Original subtitles

REGELE UIMIT

Fie ca Marele Inchizitor să-l primească cât mai repede.

Se zice că era un şarpe enorm. Ca un dragon cu şapte capete.

Şi că se pregătea să atace baza din Alcazar.

Că s-a deschis o gaură mare în strada Peştelui care ajunge în iad,

din care ies flăcări şi mirosuri groaznice.

Vă zic că se petrec lucruri ciudate.

M-aţi scos din fire, domnule.

Şi regele? Va trebui să fie trezit.

Da, fiindcă în ceea ce o priveşte pe doamna mea...

Să mergem.

Domnule...

Domnule!

- Cât e ceasul, Andrada? - E trecut de opt, domnule.

Caleaşca trebuie să fie la scară.

Lucrecia, pălăria şi spada.

Ce frumuseţe!

E pentru prima oară când văd o femeie complet goală.

Ai văzut în viaţa ta ceva mai frumos, conte?

Paradisul trebuie să fie ca acesta.

Inchiziţia nu spune acelaşi lucru, domnule.

- Ce ştiu ei despre femei goale? - După ei, totul.

Intră!

Ţine, domnule.

Ce căutaţi, Majestate?

O jumătate de ducat pe care l-am adus pentru Marfisa.

- Doar o jumătate de ducat? - Aşa prevede protoculu.

Domnule, Marfisa e cea mai scumpă târfă din oraş.

Ar fi corect din partea dumneavoastră să-i lăsaţi zece ducaţi.

Zece ducaţi? Dar n-am avut niciodată atâţia!

Iată cei zece ducaţi. Erau destinaţi Lucreciei.

Nu trebuie să-mi daţi nimic, dle conte. Mă consider foarte bine plătită.

Mie, Marfisa nu mi-a spus asta.

Stăpâna mea o face din profesie, iar eu din plăcere.

- Dl conte m-a satisfăcut. - Domnule, caleaşca ne aşteaptă.

- Poţi să te acoperi, conte! - Mulţumesc, Majestate.

După aceea, o repetăm la palat, în faţa lui Valido, să vedem cum reacţionează.

Poţi s-o săruţi în prezenţa mea, conte.

Frumosule!

- Mergem? - Majestate...

La ce vă uitaţi aşa de atent, domnule?

Am în minte nudul Marfisei. Nu pot vedea altceva.

Se întâmplă ceva?

Majestatea Sa n-a dormit azi-noapte la palat.

Patul e nedesfăcut, iar el nu apre de nicăieri.

Ce s-o fi putut întâmpla?

Trebuie să vă spun că, ieri, când ne-am despărţit, mi-a cerut o jumătate de ducat.

Şi ce părere ai, Cosme?

Cred că regele a mers în crailâcuri, Excelenţă.

O jumătate de ducat plătesc regii prostituatelor.

La târfe?!

- Regele a ieşit singur? - Nu ştiu exact.

Când l-am lăsat eu era cu contele Pena Andrada.

Contele Pena Andrada? Cine mai e şi contele ăsta?

N-aş putea să vă spun, domnule,

decât că e un cavaler tânăr şi foarte prezentabil,

pe care regele îl tratează cu încredere.

Mulţumesc, Cosme, poţi pleca.

Adu-mi cheile de la camera interzisă.

- Şi dacă nu mi le dă? - Îi spui că ai ordin de la rege.

V-a luat mult timp să-l găsiţi?

Nu-mi pot explica cum, Excelenţă, însă era pe masa mea,

şi tocmai mă uitam pe el când a venit servitorul cu measjul.

În ultima vreme acest conte a făcut vreo solicitare?

Nu, dacă-mi aduc bine aminte. Secetele sunt clare, domnule.

A plătit regilor Spaniei o bună sumă de bano şi alte bunuri.

Mai e pe rol un proces cu casa Andrada, într-o chestiune de hotar între posesiuni.

O dispută cu Valle de Valdovino.

Valdovino? Asta pe unde mai este?

E prin Galicia, domnule. Ţinut de vrăjitoare, unde nimic nu-i clar.

Lumea bună de acolo vine la Madrid sau rămâne la Salamanca.

Hârtii şi iar hârtii.

Puneţi-le la păstrare...

dar nu le pierdeţi din vedere.

Pot să am nevoie de ele.

A trebuit să le fur, domnule.

Foarte bine ai făcut.

- Aţi aflat deja, părinte? - Tot palatul ştie.

Regele şi-a petrecut noaptea în braţele păcatului.

- Da, aşa se pare. -. Excelenţa Sa mai are şi altă veste?

Codoşul a fost contele Pena Andrada, pe care nu-l cunosc.

Eu în schimb am auzit de acest nume.

- Galician, nu-i aşa? - Aşa se pare.

Toţi ştiu că 90% dintre galicieni, inclusiv clericii, sunt de condamnat.

- Nu sunt cam mulţi, părinte? - Excelenţa Voastră ce crede?

Iar în privinţa femeilor, cele care nu sunt vrăjitoare, sunt târfe!

Aşa arată informările Inchiziţiei.

Ceva ar trebui să se facă.

Da, desigur.

Bine faceţi că vă temeţi pentru rege.

Mă voi ruga pentru el.

Încă mai e vreme până la liturghia cea mare.

Câte nu se pot obţine de la Dumnezeu până atunci!

Amintiţi-vă şi de mine, părinte.

Alaltăieri, soţiei mele i-a apărut iarăşi lăstarul.

Grea robie a femeilor, de unde rezultă condiţia lor inferioară faţă de bărbat.

Eu am nevoie de un moştenitor, părinte.

Şi Eminenţa Voastră cunoaşte rugile şi sacrificiile mele...

deşi se pare că Domnul nu pare să ne audă, nici pe soţia mea nici pe mine.

E posibil ca rugile voastre să nu ajungă la cer.

- Oare trebuie să strigăm? - Cine ştie?

Daţi-mi un răgaz. Cel de Sus mă va inspira.

- Ăia doi ţi-au plătit? - Da.

Ţine.

Zece ducaţi!

Sunt doi şi jumătate pentru fiecare ofensă adusă Domnului...

- şi punga pentru descărcătură. - Ai zis descărcătură?

Da, cea de-a cincea n-a mai avut loc... când tocmai începuse să-mi placă.

Şi ţie cum ţi-a fost?

Eu mi-am petrecut noaptea într-o plăcere completă, cu dl conte aici, deasupra.

Nu mi s-a mai întâmplat niciodată aşa ceva.

- Ce să-ţi spun, am pierdut socoteala. - Exagerezi.

Îţi jur pe memoria mamei mele care şi ea a fost târfă, dar s-a căit la timp.

Lasă memoria mamei tale în pace.

