Original subtitles

LACE Partea a doua

Traducere după sonor şi adaptare: VERONICA

Şi poate că nu voi mai avea nimic de-a face cu fiul lui Maxine.

Poate.

Şi poate că...

...voi recunoaşte fiecare cuvânt pe care i l-am spus lui Judy.

Şi poate nu o voi face.

Şi cauza nobilă a lui Pegan, poate beneficia din premiera filmului meu

sau poate alte organizaţii caritabile.

Încă nu m-am hotărât.

Din întâmplare...

Care dintre voi ticăloaselor, e mama mea?

Cer să ştiu.

Care dintre voi e gravidă?

Mă simt jignită.

Nu ştiu despre ce vorbiţi.

Despre ce dracu vorbeşti?

Dacă ai avut vreodată o mamă,

fapt asupra căruia am îndoieli serioase, cu siguranţă cu nu a fost una din noi.

Şi ne-ai adus aici pentru asta?

Care dintre voi e gravidă?

Poate suntem toate gravide.

Încetaţi să minţiţi! Încetaţi toate! Nu mă mai minţiţi.

Helga Valsvindei.

Judy Hale.

Jennifer Trelawney.

Nu-i aşa că arată minunat?

Maxine Pascal.

Bravo, draga mea! Bravo!

Doar că nu-mi place, asta-i tot.

- Tatălui tău îi pasă de tine. E îngrijorat. - De ce n-ar trebui să îmi pese?

Cred că ar trebui să mergi cu noi acasă, acum.

Uite-o pe Pegan acolo! Trebuie să o cunoşti pe Pegan.

- Nu-ţi face griji. O vom cunoaşte. - Pegan!

- Eu nu sunt de acord cu tine, Howard. - De ce nu?

Ce e asta?

Nu pierde prea mult timp în Florenţa.

Sunt multe statui de văzut.

Înainte de toate, aşteptăm cu nerăbdare să vedem Veneţia.

Judy probabil că ţi-a spus că nu sunt prea încântat de idee.

Chiar suntem în stare să ne îngrijim de noi înşine, dle Hale.

Bineînţeles că sunt.

Cu toate astea, trei tinere domnişoare singure...

- Tată, totul este deja aranjat. - Face parte din educaţia lor, Howard.

Se maturizează.

Mă scuzaţi un moment?

Aici erai? Ne uitam după tine peste tot. Felicitări, dragă.

Ea e Selma. Ţi-am scris despre ea.

Mă bucur să te cunosc cu această ocazie specială.

Selma înseamnă mult pentru mine. Ea m-a ajutat.

Când bunicul tău a lăsat totul în haos, nu ştiu ce aş fi făcut fără Selma.

Crezi că ar trebui să-i spun ceva drăguţ dlui director?

Doar în cazul în care nu vă puteţi aminti câteva cuvinte urâte.

Cred că aş face bine.

Ei bine, din scrisorile mamei reiese că sunteţi ca Arnold Schweitzer.

Într-adevăr? Obişnuieşte să exagereze puţin.

Uneori mai mult decât puţin.

Îmi pare rău. Am uitat să te felicit.

Felicitări, dragă.

Ei bine, e un tip ciudat. Nu pot spune că a fost prea încântat.

Când am să-ţi cunosc prietenele tale nemaipomenite?

- Chiar şi asta. - Şi eu ce să fac cu asta?

- Vrei să treci în spate, draga mea? - Nu vreau.

La revedere.

- La revedere. - La revedere.

La revedere, draga mea.

Fiţi prudente.

Nu uitaţi să scrieţi.

Nu îmi cumpăr dopuri.

La revedere. Ne vedem de Crăciun.

- Nu cred că ele vor reuşi. - Vor reuşi.

Suntem nişte mincinoase senzaţionale.

- Nu minţeam, jucam teatru. - Care-i diferenţa?

- Aici e o curbă. - Acolo este.

Sper să nu intrăm în gura satului.

Dr. Geneste spunea că putem avea încredere în ei.

El îi cunoaşte pe oamenii la care vom sta.

Mai sunt 5 luni.

Mă întreb ce se poate face în zona asta.

Ei bine, o mulţime de lucruri.

Ai o fiică perfect sănătoasă, frumoasă şi gălăgioasă.

Are deja 5 kg. Sper că nu va fi grasă.

Nu, e perfectă pentru vârsta ei.

Mă întreb dacă vor accepta.

Să nu accepte?

Stă acolo de mult timp.

- Nu avem noroc? - O vor face.

Ce le-ai spus?

Aceeaşi poveste.

Că prietenii noştri sunt la Paris şi nu putem pleca.

Asta nu dă greş niciodată.

Dragă mamă şi tată.

Salzburg-ul îţi taie respiraţia şi e de o calitate remarcabilă.

Trebuie să adaugi ceva despre întoarcerea acasă.

- Nu. - Am spus că vom fi acasă de Crăciun.

Nu încă.

Nu putem trăi la nesfârşit pe spinarea mătuşii tale.

- Şi ce facem cu Elizabeth? - Exact.

Imediat ce vom reuşi în viaţă, ea va fi cu una dintre noi.

Exact.

Şi curând voi redecora vilele bogaţilor.

Şi eu voi termina de scris primul meu "best-seller".

Şi Pegan va fi...

Pegan va face ceva strălucitor şi special.

Cu siguranţă.

Vreo sugestie?

Vei găsi tu ceva.

Da, şi noi vom avea lumea chiar aici.

La bine şi la rău.

Nu, nu, nu. La sănătate şi la boală.

Ei pleacă.

- Un moment! - Închidem plicurile.

