All language subtitles for History.Ch.Mankind.The.Story.of.All.of.Us..01of12.Inventors.DVDrip.XviD_AC3.MVGroup

Traducerea si adaptarea:
Nazgul

Ne-am născut pentru a supravieţui

într-o lume plină de pericole.

Greutăţile ne fac mai puternici.

Visăm lucruri imposibile şi
le facem realizabile.

Dar nu suntem una.

Luptele omenirii ne-au conturat destinul.

Şi în acele lupte

sunt născute noi lumi şi
noi viitoruri.

În mijlocul haosului unei
planete neiertătoare,

cele mei multe specii vor eşua.

Dar pentru una, toate piesele
vor cădea la un loc

şi un set de chei vor deschide o cale
pentru ca omenirea să triumfe.

Aceasta este povestea noastră,

povestea noastră a tuturor.

La începutul timpului...

... universul a explodat
şi a luat fiinţă.

Odată cu el, toţi atomii din corpul
nostru.

Nenumărate galaxii şi stele.

Şi printre ele, o planetă albastră,

Pământul nostru.

Nicio altă planetă cunoscută nu mai are
atât atmosferă cât şi apă lichidă.

Condiţiile necesare pentru viaţă.

După 13 miliarde de ani
de la formarea universului,

o specie unică ia naştere.

Omenirea.

În pajiştile din Africa de Est,

vom începe lupta noastră
împotriva sorţii.

O ceată de fraţi.

Liderul lor, strămoşul genetic al
întregii omeniri.

Fiecare om de astăzi are o
bucăţică din ADN-ul lui.

Mai înalt cu 5 cm decât
un american de astăzi,

un atlet înnăscut, un vânător abil.

Aceasta este casa lui.

Valea Rift din Africa de Est.

Un laborator fertil pentru
viaţa sa.

Înaintea sa, câteva sute de kg de carne.

Suficientă pentru a-i hrăni familia
formată din 6 persoane pentru o lună.

În curând vor fi şapte,

femeia cu care îşi împarte viaţa
aşteaptă primul copil.

Viziunea stereoscopică îl ajută să
aprecieze foarte bine distanţa.

Mâini cu dexteritate.

Fuge repede pe două picioare.

Dar nu are nicio armă naturală
ca a altor animale de pradă ale Africii.

Nu poate să întreacă un ghepard.

Nici pe departe puterea unui leu.

Sau fălcile puternice care sfărâmă
oasele ale unei hiene.

Aşa că inventează.

Uneltele mă fac mai puternic.

Armele mă fac mai puternic.

Trebuie să stai pe două picioare.

Trebuie să faci ceva cu mâinile.

Şi atunci când cu mâinile faci nişte
unelte, schimbi jocul.

Şi nu mai există altă specie pe
această planetă

care să folosească arme şi unelte
cum am făcut-o noi.

Capacitatea omului de a "construi" puterea,

este cheia pentru a stăpâni
lumea noastră.

Vom petrece următoarele 100 de milenii

perfecţionând arme care să ucidă
de la distanţă.

Este ca o fereastră care se închide.

Ai o jumătate de secundă să treci
şi acesta este un moment în care,

dacă poţi să explodezi şi să faci
ceea ce trebuie,

vei mânca şi vei supravieţui.

Şi dacă o dai în bară, eşti mort.

Pentru a pregăti prada,

cea mai mare cheie a supravieţuirii
noastre:

la 300 de grade, o scânteie.

Focul.

Planeta noastră este singurul loc
cunoscut în univers

care are condiţiile potrivite
pentru ca focul să ardă.

Este elementul care ne defineşte.

Prepararea mâncării a determinat
apariţia unui al doilea stomac,

afară din corpul nostru.

Acum începem să digerăm grăsimile,
carbohidraţii, proteinele

după ce mestecăm mâncarea,

ceea ce o face mai uşor de digerat,

ceea ce înseamnă că avem un stomac
mai mic, şi prin urmare, un creier mai mare.

Nutriţia mai bună a stimulat
creierul uman.

După două milioane de ani,
s-a dublat în mărime,

cu trilioane de conexiuni.

Structura cea mai complexă din
univers, ne permite să gândim,

să comunicăm,

să iubim.

