Original subtitles

Inspirat din fapte reale

Edmund Hillary și Tenzing Norgay au devenit primii alpiniști

care au cucerit vârful muntelui Everest.

În următorii 40 de ani, doar alpiniștii profesioniști

au mai încercat să facă acest lucru. Unul din patru a murit.

Neozeelandezul Rob Hall a creat conceptul

expedițiilor comerciale pentru alpiniștii neprofesioniști ce vor să ajungă pe Everest.

Pe parcursul următorilor patru ani, echipa lui denumită "Consultanții de Aventură"

a ghidat cu succes spre vârful Everestului 19 clienți,

fară ca vreunul dintre ei să moară.

Alți operatori comerciali au preluat exemplul lui Rob Hall,

printre ei fiind și "Nebunia Muntelui", a lui Scott Fischer.

Peste 20 de expeditori concurează pentru a ajunge în vârful Everestului

în mai puțin de două săptămâni.

Ascultați!

Băieți!

Avem de parcurs 2000 de picioare.

600 de metri verticali, Până la Tabăra 4.

E trasat cu frânghie tot drumul, deci știu că puteți reuși.

După ce vom ajunge, ne regrupăm

ne punem măștile și dăm drumul la oxigen.

Ați înțeles?

EVEREST

325 de dolari tubul.

- Oxigen. - E jaf la drumul mare.

A acaparat toată piața, a reușit.

Crede că vor fi 20 de echipe la Tabăra de Bază în sezonul ăsta.

20 de echipe?

Cu toți șerpașii și cărăușii, va fi înghesuială acolo.

Haideți să aranjăm ordonat bagajele.

- Ce e asta? - E a lui Hellen.

E o mică decorație.

O iau eu. Mulțumesc.

Am niște vești.

Îl avem pe Krakauer.

- L-ai furat din echipa lui Scott Fischer. - Nu, singur s-a hotărât.

Bravo, Rob!

Cu cât te plătește, Rob?

Plătește doar pentru pachetul de bază.

Probabil o să scrie 5.000 de cuvinte în revistă, și o poză pe copertă.

Pentru toate astea merită osteneala.

- Dacă îl duci în vârf. - "Dacă".

"Dacă"? Cum poți să-mi spui asta?

- Te ajut. Ești bine? - Mulțumesc, Guy.

- Ești bine? - Da. Tu ce mai faci?

- Ia uite ce mare s-a făcut burtica. - Nu...

- Sunt mare. - Poftim.

- Ești bine? - Da, doar că o să-mi fie dor de tine.

Hai să mergem, Guy.

Ai grijă, da?

- Doar... - Dragostea mea.

Te rog, nu-ți face griji.

Doar faptul că stau aici și nu fac nimic, asta mă îngrijorează.

- Nu e vorba de asta. - Știu, dar...

Ce e?

Faptul că trebuie să te aștept.

- Pe el. - Ea.

- Ea. - Ea.

Să te întorci la momentul când se va naște, Rob Hall.

Încearcă să mă oprești.

- Te iubesc. - Du-te sau o să plâng.

Kathmandu, Nepal

30 Martie 1996

- Astea-s toate? - Da.

Cu ce companie mergeți?

- Consultanții de Aventură. - Bun. Și eu la fel.

- Sunt Beck. Beck Weathers. - Doug Hansen.

- Jon Krakauer. - Ce mai faci?

- Bine. - Ești Krakauer de la revista Outside?

- Da. - Serios?

- Și ce faci, scrii sau te cațeri? - Puțin din amândouă.

O să te țin la curent cum merge escaladarea vârfului, bine?

- Nu-i nevoie, o să fiu acolo. - Vedem noi.

Cu ce te ocupi când nu faci escaladări, Doug?

- Ca serviciu? - Da.

- Lucruri diferite, tâmplar, poștaș. - "Tâmplar, poștaș"?

- Da. - Pe bune, livrezi corespondența?

Da, asta fac.

Un poștaș pe Everest?

- Sper. - Îmi place asta.

Un poștaș pe Everest.

Așa.

- Beck. - Da.

A reușit să ajungă în vârful de sud al Everestului, anul trecut?

- Cine, Doug? - Da.

- E destul de sus pentru un poștaș. - Da.

Lone Peak, McKinley.

Nici eu n-am reușit să ajung în vârful McKinley.

- Știu. - De unde știi?

În '89, nu?

- Te-ai documentat. - E meseria noastră.

Voi, prieteni călcați pe niște urme faimoase.

O istorie făcută celebră de George Everest,

George Mallory, Tenzing Norgay, Edmund Hillary...

- Și Rob Hall. - Da!

Legende cu toții.

Grozav.

Pentru toți cei care îndrăznesc să-și realizeze visurile,

Consultanții de Aventură oferă ceva care nu poate fi descris prin cuvinte.

Și de ce nu-l descriem în broșură?

Pentru că în cea mai mare parte e vorba de durere.

- Da. - Arată-le, dacă nu te superi, Mike.

Ciudatul deget lipsă.

Uitați-vă.

În termeni foarte simpli, prieteni,

oamenii nu sunt creați să funcționeze

la altitudinea de croazieră a unui boeing 747.

După ce vom ajunge aici, deasupra curmăturii din sud,

corpurile noastre vor începe să moară, la propriu.

Nu degeaba se numește "Zona Morții", prieteni.

Planul e dacă putem să vă ducem în vârf și înapoi,

- până să se întâmple asta. - Tu poți cu siguranță.

Beck Weathers, doamnelor și domnilor.

Poate ați observat accentul din statul stelei singuratice.

Sunt 100% texan, oameni buni. 100% texan.

Ai făcut cunoștință cu echipajul meu?

- Vi-l prezint pe Andy Harris. - Harold.

- Celălalt băiat din Queenstown. - De fapt orașul natal e Taranaki.

Helen și restul echipei deja sunt pe drum către Tabăra de Bază.

O vor întemeia când ajungem acolo.

Azi e 30 martie, oameni buni. Plănuiesc să ating culmea pe 10 mai.

A fost o zi norocoasă pentru mine și pentru Consultanții de Aventură,

iar vremea e destul de stabilă în perioada aia.

Deci asta înseamnă că avem 40 de zile la dispoziție

să vă antrenăm corpurile și mințile ca să puteți porni la drum.

Știu că aveți experiență, n-ați fi aici fără ea.

Stu a urcat pe K2, Broad Peak.

Super!

John Taske. 11.092 de metri din Muntele Kosciuszko.

Și Yasuko Namba.

Șase din cele șapte vârfuri. E o femeie uimitoare.

- Așa. - Hai să-l facem pe-al șaptelea.

- Mulțumesc. - Dar Everest e o cu totul altă bestie.

De asta sunteți aici, nu Dougie?

Absolut.

Atât am avut să vă spun. Mâncați, beți, fiți fericiți. Mâine pornim la drum.

Urcă.

- Bine. - Gata, colonele.

Dopuri pentru urechi pentru toată lumea.

Ocupați-vă locurile și puneți-vă centurile.

Mulțumesc, Mike.

Pornim!

Îți vine să crezi?

7-0 în drum. Solicit 1-4-1-0.

LUKLA, 2.860 de metri

Încet și ușor.

- Da, sunt pregătită. - Haideți s-o luăm din loc. Să mergem.

- Ești bine? - Haide.

BAZARUL NAMCHE, 3750 de metri

Prieteni, vreau să văd autorizația de alpinism.

Trebuie să vă văd autorizațiile.

Mulțumim foarte mult, ne vedem la întoarcere.

- Toate bune? - Da, da. Tu?

Da.

Mulțumesc, Rob.

- Pentru ce? - Știi tu, pentru reducere.

Ai trei slujbe, Doug.

Măcar atât puteam face, amice.

Știu, totuși nu erai obligat s-o faci. Apreciez lucrul ăsta.