- Vă mulţumesc foarte mult. -Prietenii voştri sunt cu siguranţă norocoşi.

Poţi să-mi împrumuţi un creion?

Dă-i drumul! Mulţumesc.

Acum închide gura.

Da.

Jimmy, vino aici.

Şi tu Frank, Dave, toată lumea, am o veste îngrozitoare.

Ok. Am să revin.

Ok, închideţi uşa.

Mi-am dorit întotdeauna să aud veşti îngrozitoare.

Ce crezi că se întâmplă?

Probabil ceva mai mult decât Golful Porcilor.

Tu ce faci?

Nu citeşti rubrica de modă din revista de duminică?

Evident.

Grozav! Eşti cea care a câştigat Premiul Pulitzer.

- Fără îndoială, l-am câştigat de 3 ori. - De două ori.

- Mare scofală. - Mincinoasă înnăscută.

Hei, nu m-ai întrebat cu ce mă ocup.

Bine. Cu ce te ocupi?

Mă ocup cu ştiinţele imobiliare.

Acum cred că sunt două premii Pulitzer.

Hei!

Ce mai e acum?

Te interesează un prânz costisitor?

Niciodată!

Îmi cer scuze pentru servire. Va fi mai bine.

Fă-mi o favoare. Nu-mi aduce un prânz ieftin.

- Trebuie să recunsc un singur lucru. - Ce?

E mai bun decât Golful Porcilor.

Pentru puţin.

Vorbesc serios, Tom.

Singurul motiv pentru care m-au luat la ştirile de modă, este sexul meu.

Sunt mult bărbaţi mai pricepuţi la modă decât mine.

Da, o categorie a bărbaţilor.

Da, dar i-au lăsat pe ei să se ocupe de Vietnam.

Vrei să mă lase pe mine să mă ocup de Vietnam?

Deci asta ai vrea să fii, un corespondent de război renumit?

Temporar.

Ce-ai zice dacă ar fi permanent?

Nu încerc să plac oamenilor, dacă asta vrei să spui.

Bine.

Sunt înnebunit după aventuri.

Ştii, într-o zi voi avea o revistă proprie.

Te cred.

Va fi pentru femei, dar bărbaţii vor dori să citească subiectele legate de femei.

Revista nu va fi de mâna a doua. Îţi dau cuvântul meu.

Uite, ştii ce vreau să spun.

Femeile încep să se trezească

şi nu mai sunt de acord doar cu gătitul şi făcutul curăţeniei.

Ştii câte femei pot face lucruri la fel de bune ca şi bărbaţii

- dar nu au şansa asta? - În principal, sexul.

Curtea Supremă de Justiţie, conducerea unei mari orchestre simfonice,

gestionarea finanţelor la Forest Hill.

Bine, bine.

Voi avea revista aceea într-o zi.

Poate ai nevoie de un partener.

Am crezut că ai spus că vrei o aventură.

Afacerile înaintea plăcerii.

Conte de Chazalle?

Domnule de Chazalle?

Bună.

Ai putea să te duci la uşa din spate? Se pare că nu pot deschide uşa din faţă.

Scuză-mă. Praful.

Şi mulţumesc că nu ai spus "noroc". Sunt alergic şi la asta.

La toate cuvintele de binecuvântare?

La toate urările automate care exprimă sentimente false.

Placa e foarte veche.

Iniţial au fost gravate de nişte soldaţi germani şi americani.

Cred că, comandantul Wehrmacht-ului

a utilizat cea mai mare parte din mobilier ca lemne de foc.

Există de asemenea o podgorie de 200 de hectare pe această proprietate,

neglijată în acelaşi mod.

Familia mea a permis ca totul să fie distrus:

afacerea, proprietatea...

Şi acum totul a căzut pe umerii mei.

Sincer, nu ştiu de unde să încep.

Ei bine, vreo sugestie în afară de a da foc din temelie?

Cred că are posibilităţi nemaipomenite.

Nu poţi vorbi serios!

Dacă asta crezi, de ce ai trimis după mine?

Nu am trimis după tine.

Mătuşa mea e prietena cu mătuşa ta.

Cred că ele au folosit castelul ăsta ca pretext ca noi doi să ne întâlnim.

Vrei să spui că ne-au făcut pe amândoi să ne pierdem timpul?

Nu neapărat.

- Câte hectare ai spus? - Cam 200 de hectare.

A fost un timp când şampania noastră a fost considerată una dintre cele mai bune.

Şi acum?

Momentan, nu producem suficient.

La un singur hectar ar trebui să obţinem în medie 5600 de litri.

Oh, ştii foarte multe despre afacerea cu şampanie.

Familia mea a locuit aici de secole.

Ar trebui să menţionez că averea familiei s-a risipit.

Împreună cu tot restul.

Îţi pot face o estimare în câteva zile.

Nu cred că preţul va fi exorbitant.

Şi cred că trebuie să fie făcută.

Întrebarea este dacă tu vrei să faci asta.

Cu siguranţă.

Dacă sunteţi de acord cu ideile mele.

Am înţeles.

Atunci, trebuie să insist asupra unei condiţii.

Care?

Ca atunci când suntem împreună să nu te scarpini cu creionul în cap.

Sănătate!

Întinde.

Urmaţi-l pe G. Blackville.

Încerc.

Întinde! Atinge!

Scuzaţi-mă!

Ce faceţi aici?

Ce faceţi în camera mea?

Unde e toată îmbrăcămintea mea?

Unde sunt toate lucrurile mele?

Morcovi, felii de grapefruit,

salată de fructe de mare fără dressing, desigur.

Ce fac persoanele acelea obeze în camera mea?

Aşteaptă puţin, dragă, îi dictez meniul lui Albertine.

