Original subtitles

De-a lungul coastei Europei de vest

se afla unul dintre cele mai mari proiecte de contructie ale secolului XX.

Subtitrare după sunet by: NSD

Hitler a spus vreau să construiesc un zid al Atlanticului,

vreau să construiesc apărători de-a lungul coastei

40 de milioane tone de beton destinate pentru a opri invazia din ziua D

50 de mii de buncăre de-a lungul coastei de-a lungul a 3 mii de mile.

Construit în doar 4 ani, o reţea vastă de buncăre indestructibile,

câmpuri minate mortale, şi poziţii de artilerie impenetrabile.

Sunt bucăţi separate făcute să conlucreze ca un monstru.

Este cea mai gigantică fortificaţie construită vreodată.

Această este istoria zidului Atlanticului.

Cele mai mari proiecte de construcţie ale celui de al ÎI lea război mondial,

ordonate de Hitler pentru a-i securiza dominaţia lumii.

Acum supravieţuiesc ca o amintire întunecată

a ambiţiilor militare ale Fuhrerului.

Acestea sunt secretele megastructurilori naziste.

MEGA STRUCTURI NAZISTE ZIDUL ATLANTICULUI

6 iunie 1944.

Invazia din ziua D a început.

În Normandia 1500 germani intanlesc forţa aliata formată din 15000 oameni.

Soldaţi precum tânărul Franz Goetle

se bazează pe buncăre pentru a rămâne în viaţa.

Buncăre care împreună formează o extraordinară reţea

de 5 mii de km cunoscută drept Zidul Atlanticului.

Nazişti au construit această megastructura de-a lungul coastei vestice a Europei

pentru a proteja imperiul lui Hitler de o invazie a Aliaţilor.

Dr. Peter Lee fost ofiţer german şi expert

în studierea războaielor, a studiat construirea zidului.

Exsista buncăre peste tot în Franţa de-a lungul coastei şi în Belgia şi Olanda.

Este cea mai gigantică fortificaţie construită în istorie.

Originile Zidului încep din 1942.

Invazia lui Hitler în Rusia a început

şi peste 1 milion din cei mai buni soldaţi

sunt angrenaţi în lupta cu forţele sovietice.

Şi atunci în Decembrie cea mai mare frică a lui Hitler devine realitate

America se alătura războiului

Hitler se aştepta la asta şi ştia că asta înseamnă veşti foarte rele.

Nu numai că este angrenat în Rusia în est acum ştie şi că

Marea britanie are un aliat puternic în vest şi anume SUA.

Cu ajutorul a mii de soldaţi şi arme trimise de SUA Marea Britanie devine o

ameninţare serioasă cuceririlor lui Hitler: Franţa, Belgia, Olanda şi Norvegia.

Pentru a-şi proteja coasta atlanticului Hitler trebuie să ia măsuri defensive.

Aşa că da faimoasa directiva 40, şi efectiv zguduie cuşcă şi spune: Destul!

Trebuie să ne unim şi specifică ce se aşteaptă

de la forţele armate şi de la ingineri

Hitler cere construcţia unei linii de apărare de 5 mii km.

Aproape de 2 ori lungimea coştei de est a americii.

Baterii gigantice de tunuri şi buncăre capabile să distrugă orice invazie pe mare.

Construirea lor cade pe umerii unui om.

Atenţie! Acestea sunt ultimele ordine ale Fuhrerului,

coasta trebuie să înarmată cu cât mai multe arme grele

Franz Xaver Dorsch este inginer şef al Organisation

Todt cea mai mare companie inginerească a germaniei.

Aceste arme trebuie încastrate în beton.

Dorsch şi colegii săi sunt experţi în construcţii la scară mare.

Ei au fost pionerii autostrăzilor germane

(autobahn), mii de km care mai exsista şi astăzi.

O să supervizez munca personal.

Este OK?

Dorsch deja a construit 20 de fortificaţii pentru arme grele

la Calais, cel mai apropiat port francez de Marea Britanie

şi posibilul loc al unei invazii a aliaţilor.

Aceste buncăre gigantice, fiecare necesitând 40 milioane

tone de beton vor fi baza pentrul zidul lui Hitler.

