Original subtitles

✰ www.MEOO.ro ✰ Sursa ta de filme și seriale!

O NUNTĂ CA-N POVEŞTI

Dulcele meu prinț...

dulcele meu prinț...

Din ziua în care te-am văzut, am început să te iubesc.

Am încercat să te uit,

dar, când dorm, te visez.

Când merg, cânt despre tine.

Nu pot...

... să te şterg.

Prințul meu dulce...

- Ştii un sinonim pentru "şterge" ? - Sunt încuiată pe-afară.

"Nu pot să te încui în afara inimii mele."

Bine.

Deci despre ce vrei să citeşti ?

Cine se căsătoreşte ?

Am pierdut articolul nostru pentru ediția de luna viitoare,

dar, dacă pot trimite un înlocuitor, ar putea fi marea mea şansă.

Credeam că marea ta şansă

a fost să treci de la necrologuri la anunțuri de nuntă.

Nu, jurnalism adevărat, nu moarte şi căsătorie în 500 de cuvinte.

Toți cei despre care vreau să citesc au murit acum 600 de ani.

Poate că asta e soarta mea,

să scriu despre finalurile fericite ale altora.

Bine...

Ce se întâmplă ?

Joi se împlinesc şase ani cu Whit. Ne-a făcut rezervare la Sombrillo.

- E mare lucru ! Ar putea fi... - Să nu îndrăzneşti să cobeşti !

- O să te ceară în căsătorie ! - Nu !

Am vorbit despre asta.

Şi ce mireasă vei fi...

Ai puțină încredere.

Ficțiunea nu este realitatea mea.

- Dragostea ta e scrisă în stele. - Ce replică !

Cu asta mă ocup. Scuze, dar nu-mi pare rău.

Flori sălbatice ?

Da. Steve le-a cules manual de la o fermă din nordul statului.

De ce e viața ta atât de perfectă ?

De fapt, trebuia să merg cu el, dar a trebuit să scriu, ştii ?

Ai putea să-ți iei o zi liberă din când în când.

Nu, nu pot să-mi dezamăgesc fanii.

El înțelege şi aproape am terminat. Sunt foarte aproape.

Cu romanul ăsta.

În curând, vei scrie cel mai bun şi ultimul anunț de nuntă pentru tine,

dar trebuie să dau o fugă la librărie,

aşa că poate discutăm mai multe, mai târziu...

Da. Trebuie să mă întorc la muncă.

- Doar o oră. - Bineînțeles, Majestate.

Mulțumesc foarte mult că ne-ai împărtăşit asta, Jane.

Asta întruchipează cu adevărat spiritul ultimului meu roman.

Mai sunt şi alte întrebări ?

Înțeleaptă a romantismului, Lady Julia Castle...

Eu, Brenda, îți cer sfatul.

Încă nu mi-am găsit dragostea adevărată, ce ar trebui să fac ?

Aşa cum spune Beatrice, din "Pe fugă de soartă",

dragostea se dăruieşte prin răbdare.

Brenda, cavalerul tău în armură strălucitoare va veni,

trebuie doar să continui să crezi. Se va întâmpla, Brenda.

Altcineva ? Da ?

Dră Castle, iertați-mi obrăznicia,

dar ce ştiți despre dragoste ?

Doar cât să scriu şase romane de succes,

trei adaptări de filme pentru televiziune,

să primesc două premii pentru cele mai bune săruturi

şi, aparent, 12 copii care poartă numele personajelor mele.

Ce ştiți despre dragostea adevărată ?

Nu vreau să fiu lipsit de respect. Aplaud succesul dv.,

dar romantismul din romanele dv. nu este idealizat ?

Romantismul în viața reală nu conține scene sexuale explicite.

În primul rând, sintagma "scene sexuale" mi se pare ignorant.

Oamenii medievali sunt mult mai profunzi de atât.

Să înlocuim castelele cu garduri albe,

şi viața de curte, cu rețelele de socializare.

Motivul pentru care poveştile mele rezonează

este că, în esența lor, este vorba despre respect.

Oamenii caută acest lucru, dar nu îl primesc,

iar asta e o curte de modă veche, cu cavalerism şi semnificație.

Deci romantismul meu nu este idealizat,

este doar un standard mai înalt pe care l-am pierdut pe parcurs

şi nu trebuie să ne gândim la ce-i mai rău.

Acum un an, eram în postura ta, Brenda,

iar cavalerul meu în armură strălucitoare,

iubitul meu, Steve, este fermecător.

Grațios, umil şi respectuos.

Deci da, cred că încă există cavalerism la unii bărbați.

Şi nu trebuie să ne mulțumim cu puțin.

Asta îmi aminteşte de Marguerite şi de Leon în "Stolen Inferno" !

Nu-i aşa ?

- Ți-am răspuns la întrebare ? - Într-un fel ocolit.

Fie ca dragostea să-ți umple inima.

- Mulțumesc, Brenda ! - Ne vedem la următoarea, bine ?

Dră Castle ? Încântată de cunoştință.

Nora Adalwolf, o mare admiratoare a muncii tale.

Şi aş vrea să vi-l prezint pe fratele meu,

prințul Maximilian Lucien Adalwolf al treilea,

moştenitorul regatului Voldario.

- Plăcerea e a mea, prințe Wolf. - Adalwolf.

Dră Castle, fratele meu are nevoie de ajutorul tău

pentru a găsi dragostea.

Da, păreai foarte sceptic mai devreme.

Am vrut doar să fiu sigur. Este o problemă foarte serioasă.

Fără îndoială, Majestate...

Fratele meu a încercat toate căile tradiționale pentru a găsi dragostea,

dar fără succes,

aşa că m-am gândit că e timpul să iasă din zona de confort.

Te reținem ?

Îmi pare rău, am nevoie de un moment.

- Aşteptăm de ceva vreme. - Mamă, te sun eu mai târziu.

Măcar poți să ne acorzi un moment din timpul tău.

Bineînțeles. Vreți să facem o poză ? Pot să semnez ceva

sau să vă menționez pe rețelele de socializare.

- Ştii cine sunt eu ? - Avem o propunere pentru tine.

- Eu nu colaborez. - Sunt prințul regatului Voldario !

Bine.

Te superi dacă reducem tonul spectacolului, Disneyland ?

Îmi place personajul prințului arogant, dar...

Prinț arogant ?

Scuze, dar nu am mâncat toată dimineața

şi am nevoie de un moment, iar mama mea mă tot caută.

Aşa că...

ce-ar fi să...

Ce-ar fi să facem o poză ?

O fotografie !

Unde este acest regat Volario, despre care vorbeşti ?

Voldario ! E o enclavă, lângă Elveția.

Atunci, de ce nu ai accent elvețian ?

Pentru că am fost la internat la Londra !

Bine.

Ştiți ceva ?

O să mă întorc aici luna viitoare

şi mi-ar plăcea să vorbesc cu tine atunci.

Bine.

Bună, mamă ! Scuze, am fost la...

- E o pierdere de timp ! - Mi-am închis telefonul.

Ce a spus în grupul de chat ?

Steven s-a despărțit de mine prin mesaj.

Putea fi mai rău.

A fost un mesaj pe grupul familiei.

Încercam să ne dăm seama

ce feluri de mâncare va aduce fiecare la masa de 4 Iulie.

Da, asta nu e bine.

Da. Tot spunea că vrea mai mult

şi biata mea bunică credea că vorbeşte despre salata de macaroane.

Ce a mers prost ? Totul a fost atât de... perfect.

Nu a dat nicio explicație ?

Nu, doar un text despre salata de macaroane.

Evident, nu era cel potrivit.

Da, ştii ceva ? Ai dreptate.

Cavalerismul este despre respect, despre a face ceea ce trebuie.

- Să fii prezent. - Da.

- De ce mi se întâmplă mereu asta ? - Ce vrei să spui ?

E ca o tradiție anuală.

Vacanța, vara, şi iat-o din nou pe Julia cu o altă relație eşuată.

Poate că sunt doar...

o scriitoare de romane

care nu ştie nimic despre dragostea adevărată.

Glumeşti ?

Nu ! Franny, gândeşte-te, cui i se dau mereu papucii ?

Eu scriu cărți despre finaluri fericite, nu despre despărțiri.

Îți aminteşti de Marc ?

Credeam că nu vorbim despre Marc.

Da. El a spus în acel articol...

A spus că eram distantă

şi că nu eram dispusă să am încredere în nimic ce nu era perfect.

