Original subtitles

ALAIN DELON si RAYMOND DANON prezinta:

In:

POVESTEA UNUI POLITIST Traducerea si adaptarea: nenea_hartia@yahoo.com

Ma numesc Borniche. Roger Borniche,

inspector la Siguranta Nationala.

Sunt politist.

Si iubesc meseria asta nenorocita.

Dar in dimineata asta mai bine ramaneam in pat, langa Catherine.

Catherine... ea vrea sa ne casatorim, sa ne legalizam relatia.

Insa, pentru asta, mai intai trebuie sa devin Inspector-Sef.

Treaba o fac deja.

Imi lipsesc doar functia...

si salariul.

Totusi, am rezolvat cateva cazuri importante de cand sunt in politie.

Nici seful nu poate nega asta.

Dar in acea dimineata

nu aveam nicio idee despre ce avea sa mi se intample.

Salut, Borniche.

Buna dimineata, Roger.

Ei bine ?

Ei bine, nimic.

Numai minciuni.

Lasati-ma singur cu el.

Daca esti mai bun ca noi...

As vrea sa te cred, Raymond.

Intotdeauna spun adevarul.

Deci, in ziua crimei, pe 17, nu erai in Paris. Erai in Rouen.

La fratele meu vitreg. El o sa va confirme.

Cei care pretind ca m-au vazut in barul meu erau afara.

Evident ca ma confunda.

Sau vor sa-ti faca rau. Sunt sigur de asta.

Atunci, de ce m-au batut colegii dumneavoastra ? As vrea sa stiu.

Sunt impulsivi.

Si tu, cateodata, esti impulsiv.

Poate nu pe 17, ci pe 16, 20 sau 22.

In regula.

Sunt generos. Te eliberez.

- De ce ? - Ii dai informatii locotenentului Clot.

- Nu vrei sa mi le spui mie, mai intai ? - Dar nu sunt informator !

Pot sa-ti amintesc numele catorva tipi pe care i-ai turnat.

Niste ticalosi care au lucrat pentru Gestapo.

Asta e altceva.

Ar fi trebuit sa te decoreze cu "Legiunea de Onoare".

Alo ?

Bine. Vin acum.

Hotaraste-te repede. Tocmai am fost chemat la sef.

Asta o sa-ti dea timp sa te gandesti.

- Fii cu ochii pe tipul ala. - Sigur, Roger.

Intra.

Buisson a evadat.

Buisson ? Nu am auzit niciodata de el.

Nu erai pe atunci in politie. Cand Buisson si-a castigat zeghea.

Are o lunga lista de jafuri. Banca "Credit Lyonnais" din Troyes, inainte de razboi.

In '42, afacerea de pe strada Victoriei, un casier a fost impuscat.

Borniche...

Vreau sa il prinzi pe Buisson inaintea celor de la Prefectura Politiei.

Ii vom demonstra comisarului Clot ca Siguranta Nationala exista,

ca Prefectura nu detine un monopol in rezolvarea infractiunilor.

Dar fii atent. Domnul Emile trage repede si bine.

- Esti interesat ? - Daca nu, ma fac vanzator ambulant.

Da-i drumul, pune-ti informatorii la treaba.

Apropo, sefule, as dori sa-l eliberam pe Raymond Pelletier.

Mergi prea departe.

Spaniolul a fost impuscat cand iesea din barul lui.

Da, dar pretinde ca a fost la Rouen iar alibiul lui tine.

Cred ca are o intelegere cu Clot.

- Ce-ati zice sa profitam si noi ? - Asta voiam sa aud.

- Tu raspunzi. - Stiu.

Fa din gasirea lui Buisson o prioritate. Cauta-i dosarul la Arhiva.

Daca rezolvi cazul,

iti promit ca de data asta te voi promova Inspector-Sef.

Ia ziceti, baieti, numele de Buisson va spune ceva ?

Gangsterul care a evadat de la Villejuif ?

Seful vrea sa il prindem.

La Arhiva, va rog.

- Dar Raymond ? - Ii dam drumul.

Apropo de asta, nu prea imi plac metodele tale.

Voiai sa ii dau un baton de ciocolata ?

Ar fi fost o idee.

Roblin ? Sunt Borniche.

As putea obtine dosarul lui Buisson ?

Emile Buisson.

Multumesc, il trimit pe Darros.

- Deci ne-am inteles. - Ne-am inteles ?

Nu am fost de acord cu nimic.

Daca nu esti de acord,

o sa ma asigur ca se va afla ca esti informatorul lui Clot.

Probabil ma confundati cu vreo tarfa.

De asta o sa-ti dau numarul meu de telefon.

Sunt un pervers. Imi plac tarfele.

Robert...

- Imi pot redeschide barul ? - Bineinteles.

Daca un anume Buisson vine vreodata sa bea ceva, da-mi un telefon.

Buisson ? Sunteti nebuni ?

Il cunosti ?

L-am mai vazut cateodata, ca pe multi altii.

- Credeam ca e inca la parnaie. - A fost eliberat pentru buna purtare.

Emile.

Fratele meu, Emile. Ti-o prezint pe Suzanne.

Sora lui Rene.

A fost prietena lui Pierrot Sfantul.

Politistii l-au impuscat in timpul jafului de la Marsilia.

Da, stiu.

Bun, vom ramane aici pentru o vreme.

In orice caz, nu putem merge la mine, politistii trebuie sa fie deja acolo.

Vor verifica in arhive.

- Si soferul ? - Mario Italianul ?

A plecat sa scape de masina. Nu te ingrijora. E un om sigur.

Cand se intoarce Mario, pune-l sa caute alta masina.

Avem nevoie de una imediat ?

Suzanne, nu ai nimic de cumparat ?

Sa-mi aduci si un ziar "France Soir".

Ai niste haine de schimb ? Vreau sa merg la bal dupa-amiaza.

Nu mai poti amana ?

Nu vreau sa-i las pe "donatori" sa astepte. In sanatatea voastra.