Acest trup merită o altă soartă.

- Vrei să zici soţ? - Ferească-mă Dumnezeu!

- Vreau să zic nişte amanţi mai buni. - Regele ţi se pare puţin?

Abia mi-ai spus că regele nu te-a satisfăcut.

- În schimb e... - Regele e un ageamiu.

Nu ştie liturghia decât pe jumătate... şi nici n-a văzut o femeie goală vreodată.

Cîte ar învăţa el în patul meu în numai şapte nopţi+!

Atunci, pentru ce mai e rege?

Dumneavoastră sunteţi singura persoană de la curte,

dată fiind intima dumneavoastră cunoaştere în privinţa răului,

puteţi să-mi daţi o orientare de încredere.

N-aş spune intimă cunoaştere ci, mai degrabă, o abordare intelectuală.

Ce mă interesează pe mine e prezenţa aceea despre care

se relatează în raportul părintelui Secundino.

Acea figură care, între ceilalţi vrăjitori şi vrăjitoare ce au mişunat

în ultima noapte pe cerul oraşului, strălucea mai frumoasă decât celelalte

şi care lăsa să se prelingă o urmă de argint.

Nu uitaţi că între atributele lui Lucifer e şi frumuseţea.

Dumneavoastră vi s-a prezentat vreodată cu o asemenea strălucitoare frumuseţe?

Nu, poate pentru că sunt doar un biet servitor al lui Dumnezeu.

Satana obişnuieşte să aleagă figuri mai modeste.

Şi cum de ştiţi dumneavoastră că e Diavolul?

Să zicem că avem nişte consemne care deşi nu se cunosc, sunt evidente.

Însă se schimbă mereu.

O face din prudenţă şi pentru a nu se compromite.

Însă eu intuiesc că are nevoie să vorbească cu cineva

despre preocupările sale şi m-a ales pe mine.

Pentru discreţia dumneavoastră?

Ar putea fi aşa.

Vă asigur că nu am avut nici cea mai mică veste sau suspiciune

că urma să se dea ieri acel spectacol pe cerul oraşului,

mobilizând pe toată lumea care-l serveşte.

Lume de extraordinară frumuseţe, potrivit raportului...

şi închinată spre tot felul de dezmăţuri.

Foarte bine, să intre.

Aveţi ceva împotrivă să fiţi, pentru cîteva minute,

în compania unui călugăr capucin? E vorba despre capelanul palatului.

Sanctitate, noaptea trecută...

Pot să vorbesc fără rezerve?

Tot ce se spune sau se aude în această sală e secret de spovedanie.

Asta mă linişteşte.

Noaptea trecută Majestatea Sa s-a dus la târfe.

Ce zici?

Dumnezeule Sfânt! Clopotele!

Iertaţi-mă, însă cu asemenea groaznice evenimente am uitat că trebuie

- să oficiez slujba la palat. - Vă însoţesc.

Un pic de exerciţiu de dimineaţă cade întotdeauna bine.

Azi-dimineaţă regele a intrat în camera interzisă.

E de necrezit atâta îndrăzneală.

M-am tot gândit la această îndrăzneală a regelui şi nu găsesc alt vinovat

decât pe confesorul lui, acel octogenar care iartă tot, dând cele mai uşoare pedepse.

Mai cu seamă plăcerile cărnii.

Vă referiţi la părintele Ferran de Valdiviese?

De, exact la el, la convertit.

Evrei nu se caracterizează prin toleranţă.

Amintiţi-vă de antecesorul meu, Torquemada.

Evreii îşi doresc distrugerea Regatului Spaniol.

Am auzit odată vorbindu-se despre Marele Sanedrin, însă cred că sunt vorbe.

- Şi cele despre Turc sunt? - Da, desigur.

- Însă pericolul nu vine de acolo. - Într-adevăr.

Pericolul vine din Anglia, din Franţa, din Germania, din Olanda şi... din Turcia.

În privinţa păcatelor regelui ce ziceţi?

- Că tânărul nostru rege are abia 20 de ani. - Şi multă curiozitate.

Deci, s-a dus la curve din curiozitate?

După părerea dumneavoastră, treaba nu depăşeşte o simplă anecdotă.

Putem uita că flota noastră din Indii trebuie să sosească

şi că în Flandra se pregăteşte o mare bătălie?

- Privite aşa, lucrurile se schimbă. - Se schimbă, într-adevăr.

Şi ce propuneţi pentru a remedia răul?

În primul rând propun, pentru această după-amiază,

o consultaţie pentru teologi care să ne sfătuiască.

De asemenea propun să fie scos din palat confesorul regelui,

care, ştim cu toţii că e evreu, iar târfa să fie băgată la închisoarea inchiziţiei...

Marfisa aia, cum i se spune.

Care apropo, nu e evreică, ci creştină veche...

şi care presupun că îndeplineşte cu fidelitate preceptele bisericii creştine.

Pe rege l-au dat pe mâna Diavolului, l-au uluit.

Umblă ca un aiurit, şi cine dacă nu ea poate fi răspunzătoare?

În privinţa confesorului regelui trebuie să spun...

Pe care-l onoraţi cu afecţiunea dumneavoastră...

Nu-l iubesc mai mult decât poate fi iubit un aproape.

- Periculos! - Se vede deja.

Nu pot uita că părintele Valdiviese e franciscan.

Deşi e franciscană... haina nu-l face pe călugăr...

Fraţilor!

Deocamdată se convocă întrunirea Autorităţii Supreme, pentru azi la ora cinci.

Atunci, azi la cinci. Fie ca Domnul să ne lumineze.

Diego!

Ştii deja unde locuieşte Marfisa.

Du-te la ea şi spune-i doar un cuvânt. Ascunde-te!

- Transmite-i acest mesaj acum. - Da, Excelenţă.

Majestate... Majestate... Majestate, e timpul de a merge la slujbă.

Toată lumea aşteaptă...

E timpul să vă schimbaţi hainele.

Da, trebuie să merg la slujbă. Va fi acolo şi regina.

Sunt lucruri pe care le cunoaştem, dar ele trebuie amintite.

Eu vreau să vă amintesc că Domnul ştie să pedepsească.

El a spus, "Eu sunt cine sunt."

Pentru a nu tulbura puritatea Sa, ne-a lăsat Decalogul.

"Să nu ucizi. Nu te vei destrăbăla."

"Nu vei comite adulter."

Doamnă, regele vă priveşte.

De asemenea ne-a lăsat ca exemplu de umilinţă misterul responsabilităţilor.

El se adresează fiecăruie, însă...

Se zice că azi-noapte a fost cu regele la curve.

