Original subtitles

Traducerea și adaptarea realizate de Gicu

SIMPLU CA SYLVAIN Scenariul și regia: Monia Chokri

Dar despre ce tot vorbești?

Suntem într-un colaps antropologic.

Exact asta spun și eu!

Chiar cred că omul...

Ființa umană.

Omul cu o mare.

Da, asta-i o nuanță importantă.

Oamenii sunt niște paraziți.

Nu mai strigați!

Ascultă-mă...

Un parazit, un organism care își distruge mediul.

Noi am fost mereu astfel.

Ființele umane se schimbă ca să supraviețuiască.

Toate problemele de adaptare au fost rezolvate.

Amenințarea vine din noi, din capacitatea noastră de distrugere.

Suntem la finalul proiectului.

Omul distruge ca să creeze

- și altfel să construiască. - El este în principiu bun.

Umanistule!

Intențiile lui sunt bune.

Mulțumesc, Jean-Jacques Rousseau.

Eu nu vorbesc de moralitate, bună sau rea.

Nu înseamnă nimic, toate astea.

Binele, răul, toate sunt foarte vagi pentru mine.

Să nu te trezești sâmbătă pentru cursul de dans al fetelor,

pentru că ai băut prea mult cu o seară înainte.

Asta se încadrează în categoria rea.

Nu are nicio legătură, tu ai citat din filmul Ghostbusters.

Și uneori... mă trezesc.

Asta-i o minciună flagrantă.

Încă mai este o morală, a valorilor universale.

- Omorul. - Nu, nu omorul!

În multe țări, crima este legitimată.

Pedeapsa cu moartea în Statele Unite,

în China, Egipt, India...

În India!

Cum poate ucide un popor care a inventat vegetarianismul?

Nu a fost inventat în India.

Provine din Antichitate.

Pitagora era vegetarian.

Xavier este setat pe apărare.

Vreau doar să spun că

toate acțiunile noastre dăunează mediului.

Începând cu respirația.

Negăm dispariția noastră.

Noi doar ne amânăm moartea, care este iminentă.

Este sfârșitul conferinței, mulțumesc.

Sunt doar un parazit.

Permiteți-mi să v-o prezint pe Joséphine.

- Bună seara. - Xavier, Sophia...

- Bună seara. - Bună seara.

- Pe el îl cunoști. - Evident.

- Ce mai faci? - Bine, mulțumesc.

Joséphine este mama lui Victor, noi mai înotăm împreună.

Înotăm trei lățimi de bazin și bem mult vin...

Tu ce mai faci? Noi vorbeam despre valorile universale.

O să vă ascult... nu mă deranjează.

- Josephine divorțează. - Îmi pare rău.

Vreau să termin odată cu toate actele administrative.

Este complicat.

Am nevoie de un avocat.

Te pot ajuta eu, am un prieten specialist

- în drepturile familiei. - Da?

Asta m-ar ajuta foarte mult. Deoarece mă simt neajutorată.

- Mamă! - Dragul meu! Te simți bine?

- Eşti frumos. - Astăzi ai fost foarte înțelept.

O să conduc eu?

Ești neîndemânatic!

Nu am făcut-o intenționat!

Nimeni nu varsă băutura intenționat.

Doar că este neplăcut.

Ai înnebunit, este doar o băutură!

Femeile sunt nebune.

Mama care a înnebunit săturându-se să vă audă țipând unul la altul.

În timp ce voi vă jucați,

alți copii înoată în Marea Mediterană!

- Înoată? - Eu nu înot...

Ai tu grijă de fiicele tale!

Îți voi cumpăra același model.

- Care este marca? - Las-o baltă!

Eu mă duc să fumez.

M-am săturat, mă duc să fumez.

O să merg cu tine, dar nu mai am voie să fumez.

Jos cu Xavier...

Tutunul îți este interzis.

Îmi lași numărul tău de telefon pentru...

Dragoste?

Cum?

Dragostea este singura valoare universală.

Te simți în stare să conduci?

Nu ar trebui să conduc prea repede.

Am impresia că Françoise, starea ei este...

suprasolicitată.

Parcă este zdrobită de viața de familie.

Ce legătură are familia?

Sunt și copiii lui Philippe. Și el gândește destul de mult.

Evident că el are mai mult timp. Nu are niciodată grijă de copiii lui.

Să ai copii în vremurile noastre,

ce idee înfricoșătoare.

Ei fac dragoste de trei, patru ori pe săptămână.

Dar se ceartă tot timpul.

Eu prefer să nu mă cert.

Fă tu aprovizionarea, mâine poți merge direct la cabană.

Nu vii cu mine?

Nu, am o conferință la Ottawa.

Ai spus că are loc săptămâna viitoare.

- Nu am spus niciodată asta. - Ba da.

Îmi pare rău.

Nu-i așa de grav.

Și despre ce o să vorbesc? Eu nu știu nimic despre construcții.

- Nici nu-l cunosc. - Vei asculta.

Dar în doi era mult mai bine...

- Nici eu nu știu nimic despre asta. - Vorbești cu o necunoscătoare...

Nu mă interesează munca lui.

Gata, acum mă simt neliniștită.

SIMPLU CA SYLVAIN Scenariul și regia: Monia Chokri

Nu-mi spune că nu ai observat.

Ce anume?

Frumusețea incandescentă a franțuzoaicei.

Chiar n-am observat.

Nu crezi că este deloc frumoasă?

- Nu arată rău. - Nu arată rău?

Ea este foarte frumoasă. Chiar genul tău.

Am un prieten care este avocat specializat în drepturile familiei.

Cine?

Nu-i important cine este!

Ea nu te atrage?

Aceasta este o întrebare capcană.

Nu este o întrebare capcană.

Nu mă deranjează deloc.

Nu te-ai culca cu ea?

Într-o situație de supraviețuire, dacă ați rămâne doar voi doi pe Pământ.

Dacă am rămâne doar noi doi,

aș fi foarte surprins să fiu ultimul,

din moment ce nu știu să schimb nici un bec.

Apropo, de ce aș rămâne ultimul supraviețuitor?

Ar fi foarte anxios.

Eu nu am capacitatea să fiu ultimul om.

- Te autocompătimești! - Aș prefera să-l văd pe...

Nu știu...

Pe starul de la TV, care vizitează orașe groaznice!

El ar fi un bun supraviețuitor. Așa ar avea mai mult sens.

Crezi că oamenii au studiat

în noţiunea de educaţie a lui Diderot cine va supravieţui? Nu!

Sunt cei care fac fitness, care au arme.

Tu și cu mine suntem primii care am muri.

Te-ai culca cu ea.

Poate.

Da, poate.

Fiind foarte băut. Acum ești mulțumită?

- Noapte bună. - Noapte bună.

- Te iubesc. - Și eu te iubesc.

Îmi pare rău.

- Îmi cer scuze pentru întârziere. - Nu-i nimic.

Mai avem o lucrare în apropiere și locuiesc nu foarte departe.

Nu mai contează.

Să mergem să ne uităm.

Cum a fost drumul?

Uitați-vă cum sunt toate! Așa nu este bine.

Eu aș schimba totul. De-a lungul plintei.

Când îngheață, nu o să fie bine. O să curgă apa.

Uitați-vă, nu arată deloc bine.

S-a scurs apa, totul a mucegăit.

Trebuie să scoateți totul, materialul este moale. Trebuie făcute niște instalații sanitare.

Nu s-a mai făcut nimic de la construcție. Cam din anul 1940 sau 1942...