- Hai să te ducem în vârf, de data asta. - Da.

Da?

Cum te simți, Beck?

- Așa și așa. - Hai, amice.

- Poți s-o faci. - Nu mă pot aclimatiza mai repede de atât.

Vei fi bine.

Pușlamale mici.

- Cât de mult te-ai apropiat? - Destul de aproape.

Am întârziat echipa și oricum eram rupt de oboseală.

Eu cred că aș fi luat-o la sănătoasa, încercând să-l ating.

- În fiecare zi mă trezesc cu gândul ăsta. - Atunci de ce n-ai făcut-o?

Fiindcă l-am întors eu din drum.

La ora 13:15 eram pe vârful de sud,

condițiile erau grele și nu am fi atins ora 14:00, stabilită pentru întoarcere.

E bine să ajungi la vârf, Beck,

dar mă plătești să te aduc înapoi în siguranță.

Ține minte asta.

Bine.

De ce e supărat?

Unul dintre șerpași a avut un accident.

- Da? - Da.

A căzut în timp ce repara o scară aflată deasupra cascadei de gheață.

N-a arătat bine. A trebuit să-l aducă înapoi.

MÃNÃSTIREA TENGBOCHE, 3.867 de metri

Namaste.

MONUMENTUL ALPINIȘTILOR THOK LA, 4.877 de metri

TABÃRA DE BAZÃ A EVERESTULUI, 5.364 de metri

Felicitări, Joe, ai reușit!

Bine ați venit în tabăra de bază.

Anul ăsta sunt aici și Națiunile Unite.

Echipe din Africa de Sud...

Sunt toți aici sus.

Și cel mai bun lucru dintre toate...

avem ce face aici, în tabăra de bază.

- Bună, ce mai faci? - Mă bucur să te văd.

- Bine ați venit. Mă bucur să vă văd. - Mulțumesc.

- Hei, ești în regulă? - Da.

- Sunt bine. Tu? - Da. Suntem bine.

Totul arată bine.

Pentru cine nu o cunoașteți, ea este Helen Wilton, managerul taberei de bază.

Ea va fi mama voastră pentru următoarele săptămâni.

Orice problemă aveți, veniți la ea și se rezolva.

Ei bine, este plăcut să vă cunosc pe toți personal.

Ang Dorjee, vino aici. El este Ang Dorjee.

El este serpasul vostru șef.

Salut, ce mai faci?

- Vorbești engleza? - Mai bine decât tine.

Tu vorbești limba noastră?

- Pariez că te cațeri bine, nu-i așa? - Da.

- A fost acolo de trei ori. - Bine, bine.

Ei bine, aveți ceai în cortul principal după ce vă lăsați lucrurile.

Cortul pentru comunicații este vizavi de cortul bucătărie.

Acolo este toaleta.

Este puțin vânt, dar amintiți-vă...

Când bate vântul, se vede Everestul.

Sunt însemnate, nu aveți cum să greșiți.

Bine? Așadar, împingeți...

Incredibil...

Uite-l pe primarul taberei de bază...

Scott Fischer, nebunul muntelui...

În carne și oase.

Vrei un pahar?

Stai jos, omule. Aclimatizeaza-te.

Bine. De obicei, beau din cutii, dar...

- E bine și așa. - Mulțumesc foarte mult.

Ei bine, e nebunie anul ăsta, nu?

Știu, omule. Un idiot a adus un ghid hamalayan...

și uite ce s-a întâmplat.

Da, nu ți-a luat mult timp să intri pe fir.

Trebuie să trăiesc și eu cumva, omule.

Ai luat-o înainte și ați reparat cascadele de gheață, din ce am înțeles.

Da. E cam dezordonat acolo sus, anul ăsta.

Crevasele sunt destul de mari.

Am pus patru sau cinci scări de-a lungul lor.

Ai folosit frânghii bune, nu?

Bine, suntem în 7 aprilie, e ora 10:30 dimineața.

Sunt Sandy Hill Pittman, transmit pentru NBC

și oficial suntem la Tabăra de Bază a Everestului.

E de-a ta?

Da. Cineva mi-a furat jurnalistul, așa că a trebuit să iau altul.

E mai plăcută la vedere decât Jon Krakauer, asta-i sigur.

Ca să fim înțeleși, nu ți-am furat jurnalistul.

Omule, nu-i nimic.

M-au sunat cei de la revista Outside. M-au sunat...

- ...au spus că vor să... - E în regulă.

Să trimită sus un jurnalist și m-au întrebat dacă sunt interesat.

În final a fost decizia lui.

În regulă, ea e Caroline Mackenzie, medicul echipei. Poți să începi, Caroline.

- Bună ziua tuturor! - Bună, Carol!

Bună!

- Scuze. - Nu-i nimic.

Rob, Harold și Mike pot să vă spună tot felul de lucruri despre alpinism.

Dar, din punct de vedere medical,

faptul de a ajunge în vârful Everestului ține de oxigen.

Și de lipsa lui.

Ca să aveți cea mai bună șansă de a ajunge în vârf,

trebuie să vă pregătiți trupurile pentru aerul rarefiat de acolo.

Așadar, în lună ce urmează, înainte de urcarea finală,

veți face trei urcări parțiale de aclimatizare,

întorcându-vă aici, în Tabăra de Bază, după fiecare din ele.

Vestea proastă e că fiecare urcare începe și se termină cu cascada de gheață.

Îmi pare rău, dar n-avem cum s-o ocolim.

Sunt milioane de tone de gheață care se mișcă continuu zi și noapte.

Sunt blocuri de gheață de mărimea blocurilor turn,

iar crevasele atât de adânci încât probabil nici nu au fund.

Nu e un loc în care ai vrea să fii prins, mai ales când e lovit de soare.

Așa că ne vom trezi de dimineață să trecem de el, cât mai repede posibil.

Șerpașii s-au duș înainte să repare scările de-a lungul crevaselor.

Le-am făcut cât mai sigure posibil.

Dar asta nu înseamnă că sunt complet sigure.

19 oameni au murit în acea cascadă de gheață.

Ține-te!

Ușor.

Ești bine, Jon?

- Ești bine? - N-am nimic. E în regulă.

Bine, ia-o ușor.

Deci țineți minte, suntem o echipă. Haideți să avem grijă unul de celălalt.

TABÃRA ÎNTÂI, 5.944 de metri

Aveți mare grijă la hipotermie, lucruri că vorbitul subțiat său comportament irațional.

Am văzut cățărători hipoxici care și-au rupt toate hainele la 8.000 de metri,

fiindcă au simțit că le era cald.

Cu toții știți despre edemul cerebral.

Umflarea creierului până la punctul în care se pierd funcțiile motorii,

culminând cu moartea persoanei în cauză.

Și edemul pulmonar, adică umplerea plămânilor voștri cu lichid

până când se îneacă, efectiv.

Singurul tratament este să coborâți de pe munte, rapid.

- În regulă, bine. - În regulă, amice.

Dar nu totul e sumbru aici, bine?

Eu împreună cu echipa mea, suntem aici să ne asigurăm

că vă ducem sus și înapoi în siguranță și că vă veți aclimatiza în mod natural.

Așa că haideți să-i mulțumim lui Carol, e prima dată când se află aici.

- În regulă. - Bravo!

23 Aprilie

TABÃRA A DOUA, 6.492 de metri

Bravo!

Să reglați presiunea oxigenului.

- Yasuko. - Beck.

- Ești bine, dragă? - Da.

Bine?

Bravo!

În situația asta în care trebuie să vă recăpătați răsuflarea,

îl dați la maxim și ar trebui să vă simțiți bine.

- Încep să-l simt deja. - Cum vă simțiți, băieți?

- Fericiți ca în Houston. - E uimitor.

Foarte fericiți.

