Original subtitles

Episodul 3 TIPTON

Iei fasole, slănină, făină,

lapte şi zahăr, dacă găseşti.

Salut, şefu'!

Hawkins ! Du-te cu Jonesy.

E un oraş primitor ?

Tipton ? N-am mai fost aici.

Dar, de obicei, nu aveţi un...

- Un traseu stabilit ? - Da.

Înainte, aşa făceam.

Acum mergem din oraş în oraş şi câştigăm cât putem,

adică aproape nimic.

- De când asta ? - De când ai apărut tu.

Proptiţi-l bine. E posibil să vină furtuna.

- Nu te cam pripeşti cu instalarea ? - Bună, Lyle !

Ce cauţi aici ? Credeam că eşti în Troy.

Mama s-a îmbolnăvit. Am venit să am grijă de ea.

- Am fost ales şerif, acum doi ani. - Nu mai spune !

Am fost singurul candidat.

Cel de dinaintea mea fugise cu fondurile comunităţii,

cu patru pistoale Colt şi o puşcă Thompson.

- L-ai prins ? - Îl voi prinde.

- Mi-ar plăcea o puşcă Thompson. - Sunt convins !

Cred că ştii că n-am venit ca să-ţi fac conversaţie.

Presupun că nu.

Să-ţi spun ceva însă. Stăm cam prost cu banii.

Nu-ţi pot da decât zece acum, şi zece după reprezentaţie.

Nu va fi nici o reprezentaţie.

- Bine, îţi dau 20. - Nici 10, nici 20, nici 30.

Nu vă pot lăsa să vă instalaţi în oraş.

Regret, dar asta este. Trebuie să am grijă de oamenii mei.

Ce naiba vrei să spui, Lyle ?

Oamenii ăştia de-abia dacă au un sfanţ în buzunar.

Nu te las să-i jecmăneşti !

Să-i jecmănesc ?!

Eu conduc o afacere cinstită, şi tu ştii asta, Lyle.

Ştiu ce fel de afacere conduci. Poate la anul.

- Bună ziua. - Salutare !

- Lapte aveţi ? - Nu. N-avem cu ce adăpa vacile.

- Cât costă porumbul ? - Câţi bani ai ?

Porumbul ăsta nu e de calitate. Îţi dau un dolar pe toată lada.

Poftim banii.

Pune-o acolo.

Bunico, el e !

- Eşti sigură, scumpo ? - Da.

Dumnezeu fie slăvit ! Băiatul acesta a salvat-o pe micuţa mea Maddie.

Era oloagă. El a atins-o şi a făcut-o să meargă !

Fii binecuvântat ! Îţi mulţumesc pentru această minune cerească.

- Vă rog, doamnă... - Graţie ţie, Maddie merge !

- Ai vindecat-o cu mâinile... - Lăsaţi-mă în pace, doamnă !

Hawkins, urcă în camion !

Urcă în camion !

Daţi-mi drumul, la naiba !

Daţi-vă la o parte !

Lăudat fie Domnul !

Veniţi să auziţi cuvântul Domnului !

Veniţi să-l ascultaţi pe părintele Justin !

Lăudat fie Domnul !

Fiţi bine veniţi !

Mă bucur să văd cum vechea credinţă a renăscut, ca pasărea Phoenix,

din cenuşa păcatului şi a depravării.

Aici, unde înainte era un sălaş al desfrâului şi al degradării morale,

se află azi un luminos lăcaş de cult, dedicat lui Dumnezeu Atotputernicul.

Mai spune !

Amin !

Au fost mulţi cei care au luat în derâdere demersul nostru,

slujitori ai Bisericii, oameni respectabili şi învăţaţi,

care au afirmat că voi, pribegii, v-aţi pierdut credinţa.

- Niciodată ! - Nu e adevărat !

S-a spus despre voi că, fiind convinşi că Dumnezeu v-a părăsit,

L-aţi părăsit şi voi pe Dumnezeu.

Nu !

Dar ce om poate fi mai credincios

decât cel care a fost martor la dezlănţuirea mâniei lui Dumnezeu ?

Cine poate crede mai cu tărie

decât cel ce şi-a văzut pământurile spulberate de furtuni nimicitoare ?

Lăudat fie Domnul !

