Original subtitles

BAZAT PE ROMANUL CU ACELAȘI NUME DE JUAN PABLO VILLALOBOS

FIESTA ÎN VIZUINĂ

- Ce pui la cale, Tochtli? - Mă uit la pălăriile mele.

Hotărăște-te! Se răcește mâncarea.

- Sunt toți acolo? - Da.

Vin imediat.

CAPITOLUL 1 PRINȚUL TOCHTLI

- Chichilkuali, mă poți ajuta? - Da, desigur.

De ce tăceți mâlc?

Îți onorăm lista de dorințe, fiule.

Toți stau la locul lor. Nu au voie să cânte „Las Mañanitas”.

Piesele 6, 9, 11, de pe albumul lui Ramón Ayala ascultat de Itzpapalotl.

Vă puteți distra. E o petrecere aniversară.

Să fii fericit, frumosule!

La mulți ani, puștiule!

Îmbătrânești, Tochtli.

La mulți ani, puștiule! Tigrii și maimuțele te salută.

Azi îți îndeplinim toate dorințele.

- Astăzi - Și mereu.

Cu ceapă și sos, cum îți plac.

Mănâncă quesadilla!

Nu primești cadourile până nu mănânci.

Dă muzica mai tare! E o petrecere.

- Gata! - Dă-mi și mie!

Știi cât o iubesc

Nu lăsa pe altcineva

Să o cucerească cu bani

- Cine vrea? - Dă-mi tortilla prăjită!

- Tochtli, la mulți ani, fiule! - Mulțumesc.

- Poftă bună! - Poftă bună!

Îmi pun pălăria.

E ceapă aici.

- Sunt lihnit. - Scuze!

- Ăsta e de la mine. - Ia să văd!

- Ia să văd! - Lucește.

Mișto, nu?

- Ce e asta? - Un binoclu pentru a vedea pe întuneric.

Dar poți aprinde lumina pentru asta.

Trebuie să respecți lista.

- Data viitoare plătești tu. - Acum, al meu!

- Ia să vedem! - Ia să vedem!

- Ce cadou! - E o cutie mare!

Măiculiță!

E ca a bunicului meu.

E foarte frumoasă.

- Probeaz-o! - Da.

Invers.

- E frumoasă. - Așa.

- Ce bine arată! - Uită-te la mine!

Stai să ți-o ajustez.

- Deschide-l pe al meu! - Să văd!

Ce e?

- Ce frumos! - Câte cadouri!

Ce naiba e asta?

O pălărie.

- E o șapcă, nu o pălărie. - Ba da.

O pot pune pe cap, ca pe orice pălărie.

E originală, se folosește în teren.

Pe asta ai dat 2.000 de peso?

Îți stă bine, Miztli. Poți să o păstrezi.

- Nu-ți mai dau bani. - Du-te!

Păstreaz-o!

Tu ce naiba i-ai dat?

Ce? O carte despre corpul uman.

- Era pe listă sau nu? - Da.

Ce frumos!

Chichilkuali, ce a venit?

- Cadoul meu. Vino! - Hai să vedem!

Să mergem!

Grăbiți-vă! Gata cu vorba!

La mulți ani, fiule!

- Ce naiba e asta? - Un pica-pau.

- Ce? - O ciocănitoare exotică din Brazilia.

Au mai rămas doar 250 de exemplare în lume.

Știi totul, Tochtli.

E printre cele 15 specii pe cale de dispariție.

Trebuie să avem grijă de ea.

Bună! Nu ești un hipopotam, dar bine ai venit!

Unde am pune un hipopotam aici, Tochtli?

Pasărea asta e frumoasă.

Ce nume îi vei pune?

Trebuie să repeți numele de 100 de ori și, dacă încă îți place, e cel potrivit.

Ar fi trebuit să-i spui asta mamei, Tochtli.

- Credeam că dormi, fiule. - Nu.

- Ce cuvânt ai învățat azi? - Sordid.

Ești un geniu.

Nu trebuie să fii geniu ca să înveți cuvinte dificile. E ușor.

Nu mai știu ce am învățat la școală.

- Nici regula de trei simplă? - Nici aia.

- Ți-a plăcut ziua ta de naștere? - Da.

- Ai pus numele păsării? - Încă nu.

Știu că nu era primul cadou de pe listă, dar tot a costat mulți bani.

Îmi place pasărea.

O să caut și hipopotamul.

- Azcatl zice: „Cine caută găsește.” - Azcatl găsește doar buruieni.

Culcă-te! E târziu.

Tată?

Mazatzin zice că viața nu e mereu dreaptă, fiindcă nu obții mereu ce vrei.

Atunci, ce rost are?

Viața e ca o loterie, fiule.

Din fericire, noi avem multe numere câștigătoare.

Acum, culcă-te!

Închide dicționarul!

A început să îi fie rău înainte să vin aici.

Știi cum e cu Yelitza. Tratamentul o afectează.

Yolcaut a întrebat de tine.

I-am trimis un mesaj lui Chichilkuali.

I-am spus să-ți ceară scuze.

La mulți ani!

Cine e ăsta?

Citește-o și spune-mi tu!

Dar, uite!

E o copie a coroanei lui Ludovic al XV-lea.

Cea care a supraviețuit Revoluției Franceze.

- Exact. - Mulțumesc.

Cu plăcere.

- Nu se potrivește. - Ce? Să văd!

Fir-ar! De ce?

Stai nemișcat!

Îți voi măsura capul și îi rog să o ajusteze.

Francezii le măsurau capetele înainte să le taie?

Nu, Tochtli. Ghilotina tăia uniform tot felul de capete.

Indiferent de mărime.

- Fără suferință. - Exact, foarte bine.

Ai citit notițele.

Creată de Guillotin în secolul 18.

Joseph Ignace Guillotin.

Pentru ce?

Pentru a elimina metodele de tortură ca dezmembrarea cu cai.

Asta nu era în notițe, Tochtli.

Dar, da. Cu ghilotina, moartea era egală pentru toți,

indiferent de rang sau clasă socială.

Astfel, umanismul și mila erau extinse și asupra celor condamnați la moarte.

Ce înseamnă „milă”?

Mila înseamnă…

să ai compasiune pentru oameni.

Chiar și pentru dușmani.

Ce înseamnă „compasiune”?

Înseamnă să îți pară rău de cei care comit atrocități.

- Ce… - Atrocitatea e un act de mare cruzime.

Cum merge cu gramatica?

- Ți-ai făcut tema? - Nu. Am citit la istorie.

Tochtli, gramatica e la fel de importantă ca istoria.

Chiar mai mult.

Dacă știi limba, poți înfrunta lumea.

- Știi de ce mi-am dorit să fiu scriitor? - Nu.

Cred că e un mod foarte bun de a te cunoaște pe tine însuți.

Yolcaut spune că literatura e o prostie.

Nu asculta tot ce spune tatăl tău.

Bine. Scoate cartea de gramatică!