Doug, ești bine?

Când ne întoarcem la Bază, vreau s-o pui pe Carol să te examineze.

Sunt în regulă, n-am nimic.

Nu, nu. Fă-mi un favor, mai ia un tub cu oxigen.

- Da? - Da.

- Au suficiente. - Sunt destule.

În regulă.

Bea niște ceai.

Ridică-ți cămașa un pic.

Mulțumesc.

Inspiră adânc.

Ia o pastilă d-asta dimineața, înainte de micul dejun.

Bine, mulțumesc.

- În regulă. Tu urmezi, Beck? - Scuze. Dă-i drumul.

Ia și minunează-te.

Ia-o ușor, Doug.

- În regulă, poți să te oprești. - Da?

- Ești într-o formă grozavă, Beck. - Chiar sunt.

- Da. - Șase zile la rând în sala de gimnastică.

- Soției tale cred că îi place asta. - Da, îi place.

O, nu! În ce dată suntem azi?

- 25 aprilie. - Nu!

Nu!

Trebuie să-i trimit un mesaj soției, pot să folosesc faxul vostru?

Poate vrei să te uiți pe asta. A venit pentru tine, aseară.

Aniversare Fericită, Beck! Peach

- Doamne! - Ce e?

Pot să folosesc telefonul vostru prin satelit?

Dacă asta a venit aseară, înseamnă că e o urgență.

Costă 25 de dolari minutul, Beck.

- Da, în regulă. - Nu, apelul ăsta e din partea noastră.

Serios? Mulțumesc.

Rob?

DALLAS, TEXAS

- Beck? - Peach, eu sunt.

- Ce s-a întâmplat? - Nimic, nimic. Sunt teafăr.

Unde ești?

Sunt în Tabăra de Bază, acum.

Mă suni de pe Everest?

- Da, e un telefon prin satelit, dragă. - Dumnezeule, cât costă lucrul ăsta?

- Care e problema? - Nu-i nicio problemă, Peach.

Îmi pare rău, eram la Tabăra a Doua și de asta nu ți-am trimis un fax, ieri.

Aniversare fericită! Bine?

- Ce fac copiii? - Bine.

Peach.

- Lasă-mă! - Bub e aici.

Își face temele dimineața, ca de obicei.

- Vrei să-l saluți? - Da, bineînțeles.

- Așteaptă. Salută-l! - Bine.

- Salut, tată! - Salut, amice. Îmi e dor de tine.

- Iar Meg s-a dus la prima ei întâlnire. - Mamă!

- Păi, asta ai făcut. - Serios?

Peach.

Mi-e dor de tine, draga mea.

Mamă! Mamă!

Mi-e dor de copii.

Mult.

- Peach... - Ascultă, trebuie să duc copiii la școală.

Așa că trebuie să plec.

- Bine. - Da. Ai grijă pe unde pășești.

Pa.

A pățit ceva tata?

Nu sună niciodată.

E...

Cred că e speriat.

Beck, hai și tu omule. Vino.

Haide.

N-ai cum să înveți să dansezi, dacă nu încerci.

Haideți băieți, Beck Weathers.

Hai, hai, hai.

A fost o idee nebunească.

- Ai dat iama în rații? - Vrei și tu?

Nu, o să aștept până ajungem la vârf.

Nu știu ce să zic legat de asta, Neal.

Vom ajunge acolo.

Sunt entuziasmat.

Eu și cu Anatoli suntem aici ca să te ajutăm.

E prea multă concurență.

N-avem nevoie de concurență între oameni.

E competiție între fiecare persoană de pe muntele ăsta.

Dar ultimul cuvânt aparține întotdeauna muntelui.

FAȚA LHOTSE, 7.132 de metri

- Ang Dorjee! - Da.

Rămâi aici, Beck, rămâi aici.

Bine, cobor.

- Harold, Mike, sunt Rob. - Sunt Mike.

Nu vom reuși acum, băieți.

Întoarceți-i din drum.

Luați-i din locul ăsta și duceți-i la Tabăra de Bază. Întoarceți-vă!

- Ang Dorjee, haide, vom coborî. - Bine.

Mâna mea.

Fă-ți mâna pumn din nou, ca să menții circulația sângelui.

- Ce se petrece? - Încă aștept după sud-africani.

Ian, n-ai plătit pentru scările astea.

Da, da, banii-s pe drum.

- Vorbești serios, omule? - Hai, mișcă-te.

- De cât timp aștepți aici? - Să fie vreo 45 de minute.

- Ce frig e! - Da.

- Te înțeapă, nu? - Da.

- Chiar în vârfurile degetelor. - Rob, trebuie să-l trecem dincolo.

- Ne ocupăm de asta. - E al naibii de frig, amice.

- Ești gata? - Da.

Trimite-l încoace, amice.

Bine, Beck. Te descurci.

Așa. Privirea în față, amice. Capul sus.

Ajutor!

Ajutor!

- Scările astea țin doi oameni? - Da, aduc o frânghie să te leg de margine.

- Rămâi unde ești. - Nu pot să mă ridic.

Vin la tine!

Bine, Beck. Ești în regulă!

Leagă-mă.

- Vino să mă iei. - Sunt legat?

Să-i dăm drumul.

Vin spre tine, Beck. Vin imediat, amice.

Ușor, ești legat de margine, amice.

- Nu-mi simt mâinile. - Ești în regulă.

- Ajută-mă! - Beck, Beck.

- Rămâi unde ești, amice. - Nu pot să mă ridic!

Te-am prins.

Ești bine?

Am priceput că nu-mi garantezi atingerea vârfului.

Dar să fiu omorât fiindcă aștept la coadă, de parcă aș fi în afurisitul de Walmart.

Nu pentru asta ți-am dat 65.000 de dolari.

Acum scoate-mă de aici!

Așa. În picioare, înaintează cu pași mărunți.

Mulțumesc că ați venit.

Tabăra de Bază este plină anul ăsta, deci...

cred că ar fi în beneficiul tuturor

dacă ne-am aduna așa și să punem la punct un plan și un program.

- Vrei să spui un fel de rută? - Da.

Pe Everest?

Toți știu că e o afacere pentru tine, Rob. Glumești?

Ce-ți dă dreptul să ne spui când ne putem cățăra și când nu?

Nu vă spun, vă rog.

Am ști care e planul fiecăruia,

spre exemplu la vârf, putem evita haosul care s-a petrecut la cascada de gheață, azi.

Consultanții de Aventură vor să ajungă în vârf pe 10 mai.

- Și noi, omule. - Și noi la fel.

10 mai.

O să fie aglomerație "bară la bară" în Treapta Hillary.

Da, așa e. Asta vreau să zic.

E ridicol. Vom ajunge la vârf când dorim.

Da? Și n-am nevoie de permisiunea ta să urc muntele.

Ian, ai văzut câți oameni sunt aici la Tabăra de Bază...?

Am încheiat discuția.

- Ian... - Ian, haide omule.

Vino încoace, omule.

- Salut! - Bea ceva, Rob.

Noroc!

Noroc!

- Putem vorbi? - Da.

- Te simți puțin amețit, este? - Știu, e doar... de la mâncarea indiană.

Vrea să spună că are burta balonată.

Ce se întâmplă, Roberto?

Nu-mi place cum arată mulțimile pe frânghii.

Vom avea probleme, după ce ajungem la Tabăra a Treia.

- Vrei să ajungi în vârf pe data de 10, da? - Da.

Și eu la fel.

Vrei să spui că ar trebui să facem echipă?

E o idee, da.

Nu știu, omule, avem stiluri diferite.

Cu tot respectul, ești genul care-i ține de mână, ești cel mai bun la asta.

Dar... cred că dacă nu poți ajunge acolo sus de unul singur,

n-ar trebui să fii pe munte deloc.