A cui credinţă poate fi mai puternică

decât a celor ce şi-au îngropat copiii în pământul uscat şi sterp

şi au pornit în pribegie, în căutarea pământului făgăduinţei ?

Din Kansas, în Colorado,

din New Mexico, în Oklahoma !

Mulţumesc că aţi venit.

Dumnezeu să vă binecuvânteze !

E o minune cerească !

Nu, e doar rezultatul unei munci trudnice.

Părinte Justin ?

- Numele meu e Ted Munson. - Bună ziua, dle Munson.

Biserica dv. e o adevărată realizare.

- E absolut impresionant ! - Mulţumesc, domnule.

Se vorbeşte mult despre dv. la primărie.

Oamenii ar vrea să vă cunoască şi să vadă ce aţi realizat.

Ce-ar fi să ne faceţi o vizită la primărie, de bun venit ?

- Aş fi onorat, domnule. - Onoarea va fi de partea noastră.

Deci ne vedem mâine ?

La revedere, doamnă.

- Ca să vezi ! - E bine...

Vă mulţumesc că aţi venit.

Hawkins, ia lada cu cartofi.

Şefu' !

E ceva ciudat cu ţărănoiul ăsta. Să fi văzut ce s-a întâmplat în oraş !

Oamenii veneau la el şi-i spuneau "Iisus"...

N-am chef de asta acum !

- Ce naiba s-a întâmplat ? - Îl mai ţii minte pe Lyle Donovan ?

- Poliţistul ? Era un om de treabă. - Între timp, a devenit un nemernic.

Mi-a spus că nu vrea să îi jecmănim oamenii.

Oamenii lui, auzi ! De parcă ar fi proprietatea lui.

Aveţi grijă cu aia !

Fă-mă să înţeleg. Ce-a spus poliţistul ?

- A spus să plecăm. - Nu, mai înainte de asta.

A spus că nu ne lasă să ne instalăm aici.

Se referea la circ, nu-i aşa ?

Normal ! Nu înţelegi ce spun ? Doar nu vorbesc swahili !

O întrunire pentru redeşteptarea credinţei în Dumnezeu ?

Întocmai, părinte.

Şeriful Donovan a înţeles greşit.

Nu mai facem spectacole de circ de foartă multă vreme.

Nu mai spune !

Ne-am ridicat ochii către Dumnezeu atunci când a apărut printre noi

un tânăr străin,

cu puteri vindecătoare, pe nume Benjamin Saint John.

Poate aţi auzit de el. A fost mai devreme în oraş.

Apariţia lui a stârnit agitaţie.

Ceea ce facem noi, părinte Goyer, este să mergem din oraş în oraş,

răspândind cuvântul lui Dumnezeu, dând speranţe celor deznădăjduiţi,

vindecându-i pe cei bolnavi la trup şi pe cei săraci la minte.

În schimbul unei mici donaţii, desigur.

Da, iar jumătate din sumă o donăm, la rândul nostru, bisericilor locale.

Aceasta e singura biserică din oraş, nu-i aşa ?

Mai este şi Biserica Sf. Andrei, peste drum.

Eu zic să-i lăsăm pe catolici în grija catolicilor.

Poftiţi, doamnelor şi domnilor !

Veniţi să-l vedeţi pe uimitorul Benjamin Saint John !

Tocmai s-a întors din Ţara Sfântă, de la Bethlehem şi Ierusalim !

Simţiţi puterea vindecătoare a Domnului...

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Pe aici, vă rog ! E loc pentru toată lumea.

Mulţumesc. Fiţi binecuvântaţi !

- Bună seara, Lyle. - V-am spus să plecaţi.

Mi-ai spus să nu dăm reprezentaţii de circ.

Acesta e un spectacol dedicat credinţei în Dumnezeu.

Nu-mi pasă cum îi spui. După mine, e o înşelătorie.

Dacă nu opreşti spectacolul, îl opresc eu.

Aş vrea să pot.

Dar, dacă o fac, va trebui să dăm socoteală unei autorităţi superioare.

Te referi la Dumnezeu ?

Nu, la drepturile fundamentale. Libertatea de religie.

Nu-mi spune mie ce drepturi ai !

- Ascultă, şarlatanule... - Bună seara, părinte Goyer !

