoi într-un colţ neutru.

Prinţul încoronat al boxului pare să nu se mai ţină pe picioare !

Se pare că a încasat o bătaie pe cinste astă-seară !

Bombardierul Brun încheie cu o combinaţie criminală la cap şi corp.

Încă o dreaptă puternică, şi Baer e la podea ! E numărat...

Trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă...

- Ridică-te, nemernicule ! - Gata, s-a terminat !

Într-unul dintre cele mai clare meciuri din istoria boxului,

marele Joe Louis l-a anihilat pe Max Baer,

după numai două minute şi 23 de secunde din a patra repriză !

Ce mai seară, oameni buni, ce seară !

"Certitudinea secolului"...

Aşa păţeşti dacă pariezi pe un jidov.

- Ce ai spus ? - Zic doar că...

- Max Baer nu-i evreu ! - Sigur că e. Toată lumea ştie asta.

Jidan până în pânzele albe...

Nu a luptat un alb împotriva unui negru...

Nici vorbă de aşa ceva.

Nemernicul...

E un blestemat de evreu !

Noapte bună !

Pe aici, oameni buni, pe aici e ieşirea !

Trebuie să fie plăcut.

Ce anume ?

Trebuie să fie plăcut să fii aşa mititel.

Orice bărbat, femeie, chiar şi un ţânc mai răsărit să te privească de sus,

vrând să te ia în braţe şi să te alinte ca pe un bebeluş...

Da, exact aşa-i...

Cineva mi-a spus că tu conduci aici. Ar putea fi adevărat ?

Ar putea fi...

Te-ai săturat vreodată să tot ai de-a face cu uriaşii ?

Uneori, cum ar fi chiar acum.

Îmi placi ! Ajungi la genunchiul broaştei,

dar te aprinzi repede... Ce mai combinaţie...

Ai călătorit vreodată cu un băiat pe nume Scudder ?

- Nu, din câte îmi amintesc. - Asta e curios.

Un tip din Loving, New Mexico,

unul de la un han, mi-a zis că Scudder ăsta era amic cu un pitic,

aşa că m-am gândit că trebuie să umble cu un bâlci ambulant.

- Nu cu acesta. - Da, aşa-mi spun toţi de aici.

M-au purtat cu vorba toată ziua, dar apoi te-am zărit pe tine

şi mi-am zis că ar fi prea mare coincidenţa.

Câte chiştoace ca tine ar putea bate acelaşi drum cu Scudder ?

Scudder, zici ?

Da, te-aş putea ajuta cu asta.

Era şi timpul... Ce ştii ?

Ai putea încerca la Fraţii Daily.

E un circ de prima mână. Băiatul lucrează, probabil, pentru ei.

Şi se poartă mizerabil cu piticii.

Mai bine ai coopera, genunchiul-broaştei, sau te arestez.

Dacă tu eşti om al legii, atunci eu sunt John Dillinger...

- Păstrează-te pentru Halloween ! - Bâlciul ăsta e de tot rahatul !

Numai idioţi, târfe şi curiozităţi de doi bani ! Ai noroc că nu vă dau foc !

Ai pariat pe lupta aia blestemată.

Sfinte Iisuse, măi femeie, de ce mă cicăleşti întruna ?!

Priveşte-mă în ochi şi spune-mi că nu ai făcut-o !

La drept vorbind... am făcut-o.

- Toţi banii ? - Poţi fi sigură că pe toţi !

Ai pierdut totul.

Cine a spus că am pierdut ?

- Ai pariat pe Joe Louis ? - Bineînţeles, era o victorie sigură !

Ai pus toţi banii ăia pe un cioroi ?

Ce îmi pasă mie ce culoare are ?

Ce, mă crezi vreun ţopârlan prost ?!

Tocmai asta e porcăria. Asta am...

Au închis.

- Da, văd asta. - Lucrezi aici ?

- Nu. - Fumezi ?

Da, mulţam...

Ai venit la bâlci de unul singur ?

Ce-i cu tine, nu ţi-ai putut găsi o fată ?

Nu văd vreuna nici la braţul tău.

M-ai prins !

Ai reuşit.

Am avut destule femei la viaţa mea,

toate nişte nenorocite trădătoare şi nişte târfe murdare...

Îţi zic eu, puştiule, cu cât cunosc mai bine femeile,

cu atât îndrăgesc mai mult câinii.

Ţi-am spus că au închis.

Pe tine te căutam.

Ce te-a făcut să te răzgândeşti ?

- E ceva ce trebuie să încerc. - Pari neliniştită.

Taie-le.

Cele Două Nuiele.

Un lord care îşi veghează domeniul pe care, totuşi, îl părăseşte.

Cenuşă, agonie, desfigurare...

Se întâmplă iar, nu ?

- Să mă opresc ? - Nu.

Continuă.

Ce ai văzut ?

Nimic...

Sunt îndrăgostiţii...

Atracţie, pasiune, încercări câştigate...

Nu vrei să auzi ce înseamnă ?

Cred că ştiu.

Tu ai fost mereu aceea care "citea" cărţile.

Am turnat benzina pe podea.

Am aprins un chibrit.

Nu ştiu cât am stat încremenită acolo.

Îmi amintesc doar că băţul de chibrit... mi-a ars degetele.

Şi apoi totul a luat foc.

Am fugit...

Am urmărit de vizavi cum a ars.

Simţeam nevoia să văd cum se întâmplă.

Dar am...

Nu voiam să aud urletele...

De ce ?

Mă aflu sub o umbră...

care s-a năpustit asupra mea.

- Trebuia făcut. - Ajunge !

Ai notat totul ?

Totul...

Ai făcut ce trebuia, Irina...

Eşti iertată.

Asta ai văzut ?

Am fost acolo.

Crezi că acolo este Scudder ?

Da...

Îi voi spune omului.

- Te urmăreşte cineva. - E o matahală în costum maro ?

Cred că am dat peste el când m-am întors.

Un tip tare drăguţ...

Zâmbeşte întruna, dar are ochi de mort.

- Cine crezi că este ? - Vreun sticlete...

Pare genul care se simte mai bine în dosul gratiilor decât în faţa lor.

Am, totuşi, presentimentul că se va întoarce.

Gata. Asta ar trebui să ţină.

E un colet recomandat.

- De la cine e ? - Nu are nici o adresă de expediere.

Mulţumesc, Dinah.

Fir-ar să fie, Hawkins, mişcă-te !

Aţi urmărit serialul CARNIVALE

Traducerea şi adaptarea MARIA-CRISTINA MANU

Sfârşitul episodului 17