Majoritatea caselor din zonă au fost construite în jurul anului 1942.

Sub acest covor trebuie să fie o podea frumoasă din lemn.

Trebuie să schimbați cablajul electric dacă nu doriți să ardeți de vie.

Să ard de vie? Cum adică?

- Ce șemineu frumos! - Să ard de vie?

Trebuie să-l curățați. Inspectorul nu v-a spus?

Partenerul meu a fost cel care a făcut evaluarea.

- Cine? - Xavier.

Nu, Xavier, el este iubitul meu... partenerul meu.

Cel care...

El se numea ceva cu JL...

- Boivin! - Boilard?

El nu cere mult, dar este o pacoste de om.

- Vai! - Ce mai este?

Aici a lucrat vreun tâmplar.

Sunt furnici la ferestre.

Să luați în calcul și acoperișul,

dacă nu vreți să cadă peste dumneavoastră.

Cu cât ați cumpărat-o?

Cu 770.000.

- Liniștiți-vă. - Scuzați-mă.

Glumeam.

În sfârșit, este adevărat că trebuie să o refacem.

Doar că sunt multe de...

Este mult în același timp.

Scuzați-mă.

Să ieșim puțin afară.

Să mergem și să respirăm.

Îmi cer scuze.

Sunt ridicolă!

Înțeleg, uneori suntem mai obosiți.

O să vă fac un preț redus. Nu mă deranjează,

găsesc eu o soluție. O vom rezolva.

Am crezut că va fi mai simplu.

Toate astea, sunt prea multe.

Atunci, strigați.

Strigați! Vă veți elibera gândurile.

Eu când îmi pierd cumpătul, țip.

O să vă simțiți bine, încercați.

Sunteți cam ruginită, dar așa-i mai bine decât nimic.

Să bem o bere?

Trebuie să cunoașteți oamenii de pe aici.

Vă aștept în furgonetă.

Nu am fost bun la școală, am renunțat repede la ea.

Am ajuns să lucrez în construcții.

Urăsc să am un șef, mi-am deschis propria afacere

și așa trăiesc...

De șapte, opt ani.

Tu ești din Montreal? Ești franceză?

După accentul tău.

Provin din Quebec, poate asta este.

Locuiesc în Montreal de douăzeci de ani.

Este frumos Quebec. Este romantic.

Am petrecut un weekend acolo cu o fostă iubită.

Ne-am plimbat cu trăsura, am mers la un restaurant șic italian

unde erau vreo trei chelnerițe.

A fost o altă epocă.

Decorul este romantic.

- Scuzați-mă. - Ce doriți?

Ați putea da sunetul mai tare?

A fost cântecul meu favorit, când eram copilă. A fost mult timp.

Am dansat odată pe el cu Guillaume Bourbonnais.

Era prea bărbătesc pentru un băiat de doisprezece ani.

El fuma.

A fost prima mea mare dragoste.

Eu nu vorbesc bine engleza.

El cântă că va schimba ceea ce le-a distrus dragostea,

printr-o metaforă tipică de baladă.

Cam cum?

Este vorba de: Mândria ta...

a ridicat un zid atât de sus încât nu pot să trec de el.

Mândria ta a ridicat un zid... Sună frumos.

Era dispus să renunțe la superficialitate

ca să vorbească cu iubita lui.

Oamenii nu mai vorbesc între ei.

Mâncăm, cumpărăm lucruri, o casă, o cabană...

Cu siguranță este o cabană.

Am înțeles.

Dar dragostea adevărată... eu sunt prea romantic.

Vreau să fiu tot timpul cu femeia pe care o iubesc.

Să împărtășesc totul cu ea,

să construim o casă, să facem dragoste tot timpul,

să ne plimbăm prin pădure cu copiii noștri, să îmbătrânim împreună cu ridurile noastre.

Doar să fim buni unul cu altul.

Ar trebui să fie simplă, iubirea.

Tu nu ai o prietenă cu care să cumperi lucruri?

Mai multe, da!

El este o nucă tare, Sylvain.

Mai lasă-mă.

Nouă ne place aici.

Logodnica mea ar vâna și pescui.

În natură.

Nu în seara aceasta. Mă întâlnesc cu vecinii mei.

În afară de Michel, nu sunt mulți oameni pe aici.

Nu te mai supăra, există o fecioară.

Vom arăta ca niște țărănoi.

Știu că eu nu sunt Guillaume Bourbonnais,

dar ai fi de acord să fumezi o țigară cu mine, domnișoară?

Plăcerea este de partea mea.

Mulțumesc.

Va fi bine?

Vei fi singură în pădure.

Mi-e foarte teamă, dar...

trebuie să mă obișnuiesc.

Pot să rămân în camioneta mea ca să te protejez.

Ei bine...

Vino!

Ce ai făcut?

Nu. nu. nu. Sunt grea. Sunt foarte grea.

Nu crezi?

Am oase tari.

Când eram mică, când eram copil,

mama a spus că oamenii credeau că sunt foarte drăguță.

Dar când mă ridicau, eram foarte grea.

- Nu crezi asta? - Ești perfectă, mă faci mai puternic.

Să vedem...

Eu sunt cel care te excit?

Cu siguranță!

Întoarce-te.

Ai grijă.

Nu pot! Nu poți așa!

Stai, mă întorc imediat!

Unde ai fost? M-am îngrijorat!

A plouat prea mult, am dormit în cabană.

Nu aveam semnal la telefon. Asta este o problemă.

Te-am sunat și la telefonul fix din cabană.

Da? Pesemne că dormeam.

Cabana este un dezastru. Ne va costa mult!

Eu trebuie să închid. Pa!

Pa, doamnă. Te pup.

Pa, domnule. Ciao!

Vai mie.

Bună ziua, ce surpriză plăcută. Intrați, intrați.

Doamne, noi...

Te-am trezit?

Nu, nu m-ați trezit.

Pierre a vrut să meargă în garaj ca să schimbe cu cauciucurile de iarnă.

- Bună, Pierre. - Este cam devreme,

dar la sfârșitul lunii noiembrie sunt prea mulți oameni.

A terminat mai repede decât se aștepta.

În loc să ne întoarcem acasă,

am așteptat puțin în mașină.

Și atunci ne-am spus

că ce ar fi să venim pe la tine, pentru orice eventualitate.

Dar te-am trezit.

- Nu, eu făceam sport. - Am gătit lasagna.

Nu este foarte original, dar nu mă prea pricep la gătit.

Mulțumesc, este frumos din partea ta.

Fiul meu nu este aici?

Nu, el este în Ottawa.

Nu știam.

Faceți-vă comozi, vin și eu.

O să mă schimb.

- Nu trebuie, Sylvie. - Este plăcerea mea.

Aveam de gând să o curăț eu, dar nu am avut timp.

Lasă, voi curăț eu!

Aseară...

el mi-a uitat prenumele.

El începe să uite.

Dumnezeule,

nu vreau să exist fără el.

Dumnezeule,

nu știu ce să fac!

Nu mai știe ce îmi place.

Asta este.

Scuză-mă.

Lasagna este gustoasă.

Desigur, am pus brânză,

deoarece este lasagna.

Pun multă pentru că așa ne place.

Și dă pe afară, este...

Tu ești ca fiica mea.

- Sylvain Tanguay. - Da. Bună.

Bună seara, Sylvain. Sunt Sophia.

Cu care ai... Sophia.

Sophia din Montreal.

Te-am sunt ca să-ți spun că...

a fost cu adevărat grozav.

A fost cu adevărat... a fost grozav!