- Mă bucur că aţi reuşit să veniţi. - N-aş fi lipsit pentru nimic în lume.

- Bună, Lyle. - Bună, Tom.

E o seară perfectă pentru întrunire.

- Oamenii aveau nevoie de asta. - Aşa e, părinte.

Trebuie să reînviem credinţa de odinioară,

să trezim spiritele din amorţeală.

Nu-i aşa, şerifule ?

O seară plăcută !

E o acţiune perfect legală, Lyle.

Oamenii cu adevărat cinstiţi nu folosesc cuvântul "legal".

Stai potolit !

- Vreau să mă văd. - Nu încă.

Dumnezeule !

- E o tâmpenie ! Lasă-mă. - Uşurel, drăguţule. O să fie bine.

E o înghesuială de nedescris ! L-am pus pe Jonesy să-i calmeze.

Sfinte Sisoe !

- Parcă aş vedea o fantomă... - Nu te duci să te pregăteşti ?

- Cine i-a ales costumul ăsta ? - De ce, nu e potrivit ?

A fost ideea lui Lodz, nu-i aşa ?

O să-i faci praf, puştiule !

Vreau să văd cum arăt.

Nu pot s-o fac.

Ba da, dar ai emoţii. E foarte firesc.

- Arăt ca un dobitoc ! - Pe naiba ! Semeni cu Valentino.

- Nu seamănă cu Valentino ? - E leit.

N-o fac !

Nu ai de ales.

Bun venit la întâlnirea cu reverendul Saint John, propovăduitor al credinţei !

Sunt fratele Lazarus duBois şi mă aflu aici, în faţa dv.,

ca o dovadă vie a măreţiei Atotputernicului,

preaslăvitului şi iubitorului de oameni, Iisus Hristos.

Lăudat fie Domnul !

Până acum patru ani, eram comis-voiajor.

Eram un om păcătos, sclav al poftelor trupeşti şi al băuturii ieftine.

Mergeam din fermă în fermă şi vindeam paratrăsnete,

înşelându-i pe bieţii fermieri, jecmănindu-i de mica lor agoniseală,

seducându-le nevestele şi fiicele.

Eram un hoţ, un beţiv şi un soţ adulter.

Eram un necredincios,

un păcătos stăpânit de pofte lumeşti,

care urma să fie osândit pe vecie la chinurile Iadului.

Ca o ironie a sorţii, am fost lovit de un trăsnet !

Dumnezeu mi-a trimis un semn !

Mi-ai spus că, dacă nu mă simt în stare s-o fac, o va face Schmidt.

Acum e prea târziu.

Nu mă simt nici măcar pe jumătate în stare s-o fac.

Băiete, tot câştigul nostru depinde de asta.

- Şi dacă o dau în bară ? - Nu ai cum.

Tot ce ai de făcut e să stai pe scenă, luându-ţi un aer misterios. E simplu.

Omul pe care aţi venit să-l vedeţi în această seară

m-a salvat de pe marginea prăpastiei, cu o simplă atingere a mâinii.

Dragi fraţi şi surori întru Domnul,

vi-l prezint pe reverendul Benjamin Saint John !

Fă ce-ţi spun eu. O să fie bine.

Reverendul Saint John !

Aleluia !

- Ai fost foarte şmecher... - Te referi la frac ?

- E îmbrăcat cu el ? - Ştii prea bine că da !

E foarte important să înţelegeţi că, spre deosebire de Iisus Hristos,

reverendul Saint John e doar un om, un muritor, făcut din carne şi oase.

De aceea, mâinile sale nu pot vindeca decât o singură persoană pe zi.

Altfel, i-ar putea fi fatal.

Există printre dv. vreun om credincios, care să aibă în mod deosebit nevoie

de puterile vindecătoare ale Domnului nostru Iisus ?

Cine ?

E cineva ?

Cine ?

Doamna în scaun cu rotile !

Acolo, pe rândul din spate !

Ajut-o, tinere. Fă-o să se vindece !

Cu grijă, băieţi.

Cu grijă...

Iisuse ! Femeia aceasta e foarte bolnavă.

- Cum te cheamă ? - Gertrude.

- De ce boală suferi ? - Cancer la stomac.

Are cancer la stomac.

