Original subtitles

Carnaval !

�ncepe petrecerea !

Petrecerea...

E carnaval !

Directorul a zis sa nu uitati sa luati pastilele.

Multumesc.

Asteptati !

Dragut c�ntec.

De unde l-ati �nvatat ?

Din studiul precedent.

O prima posibilitate.

Ce vreti sa spuneti ?

Zile si secole �ntregi. Paralelisme necompletate.

Nu �nteleg ce spuneti.

Chiar nu �nteleg.

Continue am�nari ale perspectivelor...

Am�narea paralelismului euclidian.

Mi-ar place sp va �nteleg cuvintele.

Dar sunt prea ignoranta.

�mi spuneti secretul ?

Povestea vietii dumneavoastra ?

Daca m-ar ajuta cineva, poate as recompune totul.

V-as ajuta eu. Dar cum ?

- Sa mergem la petrecere. - Nu.

- Te rog. - Nu.

�ntr-o camera de azil, studiez oamenii si-i iubesc.

Cunosc aici gloria si moartea. Mario Tobino

PE SC�RILE STR�VECHI

Le-am copt la cuptor.

Multumesc Tonio, sunt foarte bune, dar nu vreau.

Tonio nu e doar un bucatar minunat,

ci si un mare expert politic.

Si ce ne poti spune despre situatia actuala ?

E dramatica. I-am spus regelui :

"Nu puteti face razboi aici, Majestate."

dupa romanul omonim al lui Mario Tobino

- Frumos, nu ? - Da, da.

- O sa vedeti. - Bine, bine...

Eu merg sa fac pregatirile.

Ma �nsoti la dans ?

Cu placere, dar acum am treaba.

De ce nu invitati una dintre frumoasele domnisoare de aici ?

Eram obisnuit cu totul altfel.

Dar acum nu ne mai ia nimeni �n seama. Fatalitate.

Nenoroc.

Asta e. Suntem cu totii �n m�inile Domnului.

Dati-mi voie...

- Scuze... - �mi dati voie ?!

Faceti loc, faceti loc...

Atentie...

Dati-mi voie...

- Am sosit ! - Minunat !

Domnii sunt serviti.

Specialitatea casei:

Cum gatea si bunica. Priviti si dumneavoastra.

Gustati aceste delicatese. Avem cioc�rlii...

umplute cu legume... pulpe grasute, cotlete rumenite...

Un adevarat festin ! Ce doriti, domnule director ?

Vreti o pot�rniche grasa ?

- Sigur, o pot�rniche. - Bravo ! Perfecta alegere.

Pot�rnichea e regina pasarilor salbatice.

Sau doriti o felie de curcan umplut ?

Haideti, mai repede !

Priviti ce minunatie. Furculita se �nfunda imediat �n carne.

A at�t de frageda ca nuci nu ai nevoie de cutit.

Pentru sotia domnului director.

E bine asa, donna Francesca ?

Da, e foarte bine.

Multumesc.

Si dumneavoastra, donna Carla ?

Eu... Eu vreau doar lisita.

Donna Carla, eu gatesc m�ncaruri sanatoase.

Gustati si carnea de porc.

Va rog.

- Nu, e imposibil ! - Ba da, te asigur !

E adevarat ca au adus aici un agent federal ?

Da, federal �n carne si oase.

- Din ce provincie ? - Din una de departe.

Sufera de negare. Sustine ca Ducele nu exista.

Mai rau de at�t nu se poate.

Dansam, domnule agent federal ?

Ce asteptam ? Ce asteptam sa spunem adevarul ?

Lumea nu exista.

N-a existat niciodata. Cun sa existe, atunci, Ducele ?

Sunteti sigur ? Atunci, nu exist nici eu.

Cum sa va spun ? Totul e un vid.

- Nu exista nimic. - E o prostie.

- Doar ati trait �n vid, cu celilalti... - E ca si cum mi s-ar fi �nt�mplat mie.

Ca si cum vi s-a �nt�mplat... Ce anume ?

�ncepe spectacolul.

Doamnelor si domnilor, acum urmeaza un spectacol.

Spectacolul va ajuta sa ni se cumpere medicamente,

si acum vor recita pentru noi, Bianca si Mario.

- E numarul pe care-l facea �nainte. - Da ?

Te-ai g�ndit la toate, Bonaccorsi.

Dar... aici...

Sexul e �n afara de discutie. Asa spun poetii.

Cri-cri-cri !

A c�ntat greierele !

Trezirea !

Biagioni ! Si dumneavoastra, domnisoara

Toata lumea, trezirea !

- "O gaina trecea m�ndra..." - Nu se face asta.

Buna ziua. Ce mai faci ?

Mi s-a spus ca traversezi un moment bun.

Da, ma simt foarte bine.

Am �nceput sa scriu din nou.

Am scris toata siua de ieri si azi-dimineata.

- Poezie ? - Nu, nu mai scriu poezii.

Coarda s-a rupt.

Am �nceput sa scriu un roman istoric.

Povestea luptei de la Waterloo.

Si merge bine ?

Foarte bine, foarte bine.

Dar voiam sa-i dau un alt final.

Voiam sa c�stige Napoleon.

- Mi se pare mai interesant. - Sigur.

Voiam sa te mai �ntreb ceva.

- Tu esti scriitor. Poet, nu ? - Acum nu mai sunt.

Dar am fost...

Poezia s-a �ndepartat acum...

Eu am studiat, am vazut multi bolnavi...

dar stiu prea putine.

�ntr-un fel, sunt mai norocos ca dumneavoastra.

Asa e, tu stii mai multe lucruri ca mine. Sincer.