Se poate argumenta că societatea,

orice fel de societate,

a început cu carnea prăjită deasupra
flăcării.

Dar omul nu e întotdeauna un
vânător.

Focul îi protejează de alţi prădători,

acest cuplu va fi norocos
dacă va trăi până la 30 de ani.

Copilul nenăscut are şansa de 50%
de a supravieţui până să ajungă la maturitate.

Există, probabil, doar 10.000
de oameni pe planetă.

Mai puţini oameni decât se nasc
acum într-o singură zi.

Împrăştiaţi în grupuri mici şi izolate,

întotdeauna la un pas de dispariţie.

Dar aproximativ acum 70.000 de
ani în urmă,

câteva sute de pionieri au ales
să nu mai fie sedentari în Africa.

A fost începutul unei aventuri
extraordinare.

Fiecare este înrudit cu acei primi
pionieri

care au îndrăznit să-şi părăsească locul
şi să privească în depărtare.

Suntem o grămadă de neliniştiţi,
noi, oamenii.

Întotdeauna ne uităm încoace şi în colo,

asta putând însemna oceane,
sau munţi sau continente îndepărtate.

Aşa suntem concepuţi, este în
ADN-ul nostru.

Timp de 50.000 de ani,

oamenii s-au stabilit în Orientul Mijlociu,
Asia, Australia şi Europa.

În timp ce ne-am răspândit, înclinaţia axei
Pământului s-a modificat

a determinat ca planeta
să intre într-o epocă de gheaţă.

Temperaturile medii scad cu
până la 14 grade.

O treime din planetă este îngheţata.

Gheţari înalţi de mii de metri
avansează către Asia şi nordul Europei.

Iar acum, greutăţile ne vor defini.

La doar câteva sute de km de
peretele de gheaţă,

pe teritoriul care aparţine
Franţei din zilele noastre...

... o familie supravieţuieşte în cel mai
dur climat pe care l-a cunoscut omenirea.

Frigul extrem e ca o fiinţă vie,

se furişează pe lângă tine şi îţi
găseşte punctul în care eşti slab.

Va ieşi din duşumea, va veni din
toate părţile şi te va zdrobi.

Am inventat noi tehnologii pentru
a putea supravieţui.

Dar lumea noastră e mai perfidă
ca niciodată.

Natură e o maşină de ucis desăvârşită.

Viteza maximă: 56 km/oră.

Forţa muşcăturii lor este de 680 kg
pe un centimetru pătrat.

Suficientă pentru a sfărâma un os.

Lupii, când sunt în haită, sunt cei mai
necruţători şi cei mai eficienţi vânători.

La fel ca noi.

În această lume îngheţată, omenirea
face un mare salt în faţă.

Focul transformă peşterile în case.

Ascuţim oase de animale pentru
a face din ele ace de cusut,

Şi facem haine croite pentru
prima dată.

Pentru noi, îmbrăcămintea este o modă,

dar pentru un om din epoca de gheaţă,
trebuia să le ţină de cald,

trebuiau să menţină constantă
căldura corpului.

Şi dacă nu o faci, începi să regresezi.

Pe pereţii peşterii, este cea mai
unică invenţie dintre toate.

Imagini din viaţă şi din lumea noastră.

Unele dintre primele opere de artă.

Ei spun, "am trăit, îmi cunosc propria
identitate. Sunt cineva".

Acesta este începutul când oamenii
se deplasează mai departe

faţă de rădăcinile noastre animalice
spre un nou tip de creatură.

Ar putea fi primul exemplu de
individualitate.

Ştim că am supravieţuit acelei
perioade.

Dar e bine să vedem dovezi fizice,
tangibile a acestora.

Câţiva lupi au gene diferite care îi fac
să poată fi îmblânziţi faţă de alţii.

Strămoşul tuturor câinilor de astăzi.

Primul contact iniţial a fost probabil
făcut de lupii

care căutau o nouă sursă de hrană,

care au fost în stare să stea lângă
oameni suficient de mult timp,

şi să mănânce ce era aruncat la grămada
de resturi din spatele peşterii.

Duşmanul nostru din epoca de gheaţă
devine cel mai bun prieten.