La dracu cu nenorocitul de meniu.

Vreau ca oamenii aceia să iasă de acolo.

- Care oameni? - Sunt doi obezi în camera mea.

Imposibil. Unde e Selma?

Selma!

Cu siguranţă e o greşeală. Selma o va repara.

Selma!

Selma!

Pegan spune că sunt nişte oameni în camera ei.

Da, dl şi dna Hatchimson. Vor fi aici timp de două săptămâni.

Nu în camera mea.

Şi-au prelungit şederea.

Toate camerele sunt pline şi nu avem unde să le dăm cameră.

Dar este camera lui Pegan de când era copil.

Conducem o afacere, Melissa. Cât de des trebuie să-ţi amintesc?

Şi eu unde ar trebui să merg?

Am spus să ţi se ducă lucrurile la cabana din grădină.

Dar nu a fost folosită de ani de zile.

- S-a făcut curăţenie. Au dus o canapea. - Canapea?

Vrei să spui că nu va trebui să dorm pe podea?

- Va fi doar pentru două săptămâni. - Poate mai mult.

Ştiu de ce faci asta.

Poate cu perdele şi covoare frumoase va fi chiar foarte plăcut.

- Întreab-o de ce face asta. - Tocmai a explicat.

Totul e rezervat. Şi în plus, jumătate din timp, tu nu eşti aici.

Eşti mereu la Londra, la petreceri şi dans.

Şi când eşti aici, nu ajuţi la nimic. Absolut la nimic.

Nici iadul nu poate avea furia unei femei respinsă în dragoste, nu-i aşa?

- Despre ce Dumnezeu vorbeşti? - Ştie ea despre ce vorbesc.

Fiica ta a fost crudă şi răutăcioasă ca de obicei.

Îmi vreau camera înapoi.

Mă tem că e imposibil pentru moment.

O vreau acum.

Îmi pare rău.

Cum îi poţi permite să facă asta?

Nu vezi ce face? I-ai permis să preia controlul.

Eşti doar... doar sluga ei.

Mama ta m-a făcut partenerul ei. În mod legal.

A meritat asta, dragă.

Ea ne-a salvat literalmente de la faliment.

Casa de sănătate a fost ideea ei.

Şi am muncit zi şi noapte să o fac să meargă

în timp ce tu... te jucai.

Sau pleacă ea... sau am să plec eu.

Dar nu aş putea conduce locul ăsta fără Selma.

Nu aş putea să încep să o fac.

Mulţumesc, mamă.

Pegan!

Pegan!

De ce nu te duci la unchiul Howard?

El adoră să îl vizitezi.

Şi e o cursă de cai săptămâna asta. I-au plăcut întotdeauna cursele de cai.

Oh, Doamne!

Ai făcut meniul pentru cină?

Iar bani gheaţă?

Cred că banii gheaţă fac lucrurile mult mai simple, nu crezi?

Îi trimit ca de obicei.

Vom include de asemenea şi o cerere pentru mai multe fotografii ale copilului.

Cel puţin trei în plus.

Foarte frumos.

Încă una.

Uită-te la balonaşe.

Foarte frumos.

Suflă!

Elizabeth!

Suflă!

- Cred că îmi place nr. 5. - Nu, nu, e prea gras.

Aşa-i? Uite aici un tip care ne va da răspunsul.

Înălţimea Voastră, permiteţi lordului Pelon

să vi-l prezinte pe prinţul Abdullah al Sydonului?

- Ce mai faceţi Înălţimea Voastră? - Plăcerea e de partea mea.

- Şi nepoata lui. - Pegan.

- Vă cunoaşteţi? - Ne-am cunoscut.

Ştiţi ceva despre ce şanse sunt în cursa următoare?

Da. Unul din caii mei cei mai buni aleargă în ea.

L-am numit "Regina Chinei".

Credeţi că va câştiga?

Cred că are şanse foarte mari.

Haide!

Haide!

- A reuşit! A reuşit! - Bravo, Sir! E minunat.

Încet.

- Felicitări. - Mulţumesc, mulţumesc.

- Şi am pariat pe ea. - Sunt foarte mulţumit.

Trebuie să te văd în seara asta.

Felul în care dansezi s-a îmbunătăţit.

Şi rămâne o realizare minoră

în comparaţie cu lucruri mult mai importante.

Hotelul meu e în apropiere.

Dacă ai văzut un apartament regal, e ca şi cum le-ai fi văzut pe toate.

Peg, te-am întrebat.

- N-ai spus că e în apropiere? - La câteva blocuri.

Hai să ne plimbăm. E o seară atât de frumoasă.

De ce nu?

Ei insistă să mergem cu maşina.

Plimbarea seara e romantică,

să fii condusă la hotel cu maşina de un bărbat, nu.

Eu doar urmez instrucţiunile lor.

Noaptea trecută a fost o tentativă de asasinare a ambasadorului nostru.

Mă tem că e un ordin.

Ai uitat că eu nu primesc ordine.

Pegan, aşteaptă!

Aşa cum ai spus, e o seară minunată.

Nu! Nu! Trebuie să stau cu ea.

Tu eşti, draga mea?

Ai ajuns puţin cam devreme.

Te simţi bine? Eşti palidă.

Sunt bine.

Astea pot pune ceva culoare în obrajii tăi.

Au sosit imediat ce ai plecat.

E şi o carte de vizită.

Nu am vrut să o citesc. Dar am vrut să ştiu de la cine e.

Nu contează.

Dar asta e important, mai ales dacă e de la Prinţ.

Pe care nu-l voi mai revedea.

Judecând după ceea ce ai citit, tu vei fi singura responsabilă pentru asta.