Incredibil dar multe mai supravieţuiesc şi azi.

Vizitând aceste buncăre este ca un pas înapoi în timp

Arthur van Bevereb este un expert în Zidul Atlanticului,

şi i-a explorat ruinele de când era băiat.

Aceste ziduri sunt groase de 3,5 m şi dacă vă uitaţi la acest colţ încă puteţi

vedea forma lemnului în beton, şi-a lăsat urma în beton în timp ce era turnat.

Uriaşa structură în formă de dom este locul armelor de 38 cm aflate dedesubt.

Pe partea asta avem camerele echipajelor,

bucătării, infirmerii şi camerele pentru muniţie.

Un loc foarte "atmosferic" şi cred că încă mai este.

Proiectilele au 1,6m lungime şi cântăresc peste 800 kg sunt atât

de mari încât trebuiesc mutate pe un sistem de sine suspendat

puteţi vedea şina trecând pe aici, era folosită pentru a transporta muniţia.

Aceasta este acum doar o gaură, însă atunci aici era o uşă şi o masă aici.

Muniţia era pregătită pe masă şi pe partea asta

era un mic tren care transporta muniţia spre tun.

Tunurile gigantice din bateriile de la Calais erau capabile să scufunde

cea mai mare navă a aliaţilor chiar înainte de a pleca din port.

De aici într-o zi senină poţi vedea Marea Britanie de cealaltă parte a canalului.

Marea britanie este la numai 36 km.

Şi aceste tunuri ajungeau la 40 km în interiorul Marii Britanii.

Acum Dorsch şi echipa lui de ingineri au început construcţii

similare în porturile strategice de-a lungul coastei Atlanticului.

Programele de ştiri din Berlin se lauda cu minunata lor putere de foc.

Şi nimeni nu urmăreşte progresul mai avid decât tânărul de 16 ani Franz Goetle.

Curând Gotle va privi Zidul Atlanticului din prima linie.

Chiar în Ziua D.

Erau atâtea reportaje la ştiri încât eram sigur că suntem invincibili.

În 1942 Construcţia Zidului Atlanticului este prelungită în nord până în Norvegia.

Au fost trimişi oamen şi resurse pentru a apăra coasta.

Iniţial Norvegia era foarte importantă datorită locaţiei.

Este mult minereu de fier care vine din Suedia este urcat pe nave în Norvegia.

Minereul de fier este vital pentru eforturile de război ale germaniei.

Din el provine oţelul din bombele, tancurile şi buncărele lui Hitler.

Linia de aprovizionare norvegiană trebuie apărată.

O soluţie extremă este mutarea unei turele de tun naval

de 900 de tone la Orland pentru a apăra portul Tronheim.

Uimitor încă exzista şi azi.

În esenţă aceasta este o navă construită pe pământ.

Construită în interiorul acestui munte, puţul adânc de 5 nivele, tăiat în

munte, umplut cu beton iar turelă a fost pusă în interiorul acelui puţ.

Forţele germane ocupante în Norvegia au folosit prizonieri de

război pentru a săpa gropi de 11 metri adâncime în rocă solidă.

Trebuie să fie umplut cu beton înainte ca turelă să fie reconstruită în interior.

Armele au fost dezasamblate şi aduse cu 80 de vagoane

până la tronheim şi apoi cu bărcile până pe insulă.

Cele 3 tunuri sunt singurele lucruri vizibile în

exterior iar buncărul este în interiorul acestui munte.

Când te uiţi în jur este că inginerie solidă peste tot, sunt piese separate

care conlucrează pentru a face această maşinărie utilizabilă, ca un monstru.

Podeaua neagră pe care o vedeţi este de fapt turnul de pe vas.

Partea aceasta este buncărul şi puţul în munte, această parte era fixă.

Acesta este beton.

Iar acesta este un puţ adânc pe 5 nivele de pe o navă.

Ca şi când ar fi fost pe o navă armă masivă trebuie să se rotească.

Turelă sta pe aceste bile foarte grele cred că au 40-50 kg.