- Buna seara, politistule. - Buna seara, fetiscano.

- Ai avut o zi buna ? - Da.

A naibii de buna.

Deoarece maestrul Bernier lipsea, a trebuit sa raspund eu la telefoane.

Apoi am asteptat autobuzul mai bine de jumatate de ora.

La metrou nu astepti niciodata.

- Roger ! - Da.

Am eu masina duminica.

- Talbot-ul ? - Da.

Minunat.

La pranz am trecut pe la garaj. Tata a sfarsit prin a mi-o ceda.

Ii e greu sa te refuze.

Daca erai fiica mea cred ca as fi fost un tata aspru.

Ce facem deseara ?

Nimic. Din nefericire, trebuie sa citesc dosarele astea pana maine.

Iarta-ma.

Ruleaza "Diavolul in persoana".

Mi-ai promis ca mergem sa-l vedem.

O vom face saptamana viitoare. Va ramane mai mult timp pe afis.

De ce nu-ti cauti altceva de munca ?

Patronul tau are nevoie de clienti.

Acesta e Buisson, cel care a evadat ?

Da, el insusi.

E nebun ?

Nu.

Se preface, caci e mai usor sa evadezi de la azil decat de la inchisoare.

E periculos ?

Da. Foarte.

Probabil din cauza copilariei lui foarte nefericite.

Tatal alcoolic il trimitea sa fure mancare pentru amandoi.

Asa ceva nu te face seminarist la teologie.

A ajuns intr-un punct fara intoarcere.

Singurul serviciu pe care i-l putem face

e sa-l oprim sa ucida pentru a-si salva pielea.

Trebuia sa te faci avocat, nu politist.

Poate.

Borniche, Siguranta Nationala.

Vreau sa consult dosarul lui Jean-Baptiste Buisson.

Fratele lui Emile ? Astazi toata lumea il vrea.

Pe primul rand.

Ce doriti, domnilor ?

Mainile sus.

Toata lumea, sus !

Haideti, mainile sus !

Ticalosilor !

Puneti lovelele pe masa.

Bijuteriile, brichetele, totul.

Repede !

Haideti.

Cerceii.

Inelul.

Acum !

Nimeni sa nu miste.

Politaii.

- Esti in regula ? - Da, sunt bine. Du-te dupa ei.

Fii atent, au tras in mine.

Opreste !

Mado, deschide.

Barbatul tau e aici ?

- Ce s-a intamplat ? - Trebuie sa stam aici un timp.

E ceva furtuna afara.

Ma bucur sa te vad, Raymond.

Sa fiu al naibii !

Nu ma asteptam.

Pot sa merg sa ma spal ?

Chiar te rog. Am apa la bar.

Domnilor, mergeti sa va instalati in camera din spate.

Nu prea te-ai schimbat in cinci ani.

Ditamai captura.

Mostenire de la bunica. Vreau sa obtin maximul posibil.

Bine. Maine vorbesc cu Armeanul.

- Ii cunosti conditiile ? - Da.

Iti vei primi si tu partea ta, dar fii rapid.

Joi e bine ?

Perfect.

- La ora 16:00. - Foarte bine.

Mado, du-te sa ne aduci o sticla.

"Agentul Schmitt a murit ca urmare a ranilor. "

Asta e opera lui Buisson.

Descrierea lui corespunde si asta e modul lui de operare.

A evadat, in cateva zile si-a refacut echipa si s-a intors din nou in afaceri.

Nu prea pierde timpul domnul Emile, nu ? Spre deosebire de tine.

N-ai reusit nimic.

Domnule Comisar, cum puteam sa-l prind pe Buisson in doar opt zile ?

- Presa spune ca esti un super politist. - Daca am putea trai fara presa...

Asculta. Pricepe ca trebuie sa te grabesti.

Prefectura Politiei isi va folosi artileria grea.

Tu, mai exact, ce faci ?

In afara de a fuma tigara dupa tigara ?

Supraveghez casa fratelui sau.

Oamenii Prefecturii Politiei sunt deja acolo. Cauta altceva.

Doar asta fac, domnule Comisar.

Esti chemat la telefon. Raymond Pelletier.

- Nu vorbeste decat cu tine. - Bine.

Domnule Inspector ?

E in legatura cu prietenul dumneavoastra.

Prietenul meu ? Ce prieten ?

Cel care a fost eliberat pentru buna purtare.

Da, am inteles. Deci ?

Un om va veni joi, la ora 16:00, in barul meu.

Urmariti-l,

va va conduce cu siguranta unde trebuie.

Bine. Multumesc.

Robert !

Roger,

iata-l.

Sa mergem.

Va cunosc, domnisoara.

- Unde locuiti ? - In Paris.

Acolo v-am vazut.

STRADA DESIREE

Pot sa folosesc telefonul ?

Dati-mi o cafea, va rog.

...m-am deplasat in Marsilia,

impreuna cu unchiul meu.

Tocmai a sunat Hidoine. Tu si seful trebuie sa va intalniti cu el.

Uite adresa.

Sper ca el va confirma asta.

Altfel, noi doi vom avea o mica discutie.

- E aici. - Unde ?

Supravegheaza strada Desiree, e prima la stanga.

L-am urmarit pana aici pe Jean-Baptiste Buisson.

A intrat in cladirea de la numarul 8 de pe strada Desiree.

Eu raman cu Hidoine si Darros.

Cand vom sti unde locuiesc exact, ii voi aresta.

De unul singur, domnule Maigret ?

Comisariatul local de politie ne va ajuta.

Am inteles.

Insa daca il scapi pe Buisson te trimit in sud, sa te ocupi de hotii de gaini.

Stiu.

- Robert, uite ceva de mancare. - Multumesc.

O bere, cealalta e pentru Darros.

Usurel.

Dispari !

- Poftim. Mureai de foame ? - Cat pe ce.

Pastreaza-mi si mie putina bere.

Acum ce facem ?

Nu putem intra la ora asta.

Dar ei ?