Te-ai trezit deja? Haide, mai mănâncă!

Nu voi spune nimănui.

Tu nu știi limbajul și te descurci bine.

Fiindcă nu poți vorbi, Guntur,

Azcatl nu te poate forța să mărturisești că-ți dau carne.

Sper că nu le dai carnea din seara asta!

Nu.

Dacă mănâncă prea mult, se îngrașă și sunt inutili.

Pentru ce sunt buni acum?

Bine.

- Ajută-mă! - Cu ce?

Pune-ți mănușile!

Să strângem rahatul!

E lecție bună pentru suflet.

Ne face mai modești, Tochtli.

Ce scârbos!

Scârbos? E ca al tău.

E tot ce au mâncat.

Bună, pasăre!

După ce am repetat de o sută de ori, am decis să îți spun „Hipopotam”.

Nu pentru că nu te plac,

ci pentru că îmi doresc cel mai mult un hipopotam pigmeu african.

Ar trebui să fii fericită.

Ești o pasăre pe cale de dispariție și asta te face specială.

E bine ca lucrurile să dispară.

Altfel, nu ar exista lucruri unice.

Pe curând, Hipopotam!

- Tu ești copilul. - Ce?

- Tu ești copilul. - Ce copil?

Lui Yolcaut nu-i plac străinii în casă.

- Cine e Yolcaut? - Tata.

- De ce nu-i spui „tată”? - Îl cheamă Yolcaut.

- Cum îi spui mamei tale? - Nu am mamă.

- Ce fel de pălărie e asta? - Un tricorn francez.

De unde o ai?

Yolcaut a cumpărat-o de la un muzeu din Franța.

Fumezi?

Cu trabucurile se află adevărul de la mincinoși.

- Aici erai, Yolanda. - Vin, mătușă!

Ți-am spus să nu vorbești cu nimeni.

Deci? Ajunge!

Haide! Nu ești în vacanță.

- Curăță livingul și camera cu jucării! - Da.

- Tu fă ceva! - Da.

Am cunoscut pe cineva azi.

- Pe cine? - O fată care a venit cu Itzpapalotl.

E nepoata ei, Yolanda.

A venit să o ajute cu treburile. Îmbătrânește, biata de ea.

- Vei mai cunoaște o persoană azi. - Pe cine?

Pe guvernator. Vine la cină.

- Cu mine? - Nu, cu mine.

- Dar vreau să fii și tu acolo. - De ce?

E important ca oamenii cu greutate să știe că suntem o familie.

- Să vadă cu ochii lor. - Cum așa?

Și guvernatorul are o familie, două fiice.

Cei cu familii se simt mai bine

dacă fac afaceri cu alți oameni cu familii.

Ce penibil!

Gata!

Vrei să-ți spun „tată” în fața guvernatorului?

Spune-mi cum vrei!

- Ce înseamnă „guvernator”? - Cel care guvernează.

- Ce anume? - Absolut nimic.

- Hai! Deschide robinetul! - Nu mă plesni!

Nu e ceea ce ne așteptam, dar asta e.

Asta e problema voastră. V-ați obișnuit să așteptați.

- Uneori nu ai de ales. - Noi nu așteptăm. Noi o facem.

Oamenii aleg ce vor oamenii să aleagă, Yolcaut.

Nu m-am înțeles cu oamenii, ci cu voi.

- Să asigurați continuitatea afacerilor. - Vor continua.

E normal ca, dacă unele părți se schimbă în vârf,

să se schimbe și la mijloc și la bază.

Te rog! Cine a zis că voi sunteți în vârf?

Masa e pregătită. Puteți intra.

După dumneata!

- Enchilada e minunată. - Mulțumesc.

La ce școală ești?

Niciuna. Mazatzin mă învață.

Domnule guvernator, americanii sunt o pacoste.

Pot să vorbesc cu ei și să-i asigur că…

Nu, tu vorbește cu ai tăi! Mă ocup eu de americani.

Am auzit că ești politician. La ce sunt buni?

- Cine? - Politicienii.

Răspunde-i!

Noi guvernăm poporul.

Le dăm ce le trebuie ca să trăiască fericiți.

Îmi trebuie un hipopotam pigmeu african.

Puștiul ăsta!

Trebuie să vorbești cu guvernatorul din Africa.

- E un guvernator în Africa? - Din păcate. Sunt peste tot.

Ce-i asta?

Am nevoie de puțin ajutor.

Știi și tu!

Președinte nou, acoliți noi, pioni noi de așezat.

N-ar fi mai bine ca băiatul să se ducă la joacă?

Ce-ai spus?

Poate e mai bine ca…

Nu, rămâne până își termină quesadilla.

Ce fac fetele tale?

Nu e decizie mai grea decât să aduci un copil pe lume.

Un tată ar face orice nelegiuire pentru a-și apăra copiii. Nu crezi?

- Asta nu e necesar. - Ce anume?

Toți înțelegem cum funcționează afacerea noastră.

Și, ca să funcționeze ca de obicei, am nevoie de ajutor.

O să înțelegi, dle guvernator.

Yolcaut poate mereu. Nu-i așa, fiule?

Da.

- Itzpapalotl! - Da, domnule?

- Ia farfuria domnului! A terminat. - Cum doriți.

Scuzați-mă!

- Condu-l! - Da, domnule.

- Veniți! - Mersi pentru cină.

Pe aici!

Yolcaut poate mereu.

- Cine e? - Eu sunt, Tochtli.

Ce s-a întâmplat?

Te doare burta?

Ia loc! Vin imediat.

- Pot să aprind lumina? - Nu.

E prea târziu.

Dacă te dor ochii, e de la ficat.

Dă-mi mâna!

Te doare?

Un copil de vârsta ta nu poate mânca doar quesadilla și înghețată.

Trebuie să mănânci alte lucruri.

Fructe.

Promite-mi că mâine vei mânca măcar un mango, bine?

Maria Antoaneta a Austriei nu știa ce e mango.

Maria Antoaneta a Austriei?

A fost decapitată înainte să guste un mango.

Promite-mi că mănânci un mango mâine!

Trebuie să fie un mango adevărat.

Nu înghețată de mango.

Dă-mi și mâna aia!

Tu ai tras-o, nu?

Tu ai tras-o.

Îți aduc ceaiul și te vei simți mai bine.

- Sper. - Cu siguranță.

Mama îmi dădea ceai de mușețel când mă durea burta.

Dar, fetițo

Încă te iubesc

- Un glonț în inimă. - Cadavru.

Treizeci de gloanțe în unghia de la degetul mic de la picior.

În viață.

- Trei gloanțe în pancreas. - Stare instabilă.

Bine. Acum, întreabă-mă tu!

- Trei în genunchi. - În viață.

- Două gloanțe în fesa dreaptă. - În viață.

- Un glonț în gât. - Cadavru.

- Depinde. - De ce?

Dacă nu atinge artera principală, poate trăi.