Sunt peste tot în jurul puţului

138 bile de oţel susţin greutatea de 900 tone

a tunului şi îi permit să se întoarcă uşor.

Obuzele sunt depozitate la 5 nivele sub tun.

Avem 3 tipuri de muniţie aici: explosive, penetrante şi explozibil programat.

Pentru a manevra aceste proiectile de 300 kg ingineri

nazişti au folosit un sistem cu lift hidraulic.

Proiectilele veneau pe acolo din camerele de muniţie,

glisau pe aici, se rostogoleau pe această masă,

apoi pe aceasta

şi când ajungea aici îl puteai întoarce apoi sus

pe lift, toate acestea erau făcute hidraulic.

Muniţia este ridicată 5 etaje până la nivelul

tunului, şi pregătită pentru a fi trasă.

Raza acestor tunuri este în jurul a 37 km.

Din Norvegia până în sudul Franţei poţi găsi acelaşi tip de buncăre

şi nu sunt doar buncăre masive, sunt nave masive pe pământ.

Pe lângă bateriile de apărare din porturile Novik, Cherbourg, Brest

şi insula Jersey o formidabilă linie de apărare prinde formă.

Dar Hitler realizează că nu e de ajuns.

Între porturi vaste regiuni de coastă rămân neapărate

Hitler da un alt ordin ca 50 de mii de buncăre

trebuie construite de-a lungu a 3000 mile

şi trebuie acoperite de 300 de mii de trupe

Hitler vrea ca fiecare metru din cei 5 mii de km ai

coastei atlantice apărată de o linie de fortificaţi

şi o vrea terminată până în mai 1943, adică doar 7 luni.

Schwer îl descrie pe Hitler petrecându-şi serile desenând buncăre

avea încuiat în birou hărţi ale coastei vestice şi

puncta unde fortificaţiile urmau a fi amplasate.

Zidul devine acum obsesia să.

Aceste desene au nevoie de toţi soldaţi de pe front, în

această iarnă cu zel fanatic fortăreaţa trebuie construită.

Sarcina de a face zidul lui Hitler o realitate

cade pe umeri inginerului şef Dorsch.

Acesta este volumul maxim de construcţie la care putem ajunge, nu se poate mai mult.

Dorsch poate avea temeri dar nimeni nu îl refuză pe Fuhrer.

Echipele de construcţie încearcă să îndeplinească dorinţele lui

Hitler, focusandu-şi eforturile unde cred că invazia poate veni

cum ar fi plajă Wissant.

Acum suntem deasupra unu buncăr, a fost construit în martie 1943.

Germanii au desenat cam 500 de tipuri diferite de buncăre.

Zidul Atlanticului nu a fost o linie de buncăre ci era construit

din mai multe "puncte tari" cu spaţii deschise între ele.

Cu aviaţia britanică care controla cerul, cei 475 de

soldaţi de aici trăiau cu teama constantă a atacurilor.

Când o invazie avea loc tancurile invadau plajă.

Iar acest buncăr găzduieşte armă care le poate opri.

Acum ne aflăm în cea mai importantă cameră a acestui buncăr

pentru că aceasta este camera unde era tunul.

Tunul antitanc de 47,7 cm de producţie cehă.

Oamenii staţionaţi aici au petrecut luni pregătindu-se de o invazie.

Raza de tragere pentru fiecare potenţială ţinta era practicată cu grijă.

O trăsătură "cool" în acest buncăr încă are aceste numere pe tabla de lângă tun,

Acestea indică echipajului anumite puncte din peisaj şi cât de îndepărtate sunt

avem o biserică sau o casă lângă plajă din aceste puncte pot măsura cum să ţintească.

Buncărul a fost proiectat să fie indestructibil.

Dar tot exsista riscul de a fi îngropat de viu

de un val de pământ rezultat în urma luptelor.

Aici avem o altă ieşire.

Este puţul de evacuare, trbuia să treci de zidul

de cărămidă apoi să sapi 4 metri apoi ieşeai.

Mergând prin asemenea structură astăzi este ca şi cum aş merge prin

Stonehenge pentru că acestea sunt structuri foarte enigmatice.