Vor astepta dimineata ca sa ucida ?

Mama dracului !

- Hei, politaii ! - Termina cu prostiile.

Scoala-te !

Emile, politaii ! Repede !

Am fost denuntati.

Urcati la etajul sase si iesiti pe acoperis. Grabiti-va.

Ma uit daca e liber.

Repede, iesiti !

Opriti-va ! Politia !

Nu !

Mama dracului !

Ambulanta e pe drum.

- La revedere, Germaine. - Buna dimineata, domnule Comisar.

Spune, Borniche,

pentru un fost parasutist esti un saritor mai slab decat Buisson, nu ?

Va rog, domnule Comisar.

Daca reuseai, complicatiile cu Prefectura n-ar mai fi avut nicio importanta.

Comisarul Clot pretinde ca-l prinsese in capcana pe Buisson si tu i-ai stricat-o.

Clot poate sa se duca la dracu'.

Intre timp insa, suntem in rahat pana la gat.

Domnule Comisar, i-am arestat pe fratele lui Buisson si pe complicele sau.

- Ce este ? - Tot nimic.

Am scotocit toata zona, camera cu camera.

Uite.

- Vezi ? Inca nimic. - Si ce daca ?

Fratele va avea nevoie de o luna de spitalizare.

- Si fata ? - Nu vorbeste. E o adevarata leoaica.

Am fost convocat la director la ora 14:00.

Stii ce inseamna asta ?

Pregateste-mi un raport detaliat.

Da. Cine sunteti ?

Catherine.

Da.

Nu, sunt bine, ce tot vorbesti ?

Ti s-au spus prostii !

Roger, de ce imi vorbesti asa ?

Stiu. Imi pare rau...

Iarta-ma.

Sincer, Catherine, nu stiu.

Voi incerca sa-mi fac timp.

Da.

Voi face tot posibilul.

Da.

Te sun deseara.

Da.

Da, te sarut. Te sarut.

Da, dar nu intelegi...

Doar pentru trei sau patru zile, pana cand ii fac rost de o camera.

Bine, multumesc.

Ti-am gasit ceva la Champigny, la un service auto.

E un prieten.

Cand te intalnesti cu Italianul, da-i adresa noua.

Spune-i sa vina cat mai repede posibil cu incarcatoare de Colt 45.

Bine.

In numele lui Dumnezeu ! Ai comis-o, Bollec.

O sa vin sa vad cum te ghilotineaza impreuna cu fratii Buisson.

O sa-ti strivesc testiculele ca sa nu le mai folosesti niciodata, intelegi ?

Niciodata !

Deci nu Emile Buisson era cu tine ?

Il chema... Mai spune o data.

Repeta-ti minciunile.

Repeta-le !

George Muller !

Eu doar numele asta il stiu.

O sa te fac sa-ti inghiti rahatul, ticalosule, daca ma mai iei de prost !

Inca n-ai ajuns la inchisoare, amice.

Pretinde ca tipul care a fugit pe acoperis nu era Emile Buisson.

Interesant.

Vom vedea daca depozitia ta corespunde cu cea a surorii tale.

Dupa aceea, noi doi vom avea o mica discutie.

Ai un minut, Lucien ?

- Acum ce mai ai impotriva ? - Stii bine.

Vrei sa-i fac cadouri unui ticalos care a ucis un politist ?

Poate ca nu el a facut-o.

In tot cazul, iti poti face meseria si fara sa-ti folosesti pumnii.

Roger, incepi sa ne calci pe nervi.

Iti dai aere, dar nu esti tu Seful.

Indivizii de genul asta sunt niste scursuri.

Iar scursurile le strivim, intelegi ?

Daca fratele tau sau tatal tau ar fi fost cei impuscati,

ai fi vazut lucrurile altfel.

- Crezi ? - Sunt sigur de asta.

In fond, tu nu esti decat un amator.

Sa-ti spun o poveste, Lucien. Una pe care n-am mai spus-o nimanui.

Imagineaza-ti ca am avut un frate. Un frate pe care l-am iubit mult.

In '44, oamenii Gestapo-ului din strada Lauriston l-au arestat.

Intelegi ce vreau sa spun ?

La fel ca si tine, "nu i-au facut cadouri", asa ca a murit.

Nu confunda lucrurile.

Nu pentru asta am intrat in politie.

Cand m-am inrolat, stiam ca as putea fi ucis.

Dar mai stiam si ca a fi politist nu iti da dreptul sa faci orice !

Lucien...

Cand folosesti anumite metode

te cobori mai jos decat cei pe care-i numesti scursuri.

Spune-mi, ai trimis la laborator pistolul P.38 al lui Bollec ?

Da.

- Nu ai nimic sa-mi spui ? - Nu obisnuiesc sa barfesc cu politaii.

- Ii preferi pe infractori. - Fiecare cu gusturile lui.

Infractorii nu devin o obisnuinta.

Barbatii mei nu au niciodata timp sa murdareasca asternuturile.

Vei fi acuzata ca ai adapostit un criminal.

E chiar mai bine, nu ?

Emile Buisson e un ucigas. Cred ca nu ar ezita sa te omoare.

Ar fi normal, daca l-as denunta.

Erau arme la tine acasa, si mai era si Buisson, care a ucis un politist.

Vei fi inculpata impreuna cu restul bandei.

Daca asta va face placere...

Nu, crede-ma, nu-mi face placere ca vei primi patru sau cinci ani.

Multumesc.

Ei bine, nu mai insist.

Daca nu vrei sa ma ajuti, vei ajunge la inchisoare.

Da ?

Nu e rau, nu ?

- Fratele tau va sfarsi la ghilotina. - Fratele meu nu a facut nimic !

Din nefericire, a facut.

Si curand va trebui sa alegi intre Buisson si fratele tau.

Bun. Colegul meu iti va pune cateva intrebari.

Va consemna daca refuzi sa raspunzi si, de asemenea, daca refuzi sa semnezi.

Asta e.

Singura te-ai varat in belea.

