Original subtitles

Episodul 4 FURTUNA DE NISIP

Ţi-am făcut baie, ţi-am spălat hainele

şi ţi-am curăţat plosca.

Nu e urâtă. Aşa spui de fiecare dată.

Nu e jalnic.

Nu, nu mint. Vreau doar să mă distrez puţin.

Nu merg niciodată prea departe. Nu fac rău nimănui.

Mie, cel mai puţin.

Mă întorc până începe spectacolul.

Deschide uşa, mamă !

Ce tot spui ? E o zi superbă.

PATRONAT Intrarea interzisă !

Ce drăcuşor chipeş !

Sunt nişte copaci acolo. De ce nu instalează cortul lângă ei ?

- Am avea şi noi puţină umbră ! - Ştiam că reptilelor le place soarele.

Eşti foarte nostimă ! Ar trebui să lucrezi la circ.

Ştiţi unde duce drumul acela ?

La Babylon.

Am auzit că acolo au spânzurat trei lucrători la circ, în 1932,

doar pentru plăcerea de a-i vedea cum atârnă.

Prostii ! Babylon nici nu există.

E o legendă pe care şi-o spun oamenii de circ, la un pahar.

Nu trei, ci patru. Şi nu erau lucrători, erau nişte ciudaţi.

Trei tembeli şi un albinos pe nume Freddy Nef.

Urăsc albinoşii !

Poate îl face Samson pe Patron să se răzgândească.

- Sau poate Jonesy... - Jonesy ? Pe naiba !

Ăla nu se duce nici la toaletă fără voia lui Samson.

- La naiba ! - Vorbesc serios.

Văicăreli de circari ! Foarte serios, ce să zic...

Am vorbit cu oamenii mei. Mi-au spus că îi nemulţumeşte ideea.

Osgood ! Adu-mi maşina.

Nu sunt doar văicăreli. Oamenii vor să plece.

N-am timp de asta acum !

S-au arătat suspicioşi încă de când am părăsit traseul.

Acum ne-ai adus în pustietate. N-are nici un sens, crede-mă.

- Nu eu am hotărât asta ! - Atunci vorbeşte cu Patronul.

- Ştii prea bine că e inutil. - Bine, atunci eu...

Pot să încerc să-l conving.

- Pot să vorbesc eu cu el. - În nici un caz !

Vreau ca totul să fie pregătit până mă întorc.

Dă-i drumul !

- Ai încercat, Jonesy. - Taci din gură şi du-te la treabă.

La treabă, toată lumea !

Intră.

Ce faci ?

Împachetez sticle şi le pun în dulap.

Dă-mi-o pe ultima.

Voiai să vorbeşti cu mine ?

- Nu. - Bine.

Voiam să-ţi arăt ceva.

E în legătură cu Scudder.

Bine, atunci arată-mi.

Nu e aici. Trebuie să mergem cu maşina până acolo.

- Unde ? - Nu e departe.

Sper că nu e vreo glumă proastă.

Mergem ?

- Minunat ! - Norman ! Ce cauţi aici ?

Trebuia să-mi telefonezi că vii. Îi ziceam lui Iris să pregătească ceva.

Vino, vreau să-ţi arăt ce am făcut. Dormitoarele copiiilor sunt la etaj.

N-am venit în vizită, Justin.

McNaughton a primit azi scrisoarea asta.

I-au scris Episcopului ?

De ce n-ai spus Consiliului ce ai de gând ?

- De ce n-ai spus nimănui ? - N-am vrut să mă încurc în birocraţie.

Justin, de câte ori să-ţi spun...

Dar n-am cheltuit nimic din banii Consiliului !

Eşti în slujba Bisericii. Te plătesc ca să fii acolo, nu aici.

Dar nu mi-am neglijat congregaţia.

Consiliul, plus 72 de membri ai congregaţiei sunt de altă părere.

De ce nu vine Episcopul să vadă cu ochii lui ?

- Să vadă ce lucruri bune... - Hotărârea a fost luată.