Dacă păcătuieşte tatăl, plăteşte pentru asta familia,

dacă păcătuieşte papa, atunci plăteşte întreaga creştinătate.

Dacă păcătuieşte regele, atunci plăteşte poporul său.

- Acoperă-te, conte. - Mulţumesc, domnule.

Ridicaţi-vă!

Spuneţi-i Majestăţii Sale că vreau s-o văd goală.

Regele e nebun! Zice că vrea s-o vadă pe regină goală.

Ce ai spus?

- Ce a spus? - Că regele o va vedea pe regină goală.

- Cum ai spus? - Că regele o va vedea pe regină goală.

Dumnezeule Sfânt!

Majestate! Majestate!

Vreau s-o văd pe regină goală!

Doamnă, a venit Diego. Se pare că aduce un mesaj urgent.

Duminica?

Acoperă-mă cu un prosop şi spune-i să intre.

- Ce te aduce? - Un singur cuvânt, "ascunde-te".

Bine. Acum pleacă.

Te apropii de un loc unde se bârfeşte şi, cu grijă, pentru a nu fi recunoscută,

povesteşti ce s-a întâmplat azi noapte în această casă.

Treaba mea cu contele... povestesc şi despre asta?

Nu, asta nu interesează pe nimeni.

Şi fereşte-te de Inchiziţie. Poate să te supună la cazne...

ca să le spui unde m-am ascuns.

Păi dacă nu ştiu, cum să le spun?

Tocmai de aceea. Şi nu înceta să mergi la mânăstire.

La revedere.

Jur, regele a spus-o foarte clar. Vrea s-o vadă pe regină despuiată.

A zis că preferă s-o vadă ziua sau noaptea?

Mai bine la soare, decât la lumina lumânărilor.

Ce fel de nerozi sunteţi dacă vă bucuraţi de aşa ceva

care nu poate să ne aducă decât nenorociri?

Legile lui Dumnezeu şi ale bisericii spun că

"Bărbatul poate să se atingă de femeie în scopuri de procreiere...

şi dacă toanele lui cer, pentru a le calma, însă niciodată...

cu scopuri atât de uşuratice cum ar fi a-şi contempla soţia despuiată."

Regele o privea pofticios pe Marfisa goală în această dimineaţă.

Nu e acelaşi lucru a privi o prostituată, căci ea pentru asta este...

cu aţi privi propria soţie, oricât de franceză este ea.

Trupul soţie e sacrosant... el poate fi atins, însă nu privit.

Se zice că sunt degete care văd, sau nu e aşa?

Că regele şi-a petrecut noaptea cu ea, că s-a destrăbălat.

În sfârşit, cineva a spus că dacă regele reuşeşte s-o vadă pe regină goală...

şi noi vom putea să le despuiem pe femeile noastre, fie ele soţii sau amante.

Astfel, toate femeile din lume vor ajunge să se dezbrace.

Mai mult, s-ar putea ajunge să fie determinate să iasă goale pe stradă,

căci ştim dorinţele femeilor de a-şi face publice secretele.

Dar Diego, a-şi scoate goliciunea pe stradă e ca şi cum n-ai pune sare în mâncare.

Vremurile se schimbă. Nu ştiu cum va fi cu noi.

În ceea ce mă priveşte, mai am puţin de trăit...

Doar dacă mai e puţin vin.

Puteţi intra.

Stareţa vă aşteaptă.

- Ce te aduce pe aici? - Caut refugiu de agenţii Inchizişiei.

- Au ceva cu tine? - Vor avea.

Pot să-i trimit un mesaj vărului meu. Să te lase în pace Marele Inchizitor.

- El a fost amabil şi m-a avertizat. - Atunci?

O maică în plus în această mânăstire nu atrage atenţia nimănui.

Vino cu mine.

Dar e păcat că va trebui să te îmbraci ca o maică. Eşti foarte frumoasă.

Însă pot să te asigur că nu-ţi voi cere să-ţi tai părul.

Cu toate că va trebui să te vadă capelanul. Nu am încredere în el.

Şi toate aceste evenimnte şi aiureli regeşti...

ca şi tot felul de semne ciudate pe firmament...

cine ştie dacă nu sunt diabolice, au avut loc azi noapte în acest oraş.

În ceea ce o priveşte pe suspecta Marfisa, nu a fost încă găsită.

Cu siguranţă cineva a prevenit-o şi deci a fugit.

Acum, puteţi să vă începeţi pledoariile.

Vreau să scot în evidenţă faptul că nu ne-am întrunit

ca urmare a unor mici păcate ale regelui nostru.

Dimpotrivă!

E vorba despre un autentic păcat mortal...

Un adevărat adulter şi o teribilă profanare a sfântului sacramet al căsătoriei.

Eu am îndoielile mele că s-a comis un adulter.

Domnia dumneavoastr... nu vă cunosc apartenenţa.

Părintele Almeida e un teolog prtughez

aparţinând "Societăţii lui Iisus". în trecere prin Madrid.

- Iezuit... - Nu putem fi toţi capucini.

Aceasta e doar o alegere inspirată doar de Cel de Sus.

Negaţi faptul că regele nostru şi-a petrecut noaptea în braţele unei prostituate?

Dumnezeu să mă ferească de o asemenea îndrăzneală!

Atunci, aţi putea să ne explicaţi îndoielile dumneavoastră referitoare la adulter?

Desigur...

Mă îndoiesc că Majestăţile Lor sunt căsătorite, cel puţin în faţa Domnului.

Ce tot spuneţi, părinte Almeida?

Domnia sa atribuie regilor noştri nimic altceva, decât un concubinaj.

Da, deşi ei îl ignoră.

- Insist să fiţi mai explicit, părinte Almeida. - Cu permisiunea dumneavoastră...

Stimaţi domni, nu-i voi cita pe Sfinţii Părinţi şi textele sacre.

Vă voi aminti doar unanimitatea tuturor teologilor şi moraliştilor

în a cere că o condiţie de bază a căsătoriei este libertatea soţilor.

Oare iubiţii noştri regi erau liberi când s-au căsătorit?

Absolut! Amândoi au zis că da.

- Este cineva care se îndoieşte? - Eu aş spune că nu.

Nu? Nu vă înţeleg.

Părintele Almeida e prea subtil. Nu prea iezuit.

Subtil? Eu văd chestiunea foarte clar.

Nu puteau să spună nu.

Afirmaţiile lor erau condiţionate de dublul caracter de principi şi adolescenţi.

N-au fost afirmaţii libere.

Chiar şi în cazul în care părintele Almeida ar avea dreptate,

consumarea ulterioară a căsătoriei o legalizează şi sanctifică.

Da? Imaginaţi-vă scena.