Si nimeni, in afara de mine, nu e interesat sa te scoata.

Sunteti prea dragut.

E a ta.

Te numesti Suzanne Bollec ?

Pistolul asta e al tau ?

L-am gasit la tine cand te-am saltat.

- Ai de gand sa negi asta ? - Nu l-am folosit.

Nici nu ai fi putut, era blocat.

Din nefericire pentru tine, am primit raportul balistic.

Cateva gloante din pistolul tau P.38...

le-am gasit in cadavrul numitului Alfred Thibon,

zis si Freddy Acordeonistul.

Iti spune ceva ?

A fost ucis pe 3 septembrie,

ziua in care Emile Buisson a evadat.

Nu-ti pierzi timpul.

Nu am nimic de-a face cu asta.

Dar asta nu prea conteaza.

Nu ne asteptam ca infractorii sa-si regleze conturile cu arme de jucarie.

Insa cu mica ta arma a fost ucis si politistul Schmitt,

agent de circulatie si tata a trei copii.

Fotografia marita nu lasa indoiala.

Uita-te bine la pistolul tau.

Te va costa scump, prietene Rene.

Nu e al meu !

Nu trebuie sa urli.

I l-am aratat surorii tale.

L-a recunoscut.

Ma indoiesc. Ea nu stie nimic despre arme.

Atunci, explica-mi de ce il aveai la tine.

Cand ma pregateam sa sterg putina am luat primul pistol de pe masa.

Dar nu e al meu.

Atunci, e al lui Emile Buisson, nu ?

- Nu Emile Buisson era cu noi. - Oh, da. Adevarat, asa este.

- Era un anume... cum i-ai spus ? - Muller.

Exact, Muller.

Inseamna ca e arma lui Muller.

Ma iei de prost ?

- Nu va deranjeaza melcii, sper. - Sunt foarte buni.

Un brigadier de la politie ni i-a adus de la tara.

Maine e duminica.

Nu vreti sa ne insotiti la mesa de la biserica,

domnule Chabert ?

Preotii... Cred ca nu va plac prea mult preotii.

Ai avut noroc.

Ma bucur sa te vad.

Mi-ai adus marfa ?

Vreau sa-mi mai procuri si o grenada.

O grenada militara defensiva.

Ce vrei sa faci cu ea ?

Sa-l arunc in aer pe primul politai care-mi iese in cale.

- Am trecut pe la Armean. - Si ?

A disparut de doua zile, impreuna cu bijuteriile.

La ce te gandesti ?

Doctorul va cere sa nu stati prea mult. E la numarul patru.

Mirosi a politai de la o posta. Ia loc.

Dragut ca ai trecut sa ma vezi.

Ma cam plictisesc aici, imi lipsesc colegii.

Cum te cheama ?

Ai inversat rolurile, Jean-Baptiste.

De ce trebuie ca intotdeauna politistii sa puna intrebarile ?

Tu esti faimosul Borniche ?

Bravo.

Am auzit ca la micul dejun mananci gangsteri la gratar.

Sa vorbim despre hanul Arbois si despre agentul Schmitt.

Nu avem mult timp. Probabil ca esti obosit.

Nu ma simt asa de rau. Ramai cat vrei.

Rene Bollec a marturisit. Sunt aici doar pentru formalitati.

Ai o tigara, Borniche ?

Pe asta o fumez mai tarziu, in timp ce ma gandesc la tine.

Multumesc, pustiule. Ai si un foc ?

Cum ai spus ca-l cheama pe tip ?

Bollec. Rene Bollec.

Numele asta nu-mi spune nimic.

Dar pe fratele tau il cunosti ?

Am citit in ziare ca a evadat.

Iti spun, problema lui e ca a avut un anturaj rau.

Alfel, nu ar fi facut rau nimanui, nici macar unui politai.

Da, nu ma indoiesc.

Pe 3 septembrie eram in Dijon la sora mea. Poti verifica.

Sper sa ai un alibi mai bun in fata Curtii cu Juri.

Asculta, Borniche, nu vreau sa te fac sa-ti pierzi timpul.

Am 52 de ani. N-o sa cad acum in capcanele tale. Nu stiu nimic. Nimic !

Mi-am pierdut memoria in 1937. Acum se fac exact 10 ani.

Tocmai s-a implinit termenul de prescriere.

Daca ai inteles bine asta, inseamna ca ai inteles totul.

Pleci deja ?

Da, am inteles totul, nu am nevoie de declaratie scrisa.

- Poftim. Sunt belgiene. - Multumesc, politaiule.

In fond, nu esti baiat rau. Sa mai treci sa ma vezi.

Iti voi povesti despre camarazii din Indochina. Va fi instructiv.

Asta e treaba judecatorului de instructie Boissenade.

Vei vedea. E un tip foarte serios.

Ar fi fost culmea ca justitia franceza sa se afle in mainile unor clovni.

La revedere, Borniche.

Daca te intalnesti cu Emile, saluta-l din partea mea.

Daca ai ocazia.

Pune-ti mainile pe bar, Raymond.

Ce s-a intamplat, Emile ?

Unde sunt bijuteriile ?

La Armean, le studiaza.

- I-am spus fratelui tau. - Stii unde e fratele meu ?

- Poate ai auzit la radio. - Nu.

Tocmai am coborat.

M-am culcat tarziu.

- Ticalosule ! - Emile !

Raymond ? Raymond !

Borniche, Siguranta Nationala.

E Raymond Pelletier, proprietarul. A fost impuscat in spatele barului.

A fost Buisson, nu-i asa ?

Eram sus. N-am vazut nimic.

Am coborat cand am auzit impuscaturile.

A fost aici, nu ?

A venit saptamana trecuta ca sa vorbeasca cu Raymond, nu ?

Raymond era un om cinstit.

E dezgustator sa ucizi pe cineva astfel.

Buisson e nebun. Nu ai ce sa-i mai faci.

- Cine mai era cu el ? - Lasati-ma in pace.

Nu credeti ca ajunge ?