Tu îți ghidezi echipa ta, iar eu pe a mea.

Sugerez doar să colaborăm, decât să fim unul împotriva celuilalt.

Singura cale prin care putem atinge amândoi vârful, e să cooperăm.

Mai ales la repararea frânghiilor.

Trebuie să aibă logică.

De ce nu.

- Da? - Da, văd logica.

- Asta a fost tot. - În regulă.

Cine o să conducă atunci când ajungem sus?

Rob, dacă spun că o voi face, se va înfăptui.

Trebuie să lucrezi cu Ang Dorjee, pentru că noi cooperăm acum.

Spun doar dacă amândoi...

Bine?

Ang Dorjee.

Cu toții suntem profesioniști. Vom colabora și vom duce treaba la bun sfârșit. Da?

În regulă, da.

Plănuim să punem 8 tuburi de oxigen sus la Vârful de Sud.

- Eu nu folosesc oxigen. - Ce vrei să spui?

- Nu folosești oxigen deloc? - Hai, omule, știi că vrei.

Aer englezesc? N-am nevoie de el.

Anatoli, faci pe ghidul pentru Scott, anul ăsta.

Ai în mână viețile oamenilor, e jobul tău.

Nu l-am folosit niciodată și nici n-o voi face.

Ai parte de probleme și mai mari dacă rămâi fără el.

Bine.

O să mai pun niște tuburi cu oxigen acolo sus.

- Ar fi bine. - În regulă.

Atâta timp cât vă e clar, dacă lucrați pentru mine folosiți oxigen,

altfel nu lucrați pentru mine.

Pe mine nu trebuie să mă rogi.

Am fost sus și fără oxigen, nu trebuie s-o fac și cu clienții.

În regulă, în continuare avem frânghiile fixe,

în special deasupra Feței Lhotse.

Trebuie să reparăm frânghiile de acolo

- și de pe creasta sud-estică, de asemenea. - Da, păi...

Ideea mea e să colaborăm împreună la repararea frânghiilor.

Să împărțim sarcinile.

- Bine? - Sună bine.

Tu și Lop trebuie să vorbiți despre ce trebuie reparat și unde.

Doar lucrurile esențiale. Nu vă spun ce să împachetați, dar fiți fără milă, bine?

Un kilogram aici echivalează cu 10 kg, acolo sus.

Ușor și rapizi.

Și uite așa mi-ai distrus cappuccinoul din vârf.

Du-te, du-te. Fugi.

5 mai.

Va fi o săptămână grea.

Dar va fi cea mai bună zi de vineri din viața voastră.

Da chiar, ce facem vineri?

Ajungem în vârf!

Acum depinde de mine, nu?

- Iau trei. - Da la Jan.

E cartea mea.

Știam eu că va fi fată.

Nu-mi vine să cred.

E fată!

În regulă, bravo ție!

Da, știam că o să fie fată.

- E fantastic. - Mulțumesc, Doug.

Când are termenul?

La mijlocul lui iulie, imediat cum mă întorc.

N-o să mai poți dormi acum, amice.

Da, așa e.

- Rob. - Da.

Jan nu e supărată că ești aici?

Sabia lui Krakauer a ieșit din teacă.

Jan e alpinistă, Jon, mă înțelege.

- Da. - Așa e, Helen.

- Dar tu, Doug, soția ta ce zice? - E împăcată cu asta, de când am divorțat.

- E împăcată cu orice. - Îmi pare foarte rău, amice.

- Nu-i nimic. - Îmi pare rău.

Am întrebat pentru că Peach mi-a spus

că dacă mă mai cațăr pe un munte, o să divorțeze de mine.

Apoi ți-a rezervat călătoria asta.

Nu, nu, nu. Cea mai grea parte e că am uitat să-i spun.

- Ai uitat să-i spui că urci Everestul? - Am uitat.

În regulă.

Acum toate cărțile-s pe față.

Doare, e periculos, distruge relații, vă costă pe toți o mică avere.

- Sunt și aspecte negative la asta... - Trebuie să pun întrebarea, știți bine.

De ce?

De ce?

Pentru că e acolo!

De asta, mulțumesc dle Mallory.

Haideți, băieți, vorbesc serios.

Yasuko, de ce escaladezi Everestul?

Am 47 de ani.

Am atins 6 din cele 7 vârfuri, așa că...

desigur acum trebuie să-l ating pe al șaptelea.

Ãsta nu-i un răspuns. De ce...?

De ce pe orice vârfuri?

- Păi, am... - Doug.

- De ce? - De ce eu?

Hai, spune-le de copii.

Zi-le de copii.

Ai copii?

Da, am copii, dar parcă v-am spus, am acasă o școală primară.

M-am dus și am vorbit cu acei copii

și, de fapt, chiar m-au ajutat să strâng o parte din bani să vin și să...

Mi-au făcut un steag pe care să-l pun în vârf.

Așa că mă gândeam că poate e...

Ei văd un tip obișnuit care poate

să-și urmeze visurile imposibile și poate

vor fi inspirați să facă și ei la fel, bănuiesc.

Mă cațăr pe Muntele Everest

pentru că pot.

Pentru că a fi capabil să urci atât de sus

și să vezi o frumusețe pe care nimeni n-o vede,

ar fi păcat să n-o faci.

Bine zis, Dougie!

- Da. - Îmi place răspunsul ăsta.

Alo?

- Te-am trezit? - Nu.

Ba da, mincinoasă ce ești.

- Ești bine. - Da.

Da, sunt bine. Sunt mai bine.

Sunt mai bine acum.

Mi-e dor de tine.

Pornim spre ultima urcare, mâine.

Deci ajungeți în vârf vineri?

Da, pe 10.

- E ziua ta norocoasă. - Așa e.

Cum e vremea?

E bună.

Da, cred că o să avem o fereastră bună.

- Așadar, e fată... - Da.

Te-ai dus la doctor, ai făcut o radiografie?

- Ai văzut-o? - Da, sigur.

Și? Haide. Cum arăta?

Nu știu, păr blond, un zâmbet drăguț.

O înălțime și greutate perfectă, va fi o cățărătoare grozavă.

Dar e acolo deja, Rob.

- Te iubește. - Un mic ursuleț, nu?

Apoi într-o zi,

tu cu mine și micuța noastră Sarah vom merge să escaladăm împreună.

- Sarah? - Da, ce părere ai?

- În niciun caz. - Haide.

- Nu. - Te rog. Gândește-te.

Nu.

- Mai ești acolo? - Bineînțeles că sunt.

Te iubesc.

Și eu te iubesc.

- Somn ușor, draga mea. - Bine. Pa.

Tabara 1, 5943 metri

Hei, ești in regulă?

Da, nu arată prea bine.

Trebuie să-l ducem jos.

Poți să dai de Scott la radio?

Nu. Cred că a luat-o înainte.

Haideți să nu privim prea mult vârful.

E cale lungă până acolo.

Capul jos, cu pași mărunți.

S-a făcut, șefu'.

L-ai văzut pe Dale?

Da, nu arăta prea bine,

dar se pare că Neal s-a ocupat de situație.

A încercat să vorbească cu tine prin stație.

- Glumești? - Nu.

Bănuiesc că nu funcționează.

Mă duc la Tabăra Întâi.

Dacă nu se simte atât de bine,

îl duc la Tabăra de Bază și mă întorc înapoi.

- Voi sunteți în regulă? - Da.

Nu poate fi prea departe în fața ta, amice.

Da, o să ajung numaidecât jos.

Vă prind din urmă.

Vă prind eu.

TABÃRA A DOUA, 6.492 de metri

Rob către Guy. Ești acolo, amice?

Da, Guy către Rob. Sunt aici.

"Azi e ziua..." Unde ești?

La Tabăra Întâi, Pumori.

Da.

Te văd, iată-l pe bătrânul cățărător.