Tânărului rege i se spune că în seara asta trebuie să se bage în patul reginei

pentru a face asta şi asta.

Iar reginei i se spune că trebuie să se lase în voia sorţii.

Amândoi au fost obligaţi şi cine e obligat nu e liber.

Este clar că accesele următoare ale regelui la trupul reginei...

au fost rodul datoriei, nu al libertăţii.

Insinuaţi, părinte Almeida, că regina nu îşi îndeplineşte obligaţiile

şi de aici greşeala regelui?

Nu, cu permisiunea dumneavoastră. Nu acesta e cazul nostru.

Regele nu s-a dus la târfe pentru că regina l-a abandonat.

Nu, informaţiile pe care eu le am spun contrariul.

De câteva săptămâni, regele n-a mai intrat în dormitorul reginei.

De aceea, este clar că nu se justifică cu nimic infidelitatea lui.

Domnilor, nu vi se pare că acest punct e deja suficient de dezbătut?

Se ştie deci că regele a fost la târfe, însă părintele Almeida

a semănat îndoiala că regii noştri ar fi cu adevărat căsătoriţi.

Se va numi o comisie care va studia această problemă şi va da avizul.

Cu permisiunea dumneavoastră, mi-ar place să fiu inclus în această comisie.

Cum observ că sunteţi înfierbântaţi, propun o pauză pentru a ne răcori.

De patru ori înseamnă patru păcate mortale aici şi la Roma.

Să zicem opt, deoarece păcatele regelui, pentru că e rege, au o valoare dublă.

În privinţa ejaculării, ce just din punct de vedere moral?

Poate fi socotit un păcat mortal sau numai pe jumătate?

Nu este imposibil, părinte Almeida, ca într-o bună zi să trebuiască

să răspundeţi la întrebările acestui tribunal cu privire

la ortodoxia castei doctrine a dumneavoastră.

Între timp, cum dumneavoastră îmi sunteţi simpatic

vă propun să luăm masa împreună. Vi se pare potrivit mâine, la prânz?

Nu va trebui sî trimiteţi să mă aresteze mai înainte?

Voi încerca să evit asta.

Vă mulţumesc pentru această dovadă se deferenţă.

Vina pentru acest scandal aparţine părintelui Villaescusa.

Uneori credinţa înfocată e incomodă.

Dumnezeu să mă pedepsească dacă greşesc, însă acest călugăr nu crede în Dumnezeu.

Ce vreţi să spuneţi, părinte Almeida?

L-aţi auzit vreodată referindu-se la Evanghelie?

Credeţi că are cea mai mică noţiune a carităţii?

E unul dintre oamenii aceia care vorbesc, strigă şi ameninţă...

totul în numele celei mai pure doctrine.

Însă crede doar în biserica căreia îi aparţine şi în cadrul căreia

speră să prospere, şi mai ales să comande.

Deşi aţi trăit atâta timp între sălbatici,

manifestaţi totuşi o bună cunoaştere a oamenilor civilizaţi.

Indienii nu vor crede în Dumnezeul nostru... dar cred cu adevărat în zeii lor.

Se pare că nu prea te bucuri de siestă.

Din cauza a tot ce se întâmplă.

Dacă regele nu dă un exemplu, de la cine îl vom primi?

Ţie nu ţi-ar plăcea să mă vezi goală? Complet goală?

Ce zici? Chiar dacă mi-ar plăcea nu se poate.

De ce nu? Cine ar şti?

- Barbara, mi te arăţi destul. - Şi ţie îţi place mult.

Pentru asta mă simt vinovat, lucru de care ar trebui să te simţi vinovată şi tu.

Ce vrei să spui?

Te-ai gândit că poate din cauza asta, Dumnezeu nu ne binecuvântează cu un moştenitor?

Tu crezi că motivul că nu avem descendenţi se datorează unei pedepse a cerului?

Poate că din cauză că respectăm regula castităţii între soţi. Cine ştie?

Nu m-am gândit la asta. Atunci, ce am putea face?

Spune mai bine... ce nu ar trebui să facem?

În aceste momente se pregăteşte o mare bătălie în Olanda...

iar flota din Indii e pe punctul de a sosi la ţărmurile noastre.

Nu e logic şi firesc ca Dumnezeu... indignat de păcatele regelui nostru,

să ne pedepsească cu pierderea bătăliei şi să lase ca flota noastră

să fie asaltată de corsarii englezi?

Nu văd nicăieri logica.

Atunci, părinte Almeida...

nu credeţi că Dumnezeu pedepseşte popoarele pentru păcatele regilor lor?

Mai degrabă cred că sunt pedepsite pentru prostia lor şi a guvernanţilor.

Şi că le ajută când nu sunt nătânge.

Şi în privinţa intervenţiei Diavolului, ce ziceţi?

Această reuniune Diavolul a convocat-o!

Iertaţi-mă... Am vrut să zic că a provocat-o.

Diavolul, părinte Almeida...

Diavolul suscită multe şi foarte grave cuvinte care se rostesc aici.

Părinte Villaescusa, scuză-mă, dar prezenţa Diavolului nu constitue nici o noutate.

Domnul este pretutindeni, însă Diavolul umblă mereu în urma Lui.

Îmi permit să vă reamintesc că rămăsesem să stabilim dacă regele

are dreptul de a o vedea goală pe regină şi dacă acest lucru e sau nu un păcat.

Afirm că are dreptul şi că nu este nici un păcat,

ci dimpotrivă, e cuvincios în căsnicie pentru ca să se realizeze graţia Domnului.

Graţia Domnului?!

Găsiţi că graţia Domnului se manifestă în împerechere?

Se manifestă în contemplarea mamelelor?

Misiunea graţiei se regăseşte în contemplarea feselor?

Insist ca dezbaterea să nu se îndepărteze de temă.

Eu insist cu toată forţa credinţei mele...

că păcatele regelui le plăteşte poporul inocent.

Poporul plăteşte doar atunci când domneşte dezordinea.

Să vedem...

Să vedem ce înţelegeţi prin dezordine.

Să arzi evrei, vrăjitoare şi eretici...

Să arzi mauri, să atentezi la libertatea popoarelor...

Să-i faci pe oameni sclavi, să-i exploatezi prin impozite excesive...

Să crezi că nu suntem egali. Vreţi să continui?

Un moment, domnilor. Acem o prezenţă neaşteptată.

Să intre acel cavaler.

Intraţi, dle conte.

- Vă stau la dispoziţie, domnilor. - Pentru ce aţi venit, Excelenţă?

Cum se vorbeşte în tot oraşul despre ce se discută aici,

am crezut de cuvinţă să vă ofer mărturia mea.

Mai înainte însă, aş dori să salut un vechi prieten, aici prezent.