Stare instabilă.

- Un glonț în ochi. - Probleme, șefu'.

Ce s-a întâmplat?

Mă întorc imediat.

- Ce faci, puștiule? - Continuăm imediat.

- Salut! - Salut!

- Pe curând! - Ce s-a întâmplat?

Confirmă și noul guvern mexican…

Ne-au trădat.

Dă mai tare!

…pentru extrădarea mai multor traficanți de droguri

la o închisoare de maximă securitate din statul Arizona.

Se pare că s-a ajuns la acord

după vizita președintelui Mexicului în Statele Unite,

după ce președintele și-a exprimat îngrijorarea

privind controlul deficitar al deținuților exercitat de guvernul mexican…

Stai în birou! Mă întorc imediat.

- Ia-l, Miztli! - Da.

Haide, băiete! Hai să ne jucăm!

- Să mergem! - Ce s-a întâmplat?

- Vino! - Spune-mi!

…a început o operațiune secretă

de localizare a celor mai mari șefi,

cum ar fi șeful cartelului Sinaloa, Yolcaut Rodríguez,

care se numără printre principalele ținte ale noului guvern.

Până acum, au găsit…

CAPITOLUL 2 DETECTIVUL TOCHTLI

- Au zis cum îi cheamă? - Nu, nu știm.

Avem pe cineva în interior care poate afla?

Ăia erau cei pe care îi aveam în interior.

Nu de la Antidrog, Paula.

În FBI.

Să vedem ce spun, dacă știu ceva.

Nu, nu încă. Nu acum.

Atunci oprim distribuția și vedem pe cine urmăresc.

Nu cred că se poate.

- De ce? - Oamenii își așteaptă produsele.

Concurența a crescut în ultimii ani și…

Spune-mi ceva nou!

Yolcaut, viața merge înainte, bine?

Știu că e ciudat. Ne asumăm câteva riscuri.

Da, viața continuă până se oprește.

- Ce? - E cineva acolo.

Cine naiba e acolo?

E fiul meu.

Vino mai aproape, fiule!

- Nicio grijă. Nu înțelege engleza. - Bine.

Ea e Paula Smith, o prietenă din America.

- Bună! Cum te cheamă? - Tochtli.

Mă bucur să te cunosc. Îmi place. Ești detectiv.

Arată grozav.

- De ce i se mișcă părul? - Ce a zis?

Curios, nu? E ca o pălărie de păr.

Trebuie să discut ceva important cu doamna.

Ludovic al XlII-lea al Franței i-a pus pe bărbați să poarte peruci

ca să evite bolile scalpului, precum păduchii.

De asta nu am păr, doar pălării.

Uite! O să vorbesc cu ea. Du-te și joacă-te acolo!

Ne vedem mai târziu. Du-te!

Frumos, nu?

- Vrei tequila? - Da.

Trebuie să fim atenți.

Am auzit că e un dezastru afară.

Cine spune?

Asta am auzit oamenii spunând.

- Cine ți-a spus? - Nu știu, vorbesc oamenii.

- Conform cui? - Termină!

- Ai închis ușa? - Nu.

Da, frate.

Ce nenorocit!

Ce prostovan ești!

- Prostule! - Să mergem!

Tochtli!

Tochtli!

Unde ești?

Unde ai fost?

Vino în pat! Mi-e frig la picioare.

…T, U, Ț, I, O, N, A, L, I, T, A, T, E.

- Neconstituționalitate. - Perfect!

- Zi-mi unul mai lung! - Contrarevoluționar.

- Nu e mai lung. - Bine, atunci…

Hipopotomonstrosecvipedaliofobia.

- Ce înseamnă? - Teama de cuvinte lungi.

Hi-po-po-tam-pig-meu-a-fri-can.

- Ajunge! Acum doar te joci. - Serios?

- Auzi? - Zi-mi!

Mă gândeam…

De ce nu vii cu mine în oraș săptămâna viitoare?

Putem mânca o înghețată, o vedem pe Yelitza.

Yolcaut nu vrea să ies din casă.

Spune-i că vrei să mergi în oraș, că mergi cu mine!

Odată am fost în orașul lui Miztli și a fost îngrozitor.

Ei bine…

- Yelitza vrea să te vadă. - Și Yolcaut.

Ce e cu el?

Vrea să te vadă și te invită la micul-dejun.

Haide!

Nu se poate!

Trebuie să știi interesul epocii în care a fost scris.

Altfel, s-ar pierde mult timp

și s-ar merge înapoi, contrazicând lucrurile.

Și care e interesul acestei epoci?

Nu știu care e.

Cum poți afla?

Când eram tânăr, îi contraziceam pe toți.

De asta nu am fost publicat.

N-a fost publicat pentru că scria jalnic.

Tu le-ai citit?

Da, când s-a înscris pentru postul de profesor.

Eram foarte pedant.

Și acum?

Iar acum ești cel mai bine plătit profesor din Mexic.

De obicei ajută.

Noi, scriitorii ratați, ajungem profesori,

dar eșecul meu nu a fost în van.

Acum am grijă de dragul nostru Tochtli, nu?

Fiule, ție îți plac lecțiile cu Mazatzin?

Da.

L-ai întrebat de ce n-a venit la ziua ta?

Și ce a zis?

Am avut probleme.

Ce fel de probleme?

Probleme de familie, atâta tot.

Nu poți lipsi din cauza unor probleme.

Ce faci?

Cu cât porția e mai mică, cu atât se digeră mai bine.

N-o asculta!

Quecholli e fătălău. Mănâncă doar fructe.

Fructe și legume.

Și brânză, uneori.

- Tată, și fetele pot fi fătălăi? - Sigur, fiule.

Lumea e plină de fătălăi, bărbați, femei și copii.

De asta, noi, bărbații, putem profita de ei.

Nu e nimic rău în a fi fătălău.

Dă-mi sosul!

Unii fătălăi au mai mult curaj decât Pancho Villa.

El știe multe despre cărți. Dar nimic despre viață.

- Spun doar că… - Știu ce spui și te înșeli.

Când vorbesc despre fătălăi, nu mă refer la orientare sexuală.

Ci la cei care se poartă ca niște fătălăi.

Nu sunt lesbiană.

- Iubesc bărbații și știi asta. - Da?

Itzpapalotl, dă-mi o tortilla!

Niște carne.

Ia să văd!

- Un taco… - Nu, ce scârbos!

Nu îl apropia de mine!

Serios?

Te-a speriat.

Am mâncat prea multe tamales.

- Îți place cum gătește Itzpapalotl? - Da.

Auzi?

Mulțumește-i lui Yolcaut pentru masă!

- O să-i spui? - Da.

- Ce vei învăța mâine? - Cartea spaniolă…

Mazatzin! Banii tăi!

Numără-i!

Nu. Am încredere în tine.

Uite!

Los cuervos están de luto. E bună?

- Foarte. - E cu sânge?