De exemplu : ce e pentru tine nebunia ?

Ce crezi ?

Nebunia... nu stiu... Cea mai rea...

e asteptarea. Nu putem sa facem nimic.

Trebuie sa stam, sa asteptam.

Ca pietrele.

Nu mi-ai vorbit niciodata de halucinatia asta.

Va spun azi pentru ca mi-e bine.

M�ine o sa-mi fie rau din nou. Mi-e rau c�nd bate v�ntul.

Si m�ine o sa bata.

Si n-o sa-mi mai amintesc nimic.

Sa va amintiti dumneavoastra ce v-am spus.

O sa-mi amintesc.

- Sunteti multumit de ce v-am spus ? - Da.

- Asta voiati sa stiti ? - Nu.

Te lovesti !

Gata... opreste-te !

Micul dejun !

Afara... afara !

Afara !

T�rfo, vreau sa man�nc ! T�rfa !

Potoleste-te, altfel te �nchidem.

- Buna dimineata. - Buna dimineata.

S-ar zice ca n-ati prea dormit azi-noapte.

Asa e, dar nu fac confidente.

Mergem ?

Aici e. Vreti s-o vedeti ?

Acum e linistita.

Nu.

Despartuti-le.

Pregatitile fisele. Trebuie sa le transferam din ordinul directorului

- De ce ? - Spune ca nu e drept.

- Cine stie daca e ceva drept sau nu ? - Eu nu stiu. Dumneavoastra ?

Nu e gata rochita ?

A trecut carnavalul.

E mare, e greu de cusut.

Important e sa iasa bine.

- Sunt doctorita Bersani. - Bine ati venit.

Ni s-a spus ca ajungeti m�ine.

Dl profesor Bonaccorsi nu e ?

Franco, anunta-l pe dl profesor ca a venit dna doctor Bersani.

Veniti sa va arat apartamentul dumneavoastra.

- Nu, vino aici ! - Nu, lasa-ma...

Nu, lasati-ma ! Lasati-ma laselor !

Opreste-te, ce faci ?

- Opreste-te, asculta-ma. - Nu, lasati-ma-n pace...

- Tine-o de m�ini ! - Vreau iubire... vreau iubire !

Duceti-o.

La cinci iei masa si treci imediat la culcare !

Nu putem merge nicaieri !?

Vrei sa dormi aici ?

Pe aici... Dl profesor o sa vina imediat.

Dumneavoastra sunteti noua doctorita care vine sa studieze aici ?

- Da. - Eu sunt Gianna.

�mi pare bine, Ai facut o treaba buna.

Multumesc.

O sa ram�neti aici definitiv ?

Doar c�teva luni.

Nu sunteti maritata ?

Nu. Tu esti maritata ?

Eu ? Sf�nta Feciaora !? Asa de t�nara ?

Scuza-ma, nu m-am g�ndit.

Bine ati venit.

Sunt Bonaccorsi. Ma bucur sa va cunosc.

- Nu-mi imaginam ca aratati asa. - Mie mi se pare ca va cunosc de mult.

Doar corespondam de peste un an.

Gianna, i-ai aratat apartamentul doamnei doctor ?

Ai �ntrebat-o daca are nevoie de ceva ?

- E o fata buna, dar putin zapacita. - Va multumesc, domnule profesor

ca mi-ati permis sa fac practica alaturi de dumneavoastra.

- Lasati-ma pe mine ! - Nu, �mi face placere.

Am dat ordine sa fie totul �n regula la sosirea dumneavoastra, dar din pacate...

- E bine asa ? - Da.

Bine�nteles, puteti face orice schimbari doriti.

V-am citit teza. Interesanta...

"Nrbunia, singura boala pedepsita cu segregarea."

Dar nu aruncati o umbra cam sinistra asuprea noastra, a medicilor,

care ne confruntam cu realitatea, nu cu teoria ?

O sa mai discutam.

Veti vedea, o sa va fac sa va r�zg�nditi �nainte sa va �ntoarceti la universitate.

Nu, nu cred, ar trebui sa neg prea multi ani de studiu.

"Literatura de avangarda" Ce ciudat...

pentru o femeie at�t de t�nara ! Si frumoasa...

Cu toate ca, poate nu e deloc ciudat.

Doar ca viata aici...

�nauntru...

e cu totul altceva.

Va pun o intrebare.

Va place Freud ?

Da. Dar nu-i aplic teoriile.

Din pacate, aproape toti bolnavii nostri sunt irecuperabili.

Aici nu exista cazuri de nevroze, ci de nebunie adevarata.

Trebuie sa existe un motiv.

O sa vorbim si despre asta.

Nu-mi doresc nimic mai mult.

Cum pot face sa va cunosc colegii ?

Trebuie numai sa veniti la laborator.

Dar nu va asteptati la cine stie ce, suntem niste bieti provinciali.

Dar veti veadea, cercetarile noastre or sa va intereseze.

�ntre timp, faceti cunostinta cu bolnavii nostri.

Desigur... Nu ma credeti o �nfumurata.

Ne vedem �n seara asta, la cina la director.

Trebuie sa merg la hotelul din San Remo.

Trebuie sa fiu vindecata. Nu ma atingeti, va rog.

Eu vorbesc cu Sf�nta Fecioara,

De doua ori pe zi urc la Cer...

de doua ori pe zi... Sunt vrajitoare... si chiromanta !

Nu, nu ma atingeti ! Duceti-ma la San Remo ! Eu urc mereu la Cer !

Eu urc mereu la Cer !

Eu urc mereu la Cer ! Nu ma atingeti !

Nu, nu !

Nu ma atingeti !

Doamna, linistiti-va. Aveti dreptate.