- Nu ne-am văzut de mult. - Da, de multă vreme.

Părintele Almeida a acordat sprijin vaselor din escadra mea

pe coastele Braziliei, pe vremea când se afla acolo.

Şi dumneavoastră ce făceaţi prin locurile acelea îndepărtate?

Îl seveam pe rege cu navele mele, Excelenţă.

- Atunci, sunteţi pirat? - Nu tocmai, Excelenţă.

Sunt corsar şi navighez cu brevet acordat de rege,

cu toate că acum escadra mea se odihneşte la baza ei,

într-un port din nord, la adăpost de furia mării.

Să sperăn că prezenţa dumneavoastră în faţa acestui tribunal

să nu aibă drept scop prezentarea frumuseţilor mării şi ale vieţii marinăreşti.

Bineînţeles... am venit pentru a fi interogat.

E adevărat ce se vorbeşte, cum că dumneavoastră l-aţi însoţit noaptea trecută

pe Majestatea Sa într-o anumită escapadă?

Da, este. L-am însoţit acasă la Marfisa.

Toţi ştiţi cine este.

Se zice că-i cea ma frumoasă femeie de la Curte, deşi scumpă.

Zece ducaţi de aur pe noapte şi nu obişnuieşte să facă reduceri.

În timp ce regele făcea dragoste, dumneavoastră ce făceaţi, dle conte?

Am dormit, părinte, să nu aveţi nici o îndoială.

Am dormit într-un fotoliu incomod, până când regele m-a trezit, era deja îmbrăcat...

şi mi-a zis să plecăm.

Avea faţa uimită!

Se putea vedea că era pentru prima oară când vedea o femeie goală.

Şi credeţi că ideea de a o vedea pe regină goală

are vreo legătură cu ce ne-aţi povestit adineauri?

Da, Excelenţă... cred că este efectul acestei cauze.

Ce poate pretinde un bărbat de la soţia saq decât să ştie cum arată trupul ei?

Dumneavoastră, fără îndoială, aţi văzut foarte multe femei goale.

Le-aţi văzut cu plăcere?

Părinte, mai mult de jumătate din femeile din lume umblă fără îmbrăcăminte.

- Întrebaţi-l pe părintele Almeida. - Dl conte are dreptate.

Femeile din triburile pe care eu le-am creştinat umblă goale...

şi presupun că vor continua să umble aşa.

Şi de ce nu le-aţi obligat să se îmbrace? Nu e aceasta prima dumneavoastră îndatorire?

Să-l îmbrăcaţi pe cel dezbrăcat?

Nu, părinte, eu i-am învăţat că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru toţi oamenii.

Inclusiv pentru ei, şi că El îi aşteaptă în Rai.

Cum? Un rai...

Un Rai pentru oameni goi?

Nu ştim cum intră oamenii în Rai...

Însă presupun că nu-şi iau hainele cu ei.

- Ziceţi că Marele Inchizitor şovăie? - Şi din cauza lui, întreaga Inchiziţie.

Mă sfătuiţi să convoc nunţiul şi să cer înlocuirea Marelui Inchizitor?

Nu, să nu cumva să comiteţi vreo prostie.

Nunţiul e italian.

Eu... aş trimite un curier special.

Va fi fundamentală o relatare demnă de crezare a faptelor...

dar nu prin pana oricăruia.

Ocupaţi-vă dumneavoastră de redactare.

Pot să adaug că împreună cu aceste hârtii

va merge şi propunerea mea de a fi numit dumneavoastră în această funcţie.

Domnule, nu ştiu dacă umilinţa mea îmi va permite

să accept o responsabilitate atât de înaltă.

Dacă provine de la Sfântul Scaun, nu veţi avea încotro.

Ce-mi propuneţi pentru a ieşi din încurcătură?

Excelenţă, în mâinile dumneavoastră se află mijloacele palatului.

Eu, la rândul meu, le voi mânui pe cele spirituale.

Şi v-aţi gândit cumva la cazul meu?

Ştie bine Cel de Sus că nu mă rog pentru altceva, dar...

trebuie să vă pun anumite întrebări.

Puneţi-le.

Spuneţi-mi Excelenţă, când trăiţi cu dona Barbara, obţineţi vreo plăcere?

Aceiaşi ca toată lumea.

Şi ea?

Judecând după simptome, mai mult decât mine.

Femeile sunt mai exagerate în asta.

- Cel puţin strigă mai mult. - Dumnezeule!

Putem admite că bărbaţii se bucură de plăcerea carnală,

însă femeile trebuie s-o ignore... cel puţin cele decente.

Şi în aceste condiţii vreţi să obţineţi de la Domnul graţia de a avea descendenţi?

Sunt un om ca toţi ceilalţi şi cred că ceva se va putea face.

În acest caz ne rămâne doar să forţăn Providenţa.

O voi face cu condiţia ca dumneavoastră şi îndeosebi dona Barbara...

să renunţaţi la plăcere în timp ce faceţi dragoste.

- Numai aşa voi putea face ceva. - Ceva? Ceva ce?

Dacă-mi permiteţi, vă voi spune mâine. Păstraţi castitatea până atunci.

Colette, ia loc lângă mine.

Acum, povesteşte-mi despre ce vorbeşte toată lumea.

Nu pot adăuga nimic la ceea ce regina deja ştie.

Regele e abătut.

Bietul meu soţ! Tu ce ai face în locul meu?

M-aş dezbrăca, fără să mă mai gândesc.

Ai mai făcut-o vreodată?

De când am uzul raţiunii, Majestate,

n-am ezitat să mă dezbrac când a existat ocazia.

Mama m-a învăţat că treburile trebuie făcute bine.

- Colette, nu eşti prea neruşinată? - Cum vreţi să fiu trăind mereu la palat?

- Arăt bine? - Ca nimeni alta.

Deci, eşti de părere că trebuie să-l aştept pe rege aşa cum vrea el?

Niciodată! Să facă bine să vă dezbrace el!

Fără prea multe fasoane?

Doar cât e necesar şi fără a insista prea mult.

Colette, de îndată ce mă aşez la cină, cu harpiile alea care mă însoţesc

te duci la rege şi-i spui că-l aştept la ora 11.

Ţi se pare o oră bună?

Pentru o întâlnire de dragoste, Majestate, toate orele sunt bune.

- Am crezut că ai murit. - Se poate întâmpla în orice moment.

Ar fi suficient un strănut sau un zgomot puţin mai tare.

Ce se întâmplă la palat pentru ca Majestea Voastră

să vină aici duminica şi la o oră aşa de nepotrivită?

Ca întotdeauna, vreau să mă spovedesc.

- Am petrecut noaptea cu o prostituată. - Având o soţie aşa de frumoasă?