Ori predai biserica asta altcuiva şi te întorci la Biserica Metodistă,

ori se vor lua măsuri disciplinare şi vei fi transferat.

Nu pot să las totul baltă.

- Va exista o perioadă de tranziţie... - Nu. Nu înţelegi.

Dumnezeu mi-a poruncit să fac asta. El mi-a vorbit astfel.

- Aşa cum ne vorbeşte tuturor... - Nu !

Aşa cum le-a vorbit lui Avraam, Isaia şi Moise.

Îţi mulţumesc că ai venit, Norman.

Atât de mult timp a trecut ?

Atât de mult timp ?

Samson ! Ce surpriză plăcută !

Bună dimineaţa, dră Jolene.

M-am gândit că nişte flori te vor înveseli.

Eşti un drăguţ ! Într-adevăr, mă înveselesc.

Răbdare, vin imediat.

Să mâncaţi tot, de data asta.

- Mai doriţi ceva ? - Nu.

În regulă.

E totul în regulă, domnişoară ?

- M-ai speriat de moarte ! - Îmi pare rău.

Numele meu e Harlan Staub. Sunt proprietarul cafenelei.

Încântată de cunoştinţă. Numele meu e Betty.

- Betty Jones. - Bună ziua, dră Jones.

Am observat că sunteţi aici de foarte mult timp.

- Chiar aşa ? - Da.

- De vreo oră şi jumătate. - Atât de mult timp a trecut ?

Îl aştept pe fratele meu, Ben.

S-a dus să dea o telegramă şi să facă nişte comisioane.

Trebuia să se întoarcă până acum...

De ce nu veniţi înăuntru ? E mai răcoare.

Nu pot.

Mă simt bine, sincer.

- Din partea casei. - Nu, vă rog...

- E plăcerea mea, domnişoară. - Doamnă.

Sunt văduvă.

Soţul meu a murit acum un an şi jumătate.

Dumnezeule ! Se fac aproape 2 ani...

- Mai mergem mult ? - Ai răbdare.

- Azi ni se oferă o ocazie unică. - Unică ? Ce naiba vrei să spui ?

Dacă-ţi spun, stric plăcerea aventurii.

Gata !

Dacă nu-mi spui acum, mă întorc.

Mi-e teamă că e deja prea târziu.

La naiba !

Eu ar trebui să te plătesc pe tine.

Poate, dar altfel nu te-aş putea avea.

Şefu' !

Doamne, Maica Domnului !

Spune-le tuturor să strângă.

Ţi-am zis să demontaţi corturile.

- Trebuie să ne adăpostim, Jonesy. - Vom sta afară. Du-te, la naiba !

Demontaţi corturile !

Soţul meu era Clayton Jones. Era cel mai bun aruncător de la "Sox".

- "Houdini al baseball-ului" ? - Exact. Aşa era supranumit.

Stai aşa, mi-am amintit ceva...

- A fost accidentat, nu-i aşa ? - Da, la genunchi. Foarte grav.

- A rămas şchiop. - Fir-ar să fie !

Da...

Acela a fost sfârşitul.

S-a schimbat foarte mult.

A devenit trist, tăcut...

Într-o zi...

... când am ajuns acasă, am simţit miros de praf de puşcă.

- L-am găsit în camera de la etaj... - Îmi pare foarte rău.

Mama...

Stai, aşteaptă ! Nu poţi ieşi afară.

- Trebuie să mă duc ! - Betty, stai aici !

Trebuie să aşteptăm să treacă.

Deseori, întunericul aduce lumina. Îţi vorbesc din experienţă.

Minunat, Lodz.

Eu o să închid puţin ochii.

Scuipă tot nisipul !

Ticălos nebun !

Hawkins !

- Ce naiba faci ? - Bine ai venit !

- Eşti însurat ? - Nu. N-am găsit fata potrivită.

- Atunci, cine e Sally ? - Sally ?

- Cafeneaua se numeşte "La Sally". - Da, aşa este.

Sally e mama. Ea m-a învăţat să gătesc.

Trebuia să se întâmple, mai devreme sau mai târziu.

Am doi dolari.