Cred că ai greșit muntele.

Nu pot vorbi, trebuie să plecăm.

Bine, amice. Ai grijă pe panta pentru copii.

Trebuie să mă întorc la cea pentru adulți.

Nu-ți face griji, Rob, o să fiu cu ochii pe tine.

Harold, ești bine?

Toată lumea e teafără?

Da.

Vino încoace. Stai jos.

Uită-te la mine.

- Uită-te la mine. - N-am nimic, amice.

- Uită-te la mine, Harold. - Îți spun, n-am nimic.

- Bine. - N-am nimic.

Să nu-mi mai faci asta.

Scuze.

Bine, amice. O să mă întorc la Frankie, are dificultăți.

TABÃRA A TREIA, 7.315 metri

Hai să-i dăm oxigen.

Rob Hall către Scott Fischer. "Nebunia Muntelui" recepționezi?

Salut, omule! Sunt aici.

M-am întors la Tabăra de Bază, apoi m-am întors la Tabăra Întâi.

Vă prind din urmă mâine.

N-o să te odihnești o zi, mai întâi?

Scott nu-mi pari a fi în regulă.

- Stai o zi și odihnește-te. - Și să ratez toată distracția?

Sunt multe suișuri și coborâșuri într-o zi, chiar și pentru cineva ca tine, Scott.

Știi cum se spune, nu e vorba de altitudine, ci de atitudine.

Ești sigur că vei fi în regulă?

Scott?

Voi fi bine. Îmi fac o injecție cu dexametazonă chiar acum.

Nu te forța prea tare, bine? Terminat.

Rob tocmai am reușit să obțin actualizările despre vreme.

Se mișcă rapid. Și-a schimbat ușor cursul.

Și ar putea să continue spre nord, dar dacă n-o va face,

o să ajungă acolo, în jurul datei de 11, bănuiesc.

E o prognoză meteo, Helen?

Muntele își face propria vreme.

O să fim cu ochii pe ea.

Da, sigur, ți-am spus doar să știi.

Apreciez asta, Helen.

De ce ne facem asta?

E o nebunie.

Știi, nu i-am spus lui Krakauer asta,

atunci când ne-a întrebat de ce ne cățărăm pe Everest.

Când sunt acasă,

am un ditamai nor negru care mă urmărește.

Ca o depresie, știi?

Dar când sunt aici, când sunt pe orice munte,

e ca și un leac.

Mă simt renăscut.

Deci acum ești fericit.

Încep să mă întreb.

E o suferință, omule.

Chestia asta e o suferință.

Mai suferi câteva zile,

dar pentru restul vieții vei fi tipul care a ajuns în vârful Everestului.

Sper doar să ajung acolo.

Da...

Sper să ajung acolo, apoi să mă întorc acasă.

Ce părere ai, Mike?

Arată destul de bine. E puțin vânt sus

Iar dacă se întețește, putem coborî oricând.

- Exact. - E decizia ta, Rob.

Hai să-i punem în mișcare.

TABÃRA A PATRA, 7951 de metri

Rob!

Nu e bine.

Sper să se mai domolească, la asfințit.

Așa face de obicei.

Nu-mi place.

Nu plecăm dacă nu se potolește.

- Vorbesc cu Scott când ajunge aici. - Bine.

- Scott. - Anatoli, aici.

Anatoli, unde-i Rob?

- Unde sunt? A coborât și el? - Nu.

Ce face echipa lui Rob?

Așteaptă să treacă furtuna.

Dacă el așteaptă...

- așteptăm și noi. - Bine.

Vineri, 10 Mai

00:30 AM

Salut, băieți!

Ieșiți să aruncați o privire.

Cred că cineva acolo sus ne iubește.

Nimic.

Unde a dispărut furtuna?

Exact.

E o nebunie.

Sunteți pregătiți s-o luăm din loc?

În regulă oameni buni, avem o fereastră.

Nu știm cât va dura, dar vom profita de ea.

Fiți pregătiți în jumătate de oră.

O să ne întoarcem la ora 14:00, haideți să-l escaladăm.

Bine.

Deci azi e ziua cea mare, nu?

Da.

Acum ori niciodată.

Sud-africanii au rămas în Tabăra a Treia.

N-au reușit să ajungă în Tabăra a Patra.

Probabil că i-a prins furtuna.

- Poate că s-a terminat mai devreme. - La noi a ținut toată noaptea.

Iar acum nu mai e pic de vânt.

Deci merită cu siguranță să încercăm.

Bine, o să le spun tuturor unde ești.

Vrei să lași vreun mesaj?

Sun-o pe Jan și spune-i că am pornit la drum.

O să te sun, Helen, peste 12 ore ajungem în vârf.

Ora de întoarcere e 14:00.

- Noroc și drum bun tuturor! - Bine. Mulțumesc, Helen. Pa!

- Ne vedem sus. - Ia-o ușor, Scott.

Dorm câteva ore, apoi voi fi în spatele vostru.

- Bine. - Ne vedem pe culme.

- Bate cupa, Pittman. - Odihnește-te, da?

Ai frânghiile peste Treapta Hillary?

Da.

Bine.

BALCONUL, 8.412 metri

04:30 AM

Putem merge mai repede?

Nici o șansă să mergem mai repede aici, e prea dificil.

Ar putea să dureze o vreme.

Pierdem timp.

Ce s-a intamplat?

Nu stiu.

Am avut o operatie acum 2 ani la ochi.

Poate din cauza asta.

Nu știu.

Bine.

Luați-o în fața noastră. Hai să stăm jos.

Beck, uită-te la mine.

- Trebuie să te trimit jos cu cineva. - Nu vreau să cobor, Rob.

- Trebuie să cobori. - Nu vreau.

Bine.

În regulă, Beck. Ascultă.

Aștepți aici o jumătate de oră... Beck, ascultă-mă.

Dacă îți revine vederea, intră în coadă și vino sus.

Dacă nu îți revine, îmi pare rău amice, s-a terminat.

Șerpașii o să urce și o să lase oxigenul suplimentar în Vârful Sudic, bine?

O să trimit unul din ei aici la tine. Ai înțeles?

Da?

Bine, amice. În regulă.

Sandy, vrei să cobori?

Nu, în niciun caz.

O să reușesc să ajung în vârf. Ai înțeles?

- Bine. - Nu mă întorc, da?

Bine.

CREASTA SUD-ESTICÃ

- Unde-s frânghiile? - Nu e nicio frânghie.

- Nu e frânghie. - Ar fi trebuit să fie reparate.

- Mai ai în rucsacul tău? - Nu. Astea-s frânghiile.

- N-a ajuns aici. - N-are frânghie?

Nu.

Neal.

Rob, avem o problemă aici, amice.

Nu sunt frânghii fixe pe traversa către Treapta Hillary. Terminat.

Unde-s Ang Dorjee și Lopsang?

Ang Dorjee e aici, dar nici urmă de Lopsang.

Sunt doar eu, Neal și Anatoli. Va trebui să punem unele noi. Terminat.

- Le-ai găsit? - Da.

- Bine. - Hai să le punem.

Ce se petrece?

- Nu sunt frânghii fixe. - Ce?

Subtitrari-noi Team www.subtitrari-noi.ro

Așa, cu pași mărunți, Doug.

Hai, Dougie. Respiră adânc.

Hai, amice, ține-o.

Respirații adânci, Dougie. Așteaptă.

Așteaptă.

Poți reuși, Dougie.

Știu că poți, amice.

Nu vreau să te aduc aici și a treia oară, prietene.

10:25 AM

John, te întorci?

E o întârziere. Nu sunt frânghii fixe deasupra Vârfului Sudic.

Știu, amice. Se rezolvă situația asta acum.

Nu mai am benzină.

E frig.

- Îmi pare rău, Rob. - E decizia ta, amice.