Ca şi cum n-aş aveao. Mă lasă s-o văd aşa de rar...

şi nici vorbă să dorm cu ea. Între noi sunt uşi şi demersuri.

Obiceiul creştin ca soţii să doarmă împreună evită multe rele.

În afară de asta... voiam s-o văd pe regină goală.

Şi ce?

Spun că o interzice toate legile divine şi umane.

Majestate, dumneavoastră ştiţi că prima oară când un bărbat şi o femeie

s-au împreunat, erau goi?

În această dimineaţă, când am vrut să intru în apartamentul reginei,

- s-a interpus... o cruce... - Se exagerează!

Dacă cuvintele mele vă sunt de folos,

o puteţi contempla pe regină după cum aveţi chef, îmbrăcată sau dezbrăcată.

E regină, desigur, însă e şi soţia unui bărbat tânăr.

Şi ce fac cu uşile?

Dacă daţi greş în această noapte, vă recomand doar s-o aşteptaţi pe cealaltă.

În nici un caz să nu vă mai treacă prin cap să vă duceţi iar la curve.

Îngenunchiaţi, Majestate, căci vă voi absolvi.

- Ştiţi pentru ce v-am făcut să veniţi? - Presupun.

- Doriţi un rachiu? - Da.

Vreau să evitaţi ca regele să doarmă cu regina.

Cel puţin până nu ne parvin veşti despre flotă şi războiul din Flandra.

Ce legătură are capriciul regelui cu toate astea?

Că soseşte flota la Cadiz sau se câştigă sau se perde războiul din Olanda

depinde de păcatele regelui.

Nu-mi explic cum ţara e plină de imbecili care cred asemenea lucruri.

Aşa gândesc teologii.

- Chiar aşa gândeşte şi maurul Muza! - Nu mă pot opune dictatelor bisericii.

Iar dumneavoastră trebuie să mă ajutaţi. Ce puteţi face?

E un coridor în care dau mai multe uşi şi care merge dintr-o cameră în alta.

Va fi prima oară când se vor închide toate cel puţin din câte ştiu eu.

Bine, eu mă voi ocupa de celelalte intrări.

- Vă voi ţine la curent. - Şi când regina mă va întreba?

- Veţi şti să inventaţi o minciună. - Nu fac altceva nici în celelalte zile.

- De asemenea şi pe mine? - N-ai fost niciodată o excepţie, vărule.

Îmi pare rău că te-am făcut să aştepţi.

- Domnul fie lăudat! - Nu fii imbecil.

Dacă ar fi credinţă aş începe să tremur, însă cum e superstiţie, nu mă incomodează.

- Obiceiul e obicei. - Şi ce te preocupă?

Ce ne preocupă astăzi... pe toţi teologii.

Ideea regelui de a o vedea goală pe regină.

Din punctul meu de vedere acest lucru e lipsit de importanţă.

Nu e totuna dacă o vede goală sau în cămaşă de noapte?

Şi păcatul?

Mie îmi e totuna şi bănuiesc că Celuilalt îi e la fel.

În asemenea chestiuni obişnuim să fim de acord.

Toate astea nu influenţează venirea flotei la Cadiz

sau rezultatul luptelor din Flandra?

Sosirea vaselor depinde e englezi,

dacă ei nu vin la vreme pentru a împiedica acest lucru,

iar rezultatul luptelor din Flandra depinde foarte mult

de calitatea armamentului, de disciplina trupelor

şi de strategia combatanţilor.

Şi Providenţa?

Îţi spun că dacă regele vede sau nu buricul reginei e un act fără importanţă.

Ia seama la ce-ţi spun, şi nu te mai gândi.

Lasă-l unde este şi vom continua altădată.

- Acum trebuie să mă duc la Roma. - Ce ai pierdut acolo?

Mi-am cam neglijat biroul. E necesar să-l aduc la zi.

Domnule...

În noaptea asta, la ora 11. Să nu întârziaţi.

Dansează "la chacena" la palat.

- Nu întârzia. - Nu mă aştepta.

Mai bine roagă-te.

"Nu ne lăsa să cădem în ispită şi fereşte-ne de cele rele, amin."

Spune-mi, Satana, să mi-o pun pe asta?

Pe aceasta mă sfătuiesc toţi confesorii să mi-o pun.

Legendă, Majestate. Dă-o la o parte pe cea bălţată.

- Tu pe care mi-ai recomanda-o? - Pe asta.

Abia dacă acoperă ceva.

Dacă n-am înţeles greşit, era vorba de a-i arăta totul.

Da, însă numai la final.

Nu pot să-mi scot cămaşa aşa, tam-nesam.

Va trebui să ne luptăm puţin, deşi dacă pot, mă tem că nu va trebui să mă dezbrac.

Lăsaţi-mă să trec! Sunt regele!

Plângând, nu ajungeţi nicăieri, domnule.

- Ce faci aici? - Merg la o întâlnire, ca dumneavoastră.

- Toate uşile sunt încuiate. A mea nu, Majestate.

O fi făcut-o zănateca aia de dona Paca de Tovara.

E o damă foarte frumoasă, Majestate.

Şi regina este, însă mi-au închis toate uşile care duc la ea.

Nu mă miră că vă văd plângând.

Ce crezi?

O fi vreun şobolan, sunt mulţi în palat.

Dacă-mi permiteţi, eu aş aranja mâine o întâlnire

a Majestăţii Voastre în afara Alcazarului.

- Crezi că va fi posibil? - Nu disperaţi, am o idee.

Că acum te vei legăna în braţele donei Paca?

Cine ştie? Soluţiile pot apărea de unde nu te aştepţi.

- Trebuie să plec. - Îţi urez noroc.

Excelenţă, un călugăr întreabă de dumneavoastră.

- Un călugăr? - Da, un capucin, părintele Villaescusa.

Invită-l să intre.

Excelenţă...

Cărui fapt se datorează vizita dumneavoastră la ora asta?

Planul nostru se prăbuşeşte.

- Cumva regele a găsit o uşă deschisă? - Regele orbecăie pe coridoare căutând-o.

Am aflat că acel conte îi aranjează o întâlnire cu regina

în afara Alcazarului, chiar mâine.

Ce consideraţi că trebuie făcut?

În acest moment contele se distrează cu o doamnă de la palat.

Va fi uşor să-l prind dacă-mi daţi un ordin de arestare.

Ştii că regele i-a dat dispoziţie contelui să se acopere în faţa mea?

- Ca răsplată pentru codoşlâcurile sale. - Regele nu are de ce să afle.

Cunosc locuri unde contele poate rămâne închis discret.

- Mă ocup chiar eu să-l duc acolo. - Bine.