Dar nu știu de ce îți las un mesaj ca să-ți spun asta.

Sper să ne revedem.

Să ne revedem, dar pentru renovare.

Pentru că eu sunt într-o relație.

Nu vom merge mai departe.

Chiar dacă nu cred că ești interesat de mine.

Nu vreau să crezi că eu cred că tu...

- Vrei o bombonică? - Mulțumesc.

Cu plăcere.

Scuză-mă, nu era mesaj pentru tine, Sylvain.

Poți începe munca de luni.

Cu lucrările urgente, după cum am convenit, înainte de venirea iernii.

Și... ei bine.

Mulțumesc, aștept cu nerăbdare.

La Platon, dragostea este intrinsec legată

de noţiunea de dorinţă.

Iar dorința, pentru el, este egală cu lipsa.

Deci, evident, dragostea platoniciană

nu are altă formă decât aceea de frustrare.

Noi ne dorim ceea ce nu avem.

Prin urmare, trebuie să evităm să consumăm iubire

sau, dacă vrem să continue,

să ne asigurăm că celălalt nu ne aparține niciodată cu adevărat.

Deci, prin interzis,

adulterul, de exemplu.

Când locuim cu cineva,

când avem copii, o rutină,

ne permitem să arătăm ce-i mai rău din noi.

Într-o formă de nonseducție a celuilalt.

- Ar trebui să cumpăr iaurt? - Dacă așa vrei.

Când teama de a-l pierde pe celălalt dispare,

dragostea, conform lui Platon, dispare și ea.

Ne consolăm spunând: Nu este ca înainte,

dar s-a transformat în altceva.

Nu pot să mă opresc să nu mă gândesc la tine.

Cred că va trebui să ne mai vedem.

- Este bună cartea? - Este fascinantă.

Este vorba despre epoca Trump. M-a cam descurajat.

- Este urâtă? - Da.

Ești sinceră.

- Ți-am cumpărat un cadou. - Da?

Este pe masa din hol.

Mulțumesc.

Am crezut că îți va plăcea.

- O zi bună. - O zi bună.

Calmează-te!

- Ciao. - Ciao.

Partenerul tău este înăuntru?

Ar trebui să semneze contractul.

Este plecat de o zi, se întoarce foarte târziu.

Mai târziu.

Ce păcat.

Nu am dormit de trei nopți.

Știi cât de bine dorm?

Și eu mă gândesc la asta.

Sunt murdară!

Mirosul tău...

Un moment!

Scuză-mă.

Intră.

Camera este mare. Lucrări originale de lemn frumoase.

Pot să-ți ofer ceva? O cafea?

Nu pot.

Este total irațional.

Și aici! Nu are niciun sens.

În același timp, este bine să te culci cu altcineva

după zece ani de căsătorie.

Nu cunosc niciun cuplu fidel.

În afară de prietena mea Catherine.

Dar ea nu emană nimic carnal.

Aș vrea să fiu ca ea.

Pare agreabil să te detașezi de corpul tău.

Așa ne putem gândi la lucruri mai puțin banale.

Tu nu te-ai detașat de corpul tău.

De ce lupți împotriva a ceea ce ești?

Scuză-mă,

dar am de făcut ceva foarte urgent.

Cu blândețe...

Da, așa.

Puțin mai în dreapta... Mai în dreapta.

- Acolo? - Da!

Da, așa!

Te descurci cu limba.

Eu nu am văzut niciodată marea.

- Nu ai văzut vreodată marea? - Nu.

Vom merge împreună.

Bine...

Eu mă duc acasă.

Îmi plac ca o gustare.

Sunt nebun după tine.

Nu mi s-a mai întâmplat.

Am senzația că...

că tu ești femeia vieții mele.

Îmi este uscat gâtul...

- N-ai apă? - M-ai auzit?

Şi eu.

Nu vreau să mai stau departe de tine.

Niciodată.

Nu vreau să mă întorc.

"Vom alege singurul loc încă secret

în adâncul unui

râu încă nedescoperit

în care să ne iubim de parcă iubirea ar fi moartea”.

Este așa de frumos.

Cine a scris asta? Seamănă cu Rimbaud.

Michel Sardou.

Este neplăcut să reciți poezia altuia?

Eu nu mă pricep la cuvinte.

Absolut nu te pricepi.

Întâlnesc mulți oameni care au vocabular,

dar asta nu-i fac mai pricepuți.

Tu ești perfect.

Mă faci să vreau să trăiesc.

Hei, frumoaso!

Tu vei fi soția mea, asta nu este negociabil.

Dacă vreți o imagine mai clară,

imaginați-vă o pânză foarte deasă

ca un fel de... nu este lipici,

dar se pare că este...

jeleu, să zicem.

Dacă cineva se apropie de un obiect,

poate pune degetele în găuri

și să rupă materialul.

Lucrarea va fi distrusă de intervenția umană.

Am numit-o Ecostrangulare.

Trebuie s-o vedeți.

Oli a făcut o treabă uimitoare.

Pare genul de lucrare ca a lui...

Magritte?

- Renoir? - Dar nu.

Klimt? Cézanne?

Damien Hirst!

Mamă! Tu râzi de mine?

Le-am văzut la Tate.

Îl urăsc pe acest artist!

Dar partea interactivă!

Absolut nu, fii serioasă!

Cred că la fel ca Olivier, este foarte talentat.

Este foarte controversat,

cum a portetrizat animalele.

Este violarea naturii.

Un tablou cu fluturi, nu-mi prea place.

El face artă urâtă pentru cei cărora nu le place arta.

Asta dacă se poate numi artă.

Este așa de demodat! Damien Hirst, mamă!

Acesta este numele pe care îl folosim

ca să cunoaștem mai bine arta contemporană.

Mama lui îi finanțează expozițiile, nu-i așa?

Mama ta este o idioată.

Nu mă insulta.

Este atât de greu să îmbătrânești.

Ne doare peste tot, creierul ni se înmoaie.

De la patruzeci de ani, noi, femeile, trebuie să rămânem curate.

Mirosurile pe care le emanăm.

O faci pe mama să plângă.

Spun doar că Hirst este rău.

Ești cea mai bună soacră din lume.

Doar am spus că Hirst este un artist mediocru.

Și asta a supărat-o.

Din fericire, te am pe tine.

Scuzați-mă.

Îmi pare rău.

Iar tu, soare...

Fiule, mamă.

Tu, fiule, ce...

faci...?

Vorbesc rău engleza.

Muzică...

Care este cuvântul?

Da, cânt la vioară într-o trupă zgomotoasă.

Dar avem mai multe spectacole decât concerte.

Și, de asemenea, faci artă video.

Sunt și artistă video, model și actriță.

Nu înțeleg nimic.

Ea spune că este chelneriță.

Îmi provoacă anxietate, maniera ta neregulată

de a folosi mașina de spălat vase.

Așa.

Ai întâlnit pe cineva?

Nu, să mă gândesc. De ce spui asta?

Nu mai vorbim, nu mă mai suni

și ești într-o dispoziție bună.

Sunt dovezi copleșitoare.

Sunt mama ta, te cunosc.

Este atât de frumos, mamă. Nu am mai trăit vreodată așa ceva.

Aceasta este problema noastră. Ne plac bărbații frumoși.

El are origini spaniole.

Mai vechi, dar totuși, poți simți asta.

Imaginează-ți...

Și Xavier?

Ce să fie cu Xavier? Nimic.

Este o aventură, nu ne vom despărți.

Se pare că spaniolii sunt cruzi.