Doi dolari ?!

În regulă.

De ce m-ai adus aici ?

Degeaba !

Era să mor acolo, afară !

Nu eşti în pericol. Cred că amândoi ştim asta.

- Era să mor, la naiba ! - Ce melodramatic !

Eşti un actor înnăscut, tinere.

Asta e "Vijelia neagră", nu-i aşa ?

Da, aşa îi spun oamenii.

Un vânt ce spulberă pământurile a zece mii de ferme precum a ta,

un vânt ce ucide visele...

Dă-mi mâna, băiete.

- Asta a ucis-o şi pe mama ta. - Ce-ţi pasă ţie ?

- Mama ta, sufocată de praf... - Taci din gură !

- Singură... - Gura !

Dacă nu taci, jur că te fac eu să taci !

- Desigur, tu ai supravieţuit. - Opreşte furtuna !

Vâjâitul acesta necontenit...

Şuieratul ascuţit al vântului...

Ascultă !

La moartea ei era la fel...

Fă să se oprească !

Opreşte furtuna !

Deschide uşa !

Tu ai făcut asta.

Nu.

Nu !

Tot tu ai făcut şi asta.

- Eşti nebun ! - Absolut.

- Dar tu ai oprit furtuna. - N-are nici o legătură cu mine !

- Totul are legătură cu tine. - Numai Dumnezeu poate opri furtuna !

Crezi că poţi ascunde cine eşti ?

Nu poţi, nici măcar de tine însuţi.

Chiar şi un orb vede asta.

Nu fi prost.

Lasă-mă să te ajut.

N-am nevoie de ajutorul tău, drogat bătrân ce eşti !

M-ai ars.

Nu se vede nici o arsură.

Şi, totuşi, mirosul de carne arsă pluteşte în aer.

Ce s-a întâmplat ?

- Trebuie să vorbim cu Norman. - Norman mi-a adus scrisoarea.

- Şi ce a spus ? - Că trebuie să mă supun Episcopului.

Norman a făcut totdeauna ce e mai bine pentru noi.

- Ştiu. Ne-a salvat. - De mai multe ori.

- Nu voi nesocoti voinţa Domnului ! - Poate chiar El ţi-a vorbit astfel.

Reazemul tău e Biserica Metodistă.

Ai răbdare. Va veni şi vremea ta.

Ştii că avem aici un băieţel

pe care mama lui l-a abandonat în toaleta unui magazin ?

Nu, dar...

Ştii că tatăl lui Polly Ann a vândut-o unui bărbat, pe un dolar ?

Bineînţeles că nu ştiai.

Cui îi place să scormonească în astfel de lucruri ?

Nu ne gândim niciodată, atunci când ne îmbrăcăm hainele,

la copiii care trudesc în fabricile de textile,

care cad pradă gurilor de fier, mereu flămânde, ale maşinăriilor.

Un fir de mătase, o şuviţă de păr, o aşchie de craniu,

câteva degete micuţe, strivite...

Facem focul pentru a ne încălzi casele,

dar cine se gândeşte la băieţii care trudesc în mină,

ghemuiţi în galerii ?

Stau ore în şir în mină, sufocaţi de praful de cărbune,

cu spinările încovoiate...

La vârsta de 9 ani, sunt deja bătrâni. La 12 ani, plămânii lor sunt negri.

Cărbunii sunt grei şi aspri. Mânuţele lor sunt moi şi delicate.

Mâini strivite, picioare zdrobite, capete sparte...

Când te plimbi pe stradă,

vezi băieţei şi fetiţe care se vând bărbaţilor şi femeilor deopotrivă.

Cu 5 cenţi cumperi o virgină.

Copii ţinuţi în cuşti, bebeluşi vânduţi de părinţi, ca nişte vite,

chinuiţi ca nişte biete animale,

carne tânără bună de sfâşiat, de muşcat şi de violat...

Cel ce intenţionează să ducă în păcat vreunul din copiii aflaţi în grija mea,

mai bine îşi leagă un bolovan de gât şi se aruncă în adâncul mării !