Dacă le-ai fi văzut cu toate armele şi toţi oameni cred că ai fi fost impresionat.

Maşinării de luptă înfricoşătoare.

Numai 30% din buncărele cerute de Hitler sunt

terminate până la data limită: mai 1943.

Ca inginer şef Dorsch ştie că Hitler îl va învinovăţi.

Avem 9671 buncăre gata şi betoanele au fost turnate pentru alte 1500.

Dar lui Dorsch îi lipsesc resursele pentru a mări producţia.

Construcţia zidului durează deja de 4 ani iar

nemţii rămân fără materiale, bani şi oameni

Hitler devine iritat când resursele se scurg

de la Zidul Atlanticului către zidul din est

Hitler da un edict în care spune că nimeni nu mişcă nimic şi pe

nimeni de la Zidul Atlanticului fără permisiunea mea directă.

Collevile, octombrie 1943, Normandia.

Noul recrut Franz Goetle de doar 17 ani, ajunge în secţiunea sa a zidului.

Filmele Propagandei pe care le-a privit acasă vorbeau de

fortăreţe gigantice şi poziţii de tun, dar o să aibă un şoc.

Imaginaţi-vă surprinderea mea când am ajuns

pe plajă din Normandia, NU era nici un buncăr

Hitler crede că invazia aliată va avea loc la Calais,

cel mai apropiat port francez de Marea Britanie.

Acolo Zidul Atlanticului este cel mai puternic.

Câţiva ochi sunt pe plajă din Normandia.

Frantz Goetle îşi notează în jurnal:

Zile fericite petrecute înotând şi jucându-ne lângă plajă Colevile

o întindere de nisip ce va fi cunoscută drept plajă Omaha.

Franţa e o ţară frumoasă, văd marea în fiecare zi, nu prea am multe de făcut.

Era o viaţă uşoară comparativ cu ororile de pe

frontul de est, oameni de aici erau fericiţi.

Noembrie 1943, evenimentele din Rusia merg din rău în mai rău.

Germanii au fost forţaţi să se retragă de o puternică armata rusă.

Germanii au pierdut în medie 2000 oameni pe zi şi asta din iunie 1941

Hitler şi generalii săi au în faţă o criză Trebuie să lupte pe 2

fronturi, milioane de soldaţi în est şi 5 mii de km de aparat în vest.

Nemţii au detaşat 300 mii soldaţi la Zidul

Atlanticului, însă sunt trupe fără experienţă.

Echipajele de la buncăre erau formate în majoritate din

tineri de 17-18 ani, sau tati de familii de peste 30 de ani.

Tineri de peste 20 de ani "cel mai bun material

soldăţesc" se aflau pe frontul de est.

Comandanţi germani se bazează pe milioane de tone de beton

şi oţel să facă diferenţa şi să ţină aliaţii departe.

Poţi spune că buncărele au făcut soldaţii "luptători speciali"

puteai fi puţin supraponderal sau mai în vârstă

dar tot puteai apăsa trăgaciul mitralierei.

Buncărele puteau compensa lipsa de experienţă a soldaţilor

dar în medie erau numai 100 de soldaţi pentru

fiecare km de coastă ce trebuia apărat.

Şi numai 50% din zidul impenetrabil era gata.

Este lipsit de speranţă, sunt cel mai mare

constructor de fortificaţii din toate timpurile

şi primesc doar asta.

Până în noiembrie 1943 Hitler nu mai are răbdare cu construcţia lentă a zidului

şi numeşte un nou comandant.

Un om a cărui duritate lengendara în lupta ar putea compensa slăbiciunile zidului.

Fieldmaresalul Owen Rommel.

Repede, repede haidetii.

Rommel începe rapid să inspecteze Zidul.

A luptat cu aliaţii în Africa de Nord timp de 2 ani.

Rommel este un maestru al atacului şi al apărării

dar ce vede în Normandia îl şochează.

Rommel a venit aici în ianuarie 1944 şi când a văzut condiţiile

şi cum au mers diferite pregătiri a fost foarte supărat

şi a spus: sunteţi aici de 3 ani şi n-aţi făcut nimic.