Ce-a fost asta?

Ca şi când n-ai ştii.

Vinăria Champagne a vrut să producă

un vin care are întotdeauna aceeaşi calitate şi acelaşi gust.

Singura modalitate de a se realiza acest lucru este bună amestecare.

Şi acesta este omul care amestecă.

Reputaţia companiei mele depinde de paleta lui.

De ochii lui şi de nasul lui.

Sunt de acord.

Prima îmbuteliere se face după aprilie.

- După aprilie? - Da, după aprilie.

Apoi se adăugă puţin zahăr pentru a începe a doua fermentaţie.

Vino pe aici.

A doua fermentaţie este când şampania devine spumoasă.

Fermentaţia e bazată pe presiunea explozivă a gazului.

Aşa că, o bună pregătire e vitală.

Oh, Charles...

E frig, nu trebuia să îţi laşi haina în maşină.

- Oh, Charles! - După cum vezi, nu exagerez.

Mulţumesc.

Te rog să vii pe aici.

Gradul de degradare e ruşinos.

Va trebui să muncesc zi şi noapte să reconstruiesc, să modernizez.

Bunicul meu dinspre tată, oaia neagră a familiei.

Dintr-un motiv foarte ciudat, a preferat munca grea plăcerii.

- Totuşi, asta i-a adus o statuie. - Adevărat.

Dar n-am văzut încă o statuie care să arate foarte fericită.

Sticlele le-am lăsat în subsol, un an, poate doi,

în aşa fel încât sedimentele să poată fi extrase uşor prin cep.

- Cep? - Da.

Don Perignon a avut ideea strălucită de a sigila cepul

pentru a împiedica gazul să iasă.

Apoi e problema cât de dulce trebuie să fie vinul până la nota dorită.

Foarte sec, sec, semi-spumos şi spumos

care e dezgustător de dulce şi nu va fi niciodată servit la masa noastră.

Masa noastră?

Desigur.

Vino!

N-ai văzut asta. Trebuie să vezi asta.

- Scoate-ţi hainele. - Nu, nu aici, Charles.

Scoateţi-le!

Mai sus, mai sus! Minunat.

E minunat, nu-i aşa?

Charles, e magnific. Cum ai făcut asta?

N-am făcut eu, ci soţia mea.

Ea unde e? Trebuie să o cunosc.

E pe aici, pe undeva. Am s-o găsesc.

Nu, nu. La, la, la...

- Oh, Charles, felicitări. - Mulţumesc.

Nu ştiu cum a reuşit ea, să facă toate astea

şi să te seducă şi să rămână gravidă, toate în acelaşi timp.

Maxine e o tânără femeie cu multe aptitudini.

E în genele noastre, dragă.

- Trebuia să mă fi văzut în tinereţe. - Dar eşti încă tânără.

- Desigur, numai că nu se mai vede. - Nu sunt de acord cu asta.

În cazul ăsta, o aventură cu mătuşa soţiei, e considerată incest?

Numai dacă soţia e gravidă în luna a şasea.

Apropo, unde e ea?

Unde se ascunde?

Are două prietene din liceu aici, sigur e cu ele.

- Mie îmi place asta. - Şi mie.

Uită-te la faţa asta.

Trebuie să facem mai multe din astea.

E frumoasă din orice poziţie.

- Şi inteligentă. - Şi specială.

Îi va plăcea la nebunie să locuiască aici.

Da, cu timpul.

Ce vrei să spui?

Vreau să spun că am nevoie de puţin timp.

De ce? Eşti prima căsătorită şi prima care are o casă.

- O casă fantastică. - Aşa am stabilit.

- Da. Prima care e pe picioarele ei. - Dar nu sunt pe picioarele mele.

Şi am subestimat costurile redecorării

şi afacerea cu şampanie a lui Charles e o mizerie.

Şi trebuie să îl ajut şi am nevoie de timp.

În plus, nu ştiu cum va primi asta.

E o singură cale de a afla.

- Nu îi vei spune. - Nu o supăra, e însărcinată.

Oricum, văd că tu nu te duci după ea, Judy.

- Maxine! - Aşteaptă un moment, dragul meu.

- Eu spun, cel mult încă un an. - Corect.

- Asta e tot. - Indiferent ce se întâmplă, anul viitor.

Bine dragule, intră.

- Îmi pare rău că vă întrerup. - Nicio problemă.

Vorbeam despre vremurile de demult.

Pegan e din nou cu prinţul ei.

- Judy are o slujbă palpitantă. - Într-adevăr?

Suntem atacaţi de artileria grea vietnameză,

avem nevoie de o evacuare urgentă.

Grăbiţi-vă! Mai repede! Haideţi!

Probabil că eşti interesat de orarul nostru de zbor.

Opt companii de-a lungul acestui pod.

- Când pot merge acolo? - Mă tem că e imposibil.

Locotenente, n-am făcut atâta drum ca să mă uit pe hărţi.

Vreau să văd ce se întâmplă.

Când vor veni, vei fi plecată.

Mi-ai mai spune asta, dacă n-aş fi femeie?

Pe mine mă numeşti bărbat şovin?

Nu, domnule, te numesc un yankeu amărât.

Nu te teme, Judy, noi te vom proteja.

Da!

Dar cine o va apăra de noi?

Bună întrebare.

- Viol într-un buncăr. - Îmi place, îmi place.

- Stt!... - Ai grijă!

Am crezut că vrei să simţi lupta.

Încă o dată am inima neagră.

Nu-mi place asta.

Ray, du-o înapoi la bază.

Nu! Vrei să fii măcelărit?

De ce dracu?