Poate vâna noaptea, are auzul dezvoltat,

are mirosul dezvoltat,
poate auzi un ren de la zeci de km

cu multe ore până să fie conştient
de prezenţa lor.

Este o combinaţie imbatabilă,

oamenii şi câinii, împreună,
nimic nu-i poate opri.

În timp ce gheaţa cuprinde planeta,
oamenii se deplasează mai departe.

Împotriva tuturor piedicilor,
noi înflorim.

Apoi, planeta începe să se încălzească
din nou.

Cu 10.000 îdC, populaţia umană ajunge
la un milion.

Zăpada se transformă în ploaie.

Cu 400 de generaţii în urmă,
în Orientul Mijlociu,

o femeie al cărui nume nu-l
vom şti niciodată,

Care va aduce hrana pentru
viitoare omenire.

Oamenii de ştiinţă o numesc:
mama noastră agricultoare.

Ce a inventat a schimbat ritmul
istoriei umanităţii,

Da naştere oraşelor,

noilor tehnologii, ştiinţei
şi imperiilor.

Dar, de asemenea, crimei, sărăciei,
bolilor... şi războaielor.

Acum 10.000 de ani, pe dealurile
fertile din Orientul Mijlociu,

o ideea a dat naştere lumii
în care trăim astăzi.

Zăpada din epoca de gheaţă se transforma
în ploi de vară.

Pământul este singura planetă cunoscută
unde apă există în formă lichidă,

acoperind mai mult de 70% din suprafaţa
globului pământesc şi esenţială vieţii.

În timp ce bărbaţii vânează,
femeile adună sămânţă de ierburi de pe câmp.

Aproape o jumătate de tonă de seminţe
de pe 40 de ari de iarbă.

Fiecare calorie consumată aduce
randament de 50 de calorii în schimb.

Oamenii s-au stabilit în jurul surselor
bogate în hrană,

în grupuri de câte 60 sau mai mulţi.

Şi cu 10.000 de ani în urmă,
o femeie descoperă ceva uimitor.

Temelia lumii noastre moderne.

Seminţele aruncate prind rădăcini
în gunoi.

Aceasta îi dă o idee.

Plantează cele mai bune seminţe
într-un teren fertil.

Plantarea primelor seminţe este primul
pas spre civilizaţie.

Pot să folosească pământul în
avantajul lor.

Şi o garanţie că ei şi copiii lor
vor supravieţui.

Ea îngrijeşte seminţele, smulgând
buruienile şi udându-le.

Primul agricultor din lume.

Acum, 40 de ari de pământ poate hrăni
de o sută de ori mai mulţi oamenii

decât vânătoarea şi culesul fructelor
la un loc.

Agricultura schimbă jocul, este o diferenţă între a fi
numai câteva milioane de oameni pe planetă,

şi a fi câteva miliarde de oameni
pe planetă.

O nouă cultură cucereşte globul: grâul.

Dintr-o singură baniţă de 27 de kg,
se făceau 70 de pâini.

Până în anul 3000 îdC, agricultura
ajunge în sudul Angliei,

creând o schiţă pentru viitor:

satul.

Prima comunitate stabilă.

Şi o nouă figură: liderul.

Inteligent, sincer, carismatic.

Primele animale domestice:
porci, oi, capre, vaci.

Este un punct de cotitură.

În termen de 1.000 de ani, cele mai
multe animale domestice pe care le avem astăzi

au fost domesticite pentru folosul omului.

Domesticirea şu creşterea altor animalelor
a fost cheia pentru creşterea populaţiei.

Dar agricultură şi creşterea animalelor
deschide un nou front de luptă...

... împotriva celui mai de temut inamic
al omului:

bolile.

Foarte multe dintre bolile cunoscute
de care ne temem cel mai mult,

sifilisul, tuberculoza, variola,
ciuma bubonică,

au apărut din cauză că oamenii trăiau
în apropierea animalelor.

Cu o muncă grea şi o dietă limitată,
am devenit mai puţin sănătoşi şi mai scunzi.

Bărbatul are acum o înălţime medie
de 160 cm,

femeile doar 152 cm.