A fost plătit să scrie acel articol, pentru o revistă de bârfe.

Da, dar asta nu înseamnă că nu e adevărat.

Ce-ar fi să facem ceva distractiv ?

- Bine. Da ! Da, sună grozav ! - Bine, grozav !

Da ! Ai dreptate !

Putem să ne facem manichiura sau putem ieşi în oraş.

Vrei să facem karaoke ?

Nu. O să comparăm idei pentru articolul tău de profil.

Nu cred că trebuie să facem asta chiar acum.

Franny, sunt bine.

Cred că trebuie să te duci să stai pe o plajă.

- Nu, urăsc să stau degeaba. - Ia o pauză !

Terminarea romanului îmi va face bine.

Un final adecvat va fi cathartic, cartea merge foarte bine

şi nu-mi pot dezamăgi fanii, au nevoie de mine.

Bine.

Whit, trebuie să vorbim.

Se pare că te urmăresc mereu.

Disneyland ?

Majoritatea îmi spun "Alteța Voastră", dar poți să-mi spui Max.

Nu te prefaci că eşti prinț ?

- Trebuie să fac o plecăciune ? - Nu, am trecut de partea asta.

Vrei să mergi cu mine ?

Da, sigur.

- Te rog. - Da.

Unchiul meu a fost regent, dar a vrut să se retragă de ceva timp,

însă, conform legii Voldario,

trebuie să mă căsătoresc înainte de a împlini 40 de ani, peste o lună,

altfel, voi fi forțat să abdic

sau să mă căsătoresc cu o ducesă care e îndrăgostită de alt bărbat.

Aşa că aş vrea să te angajez să fii pețitoarea mea

şi să mă ajuți să găsesc dragostea adevărată până atunci.

Vorbeşti serios ?

Bine.

Vrei ca eu, o scriitoare de romane de dragoste medievală,

să-ți găsesc ție, un prinț din viața reală, o soție ?

- Da. - Bine.

Vreau să găsesc dragostea.

Pot găsi o soție oriunde, eu caut dragostea.

Ai dreptate. Există aplicații pentru asta.

Sunt, de fapt, tone de aplicații diferite pentru asta.

Trebuie să înțelegi că am încercat totul.

Pețitori profesionişti, mătuşi bine intenționate,

prieteni de familie, agenți de casting de la Hollywood,

un supercomputer care a piratat un site de întâlniri,

chiar şi un şaman elvețian care a proclamat că sunt blestemat.

Ar trebui să fie neutri.

Eşti blestemat ?

Bine.

Te rog, înțelege ! Asta e ideea surorii mele.

Ea e o mare admiratoare a romanelor tale, le-a citit pe toate.

Crede că eşti o Jane Austen a zilelor noastre, aşa că...

Sunt aici pentru că nu mai am opțiuni

şi Nora crede că tu ştii ceva despre dragoste, ceva ce noi nu ştim.

Deci ştii ?

Alteță, mulțumesc, sunt flatată,

dar nu sunt o pețitoare profesionistă.

Dar o faci cu personajele tale fictive tot timpul,

de ce nu poți încerca în viața reală ?

Sunt prinț, la urma urmei.

Aparent, îi ai în jumătate dintre romanele tale.

Doar dacă nu cumva... totul e doar o fantezie.

Am întârziat să mă întâlnesc cu cineva, aşa că trebuie să...

Spune-mi prețul !

Dar să nu dureze prea mult, nu mai am timp.

Bine.

Bine.

Julia !

- O iubeşti, Whit ? - Ce ?

- O iubeşti pe Francesca ? - Bineînțeles că da !

Vrei să-ți petreci restul vieții cu ea ?

Ăsta e planul, da.

- Atunci, de ce nu ai pus întrebarea ? - Despre asta e vorba ?

Stai, am probleme cu Francesca ?

Nu se poate ! Nu, nu...

Dar o iubesc, bine ? Am făcut o gafă.

Am vorbit despre asta, nu pot să o dau în bară.

E prea târziu ?

Demonstrează-ți dragostea şi angajamentul,

de preferat, foarte curând.

Nu am cumpărat încă un inel.

- Aş putea folosi un inel temporar ! - Opreşte-te !

Ştiu că eşti un geniu al matematicii financiare,

dar uneori nu ai nicio idee.

Tehnic vorbind, sunt hiperconcentrat.

- Dar este un articol... - Bine, te rog, opreşte-te !

Bine. Acum intri în zona mea

şi voi doi veți avea un final fericit,

chiar dacă va trebui să vă târăsc pe amândoi până la linia de sosire.

Mulțumesc.

Prietena mea cea mai bună

nu va primi o cerere în căsătorie improvizată.

Nu, ea se aşteaptă la ceva mai bun acum.

Mai bun ? Mai mare ? Cât de mare ?

O să te ajut. O să fie cea mai frumoasă cerere,

ceva despre care să merite să scrii.

Mulțumesc că mi-ai lăsat şi mie.

Sunt derutată.

Un prinț real vrea să mă angajeze să mă joc de-a pețitoarea.

De ce ?

E prinț şi eu mă pricep la prinți fictivi.

Trebuie să-mi înfrunt îndoielile, nu să fug de ele.

E un prinț adevărat, care caută dragostea.

O îmbinare a romanelor mele cu romantismul din viața reală !

În sfârşit, pot dovedi că dragostea despre care scriu este realizabilă

şi că standardele mai înalte merită.

Franny, asta e şansa mea de a scrie un adevărat final fericit şi...

Tu, draga mea, vei primi cu siguranță acea promovare

când vei scrie un articol despre un prinț din viața reală.

- Serios ? - Da !

Stai, să ne gândim puțin la asta.

Dacă dai rateu pe post de pețitoare, şi se află,

ți-ar putea distruge brandul ?

Da, dar dacă reuşesc,

asta va confirma toate ideile mele despre romantism

în jurul cărora mi-am construit viața, pentru că altfel, nu ştiu ce să cred.

Am nevoie de asta şi am nevoie de tine să mă ajuți. Vrei ?

Maximilian Lucien Adalwolf al treilea.

Îmi place că scrie doar "Prinț".

- Sunt aici pentru a vorbi cu prințul. - E în regulă, nu cred că mă va răpi.

Mi-am găsit prețul.

Prietena mea va scrie un articol despre căutarea ta pentru dragoste.

- Nu. - Ba da.

Oricât de mult ar fi plătită prietena ta, eu voi dubla suma.

Nu e vorba despre bani.

Cine e prietena ta ?

- Lucrează pentru "Tribeca Herald". - Probabil că o cunosc.

Ea scrie anunțuri de nuntă.

Eu sunt biletul ei de aur.

Iar eu sunt biletul tău de aur.

Oricum trebuie să-ți iau un interviu pentru aranjarea perechilor.

- Nu se va întâmpla. - Am încredere în ea.

Îți dau cuvântul meu că va spune doar adevărul.

Aşa a spus orice jurnalist.

Julia, haide ! Cu siguranță putem ajunge la o înțelegere.

Ai spus să-ți spun prețul.

- Dar tu ce vrei ? - Să ajut un prieten.

Cel singuratic se gândeşte doar la alții...

- Am tot ce-mi trebuie. - Unde e distracția în asta ?

Mult noroc cu dragostea.

- Ăsta e şantaj romantic ! - Tu eşti cel care nu mai are timp.

- Nu am nevoie de tine ! - Atunci, de ce mă urmăreşti ?

Eşti ultima opțiune de pe o listă foarte lungă.

Dar sunt pe listă.

Bine.

- Fără interviuri. - Astea sunt condițiile mele.

Nu. Poți să-i trimiți notițele tale,

dar nu mă las încolțit de vreun jurnalist aspirant,

care vrea să-şi facă un nume. E vorba despre viața mea.

Fac fotografii.

Relaxează-te ! Asta nu e o negociere de stat,

e o întâlnire şi e distractiv ! Distracție, distracție !

Mulțumesc, Richard.

- Ceai ? - Da, te rog.

Deci care sunt cerințele tale ?

Mă pot căsători cu un om de rând.

Aşa că aş vrea să rămân anonim până voi găsi pe cineva promițător.

Vreau să evit Europa şi să stau aici, unde nimeni nu mă va recunoaşte.

Vreau aprobarea finală pentru toate întâlnirile.

Poate ar trebui să facem o întâlnire de probă,

să le organizăm în intervale de 30 de minute...