Sunt încă cei care au avut inchiziția.

- Alo? - Mi-e dor de tine...

Şi mie de tine.

Nu pot vorbi prea mult.

Nu vorbi. Vreau doar să te aud respirând.

Sunt speriată.

Nu-ți fie teamă, eu sunt aici.

Te iubesc suficient de mult ca să dureze.

Ne vedem îmbătrânind împreună, odihnindu-ne la țară.

Nu se spune la țară.

La țară se folosește în armată sau într-o campanie electorală.

Vreau să te culci mai puțin agitată.

În cele din urmă, aș putea chiar să-ți scriu poezii originale.

Originale!

Chiar te vreau.

Și eu, frumoasa mea.

Inteligenta mea.

Trimite-mi o poză cu sânii tăi.

Da, așa îi prezintă seminarul despre Aristotel.

De ce ești disprețuitor?

Ce? Tu nu îi cunoști!

Poate sunt nobili, eleganți, amabili.

Mă enervează felul în care râzi de oameni.

Era doar o glumă.

Nu ne înțelegem.

Nobili, vai mie.

Cu calități morale mai vaste

și o inimă mai mare decât cei

care au avut norocul să aibă o mamă și un tată care...

Scuză-mă, dar nu vorbeam despre tine.

- Care să le plătească două facultăți... - Una şi jumătate.

și să-l ajute să-și găsească drumul.

Acești oameni dintr-un mediu intelectual modest,

care cu siguranță au o inimă bună...

Dintr-un mediu modest? Și eu sunt cel care judec?

Ți se pare că sunt așa de buni?

Tu ai fi prietenă cu ei?

Ce se întâmplă?

Au văzut niște tineri pe stradă,

proveniți dintr-un mediu mai modest.

Îmi pare rău, Sylvie.

Prin aspectul lor diferă de micro-lumea voastră.

Faci o corelație între a proveni dintr-un mediu modest

și a avea o inimă mare?

Acești oameni vorbesc despre rase și votează extrema dreaptă.

Care extremă dreapta?

Recunoaște că nu ești respectuos.

Va trebui să demonstrăm că suntem solidari dacă vrem să salvăm planeta.

Nu am auzit niciodată un argument atât de abscons,

- doar ca să ai ultimul cuvânt. - Dar este important.

- Să salvăm planeta? - Semaforul este verde!

- Este verde! - Bine, bine.

Trezește-te, adormitule!

- Sunt nebuni. - Uită-te și tu.

Îmi pare rău.

Nucile, ele dau gustul.

Smântâna, roșiile...

- El este Sylvain. - Cine?

El este...

Bună ziua.

El este Xavier.

O să ducem noi asta înăuntru.

Vino, dragule.

Bună ziua.

- Bună ziua. - Bună.

- El este cel care va face lucrarea. - Eu o să fac lucrarea.

Să nu distrugi proiectul nostru frumos.

Eu plec, începe să fie frig.

- Bună, Stéphane. - Sylvain.

Dacă aș locui la țară, mi-ar plăcea să fiu ca el.

Am spus-o pentru că iubesc copiii.

Bebelușii.

Îmi place, nu știu... să-i îmbrățișez.

Am făcut o listă cu prenume.

Nu-i vreo presiune! Doar ca să mă țină ocupată.

Știu că voi aveți o viață activă.

Nu este ca în cazul nostru. Am avut copii de tineri.

Am vorbit despre asta.

De când?

Ei bine, doar am vorbit?

Nu recent, dar am abordat deja subiectul.

Nu până când nu voi avea un serviciu adevărat în Montreal.

Și nu este probabil să se întâmple înainte de menopauză.

Cu această atitudine...

Care? Eu sunt doar realistă.

Am luat niște pâine și terină pentru mâine dimineață.

Îți place?

Lui Pierre îi place. Pierre?

Terină?

Te-ai murdărit peste tot!

Uită-te la mine.

El mai mănâncă doar asta.

Asta și felii de brânză.

Poate să mănânce trei, patru odată.

Înainte, nici nu s-ar fi atins de ea.

Nu credeam că îi va dispărea și gustul.

Și mie îmi place. Dar deja mă trezesc cu arsuri.

Scuzați-mă.

Mă doare capul, eu mă duc la culcare.

Da, micuța mea... pisicuța mea...

Frumoasa mea bufniță!

Își poate conserva ovulele.

Nu te îngrijora, băiatul meu drăguț.

Dar să te grăbești.

Dar nu-ți face griji. Eu și tata,

o să vă ajutăm financiar...

Pentru prenume m-am gândit la...

Dacă este băiat,

Francis, Simon...

sau Philippe.

Ca și pe bunicul tău.

Ar fi un omagiu frumos.

Pot să intru?

Este și camera ta.

- Te simți bine? - Mă doare capul.

- Mă gâdili! - Scuză-mă.

Nu trebuie.

- Ești bine? - Da.

Eu mă simt...

Nu știu.

- Vrei să te las? - Să renunți la noi... Nu?

Să te las să te odihnești.

Cum adică la noi?

La noi.

La noi, cum vine asta?

Despre noi, nu mai știu...

Eu nu înțeleg.

Cred că am cunoscut pe cineva.

Nu spui nimic?

Tu crezi că ai cunoscut pe cineva?

Am cunoscut pe cineva.

O persoană.

De ce îmi spui asta?

Pentru că ar trebui să știi și tu.

Nu vreau să știu. Asta nu mă preocupă.

Și eu cunosc oameni noi.

Dar am cunoscut pe cineva.

În mod serios.

Nu mai spune asta, mă stresează.

Dar acesta-i adevărul.

Mie nu-mi pasă de adevăr.

Te-ai culcat cu el?

Te-ai culcat cu el?

De ce vrei să știi asta?

Te-ai culcat cu el?

Da.

Deoarece nu facem prea mult amor?

- Nu știu cum să te ating? - Am de gând să plec.

Cum?

Am de gând să închiriez un apartament,

O să vând eu cabana, nu-ți face vreo grijă.

- Nu te simți bine cu mine? - Ba da, mă simt bine.

Dar nu așa de bine.

Noi ne iubim.

Ne iubim, nu-i așa?

Cred că am devenit prieteni.

Cine? El cu tine?

- Nu, tu și cu mine. - El cine este?

Nu înțeleg, cine este?

- Ai devenit prietenul meu cel mai bun. - Oprește-te, nu!

Noi nu suntem prieteni, tu ești iubita mea!

Iubirea mea...

Nu poți să...

Nu vreau să mă părăsești.

Te rog.

Xavier?

Am terminat...

Eu am terminat de calculat taxele.

Nu mai contează.

Îmi cer scuze.

Să mergem să dormim.

Pot să dorm cu tine?

Da, desigur.

Este cineva?

Mai vrei să fiu soția ta?

Corpul tău s-a schimbat. Fața ta,

pielea ta, părul tău, totul...

Facem dragoste tot timpul.

Sigur pierd 500 de calorii pe zi.

Este o viață minunată... Îmi place!

Eu gătesc. Și el repară lucrurile.

Ne plimbăm prin pădure. Este ca și cum...

m-a adus înapoi la esențial.

Ce noroc! Și eu aș vrea să fiu așa îndrăgostită.

Ce vrei să spui? Îl iubești pe Philippe.

- Da, îl iubesc. - Îți place de el.

Faceți dragoste tot timpul.

După doisprezece ani, este doar dragoste,

dar nu acea dragoste. Iubirea...

Aș vrea să am și eu curajul tău.