Nu vreau să rămân fără oxigen, acolo sus.

Îmi pare rău, Rob.

Avem un mic impediment. Lou, Stuart și John Taske s-au întors

chiar sub Vârful Sudic.

Cum sunt condițiile atmosferice până acum?

- E frig și vânt. - Bine, dă-mi de știre, Rob.

Bine, Helen. Mulțumesc. Pa, pa.

Sper că nu avem în față un alt an fără clienți în vârf.

Dacă nu înaintează curând, n-o să mai aibă timp, nu?

Da.

Ce-o să spună John despre asta în articolul său?

Sunt Rob. Băieți, tocmai i-am pierdut pe Lou, Stuart și John Taske.

Ce se petrece? Ce-i cu întârzierea asta?

Da, amice. Încă îi avem pe Anatoli

și pe Neal în capătul Treptei și repară frânghiile.

- Suntem la baza Treptei. Terminat. - Rob sunt Mike.

Am pus mare parte din frânghii.

Doug e chiar în spatele meu. L-am lăsat și m-am grăbit până aici.

Mă uit chiar acum la voi. Da, eu sunt ăla. Hai să ne mișcăm.

Cât mai repede posibil. Terminat.

Începem să o luăm cu toții din loc, imediat ce avem verde.

Rob către Bază. Helen, răspunde.

- Ești bine? - Recepționat. Tabăra de Bază către Rob.

Ai vești de la Scott. A reușit să afle cineva pe unde e? Terminat.

Salut, amice!

Unde ești, amice, avem un obstacol aici. Sunt la Treapta Hillary.

- Suntem cu mai mult de o oră întârziere. - Relaxează-te.

Oamenii stau aici și își consumă oxigenul.

Vino aici cât de repede poți.

- Ești bine, Beck? - Da. Am o mică problemă cu ochii.

V-ați întors?

E un blocaj chiar sub Treapta Hillary.

E o nebunie.

- Coboară cu noi. - Nu pot, i-am promis lui Rob că-l aștept.

- Tu hotărăști. - Mi-e bine.

Ne vedem jos.

Neal, ești gata?

Bine, Toli, am terminat.

Jumătate de frânghie. Puteți porni!

Bine, urcăm!

Mike, te superi dacă urc eu primul?

- De ce? - Nu prea mai am oxigen.

Rob, sunt Mike. Am terminat în capătul ăsta.

O să rămân aici cu Yasuko, până când se eliberează calea.

Stau aici ca să fiu cu ochii pe Doug. Terminat.

Am reușit!

Yasuko.

Șapte.

Al șaptelea vârf.

Vino încoace. Sunt foarte mândru de tine.

- Foarte mândru. - Mulțumesc.

Arigato.

Rob către Bază.

Rob, sunt Helen. Unde sunteți?

Sunt în vârful Everestului, Helen. Am reușit.

Ai recepționat? Terminat.

Te auzim răspicat, Rob. E minunat să-ți aud vocea de acolo de sus.

- Cine mai e cu tine? - Momentan sunt cu Mike și Yasuko.

Jon K. tocmai a fost și a plecat.

- Doug se vede la orizont. - Iar Beck?

Beck are o problemă cu vederea.

Ne așteaptă pe creasta sud-estică.

La "Balcon".

E printre primii oameni care se vor întoarce. Terminat.

Bănuiesc că veți pleca imediat, da?

Coborâm în câteva minute. Imediat ce-l văd pe Doug, vom coborî.

Corect. Am înțeles. E minunat, Rob.

- Îi ținem pumnii strânși lui Doug. - Terminat, Helen.

Felicitări.

Ai reușit.

Arăți groaznic.

N-a fost chiar atât de ușor, omule.

- L-ai văzut pe Doug? - Da. E mult, mult...

Mult în spate.

Și el s-a pregătit.

Unde e restul echipei tale? Pentru că sunt destul de sigur

că întreaga mea echipă a reușit să ajungă sus.

I-am văzut.

- Nu-ți face griji. Nu-i spun lui Krakauer. - Bravo, amice. Am avut un grup divers.

Anul ăsta e al tău.

Scott, nu arăți prea bine.

- Lopsang. - Da.

Hai, amice, să-l ducem jos.

În regulă. Să mergem.

Harold, ce faci?

Încerc să sortez oxigenul.

Nu găsesc niciunul plin.

Sunt niște tuburi pline. Le-am văzut când am urcat.

Sunt destul de sigur că ar trebui să mai arunci o privire.

- M-am uitat, nu sunt pline. - Ascultă, am văzut...

Amice, am verificat de două ori.

Da.

În regulă, omule.

Cobor.

Harold.

15:15

Doug, Doug.

S-a terminat, amice.

- Îmi pare rău. - Nu, nu, nu.

Doug, ai ajuns prea târziu.

Luați-o înainte, vă ajung din urmă.

Doug, Doug, ascultă-mă.

E mult prea târziu. S-a terminat.

Ascultă-mă, amice, îmi pare rău.

Dar trebuie să te întorc din drum.

Bine?

Pot s-o fac.

E chiar aici, omule.

Nu mă mai întorc anul viitor, e ultima mea șansă.

Trebuie să mă lași să fac asta.

Lasă-mă s-o fac.

- Bine. - Te rog, Rob.

Hai să mergem. Hai s-o ducem la bun sfârșit.

- Hai. - Mulțumesc, omule.

Beck? Ești bine?

- Cine e? - Sunt Jon.

Nu văd prea bine, Jon.

Îngheț.

Mike e în spatele meu. E cu Yasuko.

Vei fi bine. Mike e chiar în spatele meu.

Ești bine?

Ne vedem jos.

Uite-l. Monstrul.

Respiră adânc, Doug, respiră adânc.

Așa.

Așa.

Ai ajuns!

Ai reușit!

Datorită ție, omule.

Guy către Rob, mă auzi amice?

Guy către Rob, ești acolo?

Școlarii.

Bravo, Doug!

Haide.

Ușor.

Îl iau eu.

Hai, în picioare.

Nu, Doug, nu mai putem să-ți dăm oxigen. Trebuie să coborâm la Vârful Sudic.

Guy către oricine e la Tabăra de Bază. Ești acolo, Helen?

Guy, sunt Helen. Ce mai faci?

Da, bine.

Mă uit direct la vârf și încă mai sunt alpiniști acolo. Nu sunt de-ai noștri, nu?

Avem trei sus, însă toți coboară.

Ce fac acolo atât de târziu?

Ora de întoarcere era 14:00. Au depășit-o cu mult.

Vine un nor din vale. E unul mare.

Mulțumesc. Îi sun acum, Guy.

Rob, răspunde, sunt Helen.

Rob, răspunde, sunt Helen.

Ușor, ușor, Doug. Așa.

Te descurci, ia-o după colț.

Așa.

Rob, tu ești?

Beck?

Sunt Mike.

- Ce faci aici? - Nu pot să văd. E ceva grav.

- Sunteți teferi? - Beck are o problemă.

Mike, nu prea mai avem oxigen. Trebuie să înaintăm.

Încearcă să te ridici, da?

Te duc eu.

Esti in regula.

Haide!

Haide!

Imi este frig.

Opreste-i pe baieti, avem o problema.

Nu mai avem oxigen, Doug.

Nu mai avem oxigen. Trebuie sa continui.

Haide! Haide!

Ma auziti? Am nevoie de cineva cu oxigen. terminat.

Cineva, va rog!

Doug, haide! Haide!

Helen, ma auzi? Terminat.

Îl vede cineva pe Ang Dorjee?

Tocmai a trecut pe lângă mine. Coboară. Terminat.

Coboară.

Poți să-l oprești, să-l întorci din drum. Am nevoie ca cineva să se întoarcă sus acum.

Ang Dorjee!

Ang Dorjee!