E cu moarte, fără sânge.

- Ce i-ai vândut? - Nimic. I-am dat niște romane.

Ca să citească.

Pe mâine!

- Pe curând! - Da.

- Învață! - Da.

A explodat!

Puterea e a mea!

Alo!

Puterea e a mea!

- Salut! - Salut!

- Locuiești aici? - Da. Tu unde locuiești?

Acolo.

- Ce e acolo? - Casa mea.

Dar ce altceva?

Acest palat e doar pentru tine?

- Nu, sunt și alții. - Câți?

Cinci, dar mai știu și pe alții. Tu câți știi?

Mulți. La școală suntem…

treizeci și doi.

- Chiar ai o grădină zoologică? - Da.

Ce animale ai?

Un tigru, maimuțe, o zebră…

Dar…

pot să intru?

Nu știu. Yolcaut decide cine intră și cine iese.

Cine e Yolcaut?

- Tata. Tu ai un tată? - Da.

- Și o mamă? - Și asta.

Mă așteaptă. Trebuie să plec. Se va panica dacă întârzii.

Yolcaut nu se sperie, sunt mereu aici.

- Nu ieși niciodată? - Nu.

Puterea e a mea!

- Uite! Ți-o dau ție. - Mulțumesc!

Puterea e…

- Pa! - La revedere!

Puterea e a mea!

Frați mexicani, e timpul să luăm ce era al nostru.

Da, domnule!

Dacă există fătălăi în batalionul ăsta, să ridice mâna.

Bine, cu doi fătălăi mai puțini.

- Mai are cineva ceva de spus? - Nu, să trăiți!

Mișcă!

Cine a zis?

Nu, ce? Jigodie!

Dă-mi drumul!

- Mișcă! - Jur că n-am fost eu!

- Sunt loial. - Nu-mi pasă! Mișcă!

- V-a văzut cineva? - Nu. Nimeni.

Mișcă!

- Unde e Tochtli? - Se joacă în camera lui.

Luați-l de aici!

- Mișcă-te! - Hai să intrăm!

Intră!

Ce credeai că se va întâmpla când vom afla?

Te rog, nu mă omorî! Te rog!

- Cum îți spun prietenii tăi, Antonio? - Antuco.

Îmi spun Antuco.

Să folosim bunul simț.

- Yolcaut, jur că n-am fost eu. - Da, încetează.

- Câte mașini ai? - Ce?

O întrebare simplă. Câte mașini ai?

- Trei. - Trei. Și câte case?

Două.

Ai terminat școala primară?

Ce?

Răspunde-i, cretinule!

Nu am terminat-o.

Câte persoane care n-au terminat școala primară

au trei mașini și două case?

Am și patru copii, iar cel mai mic e un bebeluș. Te rog…

Antuco, avem probleme din cauza celor ca tine.

Singurul mod de a evita astfel de momente de rahat în viitor

e să dăm un exemplu.

Vă rog!

Nu!

E sos Pico de Gallo.

- E foarte iute. - Quesadilla, dragă.

Da, Miztli. Vrei niște lămâie?

Niște apă?

- Dă-i băutura roșie! - Nici nu pot vorbi.

Dacă știi că e iute, de ce pui atât?

Te-ai pătat acolo.

Dă mai tare!

- Ce? - Dă mai tare!

…victima lucra la grădina zoologică Hermosillo.

Poliția a ajuns deja la zoo…

Odihnească-se în pace!

E mâncare de lei.

Va deveni rahat de leu.

Doar piciorul i se odihnește.

…de la o dispută între angajați.

- Poftim! - Nu se cunoaște motivul.

Sunt hipopotami pigmei la grădina zoologică din Hermosillo?

Nu. Nu cred că vor fi.

Președintele Republicii a anunțat noi măsuri de securitate

pentru combaterea noului val de violențe.

Armata va prelua controlul…

Ce face guvernatorul?

Rog populația să nu o vadă ca pe o amenințare,

ci ca pe un mod de a continua să trăiască în pace.

Noapte bună!

Noapte bună!

Vino aici, fiule!

Itzpapalotl ți-a păstrat niște friptură.

A spus că e obosită.

S-a dus la culcare.

Dar a zis că o poți trezi dacă ți-e foame.

Uită-te la ei, fiule!

Frumusețe în cușcă.

Dă-i titlul ăsta lui Mazatzin pentru cărțile lui!

Un leu a mâncat o femeie la grădina zoologică din Hermosillo.

Cineva a făcut-o să se sinucidă.

De unde știi?

Nu dai greș dacă crezi ce e mai rău.

Dăm cadavre tigrului?

Câți mexicani crezi că au animale din astea acasă?

Dacă ar ieși din cușcă, ne-ar mânca?

Probabil că da.

Hipopotamii nu mănâncă oameni.

E o idee bună, să știi.

- Să plecăm câteva zile. - Pleci într-o călătorie?

Noi plecăm. Tu și cu mine.

De ce?

Pentru că mi-au recomandat o vacanță.

Unde?

Cred că știi unde.

Nu știu.

Dacă ai putea călători oriunde în lume, unde te-ai duce?

Primul zbor, fiule. Ești fericit?

Mazatzin spune că e important să fii fericit

când faci ceva pentru prima dată.

- Dă-mi asta! - De ce?

Nu poți pleca cu pălăria asta.

Îți cumpăr o pălărie de safari în Africa.

Și eu voiam să vin, șefu'.

Ești prea bronzat. Vor crede că ești african și nu-ți mai dau drumul.

- Taci, Miztli! - Termină, idiotule!

- Nu încă. - Vreau să văd strada.

Și strada vrea să vadă înăuntru.

Șefu'! Asta a primit guvernatorul.

- Din Honduras? - Da.

Winston López. Ce nume e ăsta?

Trebuia să trecem neobservați.

- Au nume ridicole în Honduras. - De unde știi?

Iată jucătorii echipei naționale de fotbal din Honduras.

Mano González, William Murillo și Ruby Caballero.

- Nu știu nici capitala. - Tegucigalpa.

Ce complicat!

Eu sunt Franklin Gómez.

Ăsta e al tău, Junior López.

Spune-mi, cum mă cheamă?

- Yolcaut. - Nu, în Honduras.

Winston López.

Bine. Și al tău?

Junior López.

Trebuie să știi numele pe de rost.

Și pe Chichilkuali?

Franklin.

Franklin și mai cum?

- Nu-mi amintesc. - Gómez.

Franklin Gómez.

Aceste nume noi au fost mereu ale noastre. Ai înțeles?

- Nu. - E ușor, fiule.

Imaginează-ți că te-ai născut în Honduras,

că familia ta e din Honduras și toată viața ai trăit în Honduras.

Imaginează-ți că e adevărat! Atât.

- Am frați? - Nu.

- Și o mamă? - Nu.

Vezi? Nu mint.

Poți deschide perdeaua, Junior. Suntem deja pe drum.

Totul e pregătit?