Îl poți părăsi oricând.

Schopenhauer consideră că voința de a trăi este forța motrice a iubirii.

Prin recunoașterea celuilalt

ca putere de reproducere,

că sentimentul iubirii se desfășoară în noi.

A reproduce înseamnă a lăsa o urmă în viață.

Iubirea ar fi deci experiența nemuritorului.

Ciao, frumoasa mea!

În dragoste, Schopenhauer afirmă că totul este despre fizic.

Ceea ce credem că sunt sentimente nobile ale inimii

este de fapt expresia instinctului sexual.

Pur și simplu corpul vorbește.

Iubire, iubire, iubire...

Ce s-a întâmplat?

Ești frumos.

Exagerezi.

- Guillaume Apollinaire este acolo? - Da?

L-am văzut în biblioteca ta, am citit puțin din ce-a scris.

- Scrie bine. - Da.

„O, singura mea iubire, marea mea nebunie.”

Ceva de genul acesta.

Nu-ți fie teamă, lașo, nu te voi mușca.

Pentru că te iubesc.

Un vin rosé, doamnă?

O dată nu devine un obicei.

Vei vedea, are un gust deosebit.

Îți place?

Uită-te la el, nu se mai oprește.

Fiul meu, inima lui bate pentru cea potrivită.

- Este evident că nu-ți place de el. - De Sylvain?

Nu, vinul!

Este de la mine sau miroase urât aici?

Tu cum vorbești cu mama ta?

De la fosa septică.

Nu am bani s-o repar.

Eu car totul și tu doar țipi.

Calmează-ți copii.

Îi auziți?

I-am crescut prost, ce mai vrei de la noi.

Ceea ce spui este așa de misogin.

Acesta este noul cuvânt învățat, misogin.

Este un cuvânt care există de mult.

Ce frumoși sunt, dragii mei!

Vă prezint o nouă membră a familiei.

- Liniștește-te! - Perfect!

Eu sunt Kevin.

- Bună, Kevin... - Karine.

Nici nu te-am văzut!

Ne-am fi reținut.

Încântată de cunoştinţă.

Ea este soția mea.

Nu mai suportam.

A organizat o petrecere la care nu se fuma.

Nu putea să mai ajungă la serviciu pentru că era beat.

Nu mai putea lucra pentru că era foarte beat.

Nu ca latinii...

Nu te mai plânge, a ajuns la timp...

Nu strigați!

Nu, nu este frumos!

El este cel care nu este drăguț!

Așa faci zilnic, Jayden!

Jayden, de ce o faci pe sora ta să plângă?

Întotdeauna este vina lui! Și eu sunt cea care țipă!

Ajunge!

Lasă-ți sora în pace. Și Carolane, oprește-te,

altfel te las în pădure.

Nu le spunem așa ceva copiilor.

Așa avem liniște.

Dar ce am spus?

Îmi pare rău, urăsc când se comportă așa.

Da, Mike!

L-am dat afară.

Pot accepta multe lucruri,

dar nu și pe cei leneși, pe cei neindependenți.

Ei nu sunt capabili să se descurce... Nu este o grădiniță.

- Tu ai făcut-o? - Da, sunt inimi.

Da!

Uită-te la micuța drăguță.

Are o nouă favorită.

Sunt frumoase, Caro.

Și deci, tu ești profesoară universitară?

Da, adică...

Aștept să se elibereze un post.

Între timp predau la universitatea de vârsta a treia.

Îmi place foarte mult, este pasiunea mea.

O femeie cu o așa pasiune este mai greu de gestionat.

Sophia, ea nu-i o femeie pe care s-o conduci.

Ai înțeles ce voiam să spun.

Da, dar nu-d de acord.

Sylvain este intelectualul familiei.

Este normal ca el să fie cu o profesoară.

- Și eu sunt idiotul. - Dar nu.

Nu asta spun.

Dar fratele tău este mai curios.

Citește multe cărți. Îmi trimite articole.

Nu sunt așa de interesante.

Ba da, sunt interesante!

- Ce fel de articole? - Super interesante.

OZN-urile care au fost descoperite,

viața de după moarte...

Piramidele!

Piramidele.

Astea chiar sunt interesante.

Eu cred în toate astea.

Este o fantomă în salonul meu de înfrumusețare.

Ascultați-mă.

Nu mă credeți, dar anul trecut,

am închis eu salonul.

Îmi amintesc foarte bine cum l-am închis.

Și a doua zi dimineață, când am ajuns,

lacurile erau amestecate.

Salonul ei este foarte curat.

Înainte erau bine aranjate.

Cele galbene, verzi, albastre,

roșii... toate au fost împrăștiate!

Am avut frisoane. M-a speriat foarte tare!

Fantomelor nu le deranjează să-și amestece lacurile de unghii...

Mamă, cașcavalul este mortal.

Este așa de bun.

Am pus vin în el.

Mi s-a părut și mie că...

Vei înceta să-mi mai vorbești ca unei idioate?

O să începi să plângi?

Nu o să plâng.

Noi nu avem maniere.

Mama plânge la fiecare cină în familie.

Sunt obișnuită cu asta.

Scuză-mă, Sylvain, dar spune-i asta și fratelui tău.

Bine, am înțeles. Kevin!

Scuză-mă, eu sunt mai emotivă.

Ai un salon de înfrumusețare?

Și unul frumos! Acolo te poți rostogoli în muștar.

Da, este pasiunea mea.

Le fac pe femei să se simtă mai frumoase.

Ea este cea mai frumoasă. Și nu-i deloc proastă.

Acum ești drăguț.

Familia este prețioasă.

Noroc!

Noroc, tuturor!

Vă mulțumesc că m-ați primit.

- Bine ai venit în familie. - Mulțumesc.

Bine ai venit.

Bine, vom sărbători! Frățiorul meu este îndrăgostit.

Tu arată-mi unghiile. Bărbații merg să spele vasele.

Suntem niște bărbați moderni.

- Lasă-mă să le văd. - Mă simt puțin jenant.

Deci, să vedem... da.

Aici trebuie retușată.

Nu sunt foarte atentă la manichiură.

Mi-ar fi plăcut să merg la universitate.

Guylaine te-a plăcut foarte mult!

Vii des aici?

Mai ales pentru concerte.

Și Caro te-a plăcut.

Dar ieșim mai puțin decât înainte.

Nu mai suntem așa de petrecăreți. În special eu.

Lui Kevin îi place să petreacă.

Trebuie să fie latura lui masculină.

Și partea lui feminină?

Stai o clipă. Asta-i o întrebare bună.

Îi place să-i introduc un deget în fund.

Ghici cine este!

Cine să fie?

Dă-mi un indiciu.

Vanessa!

Eşti atât de frumoasă!

Ești bine, te distrezi?

Nu la fel de mult ca și tine, evident.

Ce mai faci?

Ea este o vedetă locală?

Cine?

Ea? Nu.

Este cam superficială.

Sigur face striptease, dacă dansează așa.

Este verișoara mea, ea-i oftalmoloagă.

Dar în rural,

conceptul de văr este mai vag, nu-i așa?

Ea este verișoara ta, nu este verișoara ta...

Este verișoara ta sau nu?

Nu înțeleg nimic.

Dă-ne cinci pahare cu Jäger, ca să ne trezim!

Aceasta este culoarea ta naturală a părului?

Da.

Este culoarea mea naturală, dar mă vopsesc.

De ce, dacă este culoarea ta?

Pentru că încărunțesc.

Ar fi mai frumos puțin ondulat.

Vanessa.