Dar stăpânirea de terenuri dă naştere
unui nou inamic:

alţi oameni.

În satul vecin, agricultura
a eşuat.

Nu ştiu dacă ţi-a fost vreodată cu adevărat foame,
dar când ţi se face foame,

pune stăpânire pe mintea ta într-un
mod incredibil.

Începi să ai halucinaţii.

Începi să miroşi lucruri care nu
sunt acolo.

Nu poţi să te gândeşti la altceva,
nu poţi să vorbeşti despre altceva.

Te întâlneşti cu prietenii şi vorbeşti 4 ore
despre viitoarea masă.

În cele din urmă se va ajunge
la canibalism.

Îţi vei mânca prietenii.
Foamea va pune stăpânire pe tine.

Se ajunge la întrebarea: eu sau tu?

"Acesta e pământul meu. Am muncit
din greu pentru el."

"Mi-a pus timpul, efortul şi energia
pentru acest pământ."

"Am învăţat cum să-l cultiv, am învăţat
cum să-l pregătesc pentru diferite anotimpuri"

"Dacă tu vii aici şi încerci
să mi-l furi, "

"Să-l iei de la mine, mai ales
fără acordul meu, "

"Trebuie să fac ceva, sau sunt un om mort!"

Aşa s-a născut războiul.

Unul din 10 schelete ale primilor
agricultorilor prezintă semne de violenţă.

Un fermier se poate aştepta să moară mai
devreme cu 5 ani decât cei care culegeau fructe.

Odată cu viaţa de agricultor vine
un alt salt pentru omenire:

noi modalităţi de doliu şi începuturile
religiei organizate.

Pe o câmpie din sudul Angliei, există un monument
pentru cei pe cere i-am pierdut:

Stonehenge.

Credinţa în viaţa de apoi inspiră unele dintre
cele mai mari proiecte de inginerie ale omenirii.

Şi în acelaşi timp când s-a clădit Stonehenge,
la 3540 km distanţă,

ia formă un alt monument dedicat
celor morţi.

Cea mai mare clădire de pe pământ pentru
următorii 4000 de ani.

Pe malurile fluviului Nil în Africa,

Omenirea construieşte una dintre
primele mari civilizaţii.

Cea mai mare realizare de inginerie:

un mormânt uriaş pentru faraonul Khufu,

regele-zeu al Egiptului.

Se va vedea că acel monument
reprezintă ceva

care este mai mare decât omul,

trebuie să fie construit de un zeu.

Va fi cea mai înaltă structură creată de
om pentru următorii 4000 de ani.

35.000 de muncitori.

Fără unelte de fier, fără vehicule
pe roţi.

Doar dălţi de cupru şi fierăstraie.

Oraşe întregi construite
pentru forţa de muncă.

Aceştia nu sunt sclavi. Mulţi sunt meşteşugari
plătiţi cu cereale şi bere.

Responsabil de construcţie:
Hemiunu,

prinţ al Egiptului, prim-ministru,

şi unul dintre primii şi cei mai mari
ingineri din istoria omenirii.

O provocare logistică, a făcut posibilă
printr-o singură invenţie,

cheia pentru cele mai multe dintre
realizările omenirii:

scrisul.

Imaginaţi-vă că încercaţi să organizaţi
20 până la 30.000 de oameni,

singura modalitate de a face acest lucru
este prin scris.

Dezvoltat în urmă cu 5.000 de ani în
Orientul Mijlociu,

Scrisul este o extensie a creierului
uman.

Putem vorbii unui cu alţii de la distanţă
şi pentru o lungă perioadă de timp.

Viziunea lui Hemiunu reuneşte o forţă de muncă
nemaiîntâlnită până atunci.

Trebuie să cari şi să poziţionezi blocurile
de piatră

la fiecare două sau trei minute pentru
a finaliza o asemenea structură

într-o zi de lucru de 10 ore,
este o nebunie!

Le-a luat 20 de ani şi două milioane
de blocuri de piatră,

fiecare cântărind mai mult de cât
o camionetă,

ridicată la sute de metri deasupra
solului.

Muncitorii sunt organizaţi în echipe
care concurează între ele.

