Original subtitles

Binge recunoaște proprietarii ținutului unde s-a filmat

Respectăm popoarele indigene, onorăm înțelepții din prezent și viitor.

- E plăcut. - Este.

- Da. - Îți place, Col? Bate palma.

Bravo, băiete.

- Crezi că e mai deștept decât alți câini? - Nu.

- Ce? - Toată lumea crede

că al lor e cel mai deștept.

E foarte deștept.

- Devii un om ciudat iubitor de câini. - Da, simt și eu asta.

- Nu cred că ți se potrivește. - Ba da.

- Nu. - Încearcă.

- Nu e nevoie. - Uită-te la noi.

Da.

Parcă suntem un cuplu căsătorit.

- Ne relaxăm fiindcă au plecat copiii. - Așa e.

- Pot să-ți spun ceva? - Da.

- Nu-mi plăceau copiii. - Nici mie.

Ce ușurare.

Ce faci azi?

Nimic. Am liber azi. Am o programare și atât.

Ce programare?

Îmi fac analiza de fier.

Ce-ai pățit? Ești anemic?

Nu.

Hemocromatoză?

Uite!

Știu că ești studentă. Nu folosi cuvinte pompoase la micul dejun.

E nepoliticos. Da?

- Pot să-ți iau mașina? - Da.

Vreau să-mi iau niște lucruri. Tyler o să le vândă.

Ar trebui să plec

Cheia e lângă ușă.

- E bun. Mersi. - Cu plăcere.

- Mulțumesc că nu m-ai omorât în somn. - Nu încă.

Nu glumi. Nu te cunosc prea bine.

Scuze.

N-are nimic. Te omor eu.

Bine. Vedem cine reușește primul.

Bine.

Ce e cistoscopia?

Cum arată o citoscopie? O privire în detaliu.

Bună, micuțule. Vrei să intri în cadă?

Termină. Rămâi acolo. Ce adorabil ești. Stai, băiete.

Vai de mine.

Ashley 12 mii de dolari

Îi e dor de tine.

Ce băiat cuminte.

Rahat! Nu!

Drace. Te rog. Nu!

Te rog. Nu.

Rahat.

- Frumos. - Mulțumesc.

Mirosul de narghilea iese la spălat. E perfect.

Vai de mine.

- Ce dracului? - E femeia momentului!

Sunt lucrurile mele. Sunt discurile mele. Lasă-le.

- Nu. Dă-mi asta. - Târgul s-a închis. Scuze.

Nu. Târgul nu s-a închis.

Ți-am spus să vii ieri. N-ai venit.

Chiar îmi vinzi lucrurile. Incredibil. Dă-mi asta.

Vine sora mea. N-am de ales.

Puteai să mă ajuți cu câinele, dar n-ai vrut.

Corect.

- Să mi-o tragi. - Nu, mersi.

Unde îmi sunt pantofii?

- Lasă asta. Lasă-l! Pune-l jos. Mersi. - Mulțumesc. Fugi.

- E a mea. - Ia bicicleta.

- Urcă-te pe ea! - Nici vorbă.

Mai repede. Nu primești asta înapoi.

Siri, șterge mesajul. Șterge ultima poză.

Ce dracului?

Bună. Scuze. Ce e?

Ce bine. Bună. Recenzia iese diseară pe internet și mâine în presă.

Beckett vrea un comentariu de la tine cu privire la... ce era?

Ce sperai să obții cu Echo Park.

Ce speram să obțin? Cum pare recenzia? Pozitivă?

Uite, nu prea cred. Se pare că e vorba de microberării

care distrug pub-urilor vechi din Sydney deși fac parte din identitatea noastră.

Gentrificarea e nașpa.

Dacă ai putea să o repari, pentru că nu asta facem.

Drace. Scuze. Te sun eu înapoi. Bună.

Poți să vii până la mine? Am nevoie de ajutor.

Da. Stai acolo. Nu pleca.

Mulțumesc. Rahat. E placa mea de surf. Dar nu o folosesc.

Îmi pare foarte rău. E a mea și nu trebuia să o vândă.

- Nu. Soției mele îi va plăcea mult. - Serios? Nu, e a mea.

- Te rog. Încetează! - Dați-mi-o.

- Ashley. - Ce-i, mama?

- De ce furi de la bătrâni? - Ce cauți aici, mama?

Ce primire! Sunt prietenă pe Facebook cu Tyler, scumpo.

Am văzut mobila. Cât vreți, domnule?

- Nu. - 100?

E patul meu, mama. Tyler e nebun.

Știi că e bipolar. Îi mai scriu uneori să-l întreb dacă e bine.

- Dă-te. - Încerc să vorbesc cu el.

Tyler, scumpule. Arăți bine.

- Bună. Ce se petrece? - Hei. Bine că ai venit.