Am eu grija de dumneavoastra. Veniti, va rog.

- Ati calatorit bine ? - Multumesc, sunteti prea amabil.

Aici e San Remo ?

Se poate ?

Intra.

O sa ma credeti obraznica.

Am intrat de parca am fi prietene.

- Bianca. - �mi pare bine.

Sunt asistenta profesorului Bonaccorsi.

- Va lace aici ? - Da, mult.

Eram sigura ca trebuie sa-mi aduc bagajele, dar sigur ca v-ati g�ndit dumneavoastra...

Nu, domnul profesor.

E un om exceptional.

E sufletul �ntregului azil.

Toata lumea face ce vrea el.

�ncep�nd de la director.

El hotareste pentru toti, se ocupa de tot. Chiar prea mult...

Uite, mobilierul, de exemplu.

Ati fi preferat sa le aranjati dumneavoastra.

- Nu-i asa ? - Stiti ca sunteti simpatica ?

Eu nu prea am scoala,

dar domnul profesor mi-a acordat �ncredere oricum.

Nu cred ca aici conteaza diplomele.

Nu stiu, asa sper. Sunt de un optimism incurabil.

Ce noroc !

Sora Teresa ma asteapta. Pot sa va las putin ?

Da, desigur.

Sarmana Gianna ! Dar fce bine curatenie.

Inainte, aici era Elisa.

O adevarata doamna.

Parea vindecata. A urmat un delir si adio.

Au �nchis-o ?

Si a murit. Mi se pare ca-i vad deseori duhul, la fel de tacut ca si ea.

Poate si �n noaptea asta...

Nu iesiti niciodata ?

P�na �n oras sunt opt kilometri

iar sotul meu e mereu ocupat.

Asa ca ram�n aici, cu cartile

si discurile mele.

Poate ca e si o reactie la ce aud din afara.

Doamna doctor... Carla...

- Poftiti. - Multumesc.

- Ati �nceput sa va obisnuiti ? - �ndeajuns.

- Fata pe care v-am repartizat-o e buna ? - Mai mult dec�t at�t.

E vicleana, are o viclenie animalica.

- Are o idee fixa... - Carla, te rog...

Ce e ? Toata lumea stie.

Asa e. E un om condus numai de latura fizica.

Reactioneaza numai la stimuli fizici.

Si �i iubeste pe toti si pe toate.

Iar �n lipsa barbatilor se poate �ndragosti si de dumneavoastra.

Aveti grija !

Nebunia e o manifestare misterioasa. Cel mai mare mister.

Servitorii sunt cu totii bolnavi?

Da, aproape toti. Bolnavi �n sensul clinic.

Cum vedeti, par perfect normali.

Au o perioada linistita, daca se poate spune asa.

Apoi, fac iar o criza...

Pe de alta parte, ce om normal ar accepta sa stea aici ?

- Macar infirmierele... - Muncesc aici ca sa nu mearga la c�mp.

Vi se par sanatoase ? Oameni normali suntem doar noi.

E o viata ciudata aici. La �nceput, resimti puternic recluziunea.

E ca si cum ai fi �n afara lumii.

Sotia mea are dreptate.

E ca si cum ai trai �n afara realitatii.

Eu m-am obisnuit imediat.

Stiti de c�nd n-am mai plecat de aici ?

De opt ani.

N-am simtit nevoia.

E o lume �nchisa de care suntem responsabili.

�n afara ei se poate �nt�mpla orice. Noi nu ne dam seama.

Dar asta poate duce la indiferenta fata de societate

de lumea exterioara. Cum sa spun...

Ceea ce ne intereseaza pe noi se gaseste aici.

Cel putin �n cazul meu.

Lumea evolueaza. Si Italia s-a schimbat.

Veti fi siliti sa va adaptati.

Din pacate.

Vorbiti despre fascism ? Ce vreti ?

Spitalul e o unitate administrativa ca toate celelalte.

Un azil nu intereseaza pe nimeni.

Mussolini pare sa schimbe multe.

�n afara de cei aici.

Eu o sa merg, totusi, �n oras.

Nu am impulsuri de pustnica si nici nu sunt doctor aici.

Din fericire.

Va veti obisnui.

- Ascultam si muzica ? - Da.

Ai venit !

Stiai ca mi-e frica, nu ?

Pot sa mai stau o vreme.

Sotul meu doarme �n cabinet �n seara asta.

Dupa at�tie ani am aceasi vise, �n fiecare noapte.

Chipuri care r�d, femei care pl�ng.

Pl�ng si cer ajutor.

Ma tem ca nu vom gasi niciodata calea

sa le m�ng�iem, sa le ajutam.

Vrei prea mult.

Vrei prea mult de la tine, de la ceilalti

Si totusi nimeni nu a ajuns asa departe �n cercetari ca tine.

Da, ideile vin de aici,

de la profesorul Bonaccorsi.

Daca o sa ajungi celebru, o sa primesti o catedra...

Si o sa pleci.

Putin celebtru sunt deja, nu ?

Dar catedra pe care o vreau e aici.

L�nga tine.

Cu tine.

�ti place noua doctorita ?

�ti aminteste de iubirile tale juvenile, nu-i asa ?

C�nd ti se usca gura daca te �nt�lneai cu sotia profesorului tau.

Acum mi-e bine.

Ma simt linistit.

�n oras.

Porneste.

Hoato ! Hoato ! Abia iesisera.

Esti o hoata ! Mi le-a furat pe toate trei.

Mi le-a luat pe toate trei !

Una alba si doua rosii !

Ar fi �nflorit ieri seara. Dar noaptea, florile dorm !

�ndata ce le-a vazut, le-a si luat !