AEROPORTUL KATIMA MULILO

Cât e ceasul?

Cât e ceasul?

E 14:15.

Ceasul meu arată 18:15.

Mexicul e cu opt ore înainte. Soarele tocmai răsare acolo.

Dar e același soare.

Același soare, Tochtli.

- Ce părere ai despre africani? - Nu știu.

Sunt oameni normali, dar negri.

- Sunt negri în Mexic? - Nu.

Au doar tenul închis la culoare, ca Miztli.

- Familia López îl știe pe Miztli? - Probabil că nu.

- Gata, șefu'! - Să mergem!

- Să mergem! - Haide!

Bună ziua, dle López! Sunt ghidul vostru.

SOSIRI

John Kennedy Johnson.

- Îmi pare bine! - Încântat, John!

- John sau John Kennedy? - Bună!

John e în regulă.

El e vărul meu, Franklin Gómez, și fiul meu, Junior.

- Bine. Să mergem! - Să mergem!

Haide!

- Stai în față! - Da.

E în partea cealaltă, omule.

- Ați mai fost în Namibia, dle López? - Nu.

Bun-venit în Parcul Național Bwabwata!

E cel mai mare parc național din regiune.

În sud, ne învecinăm cu Botswana. La nord, ne învecinăm cu Angola.

Animalele noastre sălbatice se mișcă liber dintr-o țară în alta.

Nu e ca în parcul Etosha, unde există un gard.

La noi, aici, e mai deschis.

- Animalele sunt libere… - John!

Am venit să ne odihnim și să vedem hipopotamii.

- Scuze! - Nicio problemă.

- Ce părere ai despre Namibia, Junior? - Sordidă.

Bună!

CAPITOLUL 3 EXPLORATORUL TOCHTLI

Junior, ce părere ai?

- Ești gata să vânezi hipopotami? - Da.

Să mergem!

- Chichilkuali, să mergem! - Haide!

Comportamentul hipopotamului pigmeu diferă de al celorlalți hipopotami.

Hipopotamul pigmeu trăiește în grupuri mici, ascuns în râuri.

De aceea vânătorii preferă să-i urmărească noaptea.

Și ce a zis?

Hipopotamii pigmei sunt vânați noaptea, fiindcă se ascund în râu ziua.

Deja știam asta.

Da, dar lui John îi place să vorbească.

Ascultă, John! Nu suntem vânători. Iubim animalele.

Ăsta e avantajul pe care ți-l aduc banii, dle López.

Iubești orice animal vrei, la orice oră din zi.

Uită-te la ei! Vin la capătul lumii ca să facă poze.

Pozatul nu duce la dispariția animalelor.

Ce fătălăi!

Haide, John! Vreau să văd hipopotami. Repede!

Bine. Intrăm în zona de confort a animalelor sălbatice,

deci, vă rog să încercăm să vorbim mai încet.

Dacă vorbim tare,

le putem speria sau pot deveni agresive.

Du-te pe acolo! Uite!

Ce naiba sunt alea?

Uite cum sar!

- Uite! O zebră! - Unde?

O turmă de zebre!

Da. Câte sunt!

Iată-l pe Miztli! Și pe Chichilkuali!

Încetează, puștiule!

Uitați-vă acolo! O girafă!

- Unde? - Acolo!

- O văd. O vezi, Chichilkuali? - Uite!

- E Paula. - Fără perucă.

- Paula Perucă. - Cu coarne!

- Uite-o pe Itzpapalotl! - Îi spun eu! Te rupe în bătaie.

Frate!

Sunt atât de mulți!

- E Mazatzin! - Nici vorbă!

Sunt mai multe girafe. Uite!

E aceeași, tată.

Johnson, crezi că e o zonă cu hipopotami?

Nu e garantat. Își schimbă, de obicei, locurile.

Când găsim hipopotamii?

Nu știu. Ticălosul ăsta ne învârte în cerc.

Cât mai e, Chichilkuali?

- Aproape am ajuns? - Da.

Suntem aproape.

Ai spus asta acum trei ore.

Johnson, dacă te plătim mai mult?

- O sumă uriașă? - Nu.

Uite! Acolo!

- Ce sunt ăia? - Câini.

Stăteam în Mexic dacă voiam să văd câini.

Ce faci?

Cineva mai puternic trebuie să omoare animalele sălbatice.

Ce faci?

De unde îl ai? Dă-mi-l!

- Cine ți l-a dat? - Nimeni.

- De unde îl ai? - De acasă.

- Știai? - Nu.

Era în camera secretă.

De ce nu mi-a zis nimeni ce era acolo?

- Ține-l tu! - Da.

Data viitoare, să îmi spui.

M-ai învățat că găștile nu ascund lucruri și văd adevărul.

Da, dar nu orice adevăr e bine de văzut.

Dacă nu îți spun, nu înseamnă că nu vreau să știi, bine?

Nu.

Nu e bine să vezi anumite lucruri.

Haide!

Să mergem, John!

E în regulă.

- Nu sunt hipopotami. - Fir-ar!

Nu cred că îi vom găsi azi.

În acest caz, să mergem acasă!

Da, să mergem!

Am câștigat!

Mai bine stăteam acasă ca să jucăm domino.

Ce țară de rahat!

Tochtli, culcă-te!

Nu mi-e somn.

- Ce se bea în țara asta? - Lichior Amarula.

- Ce? - Amarula. Dar am văzut niște rom.

- Adu o sticlă! - Da.

Ce e romul?

E tequila făcută…

din trestie de zahăr.

Pot să gust?

Vrei să încerci?

Vino!

Ridică brațele!

Nu ești pregătit încă.

Când o să-ți crească păr sub brațe, te las să încerci.

Privește!

Îi vom găsi, promit, bine?

Sper.

Cum adică? Cine poate mereu?

- Yolcaut. - Bine.

- Semeni cu ea. - Tu semeni cu ea.

Termin lista de ziua mea după ce văd hipopotamii.

Rahat!

Chichilkuali, spune-i ăstuia că ne-am săturat.

- N-am văzut nimic. - Da, șefu'.

Johnson!

Înțelegi, Junior?

- Ce? - O să se întâmple ceva.

- Ce anume? - Ceva tare.

Se numește presentiment.

Exact, un presentiment bun.

Nu se întâmplă nimic în pădurea asta.

Se întâmplă multe, dar nu le vedem noi.

Așa e în natură. Se ascund până atacă.

- De ce s-a oprit? - Hipopotamii.

A văzut ceva. Haideți!

- Uite, hipopotamii! - Dar sunt mari.

Nu, cei de pe mal.

- Acolo! - Spune-i să nu îi omoare!

Nu, îi adoarme ca să îi ducem în Mexic.

Iubitul și frumosul meu Mexic

Dacă mor departe de tine

Să spună că am adormit

Și să mă aducă aici

Să spună că am adormit

Și să mă aducă aici

Iubitul și frumosul meu Mexic

Dacă mor departe

De tine

Muzica mexicană e cunoscută în Honduras?