Haide, iubito, du-te acasă şi fă copii.

Jos!

Ok, eroule, violul s-a terminat.

Haide, Ray, eu nu pot să...

Fără mamă, fără tată.

Fără mamă, fără tată.

Fără mamă, fără tată.

Cine ajunge primul la migdal.

Te-am prins.

În regulă.

Credeam că este sportul regilor.

Calul tău e mai uşor în greutate.

Nu ai nicio scuză! Îmi mai datorezi o sondă petrolieră.

Bine, dar data viitoare eu aleg caii.

Sunt de acord.

Dii!...

E atât de uşor, Pegan.

Haide!

Haide!

Dii!...

Ridică-te!

Dii!...

Dii!...

Regina Chinei, presupun.

Nu...

Fugi!

Oh, bravo!

Sper că unul dintre voi e osteopat.

Acum îmi iau înapoi sondele petroliere, mulţumesc.

Oh!

Nu eşti impresionată?

Când ai văzut o oază, e ca şi cum le-ai fi văzut pe toate.

M-am gândit că ar fi corect să-l recompensez pe cel învins.

Un învins care nu ştie să piardă.

Îmi pare rău pentru asta.

Cel puţin acum ştii să faci diferenţa dintre cai şi cămile

şi a fost o modalitate ca noi doi să rămânem singuri.

- Şi ce se întâmplă cu nomazii? - Nomazii.

Nomazii au primit instrucţiuni.

Maşina nu va ajunge aici înainte de 3 ore.

3 ore?

Sunt sigur că ne vom descurca cum să ne omorâm timpul, în vreun fel.

De exemplu aş putea să îţi spun despre planul meu de a valorifica deşertul.

Am spus ceva amuzant?

Nu... toate astea sunt...

parcă sunt rupte dintr-un film vechi.

Cu o singură mare diferenţă.

Eu cred că ei aveau sentimente.

Ai de gând să îmi vorbeşti despre planurile tale de valorificare a deşertului?

Cred că mai degrabă ar trebui să fac o mărturisire.

Grozav. Ador mărturisirile.

Îţi aminteşti prima noastră întâlnire?

Când m-am lăudat cu experienţa mea în a face dragoste.

Şi cu toate lecţiile despre dragoste pe care le-ai avut.

Partea cu lecţiile a fost adevărată...

Până n-am întâlnit o tânără englezoaica încăpăţânată... a fost doar teorie.

Atunci ai avut un profesor foarte bun.

Cu excepţia faptului că nu mi-a spus

că prima mea dragoste nu se va sfârşi niciodată.

- Eşti sigur că aşa va fi? - Tu nu eşti?

Nu le da atenţie, scumpo. Sunt geloşi.

Exact. Pentru că ei au doar o mamă, iar tu ai două.

Angelina şi cine altcineva?

- E secret. - De ce?

Motivul este de asemenea secret.

- De ce nu îmi puteţi spune? - Pentru că nici noi nu ştim.

Tot ceea ce ştim e că ea e foarte frumoasă.

Şi foarte bună.

Şi că se gândeşte la tine mereu.

Şi într-o zi, foarte curând, va veni după tine.

Când? Cât de curând?

"În timp ce tu galopezi prin deşert cu Rudolf Valentino al tău,

gândeşte-te puţin şi la fata asta care munceşte din greu.

Da, am renunţat la serviciu şi îmi dedic timpul cărţii.

Cred că o parte din carte e bună

şi o parte e de rahat.

Dar voi respecta termenul limită al editorilor.

Şi nu am uitat cealaltă întâlnire pe care am stabilit-o.

Până atunci, cartea ar trebui să fie publicată şi de mare succes.

Sper."

"Dragă Judy, copilul e minunat,

Charles e minunat. Viaţa e minunată."

Am încercat să spun că Alesandre va avea o soră.

Dar Charles a înţeles că vreau să rămân din nou însărcinată.

Nu contează, la momentul potrivit voi clarifica lucrurile.

Dar înainte de asta, trebuie să punem afacerea pe picioare.

Charles a muncit din greu pentru asta şi eu încerc să-l ajut."

"După ce am trăit ca o regină,

va fi cu adevărat dificil să redevin un om obişnuit.

Dar desigur, există speranţa că nu va trebui să fac asta.

Şi la Palat, nu ne va fi permis să trăim împreună, în sensul biblic.

De-abia aştept să petrec toată noaptea cu el.

Nu l-am întâlnit încă pe posibilul viitor socru.

Nu că m-ar evita, doar că e foarte bolnav.

Dar e un bal naţional în seara asta,

o ocazie specială, şi el va trebui să fie acolo.

Din întâmplare, sunt 68 de camere aici.

Ar trebui să fie destule pentru o tânără lady, ca să-l urmeze.

Iertaţi-mă, Înălţimea Voastră.

Majestatea Sa vrea ca dra Trelawney să i se alăture.

- Îmi tremură genunchii. - Nu fii prostuţă, e doar tatăl meu.

Fiul meu nu a exagerat în privinţa frumuseţii dumitale, dră Trelawney.

Mulţumesc, Majestatea Voastră.

Sper că şederea dvs la Palat a fost confortabilă.

Da, foarte.

Şi că nu aţi interpretat greşit gesturile de ospitalitate.

Nu sunt sigură că înţeleg ce vreţi să spuneţi, Majestatea Voastră.

Sunt sigur că ştiţi.

Regilor nu le este permis să moară în linişte, dră Trelawney.

Ţara mea are vecini ostili care aşteaptă doar un moment de slăbiciune.

Şi sunt şi duşmani din ţară care aşteaptă acelaşi lucru.