Cu cine a venit saptamana trecuta, Mado ?

Cu fratele lui si...

Si ?

Cu Mario.

Un italian.

Are o prietena.

Se prostitueaza langa statia de metrou Strasbourg Saint-Denis.

Stii cum o cheama ?

Jenny.

- Asta e tot ce poti sa-mi spui ? - Nu e suficient ?

E o blonda. Poloneza.

Multumesc, Mado.

Poloneza ta are o intalnire, va trebui sa-ti cauti alta.

- Asteptati, tocmai a urcat, o sun. - Nu, nu.

N-am venit s-o intalnesc pe ea.

Pe Italian il vreau.

Cine e asta, Italianul ?

Asculta, n-am timp de pierdut. Mario Italianul,

nu ai auzit de el ?

Ba da, insa nu l-am vazut niciodata.

Fa tot posibilul sa te vezi cu el.

Altfel, iti inchid spelunca.

Iar pe tine am suficiente motive ca sa te bag la zdup.

Ce zici de planul asta ?

Dar nu vine niciodata aici, va jur.

Il gasiti mai degraba vizavi de Etoile.

I se poate telefona pe strada Troyon, la barul "Calanques".

Stiam eu ca abia astepti sa-ti ajuti justitia tarii.

Daca Mario Italianul a facut ceva cu adevarat rau,

e normal sa ajut si eu un pic.

E normal.

Uite.

- Buna seara. - Camera patru.

Nu uita de bacsis, scumpule.

Haide, haide.

Ajutor ! Ajutor ! Am fost jefuit !

Ce naiba ai ? Esti nebun ?

- Ma suni la "Calanques" ? - Te sun la "Calanques".

Am venit sa va fac patul.

Nu ti-am cerut sa-mi faci patul.

- Ce cauti aici ? - Nimic. Doar ca acum stiu cine sunteti.

Nu vreau decat sa va ajut.

Dispari de aici, dispari si sa nu te mai vad niciodata !

EMILE BUISSON LA PRIMA SA ARESTARE

Asteapta-ma la capul strazii. Am ceva de facut.

- Sa nu dureze mult. - Zece minute, nu mai mult.

- Sa nu pierdem inceputul. - O sa ajungi la film.

Buna seara, Ange.

Buna seara, domnule Inspector.

Nu vreau decat un martini.

- Ce s-a intamplat, Ange ? - Nimic, totul e bine.

Nu mi se pare.

Imi e putin rau. Probabil am mancat ceva stricat.

Ai grija de sanatatea ta, Ange.

Ar fi pacat sa te imbolnavesti iar atat de repede.

Il cunosti ?

Nu.

E un italian.

Mi s-a spus ca vine des aici.

Vi s-au spus minciuni, domnule Inspector.

Barfe rautacioase.

- A facut ceva rau italianul asta ? - Nu...

Gandeste-te bine, cand cauti pe cineva e intotdeauna spre binele lui.

Asta e adevarat.

Nu, va rog, domnule Inspector, ma jigniti.

Atunci, te jignesc.

Pe curand, Ange.

O seara buna.

Emile...

Stii cine tocmai a plecat ?

Un politai.

Da, insa nu orice politai, ci Inspectorul Borniche.

Ce voia ?

Sa stie daca Mario vine pe aici.

Interesant.

La naiba.

Am avut trac.

Trebuia sa ma previi, Ange. L-as fi impuscat pe "amicul" tau.

Gloantele provin din acelasi Colt 45.

Deci ?

Deci e aceeasi arma cu care au fost ucisi Pelletier si casierul de la banca.

Din nou Buisson.

Roger, vor sa asculti benzile.

Am cerut sa fie ascultat telefonul din barul Calanques.

Un complice al lui Buisson primeste apeluri acolo. Nu se stie niciodata.

Bine.

Multumesc, domnule Legal.

Ce vreme. Mai lipseste zapada.

Avem alta inregistrare.

Cineva l-a sunat pe Mario.

Cu siguranta e Buisson.

Nu mai veni la Marcel, m-am mutat la Marie.

Maine, la ce ora ?

La ora 5:00, parcul Bois de Vincennes, cum vii dinspre Champigny.

Unde, mai exact ?

La bifurcatie, in spatele chioscului galben.

- Cu ce masina vii ? - Un Simca 8 negru.

Salut, Mario, pe maine.

Roger, pleaca.

Lasa-l. Il prindem la Calanques. Daca vede ca e urmarit, s-a terminat.

Nu voi intelege niciodata. Ne riscam pielea sa-i incoltim pe tipi,

iar atunci cand o facem ii lasam sa plece.

L-am asteptat mai mult de o ora.

E ciudat ca nu a aparut.

Uneori se razgandeste fara sa anunte.

Pune-te in locul lui. Cand esti urmarit devii precaut.

Trebuie sa mergem la uzina, in Saint-Denis.

Nu avem mult timp de pierdut. Marti e ziua de plata.

Da, e urgent.

Domnilor.

Salut.

Jeannot, prietenul de care v-am vorbit pentru urmatoarea noastra afacere.

- Chiar nu mai inteleg, Emile. - In legatura cu intalnirea ?

Iti explic mai tarziu.

- Domnisoara. - Vin.

Eu fac cinste.

- Se pare ca au mancare buna aici. - Foarte buna.

Nu ma asteptam sa te vad aici.

Vezi tu,

nimeni nu se asteapta sa ma mai vada. Uneori, totusi, apar.

Explica-mi, Emile, ce vrei sa spui ?

Nimic.

Ma amuz putin.

Imi place sa mai rad din cand in cand.

Paulo mi-a spus ca mananci ades aici, asa ca am trecut la intamplare.

Voi comanda un pate pentru inceput.

- Si eu. - La fel si eu.

Si eu.

O seara buna, domnilor. La revedere.

Bun. Acum va invit sa mai bem o sticla la mine.

Unde, la tine ?

In Ville d'Avray. Am un local pe drumul spre Versailles.