Da, John, foarte cunoscută.

Secole de cultură, dar oamenii știu doar de Cantinflas și Speedy Gonzalez.

Cantinflas să fie guvernator!

Cred că au dus deja hipopotamii în port.

- Cât va dura călătoria? - Câteva zile.

Trebuie hrăniți cu multă lucernă.

- Lucernă? - Da.

- Cum se zice în engleză? - Nu știu.

Zi-i lui John să se ocupe!

Am avut mare noroc.

Unul dintre hipopotami e mascul și unul e femelă.

Am avut noroc că am prins un mascul și o femelă.

Ce nume le vei pune?

Nu știu. Trebuie să le repet de 100 de ori.

Cantinflas.

- Cantinflas! - Cantinflas!

Cantinflas!

Uite ce cer frumos, fiule!

Cine ar fi crezut? Tochtli sub cerul nopții în Africa.

- Sunt Junior. - Al naibii Junior!

Te iubesc, fiule.

Te iubesc mult.

Ador capul tău chel.

Ți-am zis eu! Yolcaut poate mereu.

- Winston. - Ce?

Așa te cheamă.

Da, dar Yolcaut e cel care poate.

Haide! Să mergem!

- Chichilkuali! - Țipă după el!

Ducem hipopotami în Mexic!

Masculul va fi Ludovic al XVl-lea, iar femela, Maria Antoaneta a Austriei.

Renunță la „a Austriei”.

Prefer Maria Antoaneta a Austriei.

Ți-ar plăcea să-ți spun Junior López din Tegucigalpa?

Nu.

Vezi?

- Când te întorci? - În curând.

Da, dar cât de repede?

Nu știu. Winston a zis că în curând.

Au sunat din port.

Deja mi-e dor de tine.

Și mie.

Trebuie să mergem.

- Unde? - În port.

- Cine e? - John Kennedy.

- Cine? - Hipopotamii sunt bolnavi.

- Ghidul. - Trebuie să plecăm.

Tochtli, închide!

- Pa! - Închide! Trebuie să mergem.

Hipopotamii sunt acolo, dar e mai bine să nu intrăm.

- De ce? - Sunt bolnavi. Poate sunt contagioși.

- Ce tot îndrugă? - Zice că sunt bolnavi.

De unde știe?

- Vrem să-i vedem, John. - Nu e sigur.

Deschide ușa!

Arată-ne, John!

- Stai aici! - Vreau să-i văd.

- Intru primul. - Nu.

Nu fi încăpățânat! Poate fi periculos.

Bandele nu își ascund lucrurile. Își spun adevărul.

Ești sigur?

- Bună! - Nu te apropia de ei!

Nu te apropia, fiule.

Care e Ludovic și care e Maria Antoaneta?

Care e care, Johnson?

Nu mai contează. Sunt terminați.

- Ce s-a întâmplat? - Antrax.

Ce?

E o boală foarte infecțioasă. Ucide multe animale.

Adu-i înapoi! Zi-le să îi facă bine!

Am făcut-o deja.

Tot ce putem face e să îi ținem adormiți.

- Au făcut caca. Trebuie curățați. - N-avem de ales.

Nu-i atinge, Tochtli!

- Nu-l atinge! - Au nevoie de ajutor!

Nu, e prea târziu. Nu se poate face nimic.

- De ce? - Fiindcă suferă.

- Animalele suferă când sunt așa. - Nu-i lăsa să sufere!

Tochtli, nu putem face nimic.

- De ce nu? - Fiindcă nu putem!

Yolcaut poate mereu.

- Fiule! - Yolcaut poate mereu!

Îți promit că îți găsesc alții.

Nu vreau alții. Îi vreau pe Ludovic și pe Maria Antoaneta.

- Nu îi cunoști. - Ba da. Trebuie să îi ajutăm.

- Suferă! Nu vezi? - Nu-i lăsa să sufere!

Ba da, Tochtli. Arma!

- Nu! - E mai bine să moară repede.

Vor muri până ajung în Mexic. Vor putrezi, înțelegi?

Pot călători cu ei ca să îi îngrijesc.

Ieși!

Afară!

Afară!

Și tu.

Haide, omule!

Repetă ce ai spus!

- Repetă ce ai spus! - Ce am spus?

- Vei călători cu ei? - Da.

- Da? - Da.

Uită-te la ei! Uită-te!

Uită-te la ei, Tochtli! Nu poți face așa ceva.

Îți cumpăr alții. Yolcaut poate mereu.

Mă minți. Totul e o minciună!

- Ieși, Junior! - Nu, ieși tu!

Tochtli, fiule, ieși!

Cine iese e fătălău!

Cum dorești.

…completând cuvântul „Mexic”, câștigi 50.000…

…își încearcă șansa, fiindcă…

Sordid.

Îngrozitor.

…aceleași palate coloniale…

Penibil.

…sculpturi rafinate din lemn…

Sinistru.

…o formă de artă

care arăta curaj și indiferență față de durere.

Bushido nu a sancționat doar jocurile duble și trădarea,

ci lăuda loialitatea absolută față de superior

și curajul nesăbuit în luptă.

CAPITOLUL 4 SAMURAIUL TOCHTLI

Konichiwa!

- Frumoasă pălărie! - Mersi.

Ce gătești?

Ciorbă de burtă, pește la grătar și quesadilla.

În Japonia, se mănâncă și pește crud.

Da, dar mănâncă și alte lucruri, nu, Tochtli?

- Sunt Usagi. - Nu știu ce înseamnă.

Înseamnă „iepurele lunii”.

Bine. Uite!

Încearcă asta!

Usagi nu mănâncă ciorbă și quesadilla.

- Dar ce mănâncă? - Pește crud.

Sfinte Sisoe!

Poți să-mi faci pește crud?

Nu, pentru că nu vei mânca.

O să mănânc. Jur pe Miyamoto Musashi.

- Cine? - Cel mai puternic samurai.

Bine.

Pește crud pentru Tochtli.

Usagi!

Scuze, pentru Usagi.

Ciorba e delicioasă.

- E rețeta mamei mele. - Serios?

- Ce face Yolotl? - A îmbătrânit.

Să o saluți.

Mai vrei?

- M-am săturat deja. - Nu.

Ție îți place peștele crud?

Cu tine vorbesc.

Tochtli!

Cu tine vorbesc, fiule.

- Îl cheamă Usagi. - Poftim?

Acum îl cheamă Usagi. E un nume japonez.

Înseamnă „iepurele lunii”.

- Usagi. - Da.

E un samurai.

Cu halatul ăla, arată ca un fătălău.

Îmi dai apa?

- Da. - Nu.

Sunt mai aproape. Cere-mi mie!

Guvernatorul.

- Ce vrea? - Să ne uităm la știri.

Unde mergeți? E un televizor aici.

Suntem o familie.