Doctorii mi-au spus că mi-a afectat şi şira spinării,

de aceea nu-mi pot mişca picioarele.

Cancerul i-a distrus şira spinării. Nu mai poate merge.

Nu-şi mai poate mişca picioarele.

Vrei să fii vindecată aici, în această seară ?

- Sper din tot sufletul... - Aleluia !

Dragii mei fraţi şi surori, vreau să vă luaţi de mâini

şi să spuneţi după mine: "Iisuse !"

Iisuse !

Iisuse !

Iisuse !

Pune-ţi mâinile pe ea, băiete !

Iisuse !

În numele lui Dumnezeu Atotputernicul,

al Fiului şi al Sfântului Duh,

îţi poruncim, cancer al Satanei, să părăseşti corpul acestei femei,

ca ea să se vindece !

Draga mea Gertrude, acum te rog să mergi.

Mergi !

Vreau să te scoli de pe scaun şi să vii spre mine.

Mergi !

Ridică-te şi mergi !

Haide, vino spre mine.

Dumnezeule, m-am vindecat !

Mulţumesc, Doamne !

Mulţumesc, Iisuse !

Aleluia !

Lăudat fie Domnul !

Opreşte muzica !

- Eşti gata, şefu' ? - Da.

Copii !

Veniţi aici ! Vreau să fac un anunţ.

Datorită succesului fără precedent al strădaniilor noastre recente,

pentru care îi mulţumim maestrului Hawkins,

am plăcerea să vă anunţ că Possum şi Bobby, cu buzunarele doldora,

au străbătut cei peste 65 km până la Jefferson City,

de unde ne-au adus ouă proaspete.

Nişte şuncă...

... şi suc de portocale !

Veniţi aici !

Bravo, Ben !

Bună treabă !

Gândacii sunt ca premiu ?

Hawkins, mai adu-le suc băieţilor.

- Felicitări ! - Eu n-am făcut nimic.

- Cum se simte mama ta ? - Mai bine.

- Nu grozav, dar măcar vorbeşte. - Mă bucur.

- Ce face băiatul meu ? - Bine.

Mâine, la 11 fix, începem spectacolul de dimineaţă.

Slujba de dimineaţă, vreau să spun.

Eşti gata să-i faci praf, ca data trecută ?

Am nişte treburi în oraş.

Poţi să iei Chevrolet-ul.

Dar să fii înapoi la ora zece. Zece şi jumătate, cel mai târziu.

Eşti o mină de aur, băiete !

Nu ştiu. Nu pot să te ajut.

Dar "Big Sky Farms" ? Ştiţi unde e ?

Nici asta nu ştiu.

Mulţumesc.

Ai putea s-o întrebi pe dna Donovan. Camioneta i-a aparţinut ei.

Mai mult ca sigur, individul acela a cumpărat-o atunci, la licitaţie.

Ce licitaţie ?

Biata familie Donovan ! Odinioară, jumătate din oraş le aparţinea.

Acum, toată averea ei e o casă veche şi o groază de praf în plămâni.

Unde locuieşte ?

Cam la 30 minute de-aici, spre sud, înspre Moreau. E simplu de găsit.

- Ştiţi cumva cât e ceasul ? - Zece şi un sfert.

Ce se întâmplă aici ? A fost un accident ?

Nu. E un vindecător acolo.

Am auzit că a vindecat o femeie de cancer, aseară.

Uitaţi-l, el e !

Cel care face miracole !

E Benjamin Saint John !

Nu sunt eu !

Lăsaţi-mă în pace !

Vindecă-mă şi pe mine, te implor !

Ia-l de-aici, Gabe !

'Neaţa !

Aceasta e încăperea principală.

Deocamdată, are o capacitate de 100 de persoane,

dar când vom termina stranele, vor încăpea de două ori pe atât.

Dublu, ziceţi ?

Acesta e căminul pentru copii.

Nu e terminat, dar când va fi, vom putea primi vreo 12 băieţi.

Dormitorul fetelor, de vizavi, e gata.

Iris ?

Ţi-i prezint pe domnii consilieri municipali Munson şi Templeton.

- Sora mea, Iris. - Bună ziua.

Carroll era cumva verişoara dv., dle Templeton ?

- Nu, nepoata mea. - Sincere condoleanţe.