Eu nu pot, am o intalnire cu o fata, dupa ce iese de la serviciu.

Poate sa astepte. Nu e rau ca fetele sa mai astepte.

Nu poti refuza un pahar.

Bine.

Sigur e aprinderea.

Eu o sa ma usurez.

Nu e o idee rea.

Deci asa, Italianule !

Ce naiba faci, Emile ?

Te-ai nascut cumva in Anul Sobolanului ?

Esti nebun ?

Ticalosule.

Nu te amesteca.

Paulo.

Italianul era informator.

N-am avut timp sa te avertizez.

M-am dus la intalnirea din dupa-amiaza asta si politaii erau acolo.

Asa, nu va mai palavragi la politie.

Sa plecam. Repede.

Grabeste-te !

Repede, repede !

Ticalosul.

"Un muncitor, fost membru al Rezistentei, victima a ucigasului Emile Buisson.

Tovarasul nostru Guegan si-a pierdut viata din cauza capitalismului.

In timp ce Politia domnului Jules Moch il reprima pe minerii din Pas de Callais,

Emile Buisson este inca in libertate si ucide fara remuscare muncitori nevinovati.

Ce fac "detectivii Maigret" din Siguranta Nationala ?

Unde sunt acei politisti pe care

o anumita presa de senzatie ii numeste "supermani" ?"

Asta e pentru Borniche.

Daca il ataca pe Jules Moch, domnul Jules ne va ataca pe noi.

In plus, cu sindicatul C.G.T. in climatul actual, iese ditamai circul.

- Unde e Borniche ? - E ziua lui libera.

Ii arat eu lui zi libera ! Va arat eu voua, tuturor !

Banda de incapabili ! Cazul Buisson e inchis !

Va retrag de la el.

Henri, telefoneaza acasa la Borniche.

Da, grabeste-te.

Alo ? Da.

Buna dimineata, domnule Comisar. Da, e aici, vi-l dau.

Roger. Roger, e pentru tine.

- Cine este ? - Seful tau.

Alo ?

Buna dimineata, domnule Comisar.

Nu puteti sa faceti asta.

Stiti bine ca am facut tot ce mi-a stat in putere.

Bine.

Nu, nu, cum doriti.

Cred doar ca as fi avut mai multe sanse sa rezolv cazul decat inspectorul Degreffe.

Ne vedem maine, domnule Comisar.

Ce voia ?

Mi-a retras cazul Buisson.

Si te-a trezit ca sa-ti spuna asta ? E bolnav.

E functionar. Ii e teama de superiorii sai.

Nu e posibil sa te lasi calcat asa in picioare.

Da.

Cateodata...

Cateodata, ce ?

Mi-ar placea sa fiu Emile Buisson.

Pentru numele lui Dumnezeu !

Gasim 10,000 de tichete de masa in imprimeria dumneavoastra

si tot atatea bonuri de benzina si nu stiti nimic ?

Cumva diavolul a venit sa le fabrice noaptea ?

Mai sunt si angajatii, ar trebui sa verificati si pista asta.

Reusita treaba.

Haideti.

Fiti rezonabil.

Daca nu, vom sfarsi prin a ne supara.

Roger, trebuie sa vii cu mine.

S-a gasit un cadavru in padurea de langa Versailles.

Seful ne-a desemnat pe noi.

Ce amabil.

Bun, va las cu domnul.

Va sfatuiesc sa nu ne faceti sa ne pierdem timpul.

Nu am gasit nimic in imprejurimi. Pare sa fie o reglare de conturi.

Sa-l intoarcem cu fata.

Roger !

Vino sa vezi.

Pare sa fie Italianul.

Mario ?

Sunt sigur.

Sa fiu al naibii.

Ce zici de norocul asta ?

- Il cunosteati ? - Da.

Stiu si cine l-a ucis.

Minunat !

Acum va amestecati si in treaba noastra !

Mai redu putin din volum.

De ce ? Ce doriti ? Aveti mandat ?

Mandat sau nu, trebuie sa vii cu noi.

Nu vin cu voi ! Nu am solicitat asa ceva !

- Tipul ala e logodnicul tau ? - Da.

Jenny, noi il cautam pe asasinul lui Mario. Atat.

Mario ?

Putin imi pasa pe el !

Nu am nimic de-a face cu el. Daca a fost ucis e treaba lui.

Eu l-am parasit acum mai bine de un an.

Va inchipuiti ca-i platesc eu o inmormantare clasa intai la Madeleine ?

Poate ca ii cunosti prietenii.

Nu cunosc pe nimeni ! Si nu mai am nimic sa va spun !

Nu mai am nimic de dat, decat fundul meu ! Va ajunge ?

Cum doresti, Jenny. Cu prima ocazie, ne vom aduce aminte.

Chiar asa ! As prefera politistii...

aurolacilor.

De ce razi, mizerabilule ?

De fapt,

nu il cunosteai si tu

pe Mario Italianul ?

Nu, n-as putea spune.

Dar pe amicii lui ?

Nu i-am vazut niciodata pe prietenii lui.

Nu ai vazut niciodata pe nimeni cu el in barul de vizavi ?

Nu, va jur, domnule Inspector.

Asta e incalzirea.

- Ochelarii mei. - Nu trebuie sa vezi.

Trebuie doar sa vorbesti.

Lepadatura.

Deci ?

Deci ? Cu cine se intalnea Mario Italianul ?

Daca nu ne spui nimic, te arestam pentru proxenetism la domiciliu.

Intelegerea pe care o ai cu Brigada de Moravuri nu-ti va fi de ajutor !

Dar nu stiu, nu stiu.

- Uneori venea impreuna cu Paulo. - Paulo ?

Paulo si mai cum ?

Dinamita, e un tip... nevasta lui e bolnava.

- Are sifilis ? - Nu, TBC. E la un sanatoriu.

Scuipa sange.

- Unde locuieste Paulo Dinamita ? - Nu stiu ! Nu stiu.

Cu siguranta il gasim in arhivele noastre.