Oamenii sunt inteligenţi, înţeleg
că avem o fire competitivă,

şi au separat aceşti oameni în grupuri,
şi au spus:

"Voi trebuie să trageţi aceste pietre, "

"şi voi trebuie să le trageţi pe celelalte,
cine le poate împinge mai repede?"

În cimitirele din jurul piramidelor,

1 din 5 schelete ale muncitorilor prezintă
dovezi de răni grave din cauza accidentelor.

A fost nevoie de 20 de ani şi de două milioane
de blocuri de piatră pentru a o finaliza.

Acoperită cu aur în vârf.

Iar în interiorul ei, o cameră mortuară.

Piramida este o "maşinărie" de înviere,

unde faraonul Khufu va trăi mai departe
printre zei.

De-a lungul Orientul Mijlociu,
apar primele oraşe,

o revoluţie în viaţa oamenilor.

Kanesh, pe teritoriu Turciei de astăzi,

O parte din apariţia oraşelor este datorită
fermierilor care trăiau împreună,

şi nu doar a fermierilor dar şi cei
care făceau uneltele pentru fermieri.

Oraşul dă naştere unor noi chei
pentru progresul omului:

comerţul şi industria.

Şi apariţia unui nou tip de om:
antreprenorul.

Imdi-Ilum, unul dintre primii comercianţi
despre care avem date din istoria omenirii.

El face comerţ cu unul dintre cele mai rare
şi mai valoroase materiale de atunci: staniul
(cositorul).

Staniul este cheia pentru o nouă industrie.

În compoziţie cu cuprul, dă naştere bronzului.

Dur, ascuţit,

metalul care a schimbat faţa războiului
pentru următorii 2.000 de ani.

Dar staniul este unul dintre cele mai
rare metale ale lumii antice,

găsit doar în câteva locuri izolate.

Amur este fiul lui Imdi.

Un partener în afacerea tatălui său.

Se află într-o misiune de comerţ care va
lărgi orizonturile omenirii.

La sute de km depărtare de casă,
transportă o încărcătură de staniu

Găsit în minele din munţii Iranului
şi Afganistanului.

Acolo începe creşterea a ceea ce numim
astăzi comerţ internaţional.

Acum aproximativ 4.000 de ani, comercianţii
ca Imdi a transformat scrisul în ceva nou.

Ei făcut literalmente istorie.

Sute de scrisori ale lui Imdi, table
de lut au fost descoperite.

Într-o scrisoare, către un partener de
afaceri, scrie despre fiul său:

"Amur este interesat doar de mâncare şi bere."

"Trebuie să înveţe să facă ceea ce
i se spune."

"Trebuie să devină bărbat."

Marea valoare a invenţiei scrisului,

a fost să ne păstreze nouă documente,
o filă a ceea ce ştim astăzi că e istoria noastră
ca fiinţe umane.

Dar bărbăţia lui Amur este pe cale
să fie testată

Oamenii transportau staniul
pe distanţe mari.

Puteau să o meargă prin altă parte,
dar era extrem de riscant.

O jumătate de tonă de staniu, care se va vinde
pentru un profit de 100%.

Dar aceasta este ţara bandiţilor.

Comerţul şi industria creează noi legături
în întreaga lume.

Amur transportă o încărcătură de valoare
prin ţară bandiţilor.

Oamenii care au revoluţionat lumea
sunt oamenii care au riscat,

oamenii care nu au stat la adăpost,
oamenii care văd o oportunitate

unde alţii văd doar un risc.

Comerţul deschide noi frontiere,

conectând lumea ca niciodată până atunci.

Începi să vezi începuturile
comerţului şi a specializărilor

despre care Adam Smith va vorbi
mii de ani mai târziu

în cartea Avuţia naţiunilor,
unde grupuri diferite aveau abilităţi diferite.

În acel bronz, începi să vezi începuturile
economiei moderne.

Comercianţii au răspândit civilizaţia
în întreaga lume,

Conectând Orientul Mijlociu cu India,
Europa, şi mai departe.

Dar comerţul cu bronz şi efortul
de a-l controla

va duce la naşterea războiului modern.

Meghido, pe teritoriu actual al
Israelului.

16 aprilie, 1457 îdC.

Noul faraon al Egiptului,
Tutmes al III-lea.