Nu şi dacă vrei să creezi o legătură adevărată.

Ăsta nu e un casting. Nu.

Vom face asta în felul meu.

Îți voi aranja întâlniri individuale cu femei pe care le aleg eu.

Pentru întâlniri, prefer restaurantele exclusiviste şi...

Întâlnirile vor fi cu picioarele pe pământ, bine ?

Adevărata curtare de modă veche.

Persoana de la masă e centrul tău de interes, nu mâncarea.

Ai mai fost vreodată la un restaurant cu stele Michelin ?

De fapt, am fost. De asta eşti singur ?

Sunt singur pentru că aşa am ales să fiu.

De ce ?

Standarde.

- Şi anume ? - Îmi caut aleasa potrivită.

Va trebui să faci mai mult decât să cauți,

va trebui să munceşti pentru a găsi dragostea.

Nu ți-o pot oferi pe o tavă de argint.

Nu aşa funcționează romantismul, cel puțin, nu în romanele mele.

Are dreptate.

Eu sunt cea căsătorită aici.

Nora, sper că nu te superi că întreb,

dar de ce au eşuat toate celelalte încercări anterioare

de a găsi perechea ?

Toată lumea a fost prea deferentă față de el, din cauza titlului său,

dar văd că tu nu vei avea această problemă.

Mă scuzați, vă rog ? Mă cheamă datoria regală.

Să vorbim despre cerințele mele !

Voi avea nevoie de timp dedicat interviului şi observației,

nu doar pentru articolul prietenei mele,

ci şi pentru a te cunoaşte mai bine.

Ca scriitoare, trebuie să-mi cunosc bine personajele

şi doar atunci te voi putea asocia

unuia dintre personajele din romanele mele.

Acum sunt un personaj ? Ca un Făt-Frumos ?

Mai mult ca o bestie. S-a schimbat la sfârşit, nu-i aşa ?

A fost încântător.

Mă îndoiesc că vei reuşi.

- Încerci să dai greş ? - Doar spun şi eu.

Poate că dragostea nu e scrisă în destinul meu.

Dar poate că tu, cu idealurile tale, poți vedea ceva ce eu nu văd.

Idealurile mele au consolidat imperii, au scris epopei,

romantismul cavaleresc a construit lumea occidentală.

Poate că ar trebui să te pui la curent cu timpurile.

Ce captivant ! Poate ar trebui să scrii asta.

Dragostea e ca în imobiliare

şi tu eşti pe piață de foarte mult timp.

- Deci care e problema ta ? - Tu eşti scriitoarea, tu să-mi spui.

Eşti un cavaler rigid, blocat în obiceiurile lui ?

Un suflet chinuit ori personajul unui prinț ticălos ?

Poți face mai mult decât clişee. Nu-i aşa, dră Castle ?

O zi bună !

Clişee...

O să-ți arăt un clişeu.

Un articol ? Eşti nebun ? Ai primit aprobarea Consiliului Regal ?

Ei deja cred că suntem aici în misiune diplomatică.

Dar dacă se află ceva care să te pună într-o lumină proastă,

chiar dacă e neadevărat ?

Ce lucru ar putea să iasă la iveală,

despre care tabloidele nu au scris deja, real sau nu ?

- Asta ar putea submina monarhia ! - Poate că nu e un lucru atât de rău.

- Făceam ceea ce voiai tu. - Ce am vrut ?

Tu eşti cel care trebuie să te căsătoreşti pentru monarhie

cu cineva pe care îl iubeşti,

pentru a fi un model pentru poporul nostru.

- Vorbeşti exact ca la Consiliu ! - Mă gândesc la tine !

Atunci, de ce nu-mi faci tu datoria, în locul meu ?

Pentru că m-am născut o femeie incredibilă, nu un bărbat.

Îmi pare rău.

Eu doar...

Nu am avut niciodată un cuvânt de spus.

Ăsta e prețul pentru toate astea. Ştii asta.

Nu am avut niciodată de ales.

Să nu crezi că îi pare cuiva rău pentru noi.

Ai grijă ce spui.

Nu te voi dezamăgi.

E fericirea ta în joc. Este ceva în care ai un cuvânt de spus.

Facem o Cenuşăreasă inversă.

De acum încolo, eşti un prinț secret.

Asta înseamnă fără anturaj,

fără covor roşu, fără tratamente speciale.

Tot ce trebuie să fac este să mă îmbrac cu un pulover

şi să iau cu asalt un castel.

Pentru a fi demn de inima unei femei,

trebuie să dai dovadă de onoare, curaj, sacrificiu, grație...

Clasă şi maniere ? Toate astea le am din belşug.

Modestie.

Nu uita de chimie !

Un zâmbet minunat nu le obține pe toate.

Tu cauți "până când moartea ne va despărți".

Manierele şi farmecul sunt un început.

Presupunând că le ai.

Du-mă în cel mai nepoliticos loc pe care îl ştii,

şi voi străluci ca unul dintre cavalerii tăi.

Bine.

În primul rând, trebuie să renunți la felul tău de a flirta.

Ce vrei să spui ?

O legătură de durată

poate fi construită doar printr-o atracție semnificativă de caracter,

nu doar prin dorință.

De acord.

Scopul tău e de a proteja onoarea femeilor.

Îngenunchează.

Îngenunchează, ticălosule !

Da.

Tocmai ai lovit un şef de stat !

Din nou !

Maximilian Lucien Adalwolf al treilea,

juri să aperi onoarea femeilor ?

Bineînțeles că da.

Chiar trebuie să te relaxăm puțin.

Bine.

- Asta e casca ta. - Foarte bine.

Asta e casca mea. O să mă poți auzi şi eu voi putea vorbi cu tine.

Frumos, discret. Poți să spui ceva ?

Betty Batter a cumpărat nişte unt,

dar untul cumpărat de Betty Batter era amar,

aşa că Betty Batter a cumpărat un unt mai bun.

Foarte bun.

- Eşti gata ? - O secundă.

Acum sunt gata.

Fă-ți treaba, Făt-Frumos ! Te descurci.

Mulțumesc.

Whisky, te rog. Mulțumesc.

Bună seara ! Ce mai faci ?

Mulțumesc foarte mult.

Noroc...

Bine, atunci.

Noroc, doamnelor...

Îmi pare rău, nu cred că e interesată.

Spune-i !

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

- Vrei să mi te alături ? - Da, mi-ar face plăcere.

- Noroc. - Noroc.

Italiana era puțin ruginită,

aşa că habar nu aveam ce premiu tocmai primisem.

Întregul teatru era în picioare, aplaudând,

iar lumina reflectoarelor era îndreptată spre mine,

aşa că, fireşte, trebuia să mă ridic şi să țin un discurs de acceptare.

Prim-ministrul îmi strânge mâna şi...

Care a fost premiul ?

A fost doar o chestie de strângere de fonduri.

În fine. Şi în afară de faptul că eşti superbă, cu ce te ocupi ?

Sunt influencer de frumusețe.

Pleacă, nu mă interesează. Pa ! Pleacă !

Pleacă !

Nu, "anti-haul" este atunci când pleci cu nimic,

dar vorbeşti despre ceea ce nu ai de gând să cumperi.

Scuze, nu vorbeam cu tine, ci cu un tip,

dar a plecat acum, continuă.

Vrei să spui că nu te trezeşti dimineața arătând aşa ?

- O conexiune, nu doar flirtat. - Sunt conectat !

Cu ideea de a te invita la o întâlnire adevărată.

Caut ceva special.

Max, scumpule ?

Unde ți-e inelul ?

Nu un alt influencer de frumusețe...

Nu, eu...

Cu plăcere.

Pentru ce ?

Pentru că te-am salvat de tine însuți.

Vrei să te aşezi la casa ta ? Eşti pregătit ?

Nu cu ea. Mi-am dat seama că ea nu e aleasa.

- Cum ? - Tot ce ştiu e că nu era ea.

Ai maniere, dar îți lipseşte modestia şi reținerea onorabilă.

Iar în momentul în care te-ai uitat la...

- Scuze, ce e asta, mai exact ? - Feedback despre întâlnire.

- Avem mult de lucru, prietene. - Da, avem.

Bună ! O masă pentru doi ? Mulțumesc.

Tocmai am găsit nişte bârfe despre faptul că ar fi un cuceritor.

Este ?

În mare parte, se leagă de fiecare detaliu

de fiecare dată când iese cu cineva.

E un articol întreg care îi critică alegerea restaurantelor.

Da, viața sub microscop.

- Măcar este fermecător ? - E arogant.

Cred că asta se numeşte "regalitate".

Dacă ar fi un personaj într-unul dintre romanele mele,

l-aş plasa undeva în afara zonei sale de confort,

cu cineva pe care îl urăşte la început,

dar cu care împărtăşeşte aceleaşi valori şi visuri.

Mult noroc cu acest plan !

Cei mai buni burlaci din Manhattan.

Eşti norocoasă că ştiu atâția oameni prin muncă.

Am adăugat câteva întrebări pe care să le pui.

Poate că îi este teamă să facă următorul pas, ca Whit.

Poate că Max e doar concentrat să fie cap încoronat şi habar nu are.

Trebuie să-i dai mai mult timp să-şi dea seama,

cel puțin câteva săptămâni, înainte de a trage concluzii pripite.

Da, poate...

Scuzați-mă, puteți să ne aduceți două ape, vă rog ? Mulțumesc.

Vreau să mulțumesc societății istorice şi membrilor comunității Voldario

pentru eforturile lor de a recunoaşte acest loc important,

unde povestea unui grup de imigranți voldarieni şi a Americii

a devenit una singură.

Când văd această grădină, îmi amintesc că e rândul nostru,

e dreptul nostru de a ne construi propriile visuri,

de a fi inspirați de tăria de caracter a celor care au venit înainte,

a celor ale căror poveşti ne-au făcut ceea ce suntem astăzi.

Dacă acei imigranți au fost capabili să se aventureze peste ocean,

să construiască o comunitate din sălbăticie

şi să devină parte din marea poveste americană,

atunci, Doamne, unde putem ajunge împreună...

Vă mulțumesc.

Ai scris discursuri pentru alții ?

Consiliul Regal nu permite asta. E doar un hobby, de fapt.

Dar îmi place destul de mult.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Este important pentru monarhie să implice publicul.

Generațiile mai în vârstă încă scriu scrisori,

înseamnă mult pentru ei să primească ceva înapoi.

Şi eu fac la fel.

- Scrisori de la fani. - Bineînțeles.

Deci care este discursul tău ?

Sunt prinț.

Nu, cine eşti tu ?

Care este ideea ta de fericire ? Cine te inspiră ?

Ce-ți doreşti de la viață ? Cea mai mare frică a ta ?

Fericirea este familia,

părinții mei m-au inspirat, odihnească-se în pace !

Întotdeauna mi-am dorit să fiu un om bun,

iar cea mai mare frică a mea sunt jurnaliştii indiscreți.

Trebuie să te prezint femeilor fără să dezvălui că eşti prinț.

Cum aş putea face asta, dacă nu ştiu ce cauți ?

Ştii ce caută Consiliul Regal.

Nu, ce cauți tu, Max, de la o parteneră.

- Eu caut o regină. - De ce mă excluzi ?

Când această cruciadă romantică a început să fie documentată,

nu am avut de ales decât să mă protejez.

Cum rămâne cu inima ta ?

Asta e o replică bună, noteaz-o pentru prietena ta !

Bine.

Spune-mi un lucru adevărat despre tine, neoficial !

Poți avea încredere în mine.

Nu trebuie să fie ceva picant, care să deranjeze Consiliul Regal.

Bine, voi începe eu.

Îmi plac floricelele de porumb care strălucesc în unt

şi par un glob disco în gura mea.

Acum e rândul tău, Alteță.

Bine. Anunță-mă când eşti gata să vorbeşti !

- Unde te duci ? - Mă duc să mă ocup de ceva.

Pot să vin cu tine ?

Cum ai ajuns la romane de dragoste ?

Am cumpărat unul de la o librărie din aeroport

când mă întorceam de la facultate şi apoi am devenit dependentă.

Da, aveam nişte sentimente care mă agitau la 21 de ani,

eram nebună după dragoste, aşa că am început să le scriu,

pentru a mă distra, iar apoi a devenit serios.

Şi de ce epoca medievală ?

Cavalerii erau opusul băieților din viața mea la acea vreme.

Am scos şase romane în primii cinci ani.

- Niciodată nu m-am uitat înapoi. - Te-ai descurcat foarte bine.

E impresionant. Eşti un personaj intrigant.

Îți înțeleg ezitarea.

Am avut şi eu de-a face cu tabloidele.

Da. Unul dintre foştii mei iubiți

a fost plătit să scrie un articol despre mine pe un site de bârfe.

A spus că eram îndrăgostită de muncă şi că l-am dat deoparte.

Scriitoarea de romane nu e deloc romantică, nu-i aşa ?

- Acel tip pare că era un derbedeu. - Da.

A fost dificil să fiu criticată de străini

şi să încerc să-mi mențin imaginea publică.

Bun-venit în situația mea !

Sincer...

Am avut un şir de relații ratate,

iar dacă te ajut pe tine, un prinț real,

să-ți găseşti dragostea, asta ar însemna mult pentru amândoi.

Apreciez că mi-ai spus asta.

Deci unde mergem ?

Trebuie să merg la magazinul de bijuterii,

să-l ajut pe amicul meu să aleagă un inel de logodnă.

Cred că putem mai bine de atât.

- Bine. - Vino cu mine !

El e amicul despre care îți spuneam. Ne cunoaştem de ani buni.

- Salut ! - Intră, te rog !

Ridică-te !

Cu ce spuneai că te ocupi ?

- Consilier regal pentru cărțile ei. - Da.

Noaptea trecută m-am scufundat în analizarea nestematelor şi...

Contează cel care simți că e potrivit.

Care îți atrage atenția ?

Franny ar vrea ceva cu un trecut, ceva vintage.

Acesta.

Să aleg unul mai mare ?

- Nu. - Da.

Ai nevoie de telescop ca să-i vezi strălucirea.

Pot să vorbesc cu tine un minut ?

Nu-şi permite diamantul Hope.

Ai încredere în mine.

- Prietena ta e extravagantă ? - Nu.

Atunci, vom sări peste cele în stil eduardian şi retro.

Poate ceva în stil art deco.

- Îi plac culorile ? - Nu pe inele.

Bine, atunci, doar diamante. O formă clasică europeană.

Platina şi aurul alb sunt reprezentative acelei perioade,

iar prințesa Madeleine a Suediei şi Camilla

au bijuterii în stil art deco.

Un inel tip Halo ar putea arăta prețios la un cost mai redus.

Presupun că Francesca nu vrea un inel strident,

totuşi, ar trebui să strălucească precum o stea.

Cine spuneai că eşti ?

Forma geometrică e şi vintage, dar şi modernă.

Ceva de genul acesta ? Ce părere ai ?

Cred că lui Franny i-ar plăcea oricare dintre aceste inele.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Îi poți spune istoria acestor inele ?

Vă vom lăsa singuri.

Spune-mi ! Cum de ştii atât de multe ?

Am crescut înconjurat de aceste lucruri.

A trebuit să ascult prelegeri interminabile

despre bijuteriile familiei, împrumutate Muzeului Național.

Evident.

Ca să-ți răspund la întrebări,

mă tem să-mi petrec întreaga viață ca şi când nu mi-ar aparține.

Părinții mei m-au inspirat,

dar ideea mea de fericire e libertatea.

Apreciez că mi-ai spus asta.

Crezi că am putea scăpa de gărzi de acum ? Atrag atenția.

Voi vorbi cu ei. Ce planuri mai ai pentru mine, poetă a inimii ?

- Să fim liberi, să ne distrăm ! - Bine.

- Ai încredere în mine ? - Evident că nu.

Să înceapă întâlnirile ! Arată bine.

O zi bună ! Doamne !

Mulțumesc.

Da.

Nu mă aşteptam să fii atât de tocilar.

Vrei să spui că nu toată lumea ştie lucruri despre armele medievale ?

De ce ştii atât de multe lucruri ?

Familia mea deține obiecte de patrimoniu.

Cred că restaurantul e chiar aici.

Acesta este Canalul Suez.

Mă poți căra ?

Aceştia sunt pantofi Testoni.

De ce nu ai cărat-o peste băltoacă ?

Există doar şase perechi de pantofi ca aceştia în toată lumea,

iar muzeul Victoria şi Albert din Londra are două dintre perechi.

Atunci, donează-i muzeului Luvru şi mergi la o întâlnire reală !

Te rog, poți gândi ca o persoană normală ?

Deci trebuie să fiu pregătit să trec un râu de fiecare dată ?

Oricum, nu îmi plăcea, era prea pasionată de astrologie.

Şi ce nu ți-a plăcut la Jenny ?

Manierele ei de la masă. Se poartă ca un pirat.

Şi Rica ?

Ai văzut cum râde ?

- Te poți obişnui cu asta. - Nu cred. Era prea politicoasă.

Cred că tu cauți motive ca să le respingi. De ce ?

- Nu m-au dat pe spate. - Adică ?

O privire care să-ți facă inima să stea în loc, o delicatețe feminină,

să ştie să arunce săgeți ingenioase într-un mod manierat.

Şi credeam că eu scriu romane de dragoste...

Ce facem aici ?

Am nevoie de răspunsuri şi timpul se scurge.

- Bine. Ai făcut vreodată box ? - Am făcut scrimă.

Te pricepi la ridicat ziduri, nu-i aşa ?

Uite ce vom face ! Eu îți voi pune întrebări,

iar loviturile te vor împiedica să te gândeşti atent la un răspuns.

Bine.

- Eşti gata ? - Da.

Spune-mi care e genul tău ! Nu căuta un răspuns corect !

O femeie blândă şi pasionată de ceva.

- Eşti un cuceritor, Max ? - Nu.

- Eu am citit altceva. - Dar nu e adevărat !

- Ai fost vreodată îndrăgostit ? - Nu.

Nu te cred. Ai fost vreodată îndrăgostit ? Ai fost ?

De Josie !

Ea mi-a frânt inima.

M-a iubit pentru titlul meu, nu pentru cine sunt.

E mai uşor să nu te apropii de oameni.

Îți place să fii prinț ?

Cred că m-am săturat de jocul ăsta.

E în regulă.

Nu cred că vei găsi nimic real,

dacă te axezi pe a fi prinț, şi nu pe a te bucura de moment.

Bine.

- Apreciez că mi-ai spus asta. - Da, desigur.

- Ai nevoie de ajutor ? - Da, te rog.

- A fost un exercițiu foarte ciudat. - Te-ai descurcat destul de bine.

Consiliul a început pregătirile pentru nunta regală.

Ei presupun că vei alege varianta căsătoriei aranjate cu acea femeie.

Dacă vrei să te căsătoreşti cu altcineva,

va trebui să anunți asta în următoarele câteva săptămâni.

Toate aceste femei sunt potențiale opțiuni.

Sigur există un motiv pentru care toate întâlnirile anterioare au eşuat.

Deci ce ai de gând să faci ?

Dacă ar fi una dintre cărțile mele, l-aş pune în pericol.

- O ambuscadă a bandiților. - Ce anume ?

Nu un pericol real.

Doar undeva în afara zonei lui de confort, unde poate străluci.

Puțină umilință, poate...

Nu ai jucat niciodată din greşeală bowling pe o alee greşită ?

Nu.

- Bine. Atunci, nu ai trăit. - Serios ?

Bună seara tuturor ! Bine ați venit la seara noastră de vin şi poezie !

Cum vă simțiți pe vremea asta ? Nehotărâți, ca iubiții mei ?

Avem un clipboard aici.

Dacă vreți, vă rog să vă scrieți numele şi să împărtăşiți ceva.

Primul este Max !

- Nu, nu-i nevoie. - Poți s-o faci !

- E vreun Max aici ? - E aici !

- Chiar aici ! - Ce faci ?

Doar inventează, distrează-te !

Oameni buni, avem un timid. Bine ai venit pe scenă !

Mulțumesc.

- Nu sunt poet. - Nici eu nu sunt.

O să inventez ceva.

Scandal.

Stat, criză.

Am uitat parola de la telefon.

Vreau doar poze cu pisici.

- Asta e tot. - Da !

Da. Ne-a spus că nu e poet.

- Dar bună treabă oricum... - A fost grozav.

Următoarea, Victoria.

Nota de plată ?

- Vorbeşti cu mulțimile tot timpul. - Nu când arăt ca un prost !

Dacă ai fi avut puțină umilință, asta ar fi fost prima întâlnire

despre care să le povesteşti nepoților tăi.

Uite, nu mai am timp !

Modestia îți deschide inima. De ce nu poți fi vulnerabil ?

Pentru că lumea şi toate tabloidele se uită !

Unde au fost paparazzii aseară ?

Nu mai facem lucrurile în felul tău.

- Serios ? - Eu comand.

- Nu sunt unul dintre supuşii tăi. - Şi eu nu sunt experimentul tău !

Nu te pot ajuta,

dacă nu urmez standardele romantice din romanele mele.

Se numeşte rescriere !

- Nu-mi voi abandona convingerile. - Atunci, eşti concediată !

- Eşti cea mai proastă pețitoare ! - Tu eşti cel mai prost cavaler.

Nu sunt unul dintre personajele tale !

Nu. Tu eşti personificarea aşteptărilor scăzute.

Ştii cât de nedemn eşti ?

Nu ai răbdare, nu ai moralitate, cu siguranță nu eşti un muncitor.

Şi nu te respecți suficient de mult ca să crezi în ceva,

aşa că nu vei găsi niciodată pe cineva care să te respecte la rândul său.

Tu eşti cel mai rău prinț pe care l-am întâlnit vreodată.

Şi câți prinți adevărați ai întâlnit ?

Noroc !

Prea departe.

- Bună ! - Bună !

Ar trebui să-ți intitulezi articolul "Încăpățânat ca un rege".

- Chiar am încercat, Franny. - Şi acum ?

Nu ştiu, nu sunt în stare să mă întorc la roman.

Poate chiar o să încep grădina de pe acoperiş.

Sau ai putea să stai pe o plajă tropicală.

Întâi trebuie să mă ocup de câteva lucruri.

- Iată notițele mele de până acum ! - Mulțumesc.

Da. Sper că e suficient.

Am concediat-o pe Julia.

- De ce ? - E obsedată să mă facă de râs.

Poate că aveai nevoie de asta.

Trebuie să te dai la o parte din propria ta cale !

Nu ştiu ce s-a întâmplat cu tine în ultimii ani.

- Mă doare sufletul văzându-te aşa. - Nora, eu...

Orice s-a întâmplat între voi doi, e vina ta că nu ai mers până la capăt.

Îți dai seama că vei fi blocat într-o căsnicie fără dragoste

şi că nu vei fi niciodată fericit ?

Bine, mă opun camerei de sărut la un meci de baschet.

Ea nu e un fan al baschetului.

Bannerele de avion sunt foarte accesibile în zilele noastre.

Da sau...

De ce nu o ceri tu însuți în căsătorie ?

V-ați cunoscut la nunta lui Dan, nu ?

Da, a fost pe plajă.

- Poate că ar fi un loc minunat. - Da...

Mă întorc imediat.

Pe plajă ?

Vreau să te reangajez.

Îmi pare rău.

Îmi pare foarte rău pentru ce ți-am spus.

Crezi că avionul va ateriza pe plajă, Julia ?

E Whit ?

- Whit ! - Max !

- Ce inel ai ales ? - Lasă-mă să-ți arăt !

Am ales cel mai strălucitor inel. E uimitor.

Acum plănuim cererea în căsătorie, vrei să auzi nişte idei ?

- Mi-ar plăcea ! - Da !

Am analizat statisticile

şi un număr surprinzător de cereri în căsătorie

implică flash moburi şi...

- Nu ai 18 ani. - Nu face asta.

Deci să nu organizez ceva grandios ?

Semnificativ e mai bine decât orice lucru pompos.

- Eu ştiu, crede-mă. - De ce ?

Pentru că el e consultant regal până la urmă.

Ea se căsătoreşte cu tine, nu cu sărbătoarea, nu cu titlul,

ține minte asta, păstrează totul intim !

Intim, bine. Trebuie să mă gândesc ce să spun,

pentru că bannerul din avion are o limită de patru cuvinte.

Te-aş putea ajuta. Discursurile sunt specialitatea mea.

Şi, cu ajutorul Juliei, am putea face un discurs foarte romantic.

Ar trebui să o cer la grădina zoologică ?

A fost drăguț din partea ta.

Mulțumesc, dar nu trebuie să mă ajuți, eu pot...

Şi să renunț la prima mea slujbă de scriitor de discursuri ?

Nu e plătită.

Mi-a spus cineva odată că mi-ar prinde bine puțină umilință,

aşa că mi-ar plăcea să accept stagiatura.

Ce se întâmplă cu adevărat cu tine ?

Cred că m-am simțit prins în capcană.

Consiliul Regal îmi conduce viața, iar eu m-am aliniat mereu cu el.

Faptul că nu m-am aşezat la casa mea, după Josie,

a fost un mod de a evita inevitabilul. Acum, că sunt aici, nu ştiu ce vreau.

Nu-ți place să fii prinț ?

Sunt atât de frustrat de rezistența la schimbare a monarhiei...

Faptul că Nora nu poate fi moştenitoare

doar pentru că nu e bărbat,

totul, în numele tradiției, e atât de învechit...

Adică ea e creierul, ea ar trebui să conducă lucrurile, nu eu.

Ce zici de abdicare ?

Te-ai simțit vreodată liber ?

În facultate, înainte de Oxford,

am fost la o universitate americană din Washington.

Am reuşit să rămân anonim în primul an,

eram doar un student normal.

Mergeam la petreceri, îmi alegeam cursurile,

luam o gustare noaptea târziu, la colțul străzii.

Ştiu de ce ai nevoie. Vino cu mine !

Bună ! Două, te rog.

E delicios de american.

Mulțumesc.

- Nu. Fac eu cinste. - Nu, insist.

- Mulțumesc. - Cu plăcere. Ce vrei să iei ?

- O să fie simplu astăzi. - Mulțumesc.

Deci ce urmează în căutarea dragostei ?

Ar trebui să salvez o fecioară dintr-un turn de birouri ?

Aş putea să te leg de un copac. Funcționează în romanele mele !

O domnişoară cu inimă bună te-ar salva.

Ce fel de cărți scrii ?

Trebuie să te îndepărtăm de titlul tău,

de aşteptări, de personalul tău, de tot.

- Devenim fugari. - Adică să jefuim bănci ?

Nu. Este un dispozitiv de intrigă,

ca personajele să se elibereze de clasa sau de situația lor,

astfel încât să poată fi ele însele.

Poate vei descoperi ceea ce vrei, dacă o iei mai încet.

- Unde, atunci ? - Era un hambar în romanul meu.

Şi cine este vaca în acest scenariu ?

Trebuie să fie un spațiu domestic.

- Un iaht ? - Nu chiar.

Ei bine, spune-mi tu, înțeleaptă a romantismului.

Nu ştiu.

Am un dormitor de oaspeți.

Deci vom fugi în apartamentul tău elegant din Manhattan ?

Ştiu, sună ridicol, dar te va scăpa de reşedința consulară.

E mai puțin ridicol decât să angajez o scriitoare pentru a găsi dragostea,

deci cred că facem progrese.

Aşa e.

- Noroc ! - Noroc !

Nu credeam că o să spui da.

- De fapt, e destul de delicios. - E bun.

Mă bucur că nu locuieşti într-un hambar.

- Am pus nişte fân pentru tine. - Grozav !

- În capătul holului. - Bine.

Azi mergem la plajă, aşa că lasă-ți pantofii Testoni.

Şi aici ar putea merge.

Unde se duc după cererea în căsătorie ?

Am putea verifica locul ăla la întoarcere.

Da. Arată minunat.

- Lucrezi la un nou roman ? - Da.

E o poveste despre dragostea interzisă a clasei.

Dar sunt puțin blocată.

- De asta sunt aici. - Exact.

Probabil că ți-am dat mult material.

Da.

Dacă ai nevoie vreodată de o opinie, mi-ar plăcea să o citesc.

- De ce nu ? - Păi...

La urma urmei, eu sunt expertul regalității.

Ai citit vreodată un roman de dragoste ?

"Dragul meu Leon, ce ştii tu despre inima mea în colivie ?"

- Nu ai citit romanul meu. - Nu, am citit trei.

Ce părere ai despre...

Nu, de fapt, nu vreau să ştiu.

De ce te fereşti de dragostea dezordonată ?

Dezordonată ?

Da, când lucrurile nu sunt perfecte, dar...

Ştii tu, complicate... Oameni cu defecte, îndrăgostiți.

Toți se cred critici.

Vorbesc serios ! O poveste de dragoste reală, cu care empatizezi.

Cititorii nu vor mediocritate, vor o evadare.

Speranța că există cavalerul lor perfect.

Nu spun să renunți la asta,

dar cred că le poți avea pe amândouă.

Oamenii nu vor un cavaler perfect, e plictisitor,

vor doar cavalerul care e perfect pentru ei.

Ştii, mai mulți derbedei.

Sunt o autoare de succes pentru că îmi urmez standardele.

Cred că poveştile tale ar fi mai bune dacă ar fi mai dezordonate.

Ai încredere că fanii tăi sunt sofisticați.

Nu le da romanul pe care îl aşteaptă, dă-le romanul pe care îl merită !

Mulțumesc.

Ai ceva împotriva castelelor, nu-i aşa ?

Ce ?

Am crescut într-unul dintre ele.

Ar trebui să fii închis într-un turn pentru gluma asta.

M-am întors !

Ai cumpărat jumătate din magazin.

Da, cred că am făcut multe cumpărături impulsive.

Ştii când a fost ultima dată când am fost singur la cumpărături ?

M-au întrebat dacă vreau hârtie sau plastic,

iar eu am spus "ambele".

Doamne...

- Vrei să deschizi tu ? - Da, sigur.

E aici ?

Bine ați venit în hambar !

Bună ! Eu sunt Francesca, o ajut pe Julia.

Tu eşti jurnalista indiscretă.

Am un loc de parcare grozav.

- Tu eşti ? - Tu ?

Voi doi vă cunoaşteți ?

- Nu, mă gândeam că e mai înalt. - Da, mi se întâmplă des asta.

Nu-ți voi reproşa faptul că ai fost o jurnalistă indiscretă.

Mulțumesc.

Max, el e prietenul meu, Whit.

- Încântat, Whit. - Surprinzător, Max.

Julia mi-a spus că ai talent înnăscut la scris discursuri.

- Asta va fi trecut în articol ? - Chiar mai bine.

Am întrebat şi ți-am găsit un post de scriitor de discursuri.

- Anonim, bineînțeles. - Şi care e şmecheria ?

Nu e nicio şmecherie. E al tău, dacă îl vrei.

- Ar fi minunat, mulțumesc. - Îi voi trimite Juliei detaliile.

Fantastic, avem atâtea de sărbătorit !

Faptul că am primit acest post de scris discursuri şi toate cele...

Va trebui să sărbătorim asta foarte mult.

Abia aştept.

Totul e despre el ? Înțeleg ce vrei să spui.

- Sper că ți-e sete. - Da, mi-e sete.

Asta e faimoasa mea limonadă. De fapt, e doar limonadă obişnuită.

- Ai un apartament minunat. - Mulțumesc.

- Da, nu petrec destul timp aici. - Mulțumesc.

Mai am câteva întrebări, ai răbdare cu mine.

Da, sigur.

Spune-mi mai multe despre copilăria lui Max !

Prietena ta jurnalistă...

Nu ar scrie niciodată ceva neadevărat, îți dau cuvântul meu.

A fost greu pentru el să se afle sub ochii publicului.

Aşteptările pot fi crude,

dar el a fost întotdeauna un copil perfect, mai mult sau mai puțin.

Ce s-a întâmplat cu Josie ?

Max şi Josie erau pe cale să se căsătorească.

Cred că Max a făcut o greşeală.

Nu-i nevoie să mă conduci.

Mulțumesc mult că ai venit, Nora.

- Ai plecat ? - Da.

Mă bucur să te văd. Mulțumesc că ai venit.

Mulțumesc foarte mult, frate.

- Te conduc. - Minunat.

Oare poate fi o poveste cu a doua şansă ?

Unde au mers lucrurile prost, Josie ?

L-am încurajat pe Max să se opună Consiliului Regal,

pentru a obține schimbările pe care le dorea, dar în loc de asta,

a lansat ideea de a renunța la titlu şi de a lăsa totul în urmă.

Să fugă şi să se căsătorească...

Dar i-am spus că nu era o opțiune pentru mine.

De ce ?

Era important pentru mine ca el să aibă o relație cu Nora

şi cu oamenii cu care a crescut.

Regii care abdică nu se mai întorc niciodată acasă.

Din nou, cred că am fost puțin egoistă.

Nu am vrut să devin personajul negativ...

Sau cel puțin aşa m-au numit în ziare.

- Nu ai încercat să explici ? - Bineînțeles, dar...

El a fost rănit

şi Consiliul ne-a ținut despărțiți.

În acea perioadă, a mai fost un scandal

şi monarhia a intrat în blocaj, aşa că m-am dus acasă, la New York.

Max era convins că îl iubeam doar pentru privilegiile sale.

Ăsta a devenit adevărul lui.

Îmi pare rău.

Încă ai sentimente pentru el ?

Păi...

Unde ai fost ? Nu-ți face griji pentru mizerie, totul e sub control.

Francesca şi Whit vin pe la noi şi m-am gândit să pregătesc cina.

Am găsit perechea perfectă pentru tine.

Ce bine ! Minunat.

- Mereu am ştiut că vei reuşi. - Eu nu-mi amintesc asta.

O să aranjez o întâlnire pentru tine.

Bine. Asigură-te că nu se suprapune cu cererea în căsătorie a lui Whit.

Chiar vreau să fiu prezent.

- Da. - Bine.

- Vrei să guşti ? - Da.

Am luat nişte cursuri de gătit acum câțiva ani.

M-am simțit inspirat. Ce crezi ?

- Nu mă lăsa să te opresc. - Bine.

- E delicios. - Ce bine !

Dar o să faci curat, nu ?

Nu-mi place să am o bucătărie dezordonată.

- Chiar deloc, chiar... - O să chem pe cineva.

O greşeală pe care o fac toți e că aruncă de aici.

- Trebuie să fii jos, la nivelul apei. - Bine.

- Şi să arunci piatra cu degetul. - Bine.

- S-ar putea să te lovesc. - Încearcă ! Arunc-o !

Gata ? Unu, doi, trei.

- Foarte bine ! - Trei !

A fost uimitor !

Încă puțin, te rog.

- Mulțumesc. - Mulțumesc.

Te vei bucura să afli că, în sfârşit, m-am apucat de grădina de ierburi.

- Ți-a luat doar cinci ani ? - A fost bine să încetinesc.

Deci există ceva mai mult în viață decât să scrii cărți pentru fani ?

Da.

Cum merg lucrurile cu Max ?

Are o întâlnire cu fosta lui iubită. O să-ți trimit notițele după aceea.

Ce e ?

- Ştii. - Ce anume ?

Cum merg lucrurile între tine şi Max ?

Lucrăm bine acum.

Nu are rost, e prea complicat. Trebuie să se regăsească.

Şi vreau mai mult decât o simplă poveste de dragoste regală.

Nu am de gând să-mi părăsesc viața de aici

şi să mă căsătoresc într-o țară străină, ca o mireasă de film,

chiar dacă ar fi o posibilitate îndepărtată şi...

... îți simt privirea.

Tot ce am făcut a fost să întreb cum merg lucrurile,

dar această şedință de terapie este gratuită.

În plus, logica ta are sens.

Nu are.

Bună, am venit să-l văd pe Max.

Mulțumesc.

Bună !

Josie !

Julia nu a spus că vei fi tu.

- Bună ! - Bună !

Ia loc !

- Ce mai faci ? - Eu sunt...

Nu ştiu de unde să încep.

Cum a mers ?

A fost bine.

A fost bine...

A fost o surpriză să o văd după atâția ani.

Şi lucrurile sunt încă...

puțin nesigure între noi.

Poate că mai avem nevoie de ceva timp.

- Dar tu nu ai timp. - Da.

Scrie o scrisoare !

Ai încredere în mine.

- Pentru Josie ? - Scrie o scrisoare !

Nu ştiu de unde să încep.

Ce ai simțit când ai văzut-o ?

Cum te-ai simți dacă ar fi ultima oară când o vezi ?

Dacă ai lăsa-o să plece...

Dacă ar fi singura ta şansă la dragoste adevărată, ce ai face ?

Ai regreta că nu ai spus nimic ?

Te las să te gândeşti la asta.

Să-ți arăt câteva mişcări ?

- Bine. - Scrima are trei mişcări de bază.

- Bine. - Mâna ta dreaptă.

Începi cu un pas înainte, cu piciorul drept şi faci o fandare.

În caz că sunt atacată în bucătărie ?

Da, exact.

- Atac. - Bine.

- Apoi, paradă. - Paradă.

Apoi, un pas înapoi şi te repoziționezi.

- Repoziționare. - Grozav.

Foarte bine. Acum încearcă singură !

Bine...

- Fandare. - Da.

- Parez. - Da.

- Repoziționare. - Foarte bine !

- Îmi pare atât de rău... - Nu-i nimic.

- Le-a plăcut discursul tău. - Ce ?

Le-a plăcut discursul tău !

Vor să-l angajeze pe Max pentru discursuri viitoare ?

Da !

Doamne !

Sunt un scriitor de discursuri plătit !

Da !

Sunt mândră de tine.

Doamne, eu...

Nu m-am mai simțit aşa

de o veşnicie.

Şi totul, datorită ție.

Nu ştiu ce să zic despre asta.

Julia...

Ascultă...

Trebuie să mă duc să lucrez la romanul meu.

Nu pot dezamăgi fanii.

Trebuie să găsesc finalul perfect şi trebuie să scriu la maşină.

Sunt pe val.

Bine.

Editorul meu vrea un articol cu dezvăluiri. Ce facem ?

Nu-ți face griji ! Încă nu e publicat.

Arăți uimitor.

Tu arăți ca un prinț anonim.

- Eşti gata ? - Da.

Gata ?

- De ce sunt atât de emoționat ? - E ziua cea mare.

- Am aranjat totul, arată perfect. - Relaxează-te !

- Bine. - E momentul tău.

- Vine ! - Vine, vine !

- Sper că nu ne-a văzut. - Nu, nu cred că ne-a văzut.

Nu. Asta nu era aici înainte.

- Mai e o altă alee, cred... - Nu, o să ne vadă.

- Bine, haide ! Să facem asta ! - Cum rămâne cu pantofii tăi ?

Victoria şi Albert au deja o pereche. Haide !

- Bine, eşti gata ? - Da.

Am reuşit !

- E chiar aici ! - Ce frumos ! Iubesc plaja asta !

Ne-am întâlnit pe această plajă. De aceea am ales-o.

- Ce e asta ? - Un mic lucru...

- Ce e asta ? - Pentru Franny a mea.

- Un mic lucru special. - Nu. Doamne !

- E atât de frumos ! - Vreau să stai acolo o secundă.

- Opreşte-te ! - Vreau să te întreb ceva.

- Doamne ! - Dragostea mea pentru tine...

Da !

Ce s-a întâmplat cu discursul meu ? Am lucrat ore întregi !

Ştiu. Mulțumesc.

Pune-l !

E atât de frumos !

E un cântec pe care au dansat la nunta la care s-au cunoscut.

Un mic ajutor.

Felicitări !

- Eşti bine ? - Da.

A acceptat !

Mă bucur pentru tine.

- Whit ! Felicitări ! - Mulțumesc pentru ajutor.

- Şampanie ! - Te-ai descurcat bine !

- Vrei să dansezi, draga mea ? - Da, bineînțeles.

Am reuşit.

Max ?

Eşti bine ?

- Cum ai găsit ăsta ? - A fost publicat acum 30 de minute.

Nu, asta nu trebuia să se întâmple. Trebuia să-l revizuiască mai întâi,

şi apoi, Franny urma să primească feedbackul şi...

Ei bine, e clar că s-au grăbit.

"Max nu a găsit dragostea,"

"pentru că nu a găsit curajul de a-şi asculta propria inimă."

- Este adevărul. - Este jurnalism de bârfă !

După tot ce am făcut pentru ea.

Credeam că ai spus că nu vei permite asta.

Mai ales, după ce ți s-a întâmplat ție !

Dar chiar eşti astfel.

Eşti nemiloasă.

Nu, ascultă, te respect mai mult decât crezi.

"Prințul Maximilian trebuie să fie cavalerul pe care țara sa îl merită,"

"insistând pentru reforme"

"şi pentru ceea ce crede că e mai bine pentru națiune,"

"nu pentru coroană."

- Asta ai spus tu ? - Ai spus-o chiar tu, e adevărul.

Vrei să ştii adevărul ?

Eşti o scriitoare de romane de dragoste

care se teme de dragostea adevărată !

Te ascunzi în spatele acestor idealuri înalte,

dar în momentul în care lucrurile se complică puțin, fugi şi scrii.

E povestea oricui altcuiva, dar nu şi a ta.

Nu mă cunoşti !

Nimeni nu se poate ridica la înălțimea idealurilor tale.

Te închizi într-un turn, privindu-ne pe toți de sus...

Bine, mulțumesc ! Am învățat tot ce trebuia să ştiu de la tine.

- Chiar aşa ? - Da...

În tot acest timp, am crezut că tu eşti eroul, dar nu.

Tu eşti tipul pe care femeia îl părăseşte pentru un bărbat mai bun.

Un bărbat mai bun ?

Cine e acest bărbat mai bun, care...

Bărbatul din cartea ta ?

Prințul ?

El nu există.

Nu, bărbatul mai bun e cineva ca Whit.

Dar nu ai scrie o poveste ca asta, e prea dezordonată.

Tu, Max, eşti o revelație în cele mai bune momente ale tale, dar...

O viață irosită, în cele mai grele momente...

Am avut încredere în tine.

Dar tu nu ai încredere în nimic,

în afară de a vinde romantismul tău ieftin.

Am terminat.

Marți ai o întâlnire cu Josie, aşa că poți prelua de aici.

Îmi pare rău !

De ce nu mi-ai spus ce ai simțit cu adevărat ?

Te-ai simțit prins în capcană în monarhie ?

- Tu iubeşti monarhia. - Eu sunt sora ta.

M-am gândit şi mult din ceea ce a scris ea e adevărat.

Pentru a fi liderul de care Voldario are nevoie, nu trebuie să te aliniezi.

Trebuie să-ți urmezi inima, oriunde te-ar duce.

Fă ceea ce crezi că e corect !

Să auzi adevărul e cel mai mare compliment pe care îl poți primi.

Că cineva este dispus să-şi sacrifice relația cu tine, pentru tine ?

S-ar putea să nu-ți dai seama decât prea târziu.

O nuntă va reafirma stabilitatea monarhiei.

- Bună ! - Bună !

Îmi pare foarte rău.

N-am ştiut ! Profilul a fost luat în considerare,

apoi au aflat că un tabloid a aflat povestea

şi au încercat să mă contacteze, dar telefonul meu era închis,

aşa că au intrat în panică şi l-au publicat mai devreme.

Mă bucur că ai avut telefonul închis

şi te-ai putut bucura de ziua ta specială.

Măcar ai fost promovată ?

Franny ! Sunt atât de fericită pentru tine...

- Nu ştiu dacă pot să accept asta. - Ba da, poți ! Poți.

Cum a reacționat ?

Adevărul doare.

Dar tu ?

Am găsit ceea ce căutam.

Nu o să mă întorc la scrisul meu, nu aşa cum era înainte.

Trebuie să învăț cum să vorbesc mai bine din inimă.

Puțin mai dezordonat, poate.

Eram convinsă că Whit nu mă va cere niciodată în căsătorie.

M-am pierdut irațional în mintea mea,

dar, din fericire pentru mine, prietena mea a crezut mereu.

Trebuia doar să am încredere că dragostea va învinge.

Asta şi puțin ajutor de la aceeaşi prietenă

care nu întoarce niciodată spatele idealurilor ei.

Aşa cum a spus cineva odată, ai puțină credință.

Eu am viața mea, el o are pe a lui, iar acesta e un final adevărat.

- Cum a mers cu Josie ? - Ne căsătorim.

- Nu te bucuri pentru mine ? - Bineînțeles că da.

Asta îți doreşti ?

Da.

Nu o face din datorie !

Nu, asta e ceea ce vreau.

Vreau doar să fii fericit.

Sunt fericit.

Sfârşit

Lasă-ne singuri !

Sala tronului e fundalul tradițional pentru portretul de nuntă.

Nu vreau să stau jos.

Regele stă întotdeauna în picioare lângă tron !

Putem sta amândoi în picioare ?

Atunci, va trebui să fie în fața treptelor.

Va arăta ciudat cu tronul în spatele nostru.

Pot să-l şteargă, Max.

Ce se întâmplă ?

Emoții, cred.

Am visat atât de mult timp că ne vom împăca, dar...

Dar acum...

Acum, nu mai ştii dacă sentimentele mai există.

Speram că, în timp, sentimentele se vor întoarce...

Dar nu ştiu dacă se va întâmpla. Totul e făcut în grabă...

Țin la tine, chiar țin, eu...

Se simte ciudat ?

Ai fi dispus să mergi până la capăt pentru monarhie ?

Ştiu că e important pentru poporul tău.

Eu vreau mai mult.

Vreau mai mult de atât.

- Pentru amândoi. - Şi eu.

Deci ce facem ?

Trebuie să ne gândim bine.

Trebuie să ne ascultăm inimile.

Ai urmărit consecințele ?

Am fost pustnică şi am rescris.

Aproape am terminat. O să-ți trimit o copie.

Cred că va trebui să iau o pauză după turneul de promovare,

să stau pe o plajă tropicală.

Ai veşti de la Max ?

O să facă ce a făcut toată viața lui,

să respecte ordinele.

Mulțumesc.

Aceasta e noua carte a Juliei. Max a fost mereu eroul poveştii.

Destinul ducelui

O copie a noii cărți a Juliei.

E o fabulă medievală despre dragostea interzisă a clasei.

Un prinț şi o domnişoară care vorbeşte repede. Sunt fugari.

Povestea de dragoste e mai încurcată decât în romanele ei anterioare,

drama e mai bună. Prințul este un Casanova trist,

iar ea îl aşteaptă mereu pe cavalerul perfect,

care nu pare să vină niciodată.

Sunt dezastre, stârnesc empatie...

Are totuşi câteva clişee.

El îi arată cum să facă scrimă cu o lingură

şi ea îl leagă de un copac, dar îmi plac aceste scene.

Evident, se ştie ce se va întâmpla, dar tocmai asta e ideea.

Uneori, nu se ştie.

Este o tragedie.

- Tocmai ai stricat finalul ? - Nu se poate termina aşa !

Eu trebuie să fiu cavalerul ei perfect.

Poftim ?

Are standarde foarte înalte.

- Du-te ! - Mulțumesc.

E grozav, dar seamănă cu "Romeo şi Julieta". Nu e stilul tău.

Poate că acum ăsta e stilul meu. Iubirea e dezordonată.

Scuze că-ți spun, dar cavalerul tău s-ar putea să nu apară niciodată.

Bărbații te dezamăgesc. Asta e iubirea adevărată.

Şi, cu cât ai standarde mai înalte,

cu atât te doare mai tare atunci când te dezamăgesc.

Pentru că aşa e în viață, aşa e dragostea adevărată.

Am spus "dragostea adevărată" ? Asta e.

Doamnelor, salvați-vă singure !

Coborâți din acel turn şi mergeți singure în vacanță !

Îmi pare rău că am fost naivă

şi am încercat să vă conving că dragostea reală e adevărată.

Nu este. Nu.

Nu-ți poți scrie propriul final fericit,

aşteptând să apară un prinț.

Julia !

Prefer să fiu aici, cu tine, decât să mă însor cu tradiția.

Idealurile şi curajul tău de a spune adevărul m-au inspirat

şi am realizat că avem de terminat o aventură împreună.

Max, eu...

Am amenințat că voi abdica fără un moştenitor,

iar Consiliul Regal mi-a acceptat condițiile.

Nu-mi pasă că nu eşti prinț.

Au acceptat să rescrie Constituția

şi să-i permită Norei să devină prima regină a statului Voldario.

Încă sunt prinț,

dar acum îmi pot trăi propria viață, oriunde m-ar duce ea.

Nu ar trebui să-ți limitezi standardele pentru cineva.

Meriți să fii impresionată.

Max, m-ai făcut să-mi ascult din nou inima

şi să am încredere atunci când viața devine complicată,

în loc să evit tot ce nu e perfect.

Nu-mi mai e frică de iubirea dezordonată,

pentru că aşa e viața.

Poate că nu eşti un prinț perfect,

dar eşti cavalerul de care aveam nevoie.

Şi te-ai întors la mine.

Nu mi-a plăcut finalul noii tale cărți

şi am decis să-l rescriu pe moment.

Asta e pentru tine.

Lasă oamenii să te surprindă !

Crede în asta, şi dragostea va fi mereu finalul tău fericit.

Când ați devenit atât de romantic, Alteță ?

Sunt doar un derbedeu.

Încă o dată ?

✰ www.MEOO.ro ✰ Sursa ta de filme și seriale!

Traducerea şi adaptarea: Bărăgan Marius