În privinţa moştenitorului, mâine...

Iată ordinul de arestare. E bine aşa?

Vă ziceam că în privinţa moştenitorului mâine la ora 10 dimineaţa

trebuie să fiţi cu dna Barbara în biserica mânăstirii Las Geronimas.

Mă găsiţi acolo pentru a vă spovedi.

Ce trebuie să faceţi după aceea, o să vă spun atunci.

- Sunt necesare toate astea, părinte? - Necesare?

Doar vă spuneam că Dumnezeu trebuie forţat!

Şi o voi face. El m-a inspirat.

Dacă spuneţi dumneavoastră...

Deci, aşa rămâne, la 10 fix, dimineaţa, în caleaşca dumneavoastră.

În numele regelui, deschideţi!

- Ăştia vin după mine. - De unde ştii?

Pentru că justiţia regelui n-are nimic cu tine.

- Dar tu eşti prietenul lui. - Da...

Însă în afară de rege, n-am protectori.

Spune-le să aştepte.

Mă îmbrac, domnilor. Aveţi răbdare.

Am un ordin de arestare înpotriva contelui Pena Andrada.

Da? Şi de ce îl căutaţi aici?

Am certitudinea că se ascunde aici.

Nici un conte, nu-i aşa, părinte?

Sunt doamnă de onoare a reginei şi membră a casei de Tovara.

Mâine voi protesta aşa cum se cuvine şi vom vedea ce se întâmplă.

Afară!

Conte...

Conte...

- Domnule! - Lucrecia, ce faci aici?

Cei de la Inchiziţie au închis şi sigilat casa stăpânei mele.

Toată după-amiaza am căutat unde să dorm şi n-am găsit un loc sigur.

Vei dormi într-un pat bun...

singură sau acompaniată, cum doreşti.

Dacă compania e aşa de bună cum îmi imaginez, acompaniată.

A întrebat cineva de mine? Au venit soldaţii după mine?

- Nu, Excelenţă. - Aranjează-i doamnei patul meu.

Sper să dormi bine.

La ce-i bună plăcerea dacă nu mă acompaniaţi, conte?

Trebuie să-l caut pe un iezuit cu care am de vorbit.

Voi reveni de îndată ce voi putea.

Fie ca Cerul să vă aducă cât mai repede.

- Ce faceţi aici? - Întră şi nu te speria.

Sunt părintele Almeida, călugăr iezuit şi avem de vorbit.

Despre ceea ce îţi voi spune acum nu trebuie să afle nimeni.

- Nici măcar eu? - Dumneata îl cunoşti pe rege, nu-i aşa?

- Cum de ştiţi? - Asta nu are importanţă.

Am venit să-ţi spun că la Alcazar se pune la cale o conspiraţie

pentru ca regele să nu se culce cu regina şi că unele persoane,

între care şi eu, încercăm să rezolvăm problema.

- Şi cine v-a trimis aici? - Prietenul dumitale, contele Pena Andrada.

Ticălosul ăla!

A făcut pe codoşul pe lângă rege ca să se culce cu mine...

şi acum vrea să-l readucă în patul conjugal.

M-am gândit ca întrevederea să aibă loc aici.

- Aici? La mânăstire? - Şi chiar în această chilie.

- Grozav loc! - Pentru ei va fi un Paradis.

Uitaţi ce e, părinte. Nici în mijlocul celei mai frumoase grădini

- regele n-ar şti ce să facă cu regina. - Nici ea nu e pea experimentată.

Şi orice ar fi, regele este decis s-o vadă pe regină goală.

Şi trebuie s-o facă aici?

După multe discuţii, asta a fost concluzia la care am ajuns, contele şi cu mine.

Ce mai pereche!

Bine, atunci spuneţi ce doriţi de la mine.

- Să vezi... - Bine consimt.

Această scenă acolo, în cer, mi se pare o blasfemie... un sacrilegiu.

Scumpa mea stareţă, vă spun cu toată umilinţa că...

această idee mi-a luminat mintea...

după multe ore de rugăciune şi veghe.

Puteţi spune orice, continui să cred că e o profanare.

Puneţi oare la îndoială cunoştinţele mele teologice?

În afară de asta există şi raţiuni de stat.

Valide are nevoie de un moştenitor pentru casa şi grandoarea lui.

Şi acesta este mijlocul care mi-a fost indicat direct...

de către Cel de Sus pentru a atinge acest scop.

Nu vă va părea rău că mi-aţi dat consimţământul.

Asta sper şi doresc.

Cu permisiunea dumneavoastră, mai am încă multe de făcut.

Ce te aduce aşa de dimineaţă?

Nu ştiu ce are această mânăstire.

Pe cine căutaţi?

Să-i spui doamnei dumitale că pe la 11:30 să fie gata să se întâlnească

cu regele într-un loc discret.

Voi veni eu însămi s-o iau, însoţit de o maică.

Convinge-o să facă asta şi să aibă încredere.

- Şi regele ştie? - Ştie totul şi e de acord.

Vom fi în stare?

Să ne încredem în Dumnezeu. El ne va ajuta.

În faşa Sfântului Tribunal nu există ierarhii şi nici tratamente.

Acum, nu eşti altceva decât un biet prieten umilit.

Da, părinte.

Atunci mărturiseşte-ţi toate păcatele pe care le-ai săvârşit în viaţa ta.

- Toate, părinte? - Toate!

Doamnă, eu plec imediat. Încuiaţi cu cheia şi nu daţi drumul

până când cineva nu bate de trei ori la uşă.

Măicuţă, vreţi să vă descoperiţi?

- Ştiţi că sunteţi foarte frumoasă? - Asta n-are importanţă, doamnă.

Însă, dacă mi-aţi permite, aş vrea să vă dau nişte sfaturi.

Sfaturi... Privitoare la ce?

Asupra modului de a vă purta când va veni regele.

- Priveşte-mă... cine eşti? - Doar o maică, doamnă.

- Şi ai fost căsătorită? - Am experienţă.

Spune-mi ce trebuie să-mi spui.

Regele e tânăr, doamnă.

Tinerii sunt grăbiţi şi strică totul.

Potoliţi-l şi îndrăzniţi să-l refuzaţi cu tandreţe...

ca fiecare "nu" să însemne un "da" imediat.

Şi uitaţi de timpul care trece.

Nu e demn de nişte regi, dar nu există ceva mai frumos.

Ridicaţi-vă... Regina e înăuntru?

Da, domnule, dar ar fi bine să-i acordaţi un răgaz doamnei.

Lucrurile trebuie făcute cu calm.

- La ce lucruri te referi? - La toate, domnule.

Eu ştiu cum sunt femeile.

Preferă să aştepte şi să fie dorite.