Vino.

"Alias Paulo Dinamita."

"Este inregistrat intr-un dosar special de lupta impotriva banditismului."

Paul Roubier, zis si Paulo Dinamita. Nascut pe 29 martie 1904.

Ar putea fi o pista buna.

- Ei ? - Priveste.

A luat parte la jaful de pe Victoriilor, in '42, impreuna cu Buisson.

Au fost eliberati din lipsa de probe.

Strada Victoriilor sau strada Victoriei ?

Strada Victoriilor.

Emit un ordin de cautare.

Nu, trebuie doar sa-i gasim sotia.

Ce este ?

Nu fi trista.

Pe saptamana viitoare.

- Ma duci pana la Paris, Roubier ? - Ce doresti ?

Nu facem parte din acelasi club, insa tot putem discuta amandoi.

Conducerea uzinei Pacra ofera un milion oricui ajuta la prinderea asasinului.

Asasinul este Emile Buisson.

Ai lucrat si pentru mai putini bani.

Pune-ti mintea aceea necinstita la contributie.

E dezgustator ceea ce faceti.

Daca nu accepti, va fi si mai dezgustator.

Pentru a-ti salva sotia ai nevoie de streptomicina.

Iti voi procura streptomicina din Statele Unite, iti promit.

In numele lui Dumnezeu, doar nu eziti intre un ucigas ca Buisson si viata sotiei tale ?

Inca ceva.

Stiu ca erai prieten cu Mario Italianul.

Emile l-a ucis. L-a ucis degeaba.

Italianul nu era informator.

A facut o greseala domnul Emile. Iar noi vom raspandi stirea asta.

Insa, in caz ca nu cooperezi,

sunt sigur ca ai participat la ultimele jafuri ale lui Emile.

Si o voi dovedi.

Te voi baga la carcera intre 15 si 20 de ani.

Nu-ti vei mai vedea vreodata sotia.

Sunt dezgustat de mine insumi.

Si eu la fel.

Dar nu avem de ales,

nici unul, nici celalalt.

- Salut. - Salut.

Am un pont, o administratie financiara la Versailles. O gramada de bani.

- Cat ? - Intre 12 si 15 mii.

Si ascunzatoarea ?

Am gasit ceva pe valea Chevreuse, un han. Il cunosc pe patron.

As vrea sa-mi aduci si un pistol.

Al meu e marcat. Trebuie sa-l arunc in canalizare.

- Iti aduc un pistol. - Un P.38, daca poti.

Intotdeauna mi-au placut P.38.

Poftim ? Un revolver pentru Buisson ?

Ai innebunit, Borniche ?

Realizezi ce ceri ?

Un P.38,

daca e posibil.

Un P.38 ?

Da. Prefera P.38.

Dar daca-i oferim un Colt, spre exemplu ? Se va supara ?

Da. Domnule Comisar, ii cunoasteti temperamentul.

Asculta, Borniche. De data asta ai intrecut masura !

Ai revenit la conducere in ancheta cazului Buisson.

Mi-ai montat un scenariu ridicol !

Ba sa ma scuzati, domnule Comisar.

Mi-ati incredintat anchetarea unei crime in apropiere de Ville d'Avray.

Sunt eu de vina ca ancheta asta m-a condus inapoi la Emile Buisson ?

- Te-ai ferit sa-mi spui de la inceput. - Voiam sa fiu sigur.

Ce convenabil.

In fine,

acum ii platim vacanta domnului Buisson intr-un han de pe valea Chevreuse.

Si, in plus, vrei sa-i furnizezi o arma cu care sa traga in noi ?

Chiar asa.

Stii, asta devine o mare gluma.

- Am gasit un P.38 pentru Buisson. - Da ? Unde anume, domnule Inspector ?

E o amintire din comandourile franceze.

Daca se intampla ceva, Borniche, te voi inchide si pe tine.

M-ai auzit ?

Perfect, domnule Comisar. Respectele mele.

Poftim.

Da.

Salut.

Nu a fost usor.

Am glumit, Paulo.

Administratia de finante ?

Jeannot studiaza problema.

Spune-i sa se grabeasca putin, pentru ca ma plictisesc de moarte aici.

E vremea sa plec din Franta.

Mi-ai adus ziarul ?

Fir-ar sa fie.

Daca guvernul nu ma lasa in pace,

le voi da nemernicilor motive mai serioase de grija decat grevele astea.

- Seful nu e aici ? - E inca la Lyon, la cazul cu bijutierii.

A telefonat ca se intoarce la pranz.

- Bun, va trebuie sa plecam fara el. - Imposibil, se va infuria.

Se va infuria, dar treaba sta asa: e acum ori niciodata.

- Asteptati o clipa. - Ai anuntat jandarmeria locala ?

Nu. Daca Buisson suspecteaza ceva, nu il vom prinde in viata.

In plus, Roubier m-a prevenit, are intotdeauna o grenada defensiva la el,

ca sa se arunce in aer daca e nevoie.

Esti complet nebun, Roger. Ne asumam un risc maxim si nu suntem acoperiti.

Nu e regulamentar sa nu prevenim jandarmii. Ca sa nu mai zic de sef.

Ai uitat ca suntem si noi functionari ?

Asculta, nu te oblig sa vii cu mine.

- Alfonse. - Da, domnule Inspector ?

- Pune asta pe biroul domnului Comisar. - Imediat, domnule Inspector.

- Ai comandat o masina ? - Da, ne asteapta una special.

HANUL MAMA GASCA

Sunteti in regula ?

Buna ziua.

Alimentati 15 litri, va rog.

Roger, e pe partea cealalta.

- Putem lua micul dejun aici, doamna ? - Da, domnule. Avem un restaurant.

Perfect !

Dejunam aici.

Asa, putem ajunge la clinica la ora 16:00.

- Pot parca acolo ? - Bineinteles, domnule.

"Iau micul dejun impreuna cu Emile Buisson la han."

"Veniti sa beti o cafea. Respectele mele, Borniche."