- Cine ti le-a luat ? - Sora Vincenza. Ea le ia mereu !

Cum le vede, cum le ia.

T�rfa nenorocita !

Gianna ! Haide, Gianna, nu dispera.

Stii ce ? Cum merg �n oras o sa-ti iau o floare frumoasa.

Te bucuri ?

Margherita ? Margherita ?

Ea e Elena.

O striga pe Baccilli.

De dimineata face asa.

O cheama pe Baccilli.

Iubita ei.

Nenorocita de Scalfi, a pus sa fie transferata.

E asa de frumoasa Baccilli, si are doar 17 ani.

Erau mereu �mpreuna tot timpul.

Si se sarutau tot timpul.

�n noaptea asta te-am lasat sa dormi aici, dar sa nu mai faci asta.

Stii ca este interzis. Sa nu uiti, bine ?

Pentru trandafiri, trebuie un pam�nt special.

Trebuie sa-l �ntrebati pe Tonio.

O sa va placa Tonio.

Se pricepe. El nu iubeste dec�t florile.

Da-mi lamelele, te rog.

Multumesc.

Esti foarte priceput, stiai ?

Vorbesc serios. Esti un asistent foarte bun.

Stiu, sunt bun.

Sunt si doctor.

- Si foarte bogat. - Stiu ca esti bogat.

Palatul asta e al tau ?

�sta nu. Castelul meu e departe.

Dar nu ma mai intereseaza sa fiu bogat.

Vreau sa lucrez si at�t.

Foarte bine. Mai fa-mi un serviciu. Da-mi sticla maronie de acolo.

Multumesc.

�mi place sa lucrez aici.

Toti sunt bolnavi.

Vrei o tigara ?

O s-o pastrez ca amintire.

Nu se poate sa nu te iubesca lumea.

De ce o faci ?

Pentru ca ma plictisesc.

Cum se simte ?

Rau.

Si refuza sa man�nce.

Laura... Laura...

Ai vazut ca am venit �n vizita la tine.

Nu te bucuri ?

Stiu ca ma auzi.

Sunt sigur.

Asculta-ma... Trebuie sa man�nci.

Fii cuminte Laura, relaxeaza-te.

Usor, usor...

Asa...

Relaxeaza-te.

Hai, desfa pumnii.

Faci asta pentru mine, te rog ?

Deschide pumnul.

Asa �ti faci rau. Deschide-l.

Sa-i dam cu putin ulei, sa nu se raneasca.

A fi nebun... Care sunt cauzele ?

E o boala caruia nu-i cunoastem nici cauza, nici mecanismul.

De ce �ncepe, de ce trece ?

Boala asta, despre care nu stim daca este o boala,

si pe care noi am numit-o "nebunie".

De ce at�tea genii au alunecat �n abisul nebuniei ?

De cele mai multe ori erau sifilitici.

Da, dar nu toti.

Atunci, la cel care nu era sifilitic si nu prezenta tare vizibile, care e originea bolii ?

Fiindca nebunia trebuie sa aiba o origine comuna tuturor.

Deci, credeti ca exista un microb al schizofreniei ?

Nu stiu daca un microb, dar... exista sigur un semn, ca al vrajitoarelor.

Un semn al nebuniei.

Nebunul e nebun, fara sa stie, �nca din copilarie.

Si tocmai acest semn trebuie descoperit.

Ca sa luptam �mpotriva lui si sa-l �nvingem.

- Domnul profesor Bonaccorsi e aici ? - Da, la cele agitate.

Lasati-o, lasati-o !

Am spus s-o lasati.

T�rfa !

Doamna doctort, o cunosc Aveti grija.

Mergeti, mergeti... Hai mergeti!

De ce ati venit singura aici ?

E periculos.

Ma mir ca infirmierele v-au lasat sa treceti.

Ne mai vedem.

Voiam sa vorbim.

Ma puteti �nsoti la vizita �n saloane.

Apoi, mergem �n gradina si vorbim despre tot ce doriti.

Uite-o ! Sora Francesca.

Delir mistic. Se crede Dumnezeu pe pam�nt.

Am vazut cum a �nceput stricaciunea. Copiii.

Ei L-au corupt pe Iisus.

La m�nastire era consiterata sf�nta.

Iisus era pe cruce,

iar copiii I-au smuls zdrentele

si au fugit cu ele.

Bilnavii mintali sunt incapabili sa constientizeze pacatul.

Pe aici.

Au sentimente.

Iar sentimentele lor sunt mereu intense.

�ncercati sa petreceti o noapte aici. Veti vedea.

Or sa va cheme, or sa va asalteze.

Sunt cazuri de erotism �n stare pura.

Cred ca ati �nteles deja.

Cum te simti, Gemma ?

Vedeti ? Dorintele pe care le are fata asta

le puteti citi si �n ochii infirmierelor, Numai ca ele le ascund,

pentru ca sunt normale.

�nsa nebunia, anuleaza ipocrizia.

Instincte, sunt doar instincte animalice.

- Ti-am spus sa pleci, n-ai �nteles ? - Tu ! Tu !

- Da, tu ! - Nu, eu nu plec.

�sta e locul meu. Si puisorii sunt ai mei.

Ati �nteles ?

Bosorog nenorocit !

- Puisorii sunt ai mei si ai mamei ! - Tu nu ai mama.

Si �i vreau si �i iau.

Mai bine ai face oua !

Nu, �i iau !

Sa nu m�ncati puisorii.

Lumea nu exista... Spitalul nu exista...

Nu exista nimic. Sa vedem daca tu existi.

Foarte, foarte amuzant !

Doamnele frumoase sunt mereu iertate.