Germanii nu credeau să fie invadaţi aici datorită lipsei

porturilor, aşa că au fost construite puţine buncăre.

Dar Rommel a văzut altceva.

Aceasta plajă este similară cu cea din golful Salerno, Italia

pe care aliaţii au invadat-o trebuie securizată imediat.

Dacă britanici pun piciorul pe ţărm nu mai pot fi alungaţi.

Rommel ştie că aceasta plajă trebuie apărată, dacă

aliaţii debarca aici nemţi ar putea pierde războiul.

Are de ce se îngrijora, britanici au masat în secret 150 mii trupe.

Zidul atlanticului va intanli testul suprem.

Şi la plajă Omaha, Franz Goetle o să dea piept cu invazia.

În ianuarie 1944 ruşii inping înapoi armatele germane pe frontul de est.

Iar în vest zidul este departe de a fi gata.

Rommel are de a face cu o mare provocare

pentru a îmbunătăţi calitatea fortificaţiilor

după cum scrie în jurnalul său: Aceste fortificaţii sunt opera

unui inginer care nu are cunostiinte strategice sau de război.

Experienţa lui Rommel în luptele cu aliaţii l-a învăţat că

apărarea contra unei invazii necesită planificare minuţioasă

şi el are o strategie clară.

Rommel crede că o invazie inamică trebuie să

fie strivită dacă nu pe mare, atunci pe plajă.

Dacă inamicul părăseşte plajă el crede că războiul este pierdut.

Pentru a apăra fiecare plajă Romel vrea mii de buncăre

mai mici, individuale înarmate cu mitraliere grele.

Vor putea fi construite mai repede, dar încă exsista încă problema forţei de muncă.

Oameni din lagărele de concentrare,

Totul este inuman.

Mii şi mii mor în aceste proiecte de construcţie,

datorită mâncării şi tratamentelor rele.

Totul devine munca sclavagistă

32 de mii de civili sunt forţaţi să muncească la construcţii.

Un plan brutal dar eficient.

Buncărele sunt construite de-a lungu a 5000 km

pe costa nazistă în grupuri unite numite WN.

WN înseamnă Wierstand nest adică cuib de apărare

se poate spune că este o fortăreaţă, dar sunt o serie de fortăreţe interconectate.

În Normandia Goetle şi prietenii săi trăiesc

într-o fortăreaţă care mai exsista şi azi.

Aici putem vedea o cameră mică care era probabil pentru NCO

aici camera de acomodare, pt ceilalţi, printre ei aflându-se şi Franz Goetle.

Desigur soldaţi nu stăteau aici mereu, erau de gardă,

trebuiau să ridice construcţii, să se antreneze.

Fortăreaţa lui Goetle este la capătul estic al

coastei, care o să devină infam, plajă Omaha.

Pentru a o apăra au 13 poziti armate, 2 tunuri anti tanc şi 3 mortiere.

Armele lucrează în pereche ţintind plajă cu rafale ucigaşe de foc încrucişat.

Această tactică crează o arie de maxima putere de foc numită "killing zone".

Această "zonă de ucis" concentrează puterea maximă de foc a

tuturor armelor într-un spaţiu restrâns pentru a dobora inamicul.

Aici avem 2 poziti, mitraliere şi mortiere iar dincoace

iar mitraliere, mortiere şi câteva arme de calibru mare.

Iar motivul amplasării aici este că aliaţii vroiau

să treacă de acel deal şi să iasă de pe plajă.

Apărarea cestei bucăţi din plaja Omaha este

vitală pentru a respinge o invazie a aliaţilor.

Postul lui Goetle este la o mitralieră a cărui poziţie acoperă aceasta "kill zone".

Aceasta este poziţia lui Gotle, astăzi este doar o groapă.

În 1944 avea o mitralieră şi 2 aruncătoare de foc şi şi era o poziţie acoperită.

Buncărul lui Goetle şi alte mii sunt gata în mai 1944 pentru

a proteja coastă din Norvegia până pe coasta spaniolă.

Dar Rommel tot nu este mulţumit, buncărele nu sunt suficiente,

deasemenea mai doreşte şi alte tipuri de fortificaţii.