Tabăra de Bază, recepționezi? Terminat.

Helen către Rob, spune.

Helen, te rog. Am nevoie de un tub de oxigen în vârful Treptei Hillary.

Nu pot să-l cobor fără el.

Am rămas blocați.

Am înțeles că ai nevoie de un tub de oxigen la baza Treptei Hillary.

Îl trimitem imediat ce putem.

În vârf.

Ultimul lucru pe care i l-am spus lui Ang Dorjee a fost:

"Te rog, am nevoie de două tuburi cu oxigen în Vârful Sudic."

Da, am recepționat Rob.

Băieți, e oxigen la Vârful Sudic, nu?

Nu e. Sunt Harold. Nu mai e oxigen la Vârful Sudic.

Repet, nu mai e oxigen.

Ang Dorjee a pus tuburi pline acolo, Harold. Tu unde ești?

Mă auzi, Harold?

Harold.

Harold mă auzi?

Cred că îmi ia jumătate de oră să mă întorc pe Vârful Sudic.

Bine, vin.

Dacă nu ai oxigen, amice, nu urca. Mergi mai departe.

Vin spre tine, Rob.

Hai, amice, haide!

Rob, aici Tabăra de Bază.

Recepționat, Caroline.

Rob, tu poți coborî?

Caroline, n-am ajuns în punctul ăla, încă.

Rob, poți să ne spui cu cine ești?

Sunt cu Doug.

Ascultă-mă.

Hai, Dougie, hai amice, încă un efort. Haide.

Rob, care e starea de conștiență a lui Doug?

E foarte slăbit.

S-a prăbușit după ce am rămas fără oxigen.

Bine. Dă-i 8 miligrame de dexametazonă.

Asta înseamnă două tablete, Rob.

Guy către Rob.

Spune, Guy, te aud.

Rob, îți sugerez să cobori.

N-are niciun rost să mai stai acolo sus.

Avem oameni pe care-i putem trimite să-l ajute pe Doug,

dar tu trebuie să cobori. Înțelegi?

Haide, omule. Ne jucăm cu viața unui om.

În niciun caz nu-l las pe Doug în urmă.

Trebuie să mergem, amice.

Trebuie să mergem sau vom avea probleme.

Helen o să aibă nevoie de ajutor, așa că încerc să mă întorc.

- Bine? - Bine.

Duceți-vă.

Scott.

Ești bine?

Lopsang.

Lopsang.

Nu mai pot, amice.

Nu mai pot.

Du-te și trimite-l înapoi pe Anatoli...

Trimite-l pe Anatoli înapoi cu niște oxigen.

- Bine. - Du-te.

Îl trimit înapoi pe Anatoli.

- Să mergem. - Du-te tu.

Nu, amice. Nu te las în urmă.

Haide!

Hai! Vino cu mine! Doar pentru câteva minute, Doug. Haide!

Te rog, Dougie. Haide, amice.

Doar două minute. Să ajungem la baza treptei.

Ridică piciorul.

Piciorul ăsta, Dougie, haide.

Haide.

O, nu!

Ține-o!

Hai! În cort!

Nu, nu, nu. Hai, Dougie!

Doug, hai, grăbește-te.

Doug, o să cobor la Vârful Sudic să iau oxigen.

Bine? Mă duc să găsesc oxigen.

Trebuie să rămâi aici.

Rămâi aici.

Nu te mișca! Mă întorc.

Nu...

Opriți-vă! Nu pe acolo!

Opriți-vă!

Întoarceți-vă!

Ușor.

Rob!

Rob!

Rob!

- Harold? - Am oxigen.

Poftim. Am găsit unul golit pe jumătate.

Unde-i Doug?

Doug a murit.

Ce?

A murit.

Tabăra a Patra e în partea aia.

Dați mai departe oxigenul!

Nu mai e!

Du-te după ajutoare!

Aici!

- Anatoli. - Unde-s ceilalți?

Sunt încă acolo.

Jon, am nevoie de ajutor!

Ieși afară, am nevoie de ajutor.

Nu pot... nu pot să văd, Toli. Am orbit de la zăpadă.

Beck... Doug, au nevoie de ajutor.

Încă sunt acolo.

Mă duc să-i găsesc. Voi rămâneți aici!

12:00 AM

Bravo!

Anatoli!

- Poți merge? - Nu.

Mă întorc!

Rămân eu.

Dă-mi aia, haide.

- Nu vrea, e înghețată. - Ia asta.

Mănușa.

Îmi pare rău.

Haide, amice.

Hai, Harold.

Îți mulțumesc că te-ai întors.

- Alo! - Helen, sunt Jan.

De ce n-am mai auzit vești de la tine? De ce nu m-a sunat nimeni?

I-a prins o furtună, Jan. E una năprasnică.

El unde e?

Nu știm exact, dar la ora 16:00 încă era pe vârf.

Și poate să coboare?

Rob poate, dar Doug nu.

Sunt cel puțin 13 oameni izolați acolo, iar furtuna se întețește.

Trimite-l pe Ang Dorjee acolo.

O să-l aducă el jos.

- Helen, ai înțeles? - Helen, zi-mi noutățile.

Trimite-l pe Ang Dorjee acolo sus.

Jan, da, o să-l trimitem. Și te sun imediat ce am vești de la el.

- Îndată ce aud vești de la el. - Mulțumesc, Helen.

- În regulă? - Bine.

- Unde e? - N-am vești de la el.

- Bine, iau legătura cu el. - Am încercat.

- Guy... - Așteaptă.

Rob, sunt Guy, unde ești?

Guy, am tot încercat de două ore încoace.

Rob, sunt Guy.

- Păstrează-ți energia, amice. - Helen.

Cum prinzi o fereastră, pleci. Știi ce trebuie să faci.

Guy, avem o rezervă cu tuburi de oxigen în Curmătura de Sud.

- Cine are nevoie de ea, poate s-o ia. - Așa. Mulțumesc.

O echipă de salvare va pleca să-i caute, îndată ce vor putea.

- Cine vrea să meargă, o să plecăm în zori. - Sigur, Helen, în zori.

Așa e, David.

- Vezi ce se întâmplă, vin în spatele tău. - Tabăra a Patra, răspunde.

03:00 AM

Rob. Rob, mă auzi?

David Breashears are o rezervă de oxigen la Curmătura de Sud,

pe care o puteți folosi.

În regulă, amice, organizăm o echipă și venim să vă luăm.

E cald.

Ard tot.

O, nu!

Yasuko.

Andy!

Haide!

Rob, vorbește. Te rog, răspunde.

05:00 AM

Răspunde, amice, te rog.

Vreo veste despre ceilalți?

Anatoli a reușit să aducă înapoi trei clienți

de la Curmătura de Sud, azi-noapte,

dar... Beck și Yasuko încă au rămas acolo.

Încearcă să organizeze o căutare,

dar toți cei care au fost acolo sus sunt epuizați.

- Helen. - Rob, tu ești?

Rob unde ești? Trimitem oameni după tine.

Rob, aici e Tabăra de Bază.

Nu mă pot mișca.

Amice, da știu, știu. Trebuie să încerci să te miști.

Mâinile...

Nu-mi simt mâinile, sunt înghețate.

Am gheață pe...

Trebuie să dau jos gheața de pe mască.

E bine. Da, trebuie să pui masca aia în funcțiune.

Soarele o să răsară, o să te încălzească și vei putea să te miști.

Guy...

- Da - Guy...

Harold a fost aici, dar s-a dus...

Rob, Doug e cu tine?

Doug? Doug a murit.

Harold a murit.

Doar eu am nevoie de ajutor.

Bine, Rob, trebuie să cobori.

Unde ești?

Guy... sunt în acea mică...

mică adâncitură, chiar sub Vârful Sudic.

În regulă, poți face asta. Trebuie doar să ieși din adâncitura aia

și să aluneci pentru restul drumului.