Încântată de cunoştinţă.

Sophia, scuză-mă.

Sunt îndrăgostită de... sunt iubita...

lui Sylvain.

Tu ești verișoara lui?

Ai spus-o de parcă trebuia s-o zici.

Toată lumea știe că ești iubita lui.

Chiar dacă nu este așa de evident.

Sylvain, este foarte inteligent

și vorbește despre multe,

dar are mereu povești banale.

Fetele sunt focoase,

sunt super sexi, bla, bla, bla...

Ele fac crize.

Și el este dezamăgit.

Cel puțin măcar de data asta nu este cu un sex-simbol.

- Eu sunt verișoara lui cea mică. - Cum?

Micuța lui verișoară.

Nu suntem din același sânge.

Eu nu mi-am dorit niciodată copii.

Cred că cu tine, mi-ar plăcea să am câțiva.

Bine.

Asta înseamnă da?

Eu te iubesc.

M-am culcat cu antrenorul meu de sport.

Cum?

Am fost partida lui cea mai bună.

Nu mai spune.

Dar tu faci dragoste cu Philippe tot timpul.

Nu are nicio legătură. Sunt experiențe diferite.

Cu el...

Se uită la mine, mă admiră.

- Are jucării sexuale. - Precum ce?

Ne scuipăm unul în gura celuilalt, ca printre două lame.

- El nu bănuiește asta? - Mă insultă.

- Phil? - Nu, antrenorul Akim.

- Interesant. - Ce spune asta despre mine?

Poate că-i vina mea sau îl simt de la depărtare,

dar Phil este super drăguț. Suntem foarte apropiați.

În fine.

Deci, ai renunțat să te culci cu terapeutul tău?

Nu vreau să mă culc cu el.

Vreau ca el să mă dorească. Este foarte diferit.

Asta mi se pare foarte sănătos.

Akim este ca iubitul tău.

Este ca din manual.

Nou ne plac de cei care citesc în poziția picior peste picior,

dar în pat, sunt mai puțin buni.

Viața este crudă. Avem nevoie de amândoi.

Am renăscut.

Ești ca în Doamna Chatterley.

- Nu-i poți copia pe chinezi? - Spui că Sylvain nu este inteligent.

- Ba da! - Chiar foarte inteligent.

Dar inteligența lui este mai mult pământească.

Mi-ar plăcea să-l cunosc.

Sylvain este foarte... concret.

Se pare că asta te deranjează?

În niciun caz.

Sunt prea matură pentru asta?

- Alo? - Ciao, frumoasa mea.

Vino la uşă.

Livrare specială!

Ce este?

O bibliotecă pentru mama ta.

Mulțumesc, este așa de frumoasă!

Pentru puțin.

Îmbracă-te, să mergem la țară.

La țară.

M-ai luat prin surprindere.

Nu am nicio haină la tine, o să dormim aici.

Mâine lucrez devreme.

Te voi duce eu.

Nu, dar...

De ce nu rămânem aici? Așa ar fi mai ușor.

- Mă stresează să dorm aici. - Vino și așază-te.

Scuză-mă...

A cui este haina?

Cred că a lui Xavier.

Este sau nu a lui? A trecut pe aici?

Probabil că am împachetat-o din greșeală.

Dacă a trecut pe aici, fii sinceră cu mine și spune-mi.

Muzica sălbaticilor!

- De ce minți? - Nu mint.

Așa pare.

- Nu a venit aici. - De ce râzi?

- Nu râd. - De ce râzi?

Râd, dar...

Tu ești cel care mă stresezi!

Ce se întâmplă?

Chiar dacă l-aș fi văzut, care este problema?

Nu mai pot să fac ce vreau.

Nu poți să vii aici fără să mă anunți, să-mi schimbi planurile

și să faci remarci rasiste, ca idolul tău, roșcovanul de dreapta.

Care rasist? De care roșcovan?

Nu se spune de care.

Eu vorbesc cum vreau. Care roșcovan?

Michel Sardou.

- Am gusturi proaste? - Nu, deloc.

Ce vrei să spui prin dreapta? Care remarci rasiste?

El este un politician de dreapta.

Are valori de dreapta.

- Dă-mi un exemplu. - Este xenofob.

Îi este teamă de străini.

Nu înțeleg nimic din ce zici.

Vorbește normal!

Tu schimbi subiectul! El a fost aici!

Nu a fost! Și în lumea mea, vorbesc foarte normal.

Ce înseamnă în lumea ta?

Nimic.

Calmul tău disprețuitor!

Ce ton ai.

Dă-mi telefonul!

Dă-mi telefonul.

Cumperi o lesă?

Ca să te surprind.

Pentru el? Mai ai pe altcineva?

Nu, era pentru tine!

Ca să putem încerca și altceva.

Ai să te mai gândești...

Tu nu ești mama mea!

Suferi de complexul lui Oedip?

Nu te îngrijora, eu nu sunt mama ta!

Nu cred în OZN-uri și nu sunt alcoolică.

Iartă-mă.

Nu am vrut să spun asta.

Este ridicol, stai!

Iartă-mă.

Mă interoga de o jachetă Xavier

și era foarte agresiv.

Eu, eram foarte calmă.

Îi spun doar să foloseacă corect cuvântul care.

Ce?

Care în loc de de care.

De fapt, nu este foarte frumos.

Știi că oamenii vorbesc foarte incorect.

Tu, de exemplu, spui deseori fain.

Era doar o greșeală, mamă!

Nu-mi pasă dacă face greșeli de limbaj.

Eu doar vreau să-l ajut, vreau doar...

Vreau doar să-l încurajez să folosească cuvintele corect

astfel să-și lărgească orizontul de gândire.

Și apoi el doar...

a plecat.

Foarte ciudat, foarte furios.

Și eu eram foarte calmă.

Și apoi, în ciuda mea, a declanșat un fel de comutator.

Nu există un cuvânt francez pentru asta?

Schimbare?

Inversare psihologică.

Da, așa este mai corect.

Să ai un limbaj dezvoltat înseamnă să ai o gândire precisă.

Exact asta spun și eu! Tu nu mă asculți?

Apoi mi-a spus că îl disprețuiam

pentru că nu am ridicat și eu vocea.

Că am reacționat mai rău decât dacă aș fi țipat,

că eram cea mai rea dintre toate fostele lui.

Ceva de acest gen.

Și nu a mai dat niciun semn de câteva zile. Este o tortură.

Este mai bine să fii cu un bărbat care te iubește mai mult decât îl iubești tu.

Xavier mi-a împrumutat o carte despre apartheid, Negru de furie.

Ai citit-o? Este captivantă!

Sylvain Tanguay.

Spre deosebire de Platon,

Spinoza face o distincție între dorință și iubire.

Putem dori ceva fără a-i atribui o valoare.

De exemplu,

dorim să ne culcăm cu o persoană fără să fim interesați de ea.

Putem uneori chiar să disprețuim atributul dorinței noastre.

De asemenea, putem să iubim fără să dorim.

Valoarea pe care o atribuim oamenilor

determină dragostea, nu dorința de...

permiteți-mi expresia, de sărut.

- Scuzați-mă. - Se mai întâmplă.

Aveți o poftă mare?

- A fost frumos. - Da, ciao.

Dar, mai presus de toate, dorința înseamnă putere.

Este originea capacității noastre de a acționa.

Ea reprezintă viața.

Văzând jacheta lui Xavier...

gândirea lui pare să fi dat rateuri.

Eu eram foarte calmă.

I-am spus să nu folosească de care.