Descendenţa fiului meu la tron

trebuie făcută cu un minimum de tulburări.

De ce îmi spuneţi asta?

Ei fac un cuplu încântător.

Cine e ea?

Prinţesa Sara.

Prinţesa uneia din naţiunile vecine ostile.

Căsătoria fiului meu cu ea ne va consolida influenţa.

Fiul dv nu are niciun cuvânt de spus în privinţa asta?

Din păcate pentru tine, nu.

Noi am avut un rege care a renunţat la tron pentru femeia pe care o iubea.

Ştiu.

Asta subliniază diferenţa dintre voi şi noi.

Fratele meu are din nou probleme. Probleme serioase.

- Trebuie să-l scoatem din Ungaria. - Ce spune?

Că situaţia se înrăutăţeşte. A fost interogat.

Crede că e pus sub urmărire.

Şi ce putem să facem noi?

Felix!

Oh! Hai să vedem acum.

Foarte frumos.

Foarte frumos. Ce vrei să spui cu asta? E extraordinar.

Uite!

Îmi place aceea chiar mai mult.

Elizabeth,

îţi aminteşti că ţi-am vorbit despre fratele meu,

unchiul Carl, din Budapesta?

Îl vom vedea, şi îl vom aduce aici, să trăiască cu noi.

- Cum te simţi? - Undeva între mare şi glorios.

E nevoie să sărbătorim asta cu un prânz.

Fac cinste. Eu aleg locul.

Dar alege un loc vechi, liniştit şi paşnic.

Şi ce altceva?

Haide.

Ţi-am spus vreodată că găteşti grozav?

- Nu. - Acum vei înţelege de ce.

- Vrei budincă? - Ai vreo budincă?

- Uită-te în frigider. - Sărim budinca.

Cum e?

Aproape la fel de bun ca umărul tău stâng.

Ţi-a spus vreodată cineva că eşti un amant grozav?

Sute de mii.

Atunci e opinia mea împotriva opiniei lor.

Acum, cu inima grea, voi părăsi mizeria asta.

Atunci nu o face. Cui îi pasă de aparenţe?

Nu e vorba de asta.

Voi avea nevoie de un apartament cu două dormitoare în East 60.

Pentru ce? Dacă ne iubim nu avem nevoie de două dormitoare.

Voi avea un musafir permanent în casă.

- Cineva pe care îl cunosc? - Nu.

- Un bărbat? - Nu.

- Vrei să-mi spui? - Nu acum.

Nu uita de marele vis.

De ani de zile aud doar: revista, revista.

Acum eşti în atenţia publicului şi dai înapoi din cauza oaspetelui misterios.

Nu le pot avea pe amândouă?

Sigur, dar pe rând. Aminteşte-ţi care îţi sunt priorităţile.

Bine!

Pe rând.

M-am decis ce nume să pun revistei.

Suspansul mă omoară.

- Lace! - Lace?

Lace, Lace.

- Lace... - Ce nu-ţi place?

Totul, cu excepţia faptului că e... foarte şic.

Toţi soldaţii au curaj.

Uite! Uite!

Stt!...

Documentele!

Poftiţi.

Ridicaţi!

Grăbeşte-te!

Ne apropiem.

Bine.

Se întâmplă ceva. Ei sunt de la Poliţia Specială.

- Întoarce! - Imposibil, ne vor vedea.

Controlează toate maşinile.

Virează! Repede!

Ne vom juca de-a "V-aţi ascunselea".

- De-a "V-aţi ascunselea". - Da. De-a "V-aţi ascunselea".

Nu scoate niciun sunet.

De-a "V-aţi ascunselea". Stt...

Pe aici.

- De-a "V-aţi ascunselea". - Vino.

Haide, haide, haide.

Stt...

Nu trebuia să aducem copilul.

Haide! Haide, Felix!

Vino!

Hai să mergem, Lili.

Haide!

- Stai! Nu mişca! - Fugiţi!

Staţi sau tragem!

Felix!

- Nu te opri! - Felix! Felix!

Ţine-te de mine!

Salvează copilul!

Opriţi-vă! Nu vă mişcaţi!

Fugi!

Haide, draga mea. Nu te teme! Vino!

Angelina, te rog să nu fii rănită.

Mama ta va veni după tine.

Angelina, te rog.

Suma obişnuită.

Ar fi mai bine să îi depuneţi cu dobândă.

După cum vedeţi, ultmul cec a fost returnat.

Dar nu înţeleg.

Poate că au plecat în vacanţă.

Sau s-au mutat. Doriţi să fac cercetări?

Cu siguranţă.

E foarte ciudat.

Ce este? Ce s-a întâmplat?

Ahmud, s-a întâmplat ceva cu regele?

- A murit. - Unde e prinţul Abdullah?

Regele Abdullah îşi plânge tatăl.

Unde e el? Trebuie să-l văd.

Toată ţara plânge pierderea unui mare om.

Dră Trelawney!

Te rog să mă laşi să intru.

- Asta nu e posibil. - Te rog.

- Abdullah! - Linişte.

Te rog, trebuie să fiu cu el.

Nu numai că Majestatea Sa e copleşit de pierderea suferinţă...

Abdullah!

Majestatea Sa vă e foarte recunoscător pentru compasiunea dv.

Abdullah!

Abdullah, te rog.

A cerut să fiţi excortată în cea mai mare siguranţă şi comfort

la plecarea din ţara noastră.

De asemenea doreşte să îşi exprime afecţiunea adâncă faţă de dv

şi vă doreşte fericire eternă.

Am încercat totul.

Nu vrea să vadă niciun doctor, pe niciun prieten.

De aceea m-am gândit la tine. Aţi fost întotdeauna atât de apropiate.