Fără Carroll Templeton n-am fi reuşit nimic din toate acestea.

Mă bucur să aud asta. Sunt uimit de eforturile depuse de dv.

Dar aş fi preferat să ne fi consultat înainte.

Ne puteţi ajuta de acum înainte. Avem foarte multă nevoie.

Nu asta am vrut să spun.

Ned ?

Cred că Val încerca să vă spună că această clădire va fi demolată.

- Demolată ? Când ? - E o poveste mai veche.

Planul de sistematizare prevedea demolarea ei în primăvara lui '31.

- Dar apoi a venit crahul... - Am avut probleme serioase.

Dar ne-am revenit repede. Nu vă spusesem eu că...

Domnilor ! Când ?

La mijlocul lunii viitoare.

- E absolut inacceptabil ! - Bineînţeles, părinte.

Doar nu credeaţi că vă vom da afară, pur şi simplu. Asta aţi crezut ?

Există un han vechi, părăsit, la vreo 8 km de la ieşirea din oraş.

E un loc frumos. E proprietatea uzinei hidroelectrice, dar...

Nu !

- Nu vă pripiţi, părinte. - Nu sunt prost.

Ştiu că asta n-are nici o legătură cu planul de sistematizare.

E din cauza refugiaţilor. A vagabonzilor, cum îi numiţi voi.

E bine, atâta vreme cât stau în afara oraşului.

Nu-i primiţi în oraş, de teamă să nu se instaleze aici.

- Ne-aţi înţeles greşit... - Taci din gură, Ned.

Ascultă-mă bine, părinte.

Îţi oferim o proprietate bună, în schimbul dărăpănăturii ăsteia.

Dacă refuzi, primăria îşi va exercita dreptul de a rechiziţiona clădirea,

iar dumneata vei primi ca despăgubire exact cât valorează,

adică, dacă mă uit în jur, vreo 50 $ şi o ceapă degerată.

Deci ce alegi ?

Mă scuzaţi...

Justin !

Justin, stai !

Ştiu proprietatea despre care vorbeau.

- Poate ar trebui să... - Nu !

Dumnezeu mi-a vorbit clar, Iris. A ales acest loc, nu altul !

- Dar, Justin... - Nu !

- Val, te simţi bine ? - Nu pot să respir...

Chemaţi un doctor !

Să-l ducem afară, băieţi.

Uşurel... Aveţi grijă la cap.

- Se simte rău ? - Nu mă atinge !

Val ?

Scuze.

Au terminat.

Cine are nevoie de ajutor ?

Ce fel de ajutor ?

Am ajuns şi şoferul lui !

Intră.

Bună.

- Mă întrebam dacă... - Da. Aşteaptă-mă în maşină.

Pune-ţi asta pe scaun. Mă duc să iau cheile.

De ce e atât de important s-o vezi pe dna Donovan ?

- E ceva personal. - Cum adică ?

E o chestiune de familie.

Da ?

Aş dori s-o văd pe dna Donovan.

Regret, dar dna Donovan nu se simte bine.

E important.

Ia te uită ! Eşti cel care face miracole.

Intră.

Nu e timp de pierdut. Te aştepta.

Du-te.

Doamnă Donovan ?

A venit cel pe care-l aşteptaţi.

Ştiam că vei veni.

Uşurel...

Vino mai aproape, să te văd.

Ai ochii lui, băiete.

Walter !

Condu-o pe domnişoara la bucătărie şi serveşte-o cu limonadă.

Da, doamnă.

Smintit bătrân !

- Când l-aţi văzut ultima oară ? - Cu foarte mult timp în urmă.

Să tot fie vreo 15 ani sau chiar mai mult...

Hack Scudder şi cu mine am fost prieteni la cataramă.

O cunoaşteţi pe femeia aceasta ?

Bineînţeles că o cunosc. E Flora.

El mi-a arătat fotografia asta şi mi-a povestit despre ea.

Numai lucruri bune.

- Mai ştiţi ceva de el ? - Nu, dar îl visez.

Ştii despre ce vorbesc.

El mi te-a trimis, Ben Hawkins.

Ai un dar deosebit, ca şi el.

E posibil ca pentru tine să nu fie un dar, ci un blestem.

În realitate, e şi una, şi alta.

Există nişte reguli, băiete.

