Original subtitles

Regatul Ungariei, anul 1526.

Peste câteva ore, Imperiul Otoman

va distruge armata lui Ludovic al II-lea al Ungariei şi al Boemiei.

Fugind de pe câmpul de luptă, regele avea să se înece într-o mlaştină,

iar regatul Ungariei avea să-şi piardă independenţa în următorii 100 de ani.

E mut?

Şi-a pierdut vocea când era copil.

Eu, Imre, mă ocup de treburile bisericii.

Atunci, să trecem la afaceri.

Am un obiect care va transforma biserica ta

în cea mai populară destinaţie din regatul Ungariei.

Ascultă, neguţătorule,

treci peste introducere.

Mie şi lui Istvan nu ne plac preludiile.

În secolul IX,

europenii au început să caute artefacte

legate de viaţa timpurie a lui Iisus Hristos.

Aceste artefacte dovedesc că Dumnezeu există.

Sau, cel puţin, că a existat. Cele mai valoroase artefacte sunt cele care...

Ce ai?

Ceva

care îi va aduce aici nu numai pe pelerinii locali,

dar şi pe pelerinii din regatul Poloniei

şi, poate, pe cei din Marele Ducat al Lituaniei.

Unghii?

Nu.

Coroana de spini?

Nu. Nu are legătură cu patimile lui.

- Prepuţ? - Nu.

Dintele de lapte al Mântuitorului.

Arată-ni-l!

Nu pot.

Dacă deschid cutia, dintele va intra în contact cu oxigenul

şi se va transforma în praf.

Iar praful nu se vinde.

- Ce a spus? - Spune că e fals.

Spune-i că se înşală.

De ce să avem încredere în tine?

Obiectul ăsta face miracole.

O să vezi cu ochii tăi.

Te las să-l atingi. Ne întâlnim peste o săptămână.

Dacă se întâmplă un miracol în viaţa ta,

o să-l cumperi.

Să folosesc arătătorul sau degetul mijlociu?

Cum doreşti.

Ce spune?

Că degetul mijlociu e mai potrivit.

E mai lung şi nu trebuie să te întinzi aşa de mult.

Cât timp trebuie să-l ating?

E suficient.

Cum e?

Simţi ceva?

Încă nu.

Ne întâlnim aici peste o săptămână.

Va exista o singură întrebare.

"S-a întâmplat un miracol în viaţa ta?"

GÂNDURILE MELE TAC

Traducerea şi adaptarea: Retail

Subrip: SPteam

VADIM ROTT

Bazat pe o poveste reală

Vadim Aleksandrovici...

Implantul dentar...

Scuză-mă. Spune-mi Vadim.

Vadim,

în cazul tău, implantul dentar

o să coste mai mult decât în mod normal.

Cât de mult?

750 de dolari.

Pentru toţi dinţii?

Doar pentru unul. Asigurarea nu acoperă procedura.

De ce e aşa de scump?

Din cauza structurii maxilarului

şi a complexităţii leziunilor tale.

Te simţi rău?

Simt o umflătură în gât,

pe lângă mărul lui Adam.

Uneori, o simt ca pe un măr adevărat.

Un măr cât de mare? Ca un McIntosh?

Ca un Granny Smith.

Dacă încerc să înghit...

Ca un măr Pink Lady.

Îţi pierzi vreodată vocea?

Doar în timpul sexului.

- În mod regulat? - O dată pe lună.

- Mă refer la voce. - Şi eu.

Să vin lângă tine?

Toate simptomele pe care le ai

sunt semnale de alarmă ale unei conştiinţe încărcate,

care cere ajutor.

Înţelegi ce vreau să spun?

E vorba de vindecare cu puterea gândului?

Da. Orice se poate vindeca aşa, cu excepţia cariilor.

Iată ce le arăt clienţilor

care nu sunt încă siguri...

Deasupra e un dinte sănătos, dedesubt e unul bolnav.

Iată ce se întâmplă dacă nu e tratat...

Vezi? Rezistă, se agaţă, încearcă să urce.

Dar, până la urmă, cade.

Noi, dentiştii, numim asta "situaţie inevitabilă".

Eşti pregătit?

Râsul unui bătrân care tuşeşte,

dubla a patra.

- Hai! - Nu pot...

- De ce nu? - Nu am de ce să râd.

Nu ai de ce să râzi?

O să încerc să te fac să râzi.

Evreul strigă: "Ce să fac, Doamne?"

Dumnezeu spune: "Ai încredere în Mine şi dă drumul crengii."

Evreul să gândeşte o clipă şi strigă:

"Mai e cineva pe-aici?"

Hai!

- Râzi! - Nu pot.

Poţi să tuşeşti?

Tuşeşte!

Pot să tuşesc,

dar nu pot să râd.

- Ce a fost asta? - Râs homeric.

- Bine. - Şi sardonic?

Următorul.

Grozav! Unde e bătrânul?

Am înregistrat doar...

- Tusea. - Nu îţi face griji. E în ordine.

Mulţumesc pentru munca depusă! O să-ţi trimit banii pe WebMoney.

Mulţumesc.

Te deranjează dacă vorbim în ucraineană?

- Nu. - Mi-ar plăcea să exersez puţin.

Nu îţi promit că o să te uimesc, dar ar însemna mult pentru mine.

Bine, Peter Olekseevici.

- Petro. - Îmi cer scuze.

Petro Olekseevici, mai ai ceva de lucru pentru mine?

Nu mai lucrez pe platoul de filmare, dar trebuie să plătesc ratele.

- Ratele? Te muţi? - Măcar de-ar fi aşa...

Trebuie să-mi fac dantura.

- Ce s-a întâmplat cu dantura veche? - Leziuni la locul de muncă.

Ar fi ceva, dar nu ştiu dacă e pentru tine.

Ai progresat prea mult ca să mai faci asemenea lucruri.

- De unde vine lucrarea? - Din Canada. De unde altundeva?

De la studioul prietenului meu. Jamie Tcaciuk.

Jamie Tcaciuk? Serios?

O să te informez. Cafea?

Jamie spune că are nevoie de sunete ale animalelor din Ucraina,

sălbatice şi domestice.

Pentru ce?

Pentru un joc video. Noi creăm jocuri video.

Primeşti 25 de dolari canadieni pentru fiecare înregistrare.

Cât înseamnă?

În jur de 20 de dolari adevăraţi.

Are nevoie de sunete ale diferitelor animale,

porci, cai, câini, oi...

- Cu cât mai multe, cu atât mai bine. - Dar papagali?

Dacă papagalul vorbeşte în ucraineană, da.

E vorba de Jamie Tcaciuk! E unul dintre noi!

Cele mai importate pentru el

sunt animalele care vorbesc limbajul străvechi al ţării.

Porci, cai, oi... Ce fel de joc e ăsta?

Arca lui Noe.

- Arca lui Noe? - Da. Fii atent!

Ne-a trimis o versiune demonstrativă.

Foarte modern. Muzica e profundă.

E trap sau cloud?

E numit "trap creştin",

poveşti din Biblie spuse pe muzică modernă.

Ascultă...

E un retrowave obişnuit.

Ia-l! Ne-au trimis o coloană sonoră de referinţă.

I-am spus lui Jamie că familia ta e din Transcarpatia.

- E adevărat? - Da.

Bună ziua!

A înnebunit când a auzit că în aceşti munţi

trăieşte Anas trepidus.

- Cine? - Raţa-agitată.

Se pare că e o pasăre foarte rară.

Specia raţa-agitată.

Denumirea latinească, Anas trepidus.

E numită adesea după locul ei de baştină.

Raţa-de-Rahău.

Denumirea latinească, Anas rahivus.

Conform statutului oficial, e pe cale de dispariţie.

Îţi dă 1 000 de dolari în plus dacă înregistrezi cântecul acestei raţe.

- Dolari canadieni? - Nu. Dolari americani.

Dar mia de dolari nu înseamnă nimic. Dacă reuşeşti,

Jamie îţi oferă un loc de muncă la biroul lui din Canada,

ca să creezi coloana sonoră pentru joc. Se va ocupa de viză şi de formalităţi.

O să ai o slujbă cu normă întreagă.

Nu vei compune muzică de film.

Dar aici sunt banii.

În jocurile video.

Glumeşti? E noul meu vis!

- Pot să te îmbrăţişez? - Mai târziu.

Soarta raţei-de-Rahău a fost unul dintre subiectele discutate

la al XIII-lea Congres Internaţional de Ornitologie,

care a avut loc în august 1966, la Palatul Culturii din Kiev.

Conform ultimelor rapoarte,

în ultimele 300 de ani,

populaţia raţei-de-Rahău

a scăzut dramatic.

Motivul e semnul distinctiv al acestei păsări, pana violet.

Aceste pene sunt apreciate

de creatori de modă din Muncaci şi din toată Europa de Est.

Din cauză că e ameninţată tot timpul cu moartea,

raţa-de-Rahău a căpătat numele raţa-agitată.

În prezent, singurul habitat al acestei păsări

e un mic lac de munte,

din apropiere de satul Tihi Şelest, din regiunea Rahău, Transcarpatia.

E interesant de observat

că lacul e amplasat între România şi Ucraina,

aşa că pasărea trece graniţa de până la 100 de ori pe zi,

în funcţie de cât de agitată este.

La începutul secolului XX,

lacul a fost vizitat de o delegaţie de ornitologi din Dresda,

condusă de Otto Konig.

Delegaţia n-a fost interesată de aspectul raţei sau de penele ei,

a studiat cântecul acesteia.

Se ştie că majoritatea raţelor scot aceleaşi sunete.

Măcăie.

Dar raţa-de-Rahău e deosebită.

O dată pe an, cântă.

Când îşi cheamă suratele,

raţa-de-Rahău cântă atât de frumos,

încât îi impresionează pe toţi cei care o ascultă.

I-a impresionat şi pe cercetătorii germani.

Cântecul raţei-de-Rahău, împreună cu pictura Petrikivka

şi cu cântecul cazacilor din regiunea Niprului,

face parte din Patrimoniul UNESCO.

Mai jos, puteţi vedea notaţia muzicală.

Notaţia muzicală a cântecului raţei-de-Rahău

Ceai, cafea?

- Tiramisu? - Nu, mulţumesc.

Vezi, Vasia? Nu au vrut să te lase se alergi,

iar acum o să audă cum plângi.

Taci, dragul meu!

Taci odată!

Nu îţi mai târâi picioarele...

Mişcă-te mai repede!

Frumosul oraş Ujhorod îţi urează bun venit în inima Transcarpatiei!

- Unde mergi? - În districtul Şahta.

Ia loc şi pregăteşte-te pentru o călătorie de neuitat

prin oraşul cireşilor înfloriţi.

Cum e vremea la Kiev?

Ca aici. Poate, puţin mai caldă.

- Sunt proteste? - Nu.

E grozav la Kiev.

- Te deranjează dacă fumez? - Da.

Ai spus că ai renunţat la taximetrie.

Am renunţat.

- Apoi, m-am întristat. - Unde e bunicul?

- El trebuia să mă ia, nu tu. - Volodia nu mai poate face asta.

- De ce? - Medicii i-au interzis să conducă.

Pot să te duc eu cu maşina. Mi-am luat câteva zile libere.

Nu te bucuri?

- Mă bucur foarte mult. - Serios?

Îţi vin pantofii?

Tu ce crezi?

- Mamă, ce mărime sunt? - 48.

Sunt mici.

- Sunt mici sau nu îţi place marca? - Nu îmi place nici marca.

Ştii cum se spune. "Nu contează ce pantofi porţi,"

"dacă îi porţi la Paris."

Cred că nu contează în ce oraş eşti,

dacă porţi pantofi The North Face.

Ţi-am spus să nu-ţi cumperi haine la mâna a doua.

- Când îmbraci hainele altcuiva... - Nu îmi cumpăr haine la mâna a doua.

- Miros! - La Kiev, se numeşte "outlet"!

- Sau Eurostock. - Eurostock! Ţine volanul...

Fumezi?

Nu.

Îmi cer scuze. Bun venit, fiule!

E ritualul nostru, ca fătul să simtă energia tatălui său.

- Te iubesc! - Şi eu te iubesc.

Şi pe tine te iubesc.

- Te iubesc şi pe tine, mătuşă Galia. - Şi noi te iubim. Nu-i aşa, Vadik?

Desigur. Amin!

Amin!

Ce mai aşteptaţi? Mâncaţi!

Încercaţi parmezan şi roşii cu pesto.

Apropo, Bernardo vă salută pe toţi din Italia.

- Salută-l din partea noastră! - Aşa o să fac.

- Poţi să mănânci cu mâna. - Bernardo a trimis şi salam?

Poate că a trimis, dar nu avem voie. Astăzi postim.

Şi parmezanul e permis?

Fiecare alege dacă mănâncă parmezan sau nu.

Vadik, dacă nu vrei parmezan, mănâncă ciuperci. Sunt bune.

Chiar aşa? Le-ai încercat?

Nu încerc niciodată nimic.

Îi dau lui Volodia de dimineaţă. Dacă se simte bine, mănânc şi eu.

- De ce sunt verzi? - Am pus ulei de măsline.

Ulei de măsline...

Volodia, nu te enerva. Azi nu ai voie să te enervezi.

Azi nu avem voie să vorbim urât.

Ce lege spune că nu e voie?

Calendarul bisericesc. Nu-i aşa, Pavlik? Astăzi...

Astăzi, Arhanghelul Gavriil i-a spus Mariei

că Îl va naşte pe Iisus.

Aşa e, mătuşă. Vadim...

Există o sărbătoare numită Buna Vestire.

În timpul Bunei Vestiri, e interzis să sapi după cartofi,

să tai iarba din curte,

să ştergi praful

şi să foloseşti cuvinte urâte.

Volodia, e valabil şi pentru tine.

- Nu ai voie să înjuri. - E voie să te tunzi?

- E voie? - De preferat, nu.

Te-ai tuns, mătuşă Galia?

Nu. Voiam să mă tund azi.

Dumnezeu te-a salvat!

Dumnezeu te-a salvat. Ai auzit?

Pot să spun? I s-a oferit o slujbă în Canada.

Cui? Lui?

Da. A fost singurul ales de la Kiev.

Da. O să plec în curând.

În Canada?

Poţi să iei camera mea, dacă vrei.

Îţi imaginezi? Singurul din Kiev.

Uimitor!

Pentru cât timp?

Nu mă gândesc să mă întorc.

E grozav.

Singurul din Kiev. Vă imaginaţi?

Are o meserie foarte complicată.

Ce face?

Ascultă sunete,

apoi, le înregistrează.

- Ascultă, apoi, înregistrează... - Şi eşti plătit pentru asta?

Da.

Cum se numeşte meseria ta?

"Lacul Cendeş. Districtul Rahău."

"Lacul Cendeş."

"Salvaţi fotografia ca..."

Mamă, trezeşte-te!

Nu dorm.

Vezi? Priveşte!

Priveşte!

Sunt puţin speriat!

Ţi-am adus asta de la Vatican.

Ca să te apere.

Ce e?

"Tatăl nostru" în latină.

De la "Tatăl nostru" la "ne izbăveşte de cel rău".

Victoria Beckham are un inel la fel. Am citit într-o revistă.

Dacă Victoria Beckham are un inel la fel...

Victoria Beckham e o femeie de afaceri de succes, o soţie şi o mamă model.

Model?

Şi-a numit fiul după cartierul în care a fost conceput.

Brooklyn? Sună bine.

Nu sunt şi în Kiev cartiere cu nume frumoase?

În ce cartier locuieşti?

Sireţ.

- Dar am locuit în DVRZ. - Vadik...

Vii la piscină cu mine?

Mamă,

găseşte-ţi un soţ şi du-te cu el la piscină.

Nu am probleme cu bărbaţii. Nu te teme.

E un cadou de la Bernardo. Aşa că nu vorbi prostii.

Uită-l pe Bernardo. Are 30 de ani.

Ai nevoie de o soluţie viabilă.

Eu şi Bernardo ne simţim foarte bine.

Trăim ca într-o poveste. Ne plimbăm ore întregi,

mergem la cafenele, privim apusurile de soare...

Poţi să priveşti câte apusuri vrei.

Trebuie să ştii alături de cine o să îmbătrâneşti.

Să nu mai vorbim despre bărbaţi.

Vreau să petrec un timp cu tine. Eşti cel mai important bărbat pentru mine.

Mamă,

încearcă să mă înţelegi.

Nu pot veni cu tine la piscină.

Am primit o sarcină şi nu pot să dau greş.

Dacă reuşesc să înregistrez pasărea aia,

primesc şansa pe care am aşteptat-o toată viaţa.

Chiar aşa de mult vrei să mergi în Canada?

Da. E noul meu vis.

Ce ne facem aici fără tine?

Bunicul n-o să suporte.

Oricum staţi fără mine.

Kievul şi Canada sunt lucruri diferite.

Dacă stai la Kiev, ne poţi vizita.

Din Canada nu se mai întoarce nimeni.

Aşadar, mergem?

Mamă, mi-am uitat slipul.

Dacă l-ai uitat, fă baie în chiloţi.

Mai bine rămân în maşină şi ascult muzică.

Du-te tu.

Îţi cumpăr un slip de la piscină. O să ne distrăm azi.

Nu merită să cumperi un slip de aici.

E de trei ori mai scump.

Eşti la fel de zgârcit ca tatăl tău.

Nu sunt zgârcit.

Dar îmi place să fac economii.

Şi el spunea la fel.

Îţi dai seama cât de greu îmi este să câştig bani,

câţi bătrâni şi câtă muzică de rahat trebuie să ascult?

Stai puţin...

Vino aici! O să te pocnesc, pentru că ai spus "de rahat".

Îmi cer scuze.

O să fie şi fete?

O să fie multe fete.

Să zicem că vi s-a stricat aparatul cu care chemaţi raţele.

Ca să nu vă solicitaţi corzile vocale,

vânătorii cu experienţă folosesc o anumită tehnică.

Prin frecare mecanică...

Obţinem un măcăit clar.

Ştii cum afli cum te văd alte persoane?

Nu ştiu.

Cere-i cuiva să te deseneze.

Aşa mă vezi tu pe mine?

Priveşte cum te văd eu

şi compară cu modul în care mă vezi tu pe mine.

Ce faci?

- E Bernardo? - Dă-mi-l!

- Seamănă cu cineva. - Dă-mi-l!

E chipeş. Nu-i aşa?

- Nu vezi... - Galia...

Trezeşte-mă mâine-dimineaţă.

La ce oră?

- La 5:00. - De ce aşa de devreme?

Trebuie să merg la un interviu.

Bună dimineaţa!

Ai venit fără mama ta?

S-a dus să cumpere benzină. Mă ia mai târziu.

Care e numele papagalului?

Tolik.

- Tolik... - Poartă numele fostului meu soţ.

- E vorbăreţ? - Soţul?

Era vorbăreţ.

Iartă-mă, Vera Ivanina...

Nu am ştiut

că...

De ce nu mi-ai spus că...

Nu pare să-i pese. E obosit.

Păcat. Îl putem provoca în vreun fel?

- Păcat... - Poftim?

Nimic.

Pot să-ţi vorbesc o clipă?

Unde?

Pe hol.

Despre ce?

Vadim, să nu râzi. Tolik e foarte gelos.

Vechiul meu prieten m-a vizitat zilele trecute.

L-am rugat să cureţe filtrul maşinii de spălat.

Apoi, am început să ne uităm la un film împreună.

Ce film?

"Dragostea nu e un cartof".

Imaginează-ţi că ne uitam la film

şi Viktor Ivanovici a adormit cu capul pe umărul meu.

Tolik a început imediat să facă scandal. Era îngrijorat.

Poate îl provocăm în felul ăsta.

Să adorm cu capul pe umărul tău?

Nu spune nimic.

Văd.

Ai părul lung.

Poate crede că eşti femeie, de-asta nu e gelos.

Stai puţin...

- Ce e? - Şapca fostului meu soţ.

Pune-o, să nu ţi se vadă părul.

Nu se uită la noi.

Vadik...

- Vino cu mine! - Unde?

Am uitat să-ţi spun.

Când Viktor Ivanovici a adormit, mi-a pus mâna pe sâni.

Poate că asta l-a făcut pe Tolia să reacţioneze.

Uneori, cred să sufletul soţului meu s-a întrupat în el.

În cine?

În Viktor Ivanovici, instalatorul?

În Tolia! Papagalul.

Vorbeşti serios?

Ar trebui să flirtez cu tine?

Dacă poţi...

- Cu mâna... - Bine. Dă-mi-o!

Linişte...

Îmi cer scuze. Pot să...

Te rog!

- Scuză-mă. - Continuă.

Să facem asta...

Aşa...

"Doamne, ajută-mă să supravieţuiesc acestei iubiri periculoase"

Miroase urât...

Totuşi, nu înţeleg...

Cum diferă sunetele vacilor din Ucraina de ale celor din Canada?

De ce nu înregistrează sunete în Canada?

Jamie face un joc. El e creatorul.

Spune că îi plac sunetele animalelor stresate.

I se pare că animalele din Canada sunt prea calme.

Sunt bine hrănite şi sunt anoste.

Nu le e teamă de nimic.

- Nici de moarte? - Exact.

Diferă de animalele din Ucraina.

Animalele noastre simt când se apropie Potopul.

Potopul. Înţelegi ce spun?

Muşeţel, vorbeşte!

Ia mâinile!

- Fumezi? - Nu.

- Arată-mi mâna! - Ce e?

Ce e?

Vadik, trebuie să purtăm o discuţie serioasă.

Vreau să-ţi spun că am fost jefuită de curând.

Ştii cine te-a jefuit?

M-au jefuit doi bătăuşi din Radvanka. Mi-au luat 800 de grivne.

Bine că nu m-au bătut.

Au spus: "Ai noroc că eşti bătrână."

M-am simţit jignită.

Nu din cauza banilor, deşi şi de ei îmi pare rău,

ci din cauză că mi-au spus "mamaie".

Nici măcar nu am nepoţi.

Şi, uitându-mă la tine, mă gândesc că s-ar putea să nu am niciodată.

Vadik! E totul în ordine la capitolul bărbăţie?

- Totul e în ordine. - Când ai făcut sex ultima oară?

Mă faci să mă simt jenat. Nu e treaba ta!

E treaba mea. Încetează!

E o problemă de familie. E şi treaba mea dacă faci sex.

Ce faci, mai exact?

- Ce fac? - Da.

- Mă întrebi ce fac? - Da.

Sunt unul dintre puţinii oameni din ţară

care fac export cu succes.

- Asta poţi să le spui oamenilor. - Ce exporţi?

Export în Occident sunetele animalelor din Ucraina.

Unele lucruri sunt mai importante decât copiii şi nepoţii.

De exemplu?

De exemplu, asta.

Se numeşte "creativitate". Ai auzit de aşa ceva?

Eşti pe dinafară. Nu există nimic mai important decât copiii.

Niciun fel de muzică nu merită să-ţi sacrifici familia.

E părerea ta.

- Eşti un prost, Vadim. - Nu sunt prost. Sunt muzician.

Fac muzică trap.

Nu îmi place acest cuvânt, dar mă consider compozitor.

Vadik, când o să începi o viaţă normală?

Ce ai spus?

Te-am întrebat când o să începi o viaţă normală.

Ce înseamnă viaţă normală?

Poate reuşeşti să-mi arăţi.

Dacă nu m-aş cunoaşte...

Arată-mi ce înseamnă viaţă normală.

O să mă uit la tine şi o să-ţi urmez exemplul.

Pot doar să-ţi arăt ce e o viaţă anormală.

Uită-te la mine şi fă exact pe dos.

TWIN PEAKS

WI-FI, DUŞURI, CAFEA

Bună seara!

Avem nevoie de o cameră dublă.

Care e numele de familie?

Rott.

Galina şi Vadim Rott.

Domnule şi doamnă Rott, îmi pare rău că vă dezamăgesc,

dar avem doar camere cu paturi separate.

Nu-i nicio problemă. Suntem mamă şi fiu.

Nu trebuie să dormim în acelaşi pat.

Mamă, te simţi bine?

Mamă!

Am crezut că nu mai întrebi...

Simt o durere în zona pieptului.

Cred că e un atac de cord...

Unde te doare?

În zona asta.

Mi s-au învineţit buzele?

Nu. Poate că sunt puţin vinete.

- Şi unghiile? - Ce-i cu ele?

- Sunt vinete? - Sunt roşii.

Roşii?

Nu pot să văd cum sunt sub ojă.

Vadik...

Am nevoie de îngrijiri medicale.

Dă-mi voie să-ţi dau drotaverină.

Mai bine mă duci la spital înainte să fie prea târziu.

- Nu vreau să mor. - Nu ştiu să conduc.

Ai muri de frică...

Urcă-te la volan!

De ce?

Dacă mă simt rău din nou, trebuie să ştii să conduci.

- Eşti pregătit? - Da.

Apasă pe ambreiaj.

- Aşa... - Porneşte motorul!

Treapta întâi.

Vadik, e a treia. Am spus "treapta întâi".

Apasă pe acceleraţie şi lasă uşor ambreiajul.

Vadim, nu vreau să aud nimic.

E locul perfect pentru o oprire.

Fă-mi o poză aici.

Priveliştea e aşa de frumoasă...

Ce s-a întâmplat?

Nu trebuie s-o fac eu.

Când să mi se facă şi mie o poză?

Când eram tânără, camerele erau de rahat.

Acum, camerele sunt bune,

dar eu îmbătrânesc.

În curând, va fi prea târziu pentru poze.

Ia-ţi prietenele şi fă poze cu ele. E simplu.

Vadik, nu uita! Nu există prietenie între femei.

Eu nu am prietene.

Atunci, ce ai?

Pe tine.

Te am pe tine.

Tu eşti totul pentru mine.

Nu mă ai.

Nu sunt proprietatea ta.

Eşti melodramatică. Nu ai pe nimeni.

Îmi fac griji pentru tine. O să îmbătrâneşti singură.

Am crezut că te am pe tine.

Dar acum nu mai cred.

Nu am pe nimeni.

Mamă, îmi pare rău...

Nu am vorbit serios.

- Lasă-mă să-ţi fac poza. - Nu e nevoie.

Nu mă fotografia, Vadik. Nu vreau.

Du-te şi înregistrează animalele.

Ai spus că sunt melodramatică. Măcar să mă port ca atare.

O să le dau casa şi maşina lui Pavlik şi Lerocikăi.

Adio! Du-te în Canada şi uită de mine.

Dă-mi inelul! Scoate-l!

- Te referi la verighetă? - Scoate inelul!

Scoate-l!

Nu vreau să ai nimic care să-ţi amintească de mama ta.

Ia-l!

Ridică mâna!

Ia mâna de pe mine!

Mamă, ce faci?

Lasă-mă în pace!

Vreau să mor frumos.

Să mă calce o maşină luxoasă.

E un serviciu pe care ţi-l fac.

N-o să ai conştiinţa încărcată.

Du-te în Canada sau unde vrei să te duci...

- Mamă, ridică-te! Vine o maşină. - Nu vreau.

Nu e o maşină luxoasă.

Ce maşină e?

Pare o Škoda. Nu e un model nou.

Atunci, Škoda să fie.

Ăsta e destinul meu.

Mamă, Škoda se apropie. Ridică-te!

Scuzaţi-mă.

Nimeni nu are nevoie de mine!

Nimeni nu dă doi bani pe mine.

O să rămân singură.

Nimeni nu are nevoie de mine!

- Ce faci? - Lasă-mă în pace!

Cutia de viteze e stricată.

- De ce nu ai reparat-o? - Nu am bani.

Unde sunt banii tăi?

L-am împrumutat pe Bernardo.

- Unde e Bernardo? - Nicăieri.

Nu a venit la întâlnire.

Nu ne-am întâlnit niciodată.

Am stat singură o săptămână în Italia.

Nimeni nu avea nevoie de mine.

Nimeni nu are nevoie de mine.

Funcţionează doar marşarierul.

Nu ştiu ce să fac.

Mai sunt doar 30 km până la Rahău.

Putem duce maşina la service acolo.

RAHĂU

Mă puteţi ajuta să ajung acolo?

Nicio problemă.

A doua zi, ne întâlnim în acelaşi loc.

Vadim, poate că ai dreptate.

Trebuie să caut o soluţie viabilă.

Există un bărbat care îmi tot scrie. Nu pot să scap de el.

Să-l văd...

Nu pot spune că e chipeş,

dar pare serios.

M-a invitat la el.

Unde?

La Genk.

Genk?

- Unde e? - În Belgia.

Cum îl cheamă?

- Enzo. - Enzo...

Poftim!

Spui că sunt o mamă rea.

Dar nici tu nu eşti un fiu prea bun.

Nu mă întrebi niciodată cum mă simt.

Uneori, te întreb.

Da, când simt că mor...

Probabil că nu ştii că sunt bolnavă.

Ce-i cu tine?

Medicii spun că sufăr de pancreatită cronică.

Am dureri, ţin regim de luni întregi,

nu pot să dorm, nu pot să mănânc...

Nu am voie grăsimi, nici sare...

Nu pot să beau cafea. Ce viaţă e asta?

Şi, când mă enervez, aşa cum s-a întâmplat azi,

situaţia se înrăutăţeşte.

Uneori, îmi doresc...

Să mănânc o supă de mazăre.

Şi fie ce-o fi.

Îţi aminteşti că m-ai întrebat odată

la ce întrebare mi-aş dori cel mai mult

să aflu răspunsul?

Îmi amintesc.

Când eram mică, îmi plăcea să mă joc în apropierea vacilor.

Vacile păşteau şi observau lumea din jurul lor

fără să se amestece.

Doar priveau în jur.

Îmi plăcea să le privesc.

Nu am văzut nicio vacă uitându-se în sus.

Nici dacă trecea un avion,

nici dacă tuna.

Parcă nu le-ar fi păsat.

Nu conta ce se întâmpla deasupra lor.

Întotdeauna m-am întrebat...

Poate o vacă să se uite în sus?

Mamă, stai puţin...

Te rog să nu mănânci niciodată supă de mazăre.

Dacă vei simţi vreodată că pofta e prea mare,

sună-mă pe Skype.

O să te conving să renunţi.

Nu, mulţumesc.

Îl am pe al meu.

E cu extract de ulei de măsline.

Nu...

Păstrează-l.

Ţine asta puţin.

Astea sunt regulile.

Bine. Ce e?

Nu îţi face griji. O să fie bine.

- Slavă lui Iisus, băieţi! - Care e treaba, Ionci?

Ce îţi face pisica galbenă? A fătat?

Şase pui. Am dat patru. Pe ceilalţi i-am înecat.

- Am deja destule pisici. - Fie binecuvântate!

Fie binecuvântate!

Ascultă, de ce umblaţi înainte şi înapoi pe teritoriul meu?

Mergem la Sighetu Marmaţiei, să culegem ierburi.

- Ierburi? - Da.

Nu mai spune!

Cine e blondul? Ne cunoaştem?

- E posibil să ne fi întâlnit. - Unde?

- Dacă ai fost la Ujhorod... - Nu am fost.

Pare suspect. Uită-te în ochii mei.

Tipul ăsta e de la Kiev.

La ce îţi trebuie băţul ăla, dacă te duci să culegi ierburi?

Nu e un băţ. Adică...

E mai degrabă un braţ.

Un braţ? Ce tot spune?

Spune că foloseşte băţul ăsta ca să înregistreze sunete.

Trebuie să înregistreze sunete. Nu prea înţeleg.

Vrei să ne explici?

E numit "pisica moartă". Dedesubt e un zeppelin.

- Şi e ataşat la... - Mucosule, coboară din maşină!

Coboară imediat din maşină, dacă nu vrei s-o păţeşti!

- Nu e o armă... - Îţi arăt eu armă!

Coboară din maşină, idiotule!

Ce spune?

Mâinile!

- Stai puţin. Cine ţi-a dat dreptul... - Gura!

Ce e asta?

- Poţi să te uiţi. - Să se uite mă-ta acolo!

Ce e?

- Îmi dai voie? - Da.

E balsam pentru buze.

Ce fel de balsam pentru buze?

- Cu extract de ulei de măsline. - Arată-mi!

- E bun? - Încearcă-l.

- Vorbeşti serios? - Ionci, e un balsam foarte bun.

- Cumpără unul pentru soţia ta. - Ce spui?

Că e un balsam foarte bun. Ar trebui să cumperi unul pentru soţia ta.

Mama a folosit aşa ceva şi i s-a umflat faţa.

Nu trebuie să foloseşti prea mult. Doar puţin.

Mamei îi place să folosească mult.

Mihai, verifică-i pe toţi.

Acte, autorizaţii... Notează tot.

Notează şi codul numeric personal al blondului.

E foarte suspect.

Ştiţi că nu aveţi voie să culegeţi orhidee sălbatice.

- Ionci... - Gura! E interzis.

O să vă verific personal la plecare.

Mai ales, pe tipul înalt. E foarte suspect.

- De acord? - Mulţumesc. Îţi rămân dator.

Îmi rămâi dator.

Lake Cendeş Zonă protejată

Ajutor!

Să începem! Cum ţi se spune?

- Poftim? - Nume, prenume.