- Îți vinde lucrurile? - Da. Pune asta în mașină.

E delict. Ar trebui să fotografiem totul ca probă.

Camera mea nu merge. Telefonul tău?

Nu trebuie. Vreau să mă ajuți.

Să chemăm poliția. Dă-mi telefonul.

- Nu. - Te rog.

- De ce? - Repede.

- Scuzați-mă. Nu e de vânzare! - Obraznicule.

Ashley Marie, m-am înțeles cu Tyler. Ne dă totul înapoi pentru 260 de dolari

și o cină în oraș. I-am sugerat la Apollo.

- E-n regulă, mama. Mă ajută Gordon. - El e Gordon.

Bună ziua.

Sunt Lynelle.

- Foarte normal, mama. - Mă bucur să vă cunosc.

Nu vreau să sune grosolan, dar cred că faci parte din echipa mea.

- Nu din a fiicei mele. - Nu mă pricep la sport.

Te învăț eu.

- Ți-a spus Ashley ce vârstă am? - Nu.

Nu. N-ar spune, nu-i așa?

Nu se poate.

Îmi pare rău.

- Nu. Starea lui Peggy s-a agravat. - Ce?

Bunica lui Meggles e pe moarte. Trebuie să plec!

Vin cu tine.

- Sunt moașă de moarte. - Ba nu e.

Ba da. Toți prietenii mei mor.

Te împrietenești cu oameni pe moarte. E altceva.

Moartea mă însoțește.

Tyler, nu-mi mai vinde lucrurile. Mama le-a plătit deja.

- Urmează-mă. - Da.

Ce-i place să dea ordine, nu?

- Îți trimit adresa. - Nu. Nu face asta. E periculos.

- Te urmez. - Bine.

- Tu nu vii, mama. - Mă bucur să vă cunosc, doamnă...

- Știi numele de familie al fiicei mele? - Nu, se pare.

- Dar dormiți împreună. - Nu facem asta.

E Molden.

Al meu e Steinhart.

Bine. Încântat, doamnă Steinhart.

- Sunt domnișoară. - Bine. Ne vedem în curând.

- Așa sper. - Da. Bine.

- Ce mașină veche și drăguță. - Da.

- Are un motor bun, nu? - Da.

- Pa! - Pa.

Ash, ți-am pus toate lucrurile în garaj. Bună.

- Tu ești Megan. Sunt Flash. - E Gordon.

Tipul cu câinele. Am auzit multe despre tine.

Bun.

Bine.

Scuze, e bunica ta?

Da.

Meggles e adoptată, Gordon.

- Absolut. - Da.

- E Ashy? - Da.

Eu sunt, Peggy. Cum te simți?

James.

Minunatul James.

Nu sunt James. Scuze.

Bunica, el e Gordon.

Oribil.

Cred că a spus oribil.

Da, am auzit.

Scuze, e foarte copleșitor. Merg să aduc niște ceai.

Totul e în garaj. Trebuie să ajung la programare.

Te sun mai târziu.

Da. Poți să vii înapoi. Pe Meggles n-o deranjează.

Bine, da. Mă întorc și la Colin.

Dă-te de lângă ea!

- Ce face? - Miroase punga.

Bine.

Și... pot să-ți folosesc telefonul?

Al meu e stricat. Vreau să văd cât durează să...

- Mi-ai trimis mesaj. - Nu contează!

- Cum adică? - Lasă-l.

- Să-l văd. - E doar un mesaj.

- Ce faci? Nu-mi lua telefonul. - Lasă. Dă-mi...

Lasă-mă să...îmi pare rău. Ți-am trimis ceva

și vreau să-l șterg.

- Nu e important. - Ce faci? Dă-mi-l.

- Lasă-l. - Dă-mi-l.

Dă-mi-l. Da?

Dă-mi telefonul.

Nu.

Scuze, Peg.

- Cară-te. Nu! - Îmi pare rău.

Ai luat-o razna.

Șterge mesajul, te rog. Ți-am trimis un mesaj și a fost...

- O eroare. - E așa rău?

- Nu e pentru tine. - Un bărbat în cadă.

Nu.

Ce dracului?

Nu râde, te rog.

- Da. A fost un accident. - I-e dor de tine.

Da. A fost un accident.

I-am făcut poză. Dar unghiul a fost foarte prost.

Nu i-o arăta!

Îi făceam poză câinelui. Dar unghiul e foarte prost.

Apa acționează, de fapt, ca o lentilă, care micșorează obiectul.

- Penisul meu. - Da.

Dacă aș trimite o poză, serioasă, ar fi mai reușită.

- Arată mai bine de atât. - Scuze, ce?

Scuze. Nimic.

Îmi pare rău, Meggie. Peggles. Meggles.

- Deci, Gordon. Iată-ne aici. - Iată-ne aici.