Sa mergem, �nt�rziem... �ncepe primul act.

Dar ne �ntoarcem dupa teatru.

O sa fie amuzant, nu ?

Sigur, veniti cu mine.

Laura... Cum te simti ?

�n cur�nd �nfloresc florile. O sa vii cu mine sa le vezi.

Te doare ?

Te iubim cu totii. Mult de tot.

Stii la ce ma g�ndeam ?

�ntr-o zi, o sa te gasesc �n picioare.

Lasa-ma sa plec.

Sunt obosita, mi-a somn.

Nu, trebuie sa ram�i.

Nici macar nu mai facem dragoste

Lasa-ma sa plec.

Uneori ma g�ndesc sa plec de tot de aici.

Dar mi-e frica ca n-as mai putea sa mai traiesc afara,

stiind ce exista aici, �nauntru.

Numai aici �ntelegi cu adevarat c�t se poate suferi.

N-ai putea niciodata sa pleci.

Esti singura care nu se molipseste, desi stai mereu printre bolnavi.

Am �nteles asta de c�nd te-am vazut.

�ti mai amintesti ?

Dansam si mi s-a parut ca dumneata ma fulgerai cu privirea.

Mi-ai spus, "Veniti la mine m�ine". Cine stie la c�te le-ai mai spus asta.

Dar eu deja asteptam ziua de m�ine.

De ce ne abandonam noaptea delirurilor noastre ?

Aproape numai noaptea.

Poate ca noaptea ne eliberam de fortele raului.

Exista momente �n viata noastra c�nd, din vina altora...

�n noi se �nt�mpla ceva.

Nu stim, nu ne dam seama

dar �n clipa aceea innebunim.

- Iata florile. - Multumesc.

- Sunt frumoase. - Eu le-am cultivat.

Unde le duci ?

Ce le albe la morm�ntul sorei Elisa. A murit t�nara.

Tonio, vino aici. �mbraca-te.

Sa vedem daca �ti sta bine.

- Gata, sa mergem. - Esti tare frumos.

Poftim !

- Am plecat ? - Sigur.

Mai repede, Tonio.

- Am plecat, domnule profesor ? - Du-te, mergi si distreaza-te.

Hai, du-te.

Nu uitati, n-a mai iesit de un an.

Stati linistit.

- Florile... - Le-ai luat ?

- �nt�i mergem la cimitir. - La sora Elisa ?

Da, si pe urma, m�ncam o �nghetata.

Carla ?

Asa... te pricepi.

- Ceva dulce ? - Nu, multumesc.

Cum va spu, o mare responsabilitate.

Luati, eu am facut-o.

Mai tarziu, multumesc.

- Buna seara. - Buna seara.

- Buna seara... - Scuza-ma, Francesca, am �nt�rziat.

- Mai sunt tartine ? - Da.

Buna seara. Buna seara, maica.

- Buna seara, domnule director. - Buna seara, donna Francesca.

Buna seara.

Iertati-ma, nu m-am uitat la ceas.

Ce om fascinant. nu ?

Te-am vazut mai devreme, c�nd ne priveai. Si mi-a facut placere.

Carla, cum se poate ?

De ce nu ?

Nu, n-am uitat. Categoric, m�ine.

Tu abia ai venit si pleci �n cur�nd.

Eu traiesc de cinci ani, cu el, Francesca si Bianca.

Ni-l �mpartim. Si fara nici o gelozie.

- Bianca ? - Da, sigur. Bianca.

Suntem ale lui. Toate trei.

Ma privesti ca si cum as fi nebuna. Poate sunt.

Toti suntem putin.

- Daca ai ram�ne si tu c�tiva ani...cine stie. - Eu nu. Eu am venit aici sa studiez

Nu am timp pentru povesti amoroase.

Esti �ndragostita de el ?

Cum poti s-o faci... asa linistita... cu sotul tau aici ?

Esti socata ? Vrei sa stii cum a �nceput ?

Nu-mi amintesc. Da, parca mi-a �mprumutat niste carti.

Teste de perversiune.

Facute de un savant german. Cu exemple asa de ciudate !

Desigur, nici eu sunt normala.

Asa ca ne-am �nteles imediat. Asta a fost tot.

Arati splendid azi ! Rozul asta �ti vine minunat.

- Tonio s-a �ntors ? - Nu, nu �nca, domnule profesor.

- Dar se �ntuneca... - Acum se simte bine.

- Si oricum, e cu infirmiera. - Sigur, e si Bianca...

Dar ar fi trebuit sa fie aici.

- Nota... - Imediat.

Hai, Tonio. Sa mergem, e t�rziu.

Domnul profesor ne asteapta.

Nu putem sa-l lasam sa-si faca griji, nu-i asa ?

Daca ma lasau o ora... dar nimic...

Tonio, trebuie sa plecam.

Haide, ne asteapta acasa.

- Mai bine sunam. - Asteapta. Haide, Tonio, ajuta-ma.

Tu ma �ntelegi, nu ? Sora Teresa e obosita si trebuie sa se odihneasca.

- Trebuie sa ne �ntoarcem. - Toata lumea m-a recunoscut.

Stiti ca eu sunt bogat ? Poate cred ca am bani la mine.

Uite cum ma spioneaza ! L-au anuntat deja.

- Cine l-a auntat ? - Ma duc sa sun.

Tonio, asculta-ma !

- Nu va mai uitati la mine ! - Care-i problema ?

Te rog, termina !

Duceti-l la nebuni !

Nu s-a �nt�mplat nimic.

Chemati politia.

Nu va apropiati !

Va rog, lasati-l �n pace.

Plecam !