- Ce? - El a spus de care.

Dar nu-mi pasă dacă face greșeli de limbaj.

Am vrut să-l încurajez să găsească cuvântul potrivit,

astfel încât gândirea lui să fie mai largă.

Și totuși, degeaba. A reacționat foarte ciudat, ca un nebun.

Este o persoană bolnavă mintal.

A fost un fel de... inversare psihologică.

Am vrut să rămân calmă, ca să nu ne certăm.

Dar asta l-a enervat și mai tare.

Vreau la veceu.

Ești sigură?

- Da. - El are origini spaniole.

Mă duc la veceu cu Gisèle.

Am căzut într-un vârtej abisal.

Două săptămâni de videoclipuri în bucle despre prepararea mierii.

M-am gândit chiar să aduc stupi pe acoperișul nostru.

Pardon? Tu, care ai urticarie?

Nu prea cred.

Ți-e frică și de un țânțar?

Țânțarul este beligerant.

El este cel mai mare criminal de pe Pământ.

Albina este pașnică. Nu este aceeași situație.

Ai devenit un mare apicultor urban.

Da, este adevărat.

Și, de asemenea, am vrut să-ți mai spun ceva.

Știai că toți dictatorii

sau mai degrabă autocrații,

au un numitor comun?

Sunt interesată. Care?

Au avut un tată abuziv.

Chiar așa, da!

Asta îi dă puncte lui Freud.

Întrebarea Corneliană.

Da, o întrebare bună.

Haide, haide.

Nu, dar trebuie să alegi unul.

Dictatorul favorit... Ramzan Kadyrov.

Absolut. Dar dacă îmi permiți,

am înclinația să-l aleg pe Gurdanguly Berdim...

- Cel din Turkmenistan? - Da.

Un fost dentist,

total obsedat de igienă.

Îmi place tot ce aud.

Tu știi să vorbești cu mine.

- Ti-e frig? - Puţin, da.

Mulțumesc, așa-i mai bine.

- Ți-e mai bine? - Da.

Mulțumesc.

Este mai greu...

- Nu ar trebui să facem asta. - Te rog...

Am nevoie de tine.

Mă simt bine!

Am cumpărat-o pentru tine.

Nu credeam că te vei întoarce.

Nu pot trăi fără tine, mi-e prea mult dor de tine.

Și tu mi-ai lipsit.

Îmi cer scuze.

Ești așa de frumos!

Este pentru tine.

Ia-l în mână. Ia-mă.

- Mă exciți. - Și tu pe mine.

Credeam că nu vei veni.

Îmi cer scuze atât de mult.

Iartă-mă.

Am să ți-o trag, asta îți place la mine.

- Vrei să ți-o trag? - Da.

- O vei avea. - Asta vreau.

Sunt a ta.

Sunt a ta, asta vrei să auzi?

- Spune-o din nou. - Sunt a ta.

Mai tare.

Mâncarea este bună.

Ai putea să deschizi un restaurant.

Ce?

Nu-ți mănânci fructele?

Fructele sunt pentru femei.

Sincer?

Este o glumă de bătăuş.

Ești așa de frumoasă!

Mi-a fost dor de tine.

- Chiar mi-a fost dor de tine. - Şi mie de tine.

Uită-te în geanta mea, am un cadou pentru tine.

- Un cadou? - Lângă ușă.

Du-te.

La mulți ani anticipat.

Mulțumesc, iubirea mea.

Probeaz-o, o voi scoate eu după.

Crezi că eu vreau doar să mă culc cu tine?

Atunci de ce ai spus asta?

Nu am spus niciodată asta.

Ai spus-o aseară.

Eram beat.

Tu ești frumoasă!

Ești atât de frumoasă!

Ca o starletă porno.

Este indecent, dar mă flatează.

În adâncul sufletului, îți place să fii sexi.

Așază-te aici, ești așa departe.

Stai jos, stai jos...

Atât timp cât ne simțim bine împreună.

Dragostea adevărată, după Vladimir Jankélévitch,

nu are vreun motiv.

Iubim pentru că iubim.

Nu există altă sursă de iubire decât iubirea.

Ne lovește ca o boală.

Dimpotrivă, conform lui Bell Hooks,

iubirea este un act și nu un sentiment.

Nu suferim, decidem să iubim.

- Ești destul de drăguță. - Mulțumesc.

Nu purta prea mult machiaj.

Nu trebuie.

Ai cumpărat vin?

Da, șefa.

Nimănui nu-i plac vinurile tari.

Îți dau riduri...

Am prieteni somelieri care pot să fie acolo,

vom face un efort.

Doar că ei nu au aceleași standarde.

Eu nu știu nimic despre vinuri.

Spune-mi dacă am luat unul prost.

Acela. Te iubesc așa cum ești.

Ce mai faceți?

Bună seara.

Bună seara.

- Sunteți bine? - Da.

O alegere foarte bună.

Vă duceți la Louis?

Nu, nu. Nu știam că este în seara aceasta.

Nu m-a invitat, este normal.

El este mai mult prietenul tău decât al meu.

Noi mergem la...

- La mine? - Nu.

La Françoise!

Uit numele, chiar și a celor apropiați.

De ziua mea.

Am vrut să te sun ieri să-ți urez la mulți ani.

Nu i-am mai văzut pe Philippe și Françoise

de la acea cină faimoasă...

Nu prea mai știu când a fost.

Salută-i din partea mea.

Scuzați-mă, dar casc...

Am o cusătură în spate care mă face să casc.

La mulți ani!

Da, la mulți ani.

Şi vouă! Adică...

- La revedere. - Ciao.

Ciao.

- Ce ne lipsește? - Niște vin.

- Ești bine? - Da.

Vrei spumant?

- Tricoul tău! - Ce, este prea larg?

La mulți ani!

Vreau să mă ia în brațe Sophia.

Ea îi iubește pe toți, în afară de mine.

- Sylvain. - Încântată de cunoştinţă,

Françoise.

Philippe este?

Repară o chestie din toaletă...

Toaleta? Bazinul?

Da, toate astea.

- O să-l ajut eu. - Nu vrei să...

Philippe are calitățile lui, dar nu se pricepe la instalații.

- Cum a fost drumul? - Bine.

Mulțumesc pentru vin.

Este unul natural, așa părea.

El este Stéphane.

- Sylvain. - Este destul de simplu.

Floare la ureche.

Bună seara, omule.

- Omule? - Françoise!

Lasă-mă să mă uit, amice.

- M-am întâlnit cu Xavier. - Când?

Era cu prietena ta... franțuzoaica.

- Ea nu-i prietena mea. - Sunt împreună.

Nu știam.

Ai răspuns prea repede.

Știam despre asta fără să-mi fi spus ei.

Este atât de frumoasă, atât de elegantă. Nu ai observat?

Ea nu are mintea ta.

Se dăduse cu un parfum rafinat, ca iasomia.

Are o meserie hibridă, designer grafic.

Nu este o artă.

- El este frumos. - Crezi?

Cămașa lui este foarte urâtă.

Nu-mi pasă,

este atât de sexi, chiar este.

Cine este mai sexi ca mine?

Nimeni, desigur.

- M-ai liniștit. - Știu.

La mulți ani, dragă.

Nu am nimic de sărbătorit. 41 de ani...

Cui îi spui asta!

Sunt un bărbat vesel de 42 de ani, puțin plinuț,

nimeni nu se mai uită la mine.

Sunt o hologramă moartă.

- Și frumosul de Harry. - Ciao, Harry.