Rommel foloseşte experienta obţinută în Africa de nord, pentru

a face schimbări, una dintre acestea este câmpul minat.

Ordonă amplasarea a 50 milioane de mine de-a

lungul coastei franceze pe mare şi uscat.

Iar plajele le vrea pline de obstacole, rând după

rând creând straturi impenetrabile de apărare.

Prima linie are bariere de oţel cunoscute sub numele de "Porţi Belgiene".

Aici erau puse porţile belgiene, ideea din spatele

lor era de a bloca infanteria şi tancurile.

Porţile belgiene crează o barieră pentru a încetini infanteria

şi tancurile, dând timp germanilor pentru a-i omora.

În cazul în care aliaţii vin la flux şi trec peste porţile belgiene.

Rommel le pregăteşte altă surpriză.

Aici vor avea stâlpi de telegraf la un ungh de 30 de

grade iar deasupra aveau pânze de fierăstrău ascuţite.

Pentru a tăia bărcile dacă aliaţii vin în timpul fluxului

dar chiar şi asta nu este de ajuns.

Germanii folosesc orice ce poate întrerupe sau întârzia invazia

aici este a 3 a centura numită harciogi ceheşti

sunt structuri de oţel aşezate aşa

pentru a împiedica intrarea pe plajă.

Şi dacă ambarcatiunie ajung pe plajă aceasta este ultima

linie de apărare pentru a opri tancurile aliaţilor.

Acesta este un tetraedru din oţel încastrat în beton

este unul din ultimele obstacole pentru a apăra plajă.

Imaginaţi-vă o mulţime de asemenea obstacole şi intercalate

tancurile vor avea probleme iar senilele vor aluneca de pe ele.

Până în iunie 1944, Rommel încă încearcă să termine

fortificaţiile de-a luncul coştei Atlanticului.

Între timp în Marea Britanie trupele aliate sunt gata.

Zidul lui Hitler a costat miliarde de mărci şi a consumat

milioane de tone de beton dar încă nu este gata.

Rommel i-a promis lui Hitler ca va termina zidul

până în mai 1944, dar totuşi zidul era incomplet.

Multe buncăre aveau lipsa arme, oameni, sârmă ghimpată sau mine

5 iunie, Gotle patrulează pe stâncile de deasupra plajei Omaha

necunoscut lui, deasupra orizontului, mii de trupe britanice,

americane şi canadiene au plecat pe mare pentru a începe o invazie.

La 2 dimineaţa 6 iunie a 7a armata a dat nivel de alarmă

2, cel mai înalt nivel de alarmă din armata germană

şi imediat artilerişti şi-au ocupat poziţiile în acest caz la WN 62.

Trezirea! Trezirea! trezirea! americanii se paraşutează la 30 km de noi.

Era o alarmă dar nimeni nu o credea, avusesem multe

în ultimele săptămâni încât nimeni nu credea.

Şi tu Geotle ieşi afară

am fugit la poziţiile noastre, mitraliere, tunuri, mortiere erau pregătite.

Geotle şi camarazii săi credeau că invazia

v-a veni într-un port mare cum ar fi Calais.

Nu şi-ar fi imaginat că ar fi venit aici, pe plaja lor.

Geotle are muniţie?

du-te repedee

Hitler şi mulţi alţii erau convinşi că o să fie atacaţi într-un

port mare, pentru că trebuiau să-şi aducă materialele pe uscat.

Dar ei nu ştiau că aliaţii au construit porturi mobile.

Aliaţi au găsit o cale de a evita porturile.

Au constriut primul port plutitor din lume

"portul Mulberry" şi l-au tractat în Normandia.

Goetle ai nevoie de muniţie?

Da.

Noroc.

Am încercat să mă concentrez la armă şi să îmi iau gândul de la ce se întâmplă.

Normal o mitralieră germană trebuie acţionată de 2 oameni.

Aici avem dor un om per mitralieră.

Navele aliate încep bombardamentul poziţiilor germane.

Supravieţuirea lui Geotle acum se bazează pe grosimea buncărului.