Majestatea Voastră trebuie să fie tandru, precaut şi îndeosebi să nu vă grăbiţi.

- De ce spui asta? - Pentru că mi s-a ordonat să vă spun.

Nu se aude nimic.

Noi femeile, domnule, obişnuim să ne dezbrăcăm în linişte.

- Atunci, crezi că s-o fi dezbrăcat? - De ce nu?

Dar de ce aţi venit în acest loc incomod?

- Pot să-ţi văd faţa? - Nu, regula interzice acest lucru.

Dar eu sunt regele!

Da, domnule, însă regula e dată de Dumnezeu.

Aşa este.

- Cred că trebuie să fi terminat. - În acest caz, domnule, un ultim sfat.

Nu uitaţi că cea care vă va însoţi în pat e o fiinţă din carne şi oase.

Mai ales din carne.

- Cine ţi-a spus lucrurile astea? - O păsărică, domnule.

Puteţi merge.

Nu uitaţi să bateţi de trei ori. Vă doresc noroc.

Excelenţă, părintele Almeida, iezuitul.

- Sunteţi punctual. - Excelenţă, aţi spus la ora 12.

Şi e ora 12. Când vă gândiţi să plecaţi?

Mai bine azi, decât mâine.

Ştiţi că unii călugări, în frunte cu părintele Villaescusa

cer arestarea dumneavoastră?

După cele întâmplate ieri, nu mă surprinde.

De asemenea cer să aibă loc un mare auto-dafeu în care să fie arşi toţi evreii, maurii,

ereticii şi vrăjitorii aflaţi la îndemână.

E bun vinul acesta. Şi dumneavoastră ce părere aveţi?

Sunt împotriva acestor iniţiative,

dar oamenilor din această ţară le place mirosul de pârlit.

După cum dumneavoastră ştiţi, noi nu ardem, asta o face justiţia laică.

Da, ştiu asta.

Teologii au inventat un subtrefugiu ireproşabil.

Ei nu ard, ci călăii statului.

Ce importanţă mai are cine aprinde rugul?

- Vi se pare nedrept? - Mi se pare criminal.

Până mâine la ora trei după-amiază, nu voi semna ordinul de arestare.

- Aveţi timp până la patru. - Vî mulţumesc pentru avertizare.

Vreau să ştiţi că la ora asta regele şi regina se află împreună, fără pază, într-un loc.

Şi sper că sunt goi.

Cum de v-aţi băgat în chestiunea asta?

Am ajuns la concluzia că Dumnezeu m-a adus aici numai pentru asta.

Credeţi că pe Dumnezeu îl interesează dacă regele şi regina

fac dragoste goi sau în cămaşă de noapte?

Excelenţă, credeţi în Dumnezeu?

Diego, poţi servi supa.

Te absolv de păcate în numele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, amin.

Maica stareţă vă va indica unde puteţi să vă pregătiţi pentru ceremonie.

Şi să nu uitaţi nici o clipă... că Domnul vă va privi.

Măicuţe...

Dumnezeule! Nu se poate!

Ridicaţi-vă!

O sărută pe regină!

Poşta din Flandra, domnule.

Am câştigat în Flandra contra protestanţilor.

Poşta din Cadiz, domnule.

Şi flota a ajuns întreagă.

E firesc, Excelenţă, rugăgiunea poate tot.

Uitaţi-vă la date, părinte.

Victoria a avut loc acum mai bine de o săptămână...

iar flota a ajuns la Cadiz alaltăieri...

exact în ziua în care regele s-a dus la curve.

Excelenţă, e cunoscut că timpul nu există în memoria lui Dumnezeu.

Ne-a adus victoria în Flandra... şi a favorizat sosirea flotei noastre

deaorece cunoştea dinainte rugile şi sacrificiile poporului nostru.

Majestăţişe Lor!

- Majestate! - Majestăţişe Lor!

Ridicaţi-vă, conte... Şi acoperiţi-vă.

Vreau să fiţi primul care primeşte beneficiile fericirii mele.

Apropo, ce faceţi aici?

Domnule, voiam ca Majestatea Voastră să citească aceste mesaje înaintea tuturor.

Foarte bine!

În sfârşit, îi voi putea face cadou reginei o rochie nouă.

Mulţumesc domnule, pentru favoarea făcută soţului meu.

Ridicaţi-vă!

Îi voi face mai multe favoruri dacă lucrurile vor continua ca până acum.

Domnule, ar fi necesar pentru a mulţumi cum se cuvine Celui de Sus

organizarea unui mare auto-dafeu.

Ar fi de ajuns să fie arşi 80-90 de eretici!

Carnea arsă miroase urât şi auto-dafeurile nu-mi plac.

Caleaşca mea vă stă la dispoziţie pentru a vă duce la palat.

Fii liniştită, Marfisa.

În spate vin toate lucrurile tale, zorzoanele, rochiile...

şi ceva economii pe care le vei ascunde.

- Mai bine de 200 de ducaţi. - Mai exact 227.

Cu atât mai bine.

Însă cum ai putut să scoţi roate astea din casa mea când aceasta e sigilată?

Pe uşa care dă spre curte. Pe acolo am intrat şi am ieşit.

Şi aceia doi unde s-au dus?

Cu siguranţă în Iad. Era prea mult să ne însoţească.

Ne mai rămâne doar birjarul. Nu ştiu ce se va întâmpla cu noi.

Dumnezeu va hotărî, Lucrecia,

însă mama mea mi-a spus că cu picioarele desfăcute

se ajunge până la capătul lumii, iar Roma e ami aproape.

Se zice că la Roma sunt multe curve.

- Una în plus nu înseamnă nimic. - Sau două.

Aici ne despărţim. Eu merg la Londra via Paris.

Iar eu la Roma via Barcelona.

Astfel părintele Villaescusa duce cu sine un plic care nu trebuie

să ajungă la Vatican, dle ambasador.

În privinţa părintelui, nu dorim să-l mai vedem multă vreme pe aici

şi dacă va mai veni să o facă convins că e mai bine decât să arzi pe rug evreice,

e să te culci cu ele.

Veţi porni chiar acum.

Luaţi-o, e pentru dl ambasador şi n-aveţi grijă, veţi fi tratat cum meritaţi.

Drum bun, părinte.

A instalat-o gazda în persoană.

A spus că din ordinul dumneavoastră.

E foarte bine.

Însă acum aş vrea să vă cer un alt lucru, regină.

Da?

Mi-ar plăcea foarte mult să vă puneţi aceşti ciorapi.

- Vreţi să mi-i pun acum? - Da, dacă se poate.

Sigur că da, Majestate.

- Şi vreţi să mă aşez pe o parte? - Da.