Dumnezeule !

Ce face ?

Se uita la masina.

Bine ca sta afara. Am emotii.

- Esti bine ? - Cam nervoasa, dar sunt bine.

- Daca doriti sa va asezati. - Da.

- Alegeti. - Acolo.

Bine.

- Va las meniurile. - Multumim.

Va recomand coq au vin, e specialitatea casei.

Pentru mine e perfect coq au vin. Dar aduceti-mi aperitive, mai intai.

- Si mie. - Nu, multumesc.

Va aduc aperitivele si o sticla de vin de la noi de la tara.

Da, multumim.

Lucien...

Robert.

Ce este ? Se spune ca muzica imblanzeste bestiile.

Cantati bine.

Astfel de piese, nu si Chopin.

Imi plac mai mult astfel de piese.

- Stiti si altceva de la Edith Piaf ? - Da.

- Poftiti, domnilor. - Multumim.

- V-ati hotarat, domnule ? - Da.

Coq au vin.

Vino sa mananci, Catherine. Suntem deja in intarziere.

Va multumesc, domnisoara.

Iertati-ne, domnule.

Doar nu aveai de gand sa-i tii un recital.

Are ochi frumosi.

Incepi sa imbatranesti, Roger.

Terminati.

Pot sa ma asez la masa, doamna ?

- Vine inapoi. - Mananca si nu te mai intoarce.

Cred ca "Le Caporal Epingle" ar trebui sa castige premiul Goncourt.

L-ai citit ?

L-ai citit ?

Nu prea am timp de citit

cu toate grevele astea.

Premiile literare sunt antestabilite de editori.

Sefule, vinul !

Scuzati-ma, uitasem.

Pardon.

Ar trebui sa sunam la clinica.

Da, probabil.

- Putem sa sunam de aici la Rambouillet ? - Bineinteles, domnule. Ce numar doriti ?

- 432. - 432 Rambouillet.

Alo, aici hanul "Mama Gasca". Buna ziua, doamna.

As dori 432 Rambouillet, va rog. Multumesc.

- Pofta buna, domnule Rommier. - Multumesc.

Da ?

Va rog, nu inchideti.

Domnule, numarul dumneavoastra nu exista.

Cum asa ?

E numarul clinicii "Ambroise Pare".

Asteptati.

Alo, e clinica "Ambroise Pare" ?

- A facut o greseala ? - Alo, "Ambroise Pare" ?

Doamna Mercier ?

Da. Sunt doctorul Le Garrec.

Da, da, suntem putin in intarziere.

Anuntati-l pe director ca vom fi acolo la ora 16:00.

Da, suntem pe drum.

Asa este, da.

Foarte bine, doamna Mercier.

La revedere.

- Se face cocosul ? - E aproape gata.

Sa-l gustati. Este specialitatea ei.

- As dori niste paine, va rog. - Oh, da. Imediat, domnule.

Scuzati-ne, sotia mea a uitat.

- E totul in regula ? - Perfect.

S-a terminat, Emile !

Grenada ! Dumnezeule !

Politia.

Ce a urmat a fost doar rutina politieneasca.

Buisson a fost intemnitat la inchisoarea Sante, iar eu am condus interogatoriul

in fata Comisiei Rogatorii formata din judecatori de Instructie.

De doua ori pe saptamana trebuia sa-l ridic cu o masina de la inchisoare,

dimineata devreme.

- Buna dimineata, domnule Borniche. - Salut, Emile.

Si incetul cu incetul, fara sa vrem,

ceva curios s-a infiripat intre noi.

Prietenie ar fi un cuvant mare, dar am devenit un fel de colegi.

Aproape ne intelegeam unul pe altul,

mai ales cand vorbeam despre ploaie sau despre timpul frumos.

MINISTERUL DE INTERNE

- Intoarce-te dupa el la ora 18:00. - Foarte bine.

Si iata, Emile s-a instalat confortabil.

Cu mana sa libera si-a turnat un pahar de Bordeaux.

Cumparasem o sticla pentru el.

Si-a scos din buzunar ochelarii cu rama groasa

si a inceput sa citeasca ziarul Le Figaro de pe masa.

Era ora 11:00.

Pana la 12:30 nu l-am interogat.

Am citit rapoartele. Intre noi era liniste.

Emile citea, in special stirile.

De ce citesti intotdeauna doar Le Figaro ?

Din obisnuinta.

Cand esti pe fuga, nimeni nu suspecteaza un om care citeste Figaro. E prea serios.

La ora 14:00, au inceput lucrurile serioase.

Teancul de dosare despre domnul Emile masura un metru si jumatate inaltime.

Era acuzat de 36 de omoruri si atacuri.

Un dosar prea bogat.

A trebuit sa parcurg totul ca sa pot separa adevarul de minciuna.

Emile a marturisit totul, mai putin crimele.

Cu toate acestea, aveam dovezi zdrobitoare impotriva lui.

Marturii de nezdruncinat

si mai ales povestea acelui P.38, care ii atarna de gat ca o piatra de moara.

Incepem, Emile ?

Sa incepem, domnule Borniche.

Intalnirile noastre au durat mai mult de un an.

O singura data mi s-a aratat adevaratul Emile Buisson.

In ziua in care am vorbit de Paul Roubier, zis si Paulo Dinamita.

Tipului asta, domnule Borniche,

mi-ar placea sa-i tai gatul cu un ferastrau

si sa ma opresc din cand in cand ca sa-i aud gemetele.

Ma tem ca nu vei avea ocazia, Emile.

Da.

Pacat.

Un timp indelungat am ramas in tacere, privindu-l pe Buisson

nemiscat pe scaunul sau, cu bratul drept atarnat in catusa.

Mi-am spus in gand: "Emile are curaj".

Condamnat la moarte de Curtea cu Juri a Departamentului Seine,

Emile Buisson a fost executat pe 28 februarie 1956.

Traducerea :nenea_hartia@yahoo.com sincronizare neaion@yahoo.com