Unde e ea?

Şi-ar fi putut recapăta camera ei,

dar a insistat să stea în căsuţa din grădină.

Încercam să facem totul frumos şi comfortabil.

- Doar spuneţi-mi unde este. - Lângă poarta principală.

Cineva din echipa mea te va conduce.

Nu. Voi găsi singură.

Maxine.

Bea.

De când a venit din Orientul Mijlociu, bea.

Bea mult.

Mama a trimis după tine, nu-i aşa?

Da.

Ar trebui să-şi vadă de treburile ei.

Asta e treaba ei. Şi a mea.

Ca şi la şcoală, cineva trebuie să facă curat după tine.

Nu te aştepta ca Elizabeth să trăiască în mizeria asta.

Elizabeth?

Aveam de gând să trimit după ea luna viitoare.

Dar cred că ar fi mai fericită aici.

Ce e asta? Psihoterapie pentru biata Pegan?

Da.

Mulţumesc, dar nu am nevoie.

Bine, el s-a însurat cu o altă femeie, deci ce ai de gând să faci?

Să jeleşti şi să îţi plângi de milă tot restul vieţii?

În plus, am făcut un pact în legătură cu Elizabeth, îţi aminteşti?

- Nu pot avea grijă de un copil. - Poţi şi o vei face.

Imediat ce te întorci de la New York.

Nu mă voi duce la New York.

I-am spus lui Judy că nu mă voi duce la inaugurare.

Deci ai minţit!

La bine şi la rău.

- Ai spus că n-ai să vii. - Am minţit.

Arăţi minunat.

Cum ţi-a trecut prin cap numele?

Cred că e perfect.

- Şi eu. - Şi eu.

Pegan Trelawney. Maxine de Chazalle.

Cristopher Swann. Unul dintre ai tăi, Pegan.

Am meu, ce?

Spune ceva cu accent britanic.

- Ce mai faci? - Vezi?

Unde e Charles?

Încă n-am ocazia să-i spun bun venit lui Charles.

E pe acolo, pe undeva.

- Nu am nimic de băut. - Scotch cu gheaţă?

Maxine spune că dacă bei din acelaşi pahar,

îţi împărtăşeşti visele.

Le-am împărtăşit pe ale mele.

Mulţumesc.

Poftim? Nu te aud.

Cine?

Desigur, aşteptaţi un moment.

Judy! Un telefon pentru tine de la Paris.

Ştiu cine e la telefon. Nu a avut starea de spirit să călătorească.

- Sunteţi Maxine? - Tom Schawarz.

Telefonul e şi pentru tine. Şi Pegan? Care e Pegan?

- Mă duc să vorbesc de dincolo. - Bine.

Mătuşă?

Maxine? Mă auzi?

Da, te aud.

Draga mea, sunt şi Judy şi Pegan acolo cu tine?

Suntem toate aici, mătuşă Hortense. Şi ne-ar fi plăcut ca şi tu...

Ascultaţi, dragele mele. Trebuie să fiţi foarte tari.

Trebuie să vă daţi forţă reciproc.

A avut loc cel mai teribil accident.

A fost un accident.

Nu!...

Noi am ucis-o. Toate trei.

Simt nevoia să beau.

Mai vrea cineva?

Vreau să plâng, dar... nu pot.

Mi-aş dori şi eu să plâng.

De ce nu?

S-ar potrivi cu restul acţiunilor noastre din ultimii 6 ani.

Imediat ce sunt pe picioarele mele,

imediat ce am succes în marea, importanta carieră.

Bine.

Hai să fim cinstite.

O fetiţă de 6 ani a fost ucisă.

Niciuna dintre noi nu a cunoscut-o.

Niciuna dintre noi nu a vrut cu adevărat să o cunoască.

- Nu, asta nu-i adevărat. - Ba e al dracului de adevărat.

Taci!

Cred că dacă vom mai spune ceva, vom regreta asta.

Nu cred că mai e ceva de spus.

Ştiu un loc...

- Christopher, mă conduci la hotel? - Cu siguranţă.

- Chiar acum. - S-a întâmplat ceva rău?

Ce-i acela? Unul dintre desenele tale din copilărie?

Taxi!

Maxine!

- Vreţi să vă luăm cu noi? - Mulţumesc.

Nu, prefer să merg pe jos.

Nu contează, suntem masochişti.

- A fost un copil. - Dar ea a murit.

A fost ucisă într-un accident de maşină.

Nu a fost ucisă. A fost aruncată într-o tabără de detenţie.

Avea 6 ani şi i-au trebuit aproape 10 ani ca să evadeze.

10 ani.

Ştiţi câte podele şi toalete a frecat?

Câte mâini murdare au pipăit-o?

A fost o confirmare oficială a accidentului.

Au minţit! Exact aşa cum minţiţi voi acum.

- Nimeni nu minte acum. - Încercăm să lămurim situaţia asta.

Sigur. Vă îngrijorează doar adevărul.

Uitaţi-vă la voi! Vă e teamă. De ce vă e teamă?

Ştiţi ce aşteptam? Ce speram?

Proasta de mine!

Am sperat că una dintre voi se va ridica şi va întine mâinile spre mine.

Şi mă va strigă: "Elizabeth!"

"Cum aş putea să mă revanşez faţă de tine, Elizabeth?"

Da, proasta de mine.

- De ce ar trebui să te credem? - Exact.

Nu prea te-ai comportat ca o fiică de mult pierdută.

Dacă ai avut motive să crezi ca una dintre noi e mama ta,

de ce nu ai venit la noi?

În loc să ne aduni împreună aşa?

- Te-ai răzbunat. - Pe noi toate.