Gloanţe de calibru greu zboară prin aer şi lovesc pământul şi buncărul.

Buncărul lui Geotle rezista dar asta este doar începutul.

Forţele aliate intra în tirul mitralierelor pe ţărm.

Doar 500 de germani trebuie să apere o plajă

de 6 km contra a 35 de mii de americani.

Ultimul test al Zidului Atlanticului a început.

Germanii trag cu toate armele pe care le au, cu aruncătoarele

de foc, cu mitralierele, cu puştile, tunurile.

Putera de tragere a nemţilor era la apogeu

Omaha este doar una din cele 5 plaje invadate

150 de mii de soldaţi americani, canadieni şi britanici invadează coasta nomandiei

şi enormul Zid al Atlanticului începe să se fisureze

la 160 de km se află rezerva germaniei de tancuri, dacă acestea sunt

chemate să umple găurile, mai este o şansă ca aliaţii să fie respinşi.

Dar e o problemă

Hitler dormea şi nimeni nu îndrăznea să îl trezească

Hitler era persoana care putea trimite rezervele armate.

Şi când s-a trezit tot nu credea că este o invazie deplină.

Tancurile au rămas departe pe uscat.

Şi singurul om care poate face diferenţa e şi mai departe în Germania.

Sărbătorind ziua soţiei sale.

Rommel spunea că primele 24 de ore sunt

cruciale, pentru a înfrânge invazia aliaţilor

dar pe 6 iunie nu era aici.

Numai după masa târziu Rommel s-a întors în

Franţa pentru a coordona măsurile de apărare.

Dar până atunci aliaţii aveau în strânsoare plajele.

La 9 am, la 7 ore de la primul foc, buncărul de lângă Geotle este distrus.

Mitralieră sa este ultima care mai trage din grupul său de buncăre.

Apoi mitralieră s-a blocat, trebuia să continui cu puşca trăgând foc cu foc.

Uimitor dar gemanii ţin piept americanilor

dar cu toate pregătirile rămân fără muniţie.

Germanii trebuiau să aibă muniţie pentru 48 ore, dar aici aveau muniţie

doar pentru 3,5 ore, deci la ora 10 începuseră să rămână fără muniţie.

Pe măsură ce muniţia se termină germanii încep

să se chinuie iar americani încep să câştige.

Geotle şi camarazi săi sunt forţaţi să se retragă.

M-am târât până în vârful dealui pentru a-mi ajunge camarazii.

Mi-am văzut 3 degete de la mâna stângă atârnând.

Rănit Geotle se retrage cu încă câtva camarazi

Omaha este ultima plajă care este cucerită din cele 5 invadate.

Consructia vastului Zid al Atlanticului a durat

3 ani şi doar câteva ore pentru a fi străpuns.

Germanii pierd bătălia şi urmează să piardă războiul.

În ciuda tuturor costurilor, milioane de mărci, milioane de tone de beton.

Zidul Atlanticului nu a putut respinge invazia aliaţilor.

Zidul Atlanticului nu a rezista din mai multe puncte.

Este prea lung.

Are prea multe breşe.

Politica de bază din spatele zidului este slabă, Germanii nu au avut un

plan despre cum să acţioneze această maşinărie pe care au construit-o.

În ciuda eşecului Zidului, Dorsch rămâne la conducerea

organizaţie Todt până la capitularea germaniei.

După război a avut o carieră de succes ca inginer la vârsta de 86 de ani.

La doar 4 luni după ziua D Rommel este forţat de către Hitler să se sinucidă

Franz Geotle a supravieţuit războiului şi s-a întors în Germania

unde s-a căsătorit şi a trăit până la vârsta de 80 de ani.

S-a întors în Normandia de câteva ori pentru a-şi aminti

oameni care au murit pentru şi contra războiului.

Cred că ziua D este cel mai imortant

eveniment din Europa din ultimii 500 de ani.

Au dat Germania nazistă înapoi şi au preluat controlul civilizaţiei.

A fost un eveniment uimitor.

Şi a funcţionat pentru că aliaţii au fost uniţi pe când germanii nu.

Subtitrare după sunet by: NSD.

Atât de simplu...