- Tonio. - Ce-am facut ?

De ce ma tin aici ? Luati-ma cu dumneavoastra.

Stai linistit, sunt eu aici.

- Ce ia-i dat ? - Nimic, refuza totul.

Tonio, trebuie sa stai linistit.

Am o veste buna pentru tine.

Ai �ncredere �n medicul tau, nu ?

O sa te vindec �n cur�nd.

O sa-ti dau un medicament care te va face sa fii ca �nainte.

O sa gasesc o cale sa te fac bine.

Stii ca studiez zi si noapte. O sa reusesc. O sa vezi.

Si o sa lucram din nou �mpreuna.

Peste c�teva zile, o sa �ncepem cercetarile.

O sa gasesc medicamentul ala !

Domnule profesor, nu ma mai lasati sa ies.

- �mi dati voie ? - Buna ziua, domnule profesor.

- Buna ziua. - Buna ziua.

Ce cauta aici ? Se uita la ei ca la niste ciudati.

Daca ar fi dupa mine, as interzice zilele de vizita.

Sunt inutile.

Dar g�nditi-va la cine are aici un sot, un fiu... c�ta durere, c�ta suferinta.

Si ce rezolva un contact de o jumatate de ora ?

Nu pot �ntelege.

Va arat eu un caz interesant.

Cora, de exemplu.

- O cunoasteti, nu ? - Da.

E aici de zece ani, sarmana.

E "�nvatatoare".

- Adica ? - Un lider.

Toate fetele tinere �i stau la picioare, Sunt sclavele dorintelor ei.

Da, stiam asta.

Dar i-am cercetat si familia.

Stiti ca provine dintr-o familie de infractori ?

Oameni care se ocupa cu rapiri, hotii...

A crescut �ntr-o lume violenta, de care se simtea straina.

- Fiindca, de fapt, ea e o timida. - Da, stiu. Si ?

Si-a gasit refugiul �n nebunie. Ea o apara.

La azil, �i este imposil sa devina delicventa.

Aici, are dreptul sa fie iresponsabila.

si e �n largul ei. Poate fi si afectuoasa.

Ce vreti sa demonstrati ? Ca nebunia Corei

provine din situatia ei familiala ?

Nu vreau sa demonstrez nimic, exprim doar o ipoteza.

Ea e Rita. Buna Rita.

Sotul ei o trezea �n fiecare noapte.

O silea sa se trezeasca si sa mearga la bucatarie.

O silea sa stea �n genunchi si o batea ore �n sir.

O batea ore �ntregi peste spate, peste picioare, peste cap...

Uneori lesina.

Da, stiu povestea ei.

Si sunteti convins ca s-a nascut cu microbul schizofreniei ?

Ca nebunia ei nu s-a npscut din bataile �ndurate si din noptile nedormite ?

Anna, o sa va repet ce am mai spus, exista oameni batuti care inebunesc,

si oameni batuti care nu �nebunesc. De ce ?

Poate depinde de fragilitatea mintii noastre.

Sunteti naiva, �mbatata de noi teorii dar si dulce... ca o fetita.

Lumea nu exista, Ducele nu exista... Unde o sa ne duca dupa ce murim ?

Ma g�ndisem sa ma �ngroape l�nga gradina, l�nga ofiter.

Culca-te !

Oricum, spitalul nu exista !

Si nici infirmierele nu exista.

Unde o sa ma puna dupa ce mor ?!

Cum sa mori, daca nici nu existi ?

Eu si ofiterul federal o sa traim p�na la sf�rsitul lumii.

Asa ca ne-am g�ndit sa gasim un loc de unde sa vedem tot.

Ofiterul zice ca toate astea o sa dureze un secol... doua secole.

Dar ce fac eu p�na atunci ?

- Buna seara, domnule profesor. - Buna seara.

- Va deranjez ? - Intra.

- E ceva care nu merge ? - Nu, totul merge foarte bine.

- Vrei o cafea ? - Multumesc.

Gina, o cafea pentru domnul profesor, te rog.

Ce te aduce aici ?

Ma simteam singur.

Aveam nevoie de tine.

Aveti grija.

Ridicati-o usor.

�ncet, �ncet.

Un ac de 20 de centimetri si n-a murit.

O sa se faca o ancheta. Trebuie sa anuntam politia.

- Credeti ca... - Suntem �nconjurati.

Diseara, iau cina cu prefectul. O sa-l anunt eu.

Uite, nici o picatura !

- Am umplut-o dimineata. - Vezi si dumneata ca nu mai este

De c�te ori sa-ti spun ca trebuie sa avem spirt tot timpul.

Aici nu exista ordine, nu exista curatenie...

Ce e sanatatea ? Curatenie si ordine !

Un azil nu e un spital diferit de altele.

Igiena mentala, �nseamna igiena fizica !

Unde nu exista igiena fizica, nu exista igiena mentala. �ntelegi ?

Am �nteles, domnule profesor.

Pastrati-va calmul.

Ai avut noroc.

O sa te vindeci repede.

De mult timp...

Ma doare aici...

Nu aici.

Aici.

De c�nd m-a ranit mama, si nu l-a cap.

Dar nu e nimeni aici, care sa ma ajute ?

Priviti aici ! Sute de probe.

Nu �ntelegeti ca daca le studiem

descoperim microbul care provoaca nebunia

si medicamentul care o combate.

Uitati-va si dumneavoastra.

Nu mai sunt dubii !

�n fiecare picatura de s�nge de la un schizofrenic exista un punct negru.

Da e adevarat, e un punct negru.

Sunt ipoteze, intuitii. Nu date obiective.

- Sa cercetam si alte cazuri... - Pregateste sticla verde.