Pentru că toate sunteţi de condamnat.

Voi şi pactul vostru secret, şi onoarea voastră de liceene.

Am vrut să vă fac pe fiecare din voi să suferiţi.

Ei bine, ai reuşit.

Eşti fericită acum?

Ce altceva mai vrei?

Încă nu a întins nimeni braţele?

Încă vă e teamă.

Contesa de succes e îngrijorată pentru poziţia ei în societate.

Şi faimoasa scriitoare şi editoare e îngrijorată pentru reputaţia ei.

Nu.

Ea a înţeles că ai face orice pentru publicitate

şi se întreabă ce motiv egoist mai ai de data asta.

Şi eleganta lady Swann cu cauzele ei caritabile...

Se ascunde într-o sticlă.

De ce vă ascundeţi toate?

Pentru că era un copil nelegitim?

Nu. Este "cine e copilul".

Cine o revendica pe Lili, aşa-i?

Prostituată cu orice bărbat, dezbrăcată în faţa lumii întregi.

Cine îşi doreşte ca fiică pe "Regina Porno"?

Eşti ridicolă.

Nu ne poţi spune una ca asta şi să te aştepţi să acceptăm asta.

Nu, după o comportare atât de vicioasă.

Încă unite.

Sunt impresionată.

Şi-ar fi atât de uşor pentru două dintre voi

să-şi salveze scumpa piele.

Tot ce trebuie să faceţi e să arătaţi cu degetul.

Nu?

Ce caractere minunate a creat această şcoală costisitoare.

Dar mă întreb,

aţi mai nega dacă aş fi respectabilă, ceea ce numiţi voi respectabilă?

Ceea ce eşti nu are nicio legătură cu respectabilitatea.

Nu prea are legătură? Să presupunem că Lili era pianistă.

Sau o femeie de societate...

Sau chiar o bună nevastă din suburbie...

Atunci ce?

Atunci ar fi lacrimi şi scuze şi cereri de iertare.

Dar nicio singură lacrimă.

Nu, Pegan suferă pentru bolnavi.

Şi Judy care plânge soldaţii morţi. Maxine plânge pentru fiul ei.

Dar nicio lacrimă pentru Lili.

Şi ştiţi ceva?

Nu-mi pasă. Nu-mi pasă deloc.

Acum vă cunosc pe fiecare dintre voi.

Ştiu cine sunteţi şi ce fel de femei sunteţi.

Şi niciuna dintre voi nu e destul de bună pentru a fi mama mea.

Afară!

Şi nu vă temeţi. Toate veţi primi lucrurile pentru care aţi venit.

Tipăreşte interviurile cu mine Judy, voi recunoaşte fiecare cuvânt.

Pegan, fondul tău de luptă împotriva cancerului

va primi banii din premiera filmului meu.

Şi nu te teme. Nu voi mă avea nimic de-a face cu micuţul tău băieţel.

Afară!

M-am născut la Chateux Deux, Elveţia.

M-am născut pe 17 noiembrie 1960.

Numele doctorului era Geneste.

Am fost crescută de Angelina şi Felix Dasse

până în ziua în care au fost ucişi.

Ei mi-au spus mereu că adevărata mea mamă va veni după mine într-o zi.

Ea n-a venit niciodată.

Presupun că e posibil.

Orice e posibil.

De ce niciuna dintre voi nu a spus asta?

- Mai doriţi ceva? - Nu, mulţumesc.

- Am putea asculta un alt cântec, vă rugăm? - Ceva vesel.

- Noi sărbătorim. - Felicitări.

"La bine şi la rău."

"La boală şi la sănătate".

Pentru... orice am sărbători acum.

Ea nu a fost ucisă, a supravieţuit, e vie.

Sigur, din cauza asta arătăm toate atât de fericite.

Ce e atât de amuzant?

Mă gândeam la figura lui Charles

dacă i-aş fi spus "Prostituata lumii întregi".

Dar membri regali ai comitatului nostru pentru cancer?

Vă puteţi imagina ce i-aş face cronicarului de la rubrica de bârfă?

Vrea cineva să-mi spună de ce râdem?

Bănuiesc că ne este prea ruşine să plângem.

Ei bine, uite!

O voi spune eu.

- Ştim toate că ea spunea adevărul. - În toate privinţele.

Chiar şi atunci când a spus că nu suntem destul de bune pentru ea.

Ne-a pus la zid.

Ce te aşteptai să facă? A moştenit asta de la mama ei.

Ea e mai bună decât mama ei.

E mai bună decât toate mamele ei.

Fără îndoială.

Cel puţin ne-a făcut să fim din nou împreună.

Mi-aţi lipsit. Mi-aţi lipsit cu adevărat.

Lasă-ne pe noi. Ce vom face în privinţa ei?

- Amintiţi-vă cum obişnuiam să... - Să votăm?

Nu.

Nu şi de data asta.

Cred că...

...s-a sfârşit cu grupul de mame.

Cred că de data asta...

...adevărata mamă a Elizabethei este pe cont propriu.

Da.

Aici managerul hotelului, dră. Vă cer scuze că vă deranjez.

Am cerut să nu fiu deranjată.

Ştiu.

Mă tem că asistentul meu a făcut o greşeală teribilă.

- Se pare că o femeie... - Spune-i să plece.

Asistentul meu i-a spus asta, dar ea a spus că e mama dv.

A vrut să vină neînsoţită de mine. Este în regulă aşa, dră?

Domnişoară?

Domnişoară?

Da.

Doriţi să fac ceva? Vreţi să o opresc?

- Nu, nu faceţi nimic. - Mulţumesc, dră.

Intră!