O viaţă salvată înseamnă o altă viaţă luată.

Poate fi un lan de grâu,

câinele lui Walter, Jim...

... sau fata cu care ai venit aici.

Ce cauţi aici ? Afară din casa mea !

- Dar eu... - Nu mă interesează ce spui !

Ben ?

Ben...

Şterge-o de-aici !

Nu vrei să-mi spui despre ce era vorba, nu-i aşa ?

- O chestiune de familie... - Da.

Cine era ? Mătuşa ta ? O verişoară îndepărtată ?

- Bunica ta ? - Da, era bunica mea.

N-o mai văzuseşi niciodată pe femeia aceea.

A spus că ai ochii lui. La cine se referea ?

- Coboară din maşină ! - Poftim ?!

- Ai auzit foarte bine. - Ce naiba vrei de la mine ?

Vreau să ştiu cine eşti ! Să ştiu ce i-ai făcut mamei mele.

- Ţi-am spus, nu i-am făcut nimic. - Eşti un mincinos !

Nebună afurisită !

- Cum mi-ai spus ? - Nebună afurisită.

- Urcă. - Du-te dracului !

Eşti sigur că nu e pe aici, pe undeva ?

Nu l-a mai văzut nimeni, de la ultima reprezentaţie.

Fir-ar să fie !

Lila, pregăteşte-l pe Schmidt pentru spectacol.

- Crezi că o să ţină ? - La ăştia ţine orice !

Îmi dai şi mie o ţigară ?

Mă laşi să conduc eu ?

Există printre dv. vreun om credincios, care să aibă în mod deosebit nevoie

de puterile vindecătoare ale Domnului nostru Iisus ?

Eu !

Tu, surioară !

Ajutaţi-o să vină aici.

Slăvit fie numele Domnului !

Lasă-mă să te ajut.

Perfect.

- Cum te cheamă ? - Verna.

- Ce nenorocire ai păţit, Verna ? - Am fost călcată de o treierătoare.

Dumnezeule mare ! Ai noroc că mai eşti în viaţă.

Îi mulţumesc lui Iisus, în fiecare zi.

Lăudat fie numele Domnului !

Aţi auzit ?

Această biată fată Îi mulţumeşte lui Iisus că i-a salvat viaţa.

Nu e o pildă de urmat ?

Aleluia !

Mulţumesc, Doamne !

Draga mea surioară, vrei să fii vindecată în seara aceasta ?

Nu !

O vei ajuta pe mama, nemernicule !

Regret, şerifule, dar am ales-o deja pe această tânără.

- Adu-o pe mama ta mâine. - Nu mai apucă ziua de mâine !

- S-o vindece pe fată mâine ! - Vindec-o pe Becca !

Nu e el.

Nu e el !

Unde e vindecătorul ?

- La naiba ! Unde e ? - Sunt aici.

Puneţi-o jos.

Nu muri !

Trebuie să-mi spui care sunt regulile acelea.

Nu vreau să fac rău cuiva.

Duceţi-vă mai încolo.

Îndepărtaţi-vă.

Nu ! Nu mă atinge.

Aţi văzut cu toţii. Nu vrea să fie vindecată.

Nu vrea !

Henry Scudder...

... după ce te-a părăsit, unde s-a dus ?

La Babylon.

Mamă ?

Mamă...

- Ce făceai, dacă nu te oprea ea ? - Poftim ?

Te pregăteai să-ţi pui mâinile deasupra femeii aceleia.

Ce făceai, dacă nu te oprea ea ?

Ce aveai de gând ?

Exact cum am crezut.

De-acum înainte, vei curăţa latrinele. Nu mai dai reprezentaţii.

Nu eu am cerut să fac asta.

Nici n-o s-o mai faci, până n-o să meriţi.

Poate nici atunci.

Gata, copii ! Pornim la drum.

Încotro mergem ?

Mergi înainte pe autostrada 54, apoi ia-o pe 66, spre sud.

Vrei să mergem prin Texas ?

O să trecem foarte aproape de Babylon.

Nu, vom merge chiar la Babylon.

Iisuse !

Da...

Pe cai !

Aţi urmărit filmul serial CARNIVALE

Sfârşitul episodului 3

Traducerea şi adaptarea ELENA PRODAN