Ani de studii si cercetari. Nimeni n-ar fi ajuns la concluzia asta.

- Trebuie sa trimitem un raport la Zurich. - Ar fi o adevarat� bomba !

- E mai bine sa nu ne facem iluzii. - Sigur ca nu trebuie.

Dar aceste probe sunt o dovada, o realitate !

Punctul negru ar putea fi microbul nebuniei !

Nu �ntelegi, Tonio.

Dar poate fi o zi mare, spitalul nostru ar putea intra �n istoria medicinei.

Ti-am promis ! Poftim, bea si tu.

Pot sa-i spun si doamnei ? C�nd trece pe alee, ne privim.

Poate o sa te vindeci, Tonio. O injectie,

si castelele si trandafirii tai vor disparea.

- Anna ! - Da ?

- Sunt eu, Bonaccorsi. - Intra.

Anna, nu pot sa astept.

Trebuie sa va spun asta imediat.

Poate eu am dreptate.... nu dumneata !

- De ce ? - E concluzia unor ani �ntregi de studiu.

Nu e nimic sigur �nca...

dar cred ca asa este.

Nu poate sa fie altfel !

Asculta... azi, pe patru probe, a aparut un semn �n s�nge.

Un fel de pata. Iar pata asta nu exista

�n nici o alta forma patologica.

- Esti sigur ? - Da, sunt sigur.

Si va veti convinge si dumneavoastra.

Ati baut ?

Putin, da...

Acum beau tot timpul putin.

Nebunia e un virus, Anna. Nimic altceva.

Adio mister ! Adio analize ! Adio teorii ! Teoriile dumneavoastra.

Datorita descoperirii mele, misterul devine realitate, realitate medicala.

Va fi de ajuns un vaccin, ca s-o �nvingem.

- Va doresc asta din tot sufletul. - Multumesc.

De ce sunteti mereu asa de serioasa ? Nu v-am vazut vesela niciodata.

- Beti si dumneavoastra ceva. - Nu, multumesc.

- Nu faceti nici dragoste ? - Nu.

- De ce ? - Fiindca, nu sunt asa libera ca dumneata.

Ca mine ?

Da... donna Francesca, prietena Carla... Bianca...

Si cine stie c�te altele.

- Poate chiar paciente. - Si daca a face dragoste cu ele

n-ar fi o lacere, ci un studiu ? Un studiu continuu. V-ar scandaliza ?

Nu, dar v-an spus, eu nu sunt asa.

Nu sunteti libera, sau nu vreti sa fiti libera ?

De ce nu va recunoasteti dorinta ?

De ce nu va recunoasteti slabiciunea ?

Recunosc, asta e problema mea.

Daca va intereseaza, o s-o discutam c�ndva, ca prieteni.

Sau colegi.

Dar nu ca iubiti.

Asta nu va fi posibil.

Plecati acum, e t�rziu.

Am stat �n laborator toata ziua.

Cred ca sunteti epuizata. Ma bucur ca ati venit.

- Totul e �n ordine ? - Relativ.

Nu prea �mi plac turele de noapte.

Locul asta e mereu agitat.

Desi vocile ma fac sa ma simt mai putin singur.

Puteti veni �n laborator sa schimbam c�teva vorbe.

Aveti dreptate.

Dar m-a oprit reticenta dumneavoastra.

Imposibilitatea... lucrurile pe care ati promis ca mi le spuneti.

Ar putea fi acum momentul.

De ce nu-mi vorbiti despre problemele dumneavoastra ?

Despre aceasta imposibilitate... pe care n-am �nteles-o clar... dar o intuiesc.

Anna, trebuie sa traiti.

- Nu trebuie sa va vorbesc. - Ba da !

Stiti ca, pe c�nd corespondam, �mi imaginam ca aveti ochii verzi ?

Nu.

O sa te iubesc cum n-a facut-o nimeni.

Nu �ntelegeti nimic. Sunteti obtuz ca toti barbatii.

- Anna. - Tocmai aici ?

Unde au fost legati pacienti, unde au vomat ?

- Anna! - Nu ! Lasati-ma !

Anna !

Anna, asculta-ma ! Asteapta !

Ajunge ! Lasa-ma-n pace ! M�ine plec.

- De ce ? - Nu vreau sa va mai vad.

- Prezenta dumneavoastra e contagioasa ! - Anna, va spun pentru binele dumneavoastra.

Sunteti bolnav, nu va dati seama ! Irecuperabil !

Vrei doar sa ma ranesti.

Vorbesti asa la furie. Nu sunt bolnav si o stii foarte bine.

Va observ de c�nd am venit aici. Sunteti bolnav !

Nu e nici o diferenta �ntre dumneavoastra si ei.

Ce aroganta ! O biata asistenta universitara...

Aveti toate simptomele schizofreniei.

Tremurati, aveti pupilele dilatate, suferiti de manii...

Mi-e sila de demonstratiile dumneavoastra sexuale !

Asculta-ma. Daca vrei sa vindeci nebuni, trebuie sa fii putin ca ei.

Sa-i iubesti, sa accepti contractul.

La fel cum faci cu leprotii !

Trebuie sa iubesti nebunia, nu s-o respingi !

Eu nu vreau sa iubesc nebunia, vreau s-o vindec !

Dumneavoastra nu vreti ! Va folositi de ea, Sunteti nebun !

Nu, nu e adevarat. Stiinta �mi va da dreptate.

De asta aveti nevoie de dovezi !

Sa dovediti ca nu sunteti la fel ca nebunii !

Dar microbul nu exista.

Exista. Eu nu sunt nebun.