- Cine mai este acolo? - Fratele tău, cu o fată.

I-am uitat numele.

Ciao.

- La mulți ani. - Mulțumesc.

Bună seara.

Eu sunt Sophia, sora mai mare a lui Olivier. Și tu?

Camelia.

Fain, mulțumesc că ați venit.

El unde este?

- Unde este el? - Oprește-te!

Am reparat toaleta, a fost un fleac.

Ciao. Eu sunt Olivier, fratele ei.

Oh! Sylvain.

- Camelia. - Cum?

Camelia. Ca în Dama cu camelii.

- Dama cu ce? - Un personaj dintr-un roman.

N-o știu.

O băutură între băieți, ca să ne cunoaștem mai bine,

ca între viitorii cumnați?

- Plăcerea este de partea mea. - Urmează-mă.

- La mulți ani. - Mulțumesc.

Și acesta este...

- Anul tău de naștere? - Nu.

Nu este așa de bine realizată, arată ca o gelatină.

Când cineva se apropie de obiect,

poate pune degetele în găurile

din pereți și să dezlipească materialul.

La sfârșitul expoziției, lucrarea este distrusă

prin intervenția umană.

Este mai degrabă o privire asupra relației noastre cu natura,

la încălzirea globală.

Mă obsedează în acest moment.

Este incitant, dar înfricoșător.

Terapeutul meu spune că ecoanxietatea

mă incită la acte de înfrângere,

de parcă aș participa la o sinucidere colectivă.

Ca atunci când ai cheltuit 150 de dolari online într-o seară?

Îmi place acest gen muzical.

Mă face să mă simt liber.

- Eu nu vorbesc engleza. - Trei sferturi dintr-un ton,

este foarte matematic, ca muzica.

Sunt intervale de...

Orchestrația este o nebunie!

Trei sferturi de ton!

Cine cântă?

- Ce? - Muzica.

Fayza Ahmed, o cântăreață arabă.

Mecanicul meu, Jojo, este arab. Algerian.

Are o inimă de aur.

Este ceva la arabi pe care nu înțeleg.

Mă înțeleg bine cu ei, sunt drăguți.

Mereu zâmbesc, sunt binedispuși.

Dar oamenii nu-i plac,

îi găsesc agresivi. Dar această muzică este frumoasă.

Nu sunt toți astfel, nu putem să generalizăm.

Sunt buni și răi, ca peste tot.

Desigur, când ucizi oameni nevinovați...

Atacurile în numele religiei...

Nu sunt pentru pedeapsa cu moartea, dar uneori...

Deci, ești pentru pedeapsă.

Nu, nu, el spunea să nu-i stigmatizăm.

Dar de ce ai spus uneori?

Nu prea știu...

Condamnarea la moarte ți se pare uneori posibilă?

Presupun că da, nu?

Nu?

Chiar nu știu. Niciodată?

Ce se întâmplă dacă cineva îți ucide copilul?

Ce înțelegi din acest mesaj?

Vrea să se culce cu tine.

Bine, super.

Ce? Noi suntem un cuplu deschis.

"Ia" se culcă cu altcineva?

- "Ia"... - Dacă eram eu,

i-aș zdrobi pe băieții din jurul ei.

"Ia"...

Numai intrigi și răutăți...

Dar asta este treaba ta.

Nu aș vrea neapărat să-i zdobesc pe băieți.

Spectacol!

Dar peste zece ani, nu vom mai avea dispoziție pentru amor.

Am putea la fel de bine să o facem acum.

- De ce? - Războiul cu China.

Al treilea război mondial.

Sexul este foarte banal.

Și tu vrei trupul meu!

Bine, este suficient.

- În pat! - Nu am terminat, lasă-mă!

Îmi pare rău.

Se pare că majoritatea dictatorilor,

cel puțin, au fost autocrați...

- Pot să te deranjez? - Evident.

- Te simți bine? - Da.

Poftim adevăratul tău dar.

Am mănușile umede...

- Ce este? - O călătorie.

- Sau? - Călătoria reprezintă trăire.

Mi-ar plăcea să călătoresc mai mult. Cu copiii, este prea scump.

Suntem forțați să plecăm în vacanță cu oamenii normali.

- Este iadul. - Urăsc oamenii normali.

Am devenit niște idioți printre oamenii normali.

Eu aș vrea să las totul și să plec în New York.

- Ar fi frumos pentru mine. - Ai înțeles ce am vrut să zic.

Și eu vreau să las totul.

Sylvain îi oferă Sophiei o călătorie.

Unde?

Asta am întrebat și eu, ascultam ce-i zice.

Eu ascult mai mult decât tine.

Ce ai spus? Tu asculți?

Îți place?

Da, foarte mult. Ești foarte generos.

Tu delirezi.

Te-am udat.

Tu mergi la sală doar ca să te relaxezi.

Unde este călătoria?

Eu vreau să fumez ceva. Cine mai vine?

Este o microdoză, relaxează-te!

În Republica Dominicană.

Eu n-aș merge niciodată acolo.

- Unde? - În Republica Dominicană.

Doamne, am fost acolo când aveam patrusprezece ani,

cu familia mea. Este un loc groaznic.

Ce a zis?

- Ce? - Republica Dominicană.

- Asta da! - Este cadoul lui Sylvain.

Este un sejur all inclusive sau plecați într-o aventură?

Putem schimba destinația...

Am vrut să văd marea cu tine.

Cred că pot s-o schimb.

Nu se poate ateriza cu așa ceva.

Nu am fost niciodată în avion, sper să nu mor.

Statistic, este mai sigur...

Înainte să mă prăbușesc, mai am ceva de făcut...

Marea cerere!

Aș vrea să merg acolo cu viitoarea mea soție.

Pantalonii sunt atât de strâmți.

Sophia...

Vrei să te căsătorești cu mine?

Stați, așteptați să mă întorc!

Nu răspunde, Sophia!

Olivier, opriți-vă!

Nu mai filmați!

Angajamentul tău este important.

Lumea se prăbușește și noi filmăm cea mai mică banalitate.

Nu trebuie să filmăm totul.

Nici să știe toată lumea ce am comandat la restaurant.

Angoasa.

Asta nu vă îngrijorează?

Puțin.

A avut un coșmar?

Poate.

Viața nu era mai puțin semnificativă fără toate acestea.

Ea nu a mai avut un coșmar.

Ieri am văzut un videoclip cu o fată pe toaletă.

Și imediat după,

una dintre fete plângea, doar că era...

cam murdară.

A fost interesant.

Gisèle a vărsat. Mișcă-te, Phil!

- Nu mai striga. - Acesta nu-i tonul meu tare,

ci tonul meu ferm. Singurul pe care îl auzi.

Asta și muzica atonală. Te rog din nou politicos:

ocupă-te tu.

În fine...

Ce am pierdut?

Ești capabil să conduci?

Este doar un inel.

- Dacă vrei, nu ne vom căsători. - Și dacă vreau.

Ne vom căsători.

O să ne căsătorim, m-am decis.

Doar că a fost surprinzător.

Nu mi-am mai dorit să mă căsătoresc, nu m-am gândit niciodată la asta.

Dar dacă asta vrei tu, vreau și eu.

Putem să facem un mic truc.

Nu avem nevoie de nimeni.

Tot ce știu este că noi ne iubim.

Da, noi ne iubim.

Inima ta este la locul potrivit.

Inima mea este în același loc ca la toți ceilalți.

Am de gând să opresc, am rămas fără benzină.

Traducerea și adaptarea realizate de GicuPal