…după o operațiune,

armata a descoperit zeci de rămășițe umane

împrăștiate pe un câmp numit Cuesta del Águila,

lângă autostrada care leagă Culiacán de Sinaloa.

Rămășițele sunt mai bune decât cadavrele?

Da, pentru că nimeni nu știe cine erau înainte să devină cadavre.

Dă mai tare, Usagi!

…echipa de recuperare.

Nu, i-am zis lui Usagi.

Dă-i telecomanda!

…aseară, a fost raportat

de către cetățeni și muncitori de pe proprietățile învecinate…

Dă mai tare, Usagi!

…de la cauciucuri arse…

Cu tine vorbesc.

Până acum, s-au găsit zece saci…

Vorbesc cu tine, Usagi.

…cu rămășițe umane.

Cu tine vorbesc!

Vrei să-mi spui ceva? Zi-mi! Nu fi fătălău!

Vorbește, fir-ar să fie! Lasă prostiile!

Până acum, nu avem informații…

Nu știam că am un fiu așa de răsfățat.

Ce crezi că obții dacă te porți așa?

Șefu'!

Cadavrele au fost prost îngropate,

aproape la suprafață,

de parcă făptașii ar fi vrut

să fie găsite ușor.

Au fost găsite patru cadavre dezmembrate.

Trei bărbați și o femeie.

Quecholli!

- Totuși, din datele preliminare… - Oprește-l!

Fir-ar să fie!

Americanii ăia afurisiți, Usagi!

Îngrozitor.

După americani, bomba atomică a fost creată

ca să ucidă mulți oameni rapid și fără suferință.

Ca ghilotina.

Nu, Usagi, bomba atomică e mult mai crudă decât ghilotina.

Nu e doar o metodă de anihilare în masă, e și de tortură.

Nu avem bombe atomice aici. Dar avem alte lucruri.

- Aici, în Mexic? - Nu, aici, în casă.

Ce lucruri?

Adevăruri.

Cum adică, adevăruri?

Pe care nu e bine să le vezi.

Auzi?

Îmi pare rău pentru hipopotami.

Uneori, animalele se îmbolnăvesc fiindcă nu vor să fie prinse.

- Yolcaut e un trădător. - Nu.

Ți-am adus un cadou.

Nu, mersi. Nu e ziua mea.

Știu, dar e nașterea lui Usagi.

Daruri se oferă și la nașteri.

Dacă vrei să devii samurai, trebuie să citești cartea asta.

Un dicționar pentru samurai.

CARTEA CELOR CINCI INELE

Cartea asta te va ajuta când vei fi mare.

Cum așa?

Citește-o!

- Ce e asta? - E o dedicație.

PENTRU PRIETENUL MEU

De ce?

Unele cadouri se dau cu dedicație ca să fie mai personale.

Țin mult la tine, Usagi.

Și voiam să știi.

Ne vedem mâine?

Nu.

Să înveți, bine?

DRAGĂ USAGI, DESCHIDE-MĂ

YOLCAUT MEREU POATE

E ușor să te lupți cu dușmani care nu există, nu, Usagi?

De ce nu mă ajuți să tai buruienile?

Nu pot. Tai capete.

Singurul cap pe care-l vei tăia e al tău.

Ai grijă, puștiule!

Îmi place mult casa. E foarte mare.

Îmi place decorul.

Bună!

O mai știi pe Alotl?

Am locuit cu voi în cealaltă casă când erai mic.

Va sta cu noi câteva zile.

Am auzit că te cheamă Usagi acum. Ce nume frumos!

Ai grijă! Să nu rănești pe cineva!

Ți-am adus un cadou.

Un suvenir din Acapulco.

Cum spui?

Cât mă mai pedepsești?

- Las-o baltă! Nu contează. - Ba da.

Mulțumești când cineva îți aduce un cadou.

Înțeleg că nu vrei să vorbești cu mine, dar Alotl ți-a dat un cadou…

Mulțumesc, Alotl.

Cu plăcere.

Ce copil!

Și tu!

De ce n-ai spus nimic?

Nu voiam să vorbesc cu tine.

- Știați? - Nu.

Nu, șefu'.

Al naibii Mazatzin! N-a spus nimănui?

- Poate a pățit ceva Yelitza. - Cine?

Soția lui Mazatzin. E bolnavă.

Vezi ce pune la cale.

E delicios.

Mulțumește-i lui Itzpapalotl.

Trebuie s-o cucerești, altfel te flămânzește.

Nu e adevărat.

- Mulțumesc. - Cu drag.

- Mereu mănânci așa de puțin? - Când nu mi-e foame.

- Avem ardei iute? - Da, ia-ți!

- Hai în pat! - Poartă-te frumos!

Nouăzeci, șaizeci, balon, Usagi.

- Taci, Miztli! - De ce?

Nouăzeci, șaizeci, balon.

La naiba! Ducă-se dracului!

Scriitor nenorocit!

Nenorocitul!

Ducă-se dracului!

Tochtli, vino!

- Tochtli! - Stai!

Ușurel! Calmează-te!

Stai jos! Uită-te la mine!

Ușurel!

Calmează-te! Ține-mă!

Sunt aici.

L-am găsit pe Mazatzin.

FIESTA ÎN VIZUINĂ DE MAZATZIN CORTES

- Ce a scris? - Despre toate.

Adevărurile care nu trebuie văzute?

- Da. - Respiră!

- Despre Yolcaut? - Da.

Despre noi toți.

În afară de tine.

Nu e niciun Tochtli în vizuină.

- Și Usagi? - Nici.

De ce?

- Poate că a vrut să te protejeze. - De ce?

Nu știm.

O să îl omor.

Nu ți-aș recomanda.

- De ce? - Poți face un singur lucru și o știi.

- Ce anume? - Să dispari.

Măcar o vreme.

- O vreme? - Da.

Câțiva ani până când ce se întâmplă acolo…

- Nu. - Cum adică „nu”?

Nu, e un scriitor afurisit, Paula.

- Nu e singurul, Yolcaut. - Ce?

Când ai vorbit cu guvernatorul?

Îl voi găsi.

- Pe cine? - Pe Mazatzin.

E o prostie.

Ascultă, toate știrile de azi își pierd repede importanța, apoi dispar.

În niciun caz! Nu dispar, bine?

- Nu înțeleg. - Ce anume?

Ce caut aici?

Mă asigur că nu uiți.

- Ce anume? - Discuția noastră.

- Am avut multe discuții. - Doar una care contează.

Sigur că-mi amintesc.

Bine.

Hai să bem tequila!

Cine e ăla?

Fratele samuraiului.

Și el e samurai?

Nu e.

Cel cu sabia e samuraiul.

- Cel de aici? - Da.

Cel de aici, fără sabie,

e fratele lui, care nu e samurai.

Nu e așa de complicat.

Cine e celălalt?

E tatăl samuraiului.

- Și el e samurai? - Da.

De ce se luptă dacă sunt rude?