Vreti sa credeti ca-i tratati pe altii,

dar sunteti obsedat sa va vindecati dumneavoastra.

Fiinca muriti de frica. Iar asta e nebunie.

C�nd o sa-mi cititi teza, o sa va schimbati parerea.

- Ascultati-ma, nu faceti asta. - De ce ?

Am controlat probele. Nu exista nici un microb. Nimic !

- Si punctul negru? - N-a existat niciodata.

- E doar o impuritate a solventului. - Mintiti ! Nu se poate !

Vreau sa verific, sa verific totul !

Am verificat eu totul. Resemnati-va.

Nu e adevarat.

Nu e posibil !

- Conduceti-ma la sora mea. - Imediat.

Am �mbatr�nit �mpreuna.

Si semanam.

Am venit sa-mi iau ramas bun.

Poate n-o sa ne mai revedem niciodata.

Adio, surioara ! si iarta-ma.

Te iubesc...

Dar mi-e frica de tine.

Mult prea frica.

E adevarat ca pleci ?

Da, am hotar�t sa plec.

Nu pot sa mai stau aici.

Asculta-ma...

�mi pare rau, tineai la ea...

Sa se duca si asta !

Scuza-ma.

Esti nervos din cauza Annei ?

Nu, nu-mi pasa de ea.

Crede-ma, iubito.

Nu mint, iubito... mi-e frica.

Esti singura care mi-a dat caldura. Cum sa-ti spun ?

Toti avem putina nebunie �n noi. Dar a noastra e altfel.

Nu e ca cea a bolnavilor.

Nu pleca !

Trebuie sa plec. Vreau sa fiu singur.

Sa �ncep totul de la zero.

Nu pleca. Mai asteapta o clipa.

Sunt obosita azi. Nu ma simt prea bine.

Biata Gianna, a trebuit s-o izolam iar.

Pacat, dar e periculoasa.

Ce-a facut ?

A avut o criza violenta.

Si nu numai asta... A umplut un dulap cu lemne de foc.

Am mai gasit lemne ascunse si �ntre rufe,

si sub pat...

Voia sa dea foc la tot.

Eu sunt. Nu ma recunosti ?

Am venit sa-mi iau ramas bun.

Am hotar�t sa plec.

Dae o sa te mai vizitez.

O sa vezi, �n cur�nd o sa poti lucrea din nou.

Sunt sigura.

Si c�nd ma �ntorc, o sa te tim mereu cu mine.

Nu te bucuri ?

Da ?

Stiu, e numai vina mea ! A superficialitatii mele !

Gata, acum plec.

Dar ideile dumitale... toate sperantele noastre ?

Sa le restitui demnitatea bolnavilor...

Pentru ei nu e speranta ! Sunt proscrisi si asa vor ram�ne !

Trebuie sa lupti sa fie hraniti mai bine, sa fie �mbracati mai bine...

Pentru ca lumea sa stie ca si ei au sentimente !

E prea t�rziu ! Nu vreau sa �nebunesc si eu !

- Toti suntem putin nebuni ? - Dar mie mi-e frica. �ntelegi ? Frica !

Legea ospiciului e nemiloasa.

Orice medic de aici �nebuneste c�te putin �n fiecare an !

Sunt aici de prea mult timp.

Tata s-a sinucis, iar sora mea e nebuna, internata aici !

Nebuna, irecuperabila !

�ntelegi de ce mi-e frica ? De ce vreau sa plec ?

De ce am vrut cu disperare sa gasesc o proba ?

Sa gasesc ceva �n s�nge care sa-mi permita sa spun, "Eu nu sunt !".

Dumneata ai spus mereu ca nebunia e un mister,

ca si viata.

Da ! Dar misterul asta �mi provoaga graza !

Deci, n-ati stat aici din dragoste pentru bilnavi, ci din frica.

Nu ne-ai iubit niciodata.

Nici pe Carla, nici pe Francesca, nici pe mine.

Ai facut doar dragoste.

Dumnezeule !

Francesca... s-a aruncat pe fereastra !

Francesca s-a sinucis...

Din vina ta, stii.

O femeie asa de inteligenta sa nu �nteleaga

ca nu merita sa mori pentru un barbat.

Macar asta ar fi trebuit sa �nteleaga traind aici.

Iubirea, pasiunea sunt peste tot...

�n orice fiinta, indiferent se sex.

C�nd te g�ndesti ca eu am �nteles asta, iar ea nu.

Domnul profesor a plecat.

Si plecati si dumneavoastra.

O sa va daruiesc o floare.

Am pus rasad si am dus-o �n sera.

Va daruiesc una �naunte de plecare.

Pastreaz-o, Tonio.

Eu nu mai plec.

Dumneavoastra si domnul profesor vreti sa explicati multe.

Eu �nteleg florile. O sa va daruiesc una.

Mai ales daca ram�neti aici.

Esti fericit, nu Tonio ?

Si nici nu stii.

Esti fericit pentru ca nu stii.

Bianca... Bianca, vino sa vezi.

Stiam eu.

Halt !

Legiunile romane vor distruge dusmanii.

Soarta Romei e �n m�inile noastre !

Omul puternic e important.

Pentru omul puternic e important sa aleaga razbunarea si dorinta de putere,

Noi control�m constiinta !

Noi controlam g�ndurile.

Un singur om g�ndeste !

Unul singur detine cunoasterea totala ! Unul singur e Dumnezeu !

�n prima faza trebuiesc eliminati oamenii viciosi...

t�rfele si artistii.

O reala selectie prn forta.

Nemtii stiu bine ce beneficii ar aduce aceasta selectie.

La ei, experimentul ar fi...... extraordinar.

Ar pregati razboiul.

War !