Trimite-i pe băieți.

Bine? O să am nevoie de puțin ajutor.

Vin niște șerpași spre tine cu ceai și oxigen.

Trebuie doar să cobori, amice. Coboară.

Rob?

- Poți să-i faci legătura cu Jan? - Cu Rob?

Fă-i legătura cu el.

Hai să încercăm. Pune telefonul prin satelit lângă stație.

Și...

dacă cineva poate să-l motiveze să se miște, atunci Jan e aceea.

Guy către Rob.

Guy către Rob, mă auzi?

Rob ești acolo?

Rob, sunt Helen.

Recepționat.

Rob, o am pe Jan la telefon.

Jan a mea?

Da, e la telefon.

- Jan, poți vorbi. - Bine.

Bună, dragule, cum o duci?

Bună, dragostea mea!

Mi-e puțin frig.

Dar sunt bine.

Știu că ești.

Dar Soarele o să te încălzească în curând.

Scumpule? Trebuie să te miști.

Trebuie să cobori.

Mâinile mele...

sunt înghețate.

Picioarele îmi sunt înghețate.

Trimitem oameni către tine cu ceai și oxigen.

Dar trebuie să te miști. Rob, mă auzi?

Trebuie să pui sângele în mișcare.

Bine, dragostea mea.

Fă-o. Fă-o chiar acum!

Te iubesc!

Terminat.

Hai, Rob.

Nu putem să-i cărăm.

Nu e posibil.

Va trebui...

Va trebui să ne folosim toate forțele,

doar să coborâm noi.

Nu vreau să mor, omule.

Helen, sunt Mike. Recepționezi?

Spune, Mike. Ce vești ai?

Yasuko și Beck n-au reușit să ajungă în tabără.

Bine, Mike. Mulțumesc că ne-ai înștiințat.

Meg?

Bub?

Helen, Tabăra de Bază.

Helen, Tabăra de Bază.

Ang Dorjee, sunt Helen.

Trebuie să ne întoarcem.

A început din nou o furtună groaznică.

E decizia ta, Ang Dorjee.

Guy, o să încercăm din nou, după ce trece furtuna.

O să lăsăm niște ceai și oxigen aici. Îmi pare rău.

Trebuie să-i spunem lui Rob că nu mai vin.

Bine.

- Rob, sunt Guy, amice. - Guy.

Nu mă pot opri din tremurat.

Băieții, au dat de vânt puternic.

Și... cea mai bună șansă a ta e să cobori și mai mult.

Stai să mă gândesc.

Cred că mai stau pe aici încă o noapte.

O să încercăm din nou, îndată ce putem, bine?

- Helen? - Da.

Da, e tot acolo.

E chiar sub Vârful Sudic.

Are oxigen, dar... e înghețat.

Nu știm dacă a putut să-l folosească.

Mai e cineva cu el?

Nu...

Trebuie să-l aduceți jos, până când se întunecă,

n-o să mai supraviețuiască încă o noapte.

Știm.

Dar furtuna a revenit. Foarte puternică.

Nu putem să ducem pe nimeni până la el în seara asta. Am încercat.

Ar putea foarte bine să fie pe Lună.

- Poți să-mi faci din nou legătura cu el? - Sigur.

Guy, poți să iei legătura cu Rob?

Rob, sunt Guy.

O am pe Jan la telefon.

Stai puțin.

Bine.

Bună, scumpo!

Ce mai faci?

Mă gândesc la tine.

Pari a fi în regulă.

Ești bine, dragul meu?

S-ar putea să am câteva degerături.

Aștept cu nerăbdare să le vindec.

Aștept să te întorci acasă.

- Ce mai face Sarah? - Sarah?

Da.

Da, Sarah e bine.

Vrei să-i pui numele ăsta, pentru mine?

Da, așa voi face.

Nu cred că voi apuca s-o cunosc.

Îmi pare foarte rău.

Nu spune asta.

Dacă cineva poate reuși tu ești acela. Ții minte?

Te iubesc!

Te rog să nu-ți faci prea multe griji.

Adio, dragostea mea!

Te iubesc, Rob!

Te iubesc!

Beck?

Helen, sunt Mike.

Helen, recepționezi?

Mike, răspunde.

Beck e în viață.

A venit singur în tabără.

David Breashears conduce ultima noastră echipă.

Spune-i să ne ajute să-l ducem la Tabăra Întâi.

Mulțumesc, Mike.

Nici măcar nu știm cum, dar e în viață.

Chestia e, Peach, nu putem să-l coborâm prin cascada de gheață.

Nu. O să-l cobor eu. Îl cobor eu.

Bine. De ce avem nevoie?

Avem nevoie de un elicopter, nu?

Da, dar nu pot urca un elicopter atât de sus, fiindcă aerul e prea rarefiat.

Ar trebui să încercăm, dar e un risc enorm.

Și nu e într-o stare bună, Peach, deci nu vreau să-ți faci speranțe prea mari.

Cu pași mărunți.

- Trebuie să te miști. - Obosit...

- Știu. Știu că ești. - Sunt obosit.

Haide.

Încet și ușor.

Haideți, mișcați-vă în continuare.

Da, aș dori numărul ambasadei americane din Kathmandu, Nepal.

- Da, Nepal. - Cu ambasadorul, vă rog.

Nu, scumpo, nu pot aștepta.

Nu, dv să mă ascultați, dle.

Soțul meu a murit o dată, după cum ați văzut la știri.

Credeți-mă, dacă va muri a doua oară, n-o să dea bine la CNN.

Așa, amice.

Așa. În regulă.

TABÃRA A DOUA

Beck?

Cum te simți?

Știi tu, așa și așa.

E suficient de cald?

Nu sunt sigur încă.

Mi se pare că îți e puțin cald.

Rob ce face?

Rob încă e acolo sus.

Și Doug? El ce pune la cale?

Doug a murit, Beck.

Nu știu, nimeni n-a mai încercat să urce la Tabăra de Bază. O să încerce.

Găsiți un loc de aterizare, ajutați cu tot ce puteți.

Bine, merită să încercăm. Mulțumesc, Guy.

Ia un Gatorade. Vine un elicopter, trebuie să delimităm un loc de aterizare.

Vine un elicopter!

Duceți-vă înapoi în corturi!

Mulțumesc.

Eliberează toată zona asta.

Hai, hai.

Nu e posibil.

Dacă aterizezi aici, n-o să ne mai ridicăm de la sol.

O să ne omori.

Bine, maior, hai să ne întoarcem.

Așa.

Nu putem să mai scoatem. L-am ușurat cât de mult am putut.

Aici, aici!

Hai, Beck.

Aproape că ai ajuns.

Haide.

O singură persoană.

- Doar o singură persoană. - Da, e doar el. Doar una.

Așa.

Ești bine?

O să ridic coada ca să ne ducă peste margine.

O luăm pe adâncitura de dedesubt. Ești de acord?

- Da. - Bun.

Subtitrari-noi Team www.subtitrari-noi.ro

Anatoli.

Îmi pare foarte rău.

Haide, să intrăm înăuntru.

Bună, Peachy!

Mulțumesc foarte mult, draga mea.

Trupul lui Rob a fost găsit pe munte

alături de ale altor persoane care și-au pierdut viața.

Expediția "Consultanților de Aventură" 1996,

Beck Weathers, și-a pierdut ambele mâini și nasul.

Încă mai locuiește în Dallas alături de soția lui, Peach.

În iulie, 1996, Jan a dat naștere unei fetițe.

A botezat-o "Sarah".

Traducerea și adaptarea după sonor: Undergrow

Sincronziarea: Subtitrari-noi Team www.subtitrari-noi.ro

Sprijină-ne pentru a deveni membru VIP și a elimina toate anunțurile www.OpenSubtitles.org