Ai de gând să vorbești tot filmul?

Se luptă pentru onoare.

E singurul lucru care contează pentru un samurai.

Unde te duci? Nu am terminat filmul.

Tată!

Și ce, fiule?

Într-o zi, va trebui să faci asta cu mine.

Ce anume?

Te aștept în pat.

Probă: unu, doi, trei.

UN NOU DICȚIONAR

- Ce cuvânt ai învățat azi? - Resemnare.

Nu aud nimic!

Bună! Da.

Bună! Probă.

- A început petrecerea. - Vin imediat.

Azi vreau să te numești Tochtli.

De ce?

Pentru că așa te cheamă.

Dar mă cheamă Usagi.

Vino!

Te cheamă Tochtli, ca pe bunicul tău.

Nu ești japonez. Ești mexican.

- Mă înțelegi? - Da.

Bine. Schimbă-te!

Soțul tău nu te iubește ca mine

Încă una?

Încă una!

Câți muzicieni…

Cum spunea tata,

bărbații adevărați nu vorbesc mult.

Haide, șefu'!

Și nu ne place să fim în centrul atenției…

dar azi vreau să vă spun ceva ce sper că știți deja.

Sunteți singura noastră familie.

Inclusiv noii prieteni din formație.

- Bravo! - Formația Soyatita.

Adevărata familie e…

cea pe care o alegem și o construim puțin câte puțin.

Sunteți frații noștri.

Asta vreau să fie seara noastră, petrecerea noastră.

Vreau să vă culcați beți.

Itzpapalotl, și tu!

Și tu.

Vreau să vă culcați știind…

că vă iubim.

- Vă iubim mult. - Și noi pe voi.

- Vă vom fi întotdeauna recunoscători. - Te iubim, Tochtli.

Mă faceți să plâng. Un An Nou fericit tuturor!

Un An Nou fericit!

- Un An Nou fericit! - Noroc!

Mâncați repede și cântați, nenorociților!

E timpul, fiule.

Pentru ce?

- Arată-mi mâinile! - Uită-te bine!

Frate!

Ia să văd!

Ține!

Nu, cu mâna asta. Aici.

Ține-o bine!

- Pe cine împușcăm? - Tragem în aer, Tochtli.

- Doar în aer? - Doar în aer.

- Îți place? - Da.

Nu aia.

Uite!

În fiecare an, vom scrie ce nu ne mai dorim în viețile noastre

și le vom arde azi.

- Ai găsit una? - Da.

Pune-o acolo!

Când le ardem?

Gata, s-a dus!

A sosit ciorba!

Era și timpul, nu?

Lasă să ardă! Nu se mai întoarce.

Scrie totul. Le ardem pe toate.

Ce faceți?

- Scăpăm de ghinion. - A venit ciorba. N-ai auzit?

O servim împreună?

- Haide! - Haide!

Trebuia să fac eu ciorba.

- Noroc! - Noroc!

- Te-ai îmbătat? - Nu.

Bine, puțin.

Dă-mi un castron și polonicul!

Poftim!

- E guvernatorul! - Cheamă-l pe tatăl tău!

- Da! - Acum! Fugi!

Tată!

Tată!

Tată!

Ce s-a întâmplat?

- Guvernatorul! - Ce?

- Guvernatorul! - Ce are?

- E aici. - Ce?

Tochtli!

Tochtli!

- Și Tochtli? - Nu știu.

Eliberează animalele! Fugi!

Tochtli!

Tochtli, vino!

- Unde? - Fugi!

Nenorocitule!

Hai, ticăloșilor!

Hai! Pe aici!

- Păzea! - Pe aici!

- Pe aici! - Haideți!

Fugiți!

Nenorociților!

Intră, puștiule!

Du-te înăuntru, scumpule!

Unde naiba te duci?

Vedeți voi, nenorociților!

Vă fac eu felul!

Soldați nenorociți!

V-ați pus cu cine nu trebuia.

Dați-mi arma!

- Ticăloșilor! - Unde e Tochtli? Ai grijă!

Intră, fiule!

Haideți!

- Alotl! - Aici erați!

- Vino aici! Fugi! - Fugiți!

Feriți-vă!

Fugi! Repede!

Tată!

- Fugi în camera cu pălării! - Fugi!

- Unde? - Pe acolo!

- Fugi! - Acolo!

Mișcă-te!

Ajută-mă cu asta!

- Intră! - Nu.

Du-te cu Alotl! Se va ocupa ea de tot.

Ascultă-mă!

- Ne vedem dincolo. Fugi! - Când?

Trebuie să rămân.

Trebuie să-i ajut pe cei de afară.

Tochtli, ești un copil. Nu e vina ta.

Sunt copil, dar nu fătălău.

Știu că nu ești fătălău.

Dar lumea nu știe că ești aici. Nu știe că exiști.

- Mă înțelegi? - Nu.

Tochtli…

am făcut palatul ăsta pentru tine.

Ca să fii liber, dar nu mai poți fi liber.

- Nu te teme! - Haide!

Nu uita, Yolcaut poate mereu.

Du-te!

Tati, vino cu noi!

- Vin, fiule. - Tată!

Mulțumesc!

Gata!

- Unde mergem? - La niște prieteni.

- Prietenii cui? - Îți explic mai târziu.

Ține asta! Ține!

Urcă!

Urcă, repede!

Ține-te bine!

- Fugi! - Încotro?

Pe aici, pe scări!

Trebuie să urci primul.

Trebuie să te vadă.

Du-te sus!

- Repede! - Unde?

Acolo! Fugi!

Pascual!

- Pascual! - Doamnă!

- Salut! - Vă ajut cu ceva?

Nu, mulțumesc!

- Haide! Nu e timp. - Fugi!

Bine. Ăsta e de la noi.

- Ce e? - Tod!

Tod, nu fi așa de nerăbdător.

Tod!

- Îți place? - Da, mulțumesc.

Poate îl construim împreună.

Poftim! Deschide-l pe al meu!

- E o minge de fotbal. - Știu.

- Ne putem juca afară? - Tod, nu e ziua ta. E a lui Timmy.

E ultimul cadou. E de la Paula.

- Paula Perucă? - Da.

EPILOG YANKEUL TOCHTLI

- Tare! - Stai să fac o poză!

Arăți bine.

POȘTA

- Salut! - Stați, băieți!

Încă un cadou pentru Timmy?

Timmy!

Frumos!

Hai, băieți!

- Aveți grijă! - Da.

Băieți, nu încurcați curierii, vă rog!

Bine, intrăm.

Arată bine!

Pe aici! Bine!

- Băieți, aveți grijă! - Da.

- Ce e? - Încă nu știm.

Am comandat altceva?

FRAGIL

Nu știu.

Doamne! Ce naiba e asta?

Nu dai greș dacă crezi ce e mai rău.

- Sunt adevărați? - Nu-i atinge, Tod!

Subtitrarea: Alina Anescu