- Ai citit deja broșura, nu? - Da.

Foarte bine.

Azi facem o citoscopie flexibilă.

- Și îți examinăm vezica. - Bine, grozav.

Bărbații care au avut cancer testicular riscă să dezvolte alte tipuri de cancer.

- În zonă. - Da.

- E bine să te asiguri. - Da, așa.

Da. O să introduc ceva subțire...

- Da. - De lățimea unui creion...

- Drăcia dracului! - În bătrâna „Uretra” Franklin. Bine?

În regulă.

Mai târziu, e posibil să simți puțin disconfort când urinezi.

- Nu-ți recomand sex sau masturbare. - Bine.

Dacă trebuie să te masturbezi, fă-o încet. Și precis.

N-o fac.

În regulă. Bravo. Erecțiile sunt interzise. E regula de aur.

Bun. Nu te speria.

- Ce arătos e. Norocosule! - Mulțumesc.

Aruncăm o privire.

Cer permisiunea să urc la bord.

Nu te mișca.

Da!

Și am intrat.

- Nu se poate. - Ce? Ce e?

Idioții au lovit groapa cu nisip.

Scuze.

Bună. Taci, Colin.

Cum se simte?

Au trecut cei de la îngrijiri paliative și au spus că poate muri în orice clipă.

I-au mai dat niște morfină.

Îmi pare rău, Megan. Îl iau pe Colin și te las în pace.

Nu, nu e nevoie.

Bem coniacul ei pentru ocazii speciale.

- Nu vreau să mă bag. Sincer. - Bunica mea moare. Bea cu noi.

Da, desigur.

- Ești bine? - Da.

Mersi.

- Ți-a arătat poza? - Da.

- Da. - Da.

Bun.

- Mi-a explicat ce e... cum ai zis? - Scurtarea.

Scurtarea aia. Stai liniștit.

Da. E-n regulă. Ai toate detaliile.

M-a ajutat să mă gândesc la altceva.

Mă bucur că te-am ajutat.

Cum merge treaba la pub?

E o microberărie, care e puțin cam... Dar merge bine.

Aș spune că merge bine, trimiteam un e-mail în mașină unui jurnalist,

în care i-am declarat ce sper să obțin prin proiectul acesta.

A comandat un cidru la o microberărie și mi se pare cam prostesc.

- Vorbește puțin mai încet. - Scuze.

- E... - Bunica?

Ce e?

E acum.

E acum.

Nu-i lasă pe japonezi înăuntru.

- A spus cumva... - Lasă.

A murit.

- Bună. Am venit. - Suntem aici, tata.

E prea târziu?

Regret nespus, tata. Tocmai a murit.

Adio, mama.

- A spus ceva? - Nu, nu cred.

Nu.

Mulțumesc că ai venit, Ashy. Te-a iubit foarte mult.

Și eu pe ea.

Și ție, James. Știu că nu ne-am cunoscut, dar...

Îmi pare rău. Nu sunt James.

Scuze, Bernie. El e Gordon. E un prieten.

- Te rog să mă ierți. - Nu, îmi pare rău. Iartă-mă.

Minunata Toyota Cressida din față e a ta?

- Da, este. - Fantastică mașină.

- Mulțumesc. - E din '76?

- E din '78. - Bun. Manuală sau...

- Automată. - Are șase cilindri.

Da. E automată cu trei viteze.

E o mașină excelentă. Ești foarte norocos.

Așa e. Mulțumesc.

Mulțumesc că ai spus asta.

- Ar trebui să plecăm. - Da.

Sincere condoleanțe. O să plec.

Plec și eu. Ai nevoie să te ajut cu ceva, Meggie?

Mai stăm cu ea un timp. O să dăm niște telefoane și...

- Mersi că ai venit. - Da, te iubesc. O să te sun.

Te iubesc, Bernie. Te iubesc, Peg.

Pa, Bern.

Ash, poți să-i mulțumești mamei tale din partea mea?

- Pentru ce? - M-a adus cu mașina de la aeroport.

Mă așteptam.

A fost îngrozitor.

Da.

Ce-aș bea o bere!

- Și eu. Te duc la localul meu. - Grozav. Credeam că e închis azi.

Da, dar mă culc cu proprietarul. Cu mine. Dorm cu mine.

- Da. - Urmează-mă și deschidem.

- Bine. - Cum a fost?

Sfinte Sisoe!

I-am simțit spiritul cum a plecat recent. I-am trimis energie pozitivă.

Serios? Nu cred.

Am sperat să te prind. Voiam doar să te salut.

Dar ți-am spus în mod specific să nu vii aici.

Știi cât de inadecvat e?

Eu și Bernie jucăm FarmVille, așa că l-am contactat. Aia e.

Nu mă lăsa să aștept. Te-am adăugat pe Facebook, șmecherule.

O să mă ocup de asta.

Nici măcar eu nu l-am adăugat pe Facebook. E al dracului de ciudat.

- La revedere, Gordon. - Pa!

- Pa, mama. - Pa.

Pleci, mama?

Da? Nu mergi înăuntru.

Dar pleci acum?

- Da, plec. - Du-te.

Da, trebuie doar să găsesc...

Ce te prefaci că nu găsești, mama?

Pleacă.

Vreau să te văd cum pleci. Haide.

Vreau să-i ofer condoleanțele mele, nu stau mult.

E un cadavru înăuntru, mama.

Știu. Stau foarte puțin.

Pleacă, mama.

Bine!

Nu face copii, Gordon. O să-ți frângă inima.

Bine. Pa, domnișoară Steinhart.

Cine e domnișoara Steinhart?

- Ea e. - Intră prin spate.

Te văd, mama. Trebuie să merg după ea.

BERĂRIA ECHO PARK

E copleșitor să vezi pe cineva cum moare.

Da, este.

Moartea e foarte intimă.

Nu-mi vine să cred că a murit cu noi acolo.

Da.

- De obicei, oamenii vor să fie singuri. - Serios?

Da. Doctorul iese două minute, intră din nou și a murit.

E foarte trist.

Arată bine.

Ce-i cu butoaiele astea? Faci vin?

Nu, sunt butoaie vechi de burbon. Învechim berea în ele

fiindcă dau berii o calitate complet diferită.

Depinde de tipul burbonului care a fost în ele

și notele de stejar, doar dacă bei bere din acel butoi

vei avea parte de acea experiență.

E grozav.

Da. Par un tocilar, dar...

Îmi place.

Cred că o să ne facă distrugă în recenzia aia.

Amintește-ți ce-a spus Peggy. E acum.

- E acum. - E acum.

Și nu lăsa japonezii înăuntru.

- A fost îngrozitor. - E oribil.

Drace.

Ce e?

A publicat recenzia. Nu pot să...o citești tu?

- Bine. - Te rog. Ai milă.

- Nu se poate. - Ce?

- Nu știu să citesc. - Termină!

Nu, glumesc. Sunt foarte bună la citit. În anul III, au spus...

- Bine, o citești? - Scuze.

- Bine. Gordon! - Ce-i?

Trebuie să schimbi garda.

Zilele vechilor pub-uri din colț pline de bărbați care se holbează la femei

la o bere caldă, s-au terminat. Cârciumile dărăpănate sunt înlocuite de localuri

ca Echo Park.

- Glumești? - Nu.

E incredibil!

- A înțeles mesajul! - La naiba, da! A înțeles mesajul.

- Vino încoace, felicitări! - Mulțumesc.

Bună.

În regulă!

- Da! - În regulă.

Ca să vezi.

- Nu mai contează. Cui îi pasă? - Ție îți pasă.

Îmi pasă foarte mult. Da. Ce ușurare.

- Noroc. - Noroc.

Vorbim pe șleau?

Da, cred că putem vorbi pe șleau.

De ce crezi că ești singur?

Uau!

Ai un bar foarte frumos și părul tău arată bine.

- Tu de ce ești singură? - Sunt recent.

Așa că nu știu încă.

Dar am sentimentul că ești foarte singur.

De ce?

Ai o monocicletă și un sac de box.

Cumperi o monocicletă și...

Și bicicleta fitness din...și tobele.

Răspunsul e că nu știu.

Lucrez aproape tot timpul.

Am toate aplicațiile de întâlniri.

Nu știu, simt că...

E destul de superficial. Poate am așteptări prea mari.

Folosești clasica mișcare

în care spui că te culci cu proprietarul și o scoți la o bere?

Nu e o mișcare!

Asta nu e o mișcare?

Vai de mine!

- Merge? - Nu.

Drace.

Nu, glumeam. Vino încoace.

Întotdeauna merge.

Întotdeauna? Fir-ar.

E deja plătit.

Da!

Oprește-te!

- Ce? - Nu putem face asta.

- De ce? - Provocarea ta cu 30 de zile fără sex.

- Nu-mi pasă. - Mie da.

La naiba.

Ce se întâmplă?

Sincer, amândoi am băut foarte mult.

- Ai acordul meu. - Nu vreau să profit de tine.

Nu faci asta. Aprob totul. Sunt de acord.

Înțeleg că e diferit acum și respect asta.

Accept asta, înțelegi?

Eu nu accept asta.

Dacă o facem treji, va însemna mai mult.

Nu știu ce spui.

Nu vreau să stric prietenia noastră, vreau să creștem.

Știi ceva? Cred că fac un duș și mă culc.

M-am simțit bine în seara asta.

Drace.

Ce?

Ce dracului?

Ce dracului a fost asta?

Subtitrarea: Laura-Diana Apetroaei