Se vor îneca, cu ochii şi gurile larg deschise !

Aţi văzut-o cumva pe Sofie ?

Nu.

Când mergem în adăpost ?

Când spune Patronul, ca de obicei.

- Ce s-a întâmplat ? - Vântul...

Câte scamatorii din astea faci pe zi ?

- Scamatorii ?! - Da, aşa se spune la circ.

Câte ?

- De ce mă întrebi ? - Din curiozitate.

Ca între noi, oamenii de afaceri.

Cinci.

Trei, poate.

Cât timp îţi ia una, presupunând că e vorba de sex normal ?

O jumătate de oră, poate mai puţin.

- Au fost 45 minute, după ceasul meu. - Ne-ai cronometrat ?

Am auzit patul scârţâind, primele 12 minute.

Pariez că poţi să-i rezolvi mult mai repede.

- Riscă să devină ceva monoton. - Pe naiba !

Cui îi pasă cât durează, dacă obţine ce vrea ?

În plus, ţi-ai putea dubla profitul,

dacă reuşeşti să-i rezolvi în mai puţin de 6 minute.

Douăzeci de minute cu totul, incluzând statul la taifas în pat.

Ia să vedem cât de repede poţi să-l rezolvi pe Osgood.

Nu.

Pentru bani, o s-o faci.

- Nu sunt pregătit. - Eşti, dacă îţi spun eu !

Am spus că n-o fac.

Zece dolari.

De ce faci asta ?

De acord.

- Nu cred că fac faţă la... - Haide !

Nu te vinde ieftin.

Ascultă, poţi să-ţi păstrezi banii. Îmi place băiatul ăsta.

N-am nevoie de asta.

Nu ai de ales.

- Nu sunt nevoit să-l folosesc. - Nu fi absurd ! E un dar.

Eu am renunţat la lumina ochilor pentru o fărâmă din ce ai tu.

Lasă-mă să te ajut, băiete. Curând, vom ajunge la Babylon.

Nu-mi pasă.

Chiar şi pământul pe care e construit e otrăvitor. Înghite oameni.

Te va înghiţi şi pe tine, dacă nu eşti pregătit.

Te pot învăţa eu ce să faci.

Hawkins ?

Hawkins, răspunde-mi !

Voi risca.

Dumnezeule !

Mi se pare că s-a mai înseninat afară.

- Vrei o ţigară ? - Da.

E în regulă.

Furtuna a fost de vină...

Uite, pentru statueta spartă.

- Mai vii prin părţile astea ? - Aşa cred.

Când mai ajungi pe-aici, să nu mai vii la mine.

- O să-şi revină ? - Da, a avut noroc.

Am fost norocoşi, cu toţii. Putea fi mult mai rău.

N-a fost ideea mea.

Nu te învinuieşte nimeni, Jonesy.

Aşa a vrut Patronul, iar Samson e singurul care poate vorbi cu el.

Ştim asta cu toţii.

Bună bucăţică, muierea aia !

Taci din gură, Osgood !

E totul în regulă ?

E în regulă acolo, înăuntru ?

Samson e plecat. M-am gândit să văd ce faceţi.

Mă auziţi ?

Sunt eu, Jonesy.

Clayton Jones.

Sunteţi treaz ?

Domnule ?

Fir-ar să fie !

La dracu' !

Ce zici ?

Nu vrei să afli mai mult ?

- Ai aflat ce-ai vrut despre puşti ? - Chiar mai mult.

- Ştiam eu că e un fraier ! - Avem multe de făcut.

Îmi pare rău.

Da, am făcut-o.

Vorbim mai târziu, bine ?

N-am ştiut că e însurat.

Asta e o minciună urâtă.

Salutare, Jonesy !

Straşnică furtună, nu-i aşa ?

Merge treaba ?

Totul e în regulă. Absolut perfect.

A avut loc un incendiu, la biserică.

Dumnezeule ! Unde sunt copiii ?

Aţi urmărit filmul serial CARNIVALE

Sfârşitul episodului 4

Traducerea şi adaptarea ELENA PRODAN