Tânăr. Ambiţios. Neexperimentat.

Dictatorii militari din Orientul Mijlociu
au preluat controlul oraşului Meghido,

cheia reţelelor comerciale ale
lumii antice.

A fost sortit pentru asta, şi când în cele
din urmă devine faraon, este provocat.

Când te uiţi la Meghido,
trebuie să realizezi

că este inima acelei civilizaţii,
de acolo pornesc rutele comerciale.

Şi el parcă spune: "Bine, o să
vă arăt eu ce pot face."

12.000 de soldaţi.

Ofiţeri, regimente, plutoane.

Un nou tip de armată.

Mulţi sunt recrutaţi, fermieri
chemaţi la arme.

Dar instruiţi să fie profesionişti.

Soldaţi nubieni de pe teritoriul
actual al Sudanului.

Toţi aşteptând ordinul zeului-rege.

Nu e nimic ca atunci când îţi vezi
liderul în rândul din faţă.

Dacă este faraonul sau generalul Patton,

oamenii văd liderii lor mergând
cu ei la luptă,

riscându-şi viaţa, vrei să mergi
la luptă să-i dovedeşti stăpânului

ca ai ceea ce e nevoie pentru a învinge.

Aceasta este prima bătălie consemnată
din istoria omenirii.

"Majestatea Sa conducea armata,
într-un car aurit împodobit cu arme "

În Biblie, Meghido va primi
numele de Armaghedon.

Carul egiptenilor putea ajunge până
la viteza de 40 km/h.

Carul era mai mult ca un "elicopter"
din care se trăgea cu arcul.

Arcaşul din car era adevăratul războinic
Mergeau cu carul, trăgând săgeată după săgeată.

Vor fi dezorientaţi, vor umbla haotic
pe o suprafaţă mare,

înconjuraţi de un nor de praf şi
de confuzie.

Arcaşii trebuiau sa producă teroare
în armata inamică din faţă.

Epoca războiului a început.

Lupta omenirii pentru resurse creează
primele meri imperii ale lumii.

Faraonul egiptean Tutmes al III-lea
conduce o armata de 12.000

pentru a cucerii oraşul Meghido.

Este tânăr, lipsit de experienţă,
oamenii lui nu ştiu la ce sa se aştepte de la el

deci ce trebuie sa facă, este sa fie
în fruntea armatei şi s-o conducă

şi sa le arate soldaţilor lui că este responsabil,
că este un lider, sa dea un exemplu.

Prima săgeată sa fie trasă asupra lui.

Ţi-ai pune o întrebare despre ce bărbăţie ai
dacă nu ai putea merge după regele-zeu al tău.

Scribii egipteni scriu punctul
de cotitură.

Duşmanul...
a băgat spaima în locuitorii din Meghido..

A fost capabil sa dărâme o coaliţie
puternică de forţe, cu mult curaj şi tenacitate.

Un poet egiptean scrie soarta
simplului soldatului:

"Tineri chemaţi la război,

Copil smuls de la sânul mamei sale.

Când va ajunge la maturitate:
oasele lui sunt sfărâmate."

Dictatorii militari rebeli îşi predau
copiii că ostatici.

Sunt duşi în Egipt, iar dacă rebelii
se vor răscula,

copiii vor fi ucişi.

Tutmes al III-lea a extins imperiul Egiptului
la cea mai mare dimensiune înregistrată
vreodată...

643.700 de km pătraţi.

El a revendicat: "am extins dominaţia
Egiptului"

până acolo unde ajunge soarele cu
raza sa."

De la o specie care luptă pentru
supravieţuire,

omenirea a putut să-şi controleze
propriul destin:

focul, agricultura,

comunicarea,

construind oraşe, pionier în comerţ

şi stăpânind arta războiului.

Un singur om poate controla acum
vieţile a milioane de oameni.

Un om cu puterea unui zeu.

Dar epoca regelui-zeu se apropie de sfârşit.

Un nou material este adus la suprafaţă
din scoarţa pământului

va transforma viitorul nostru.

Tehnologii noi,

oameni noi,

şi idei noi.

Epoca fierului.

Traducerea şi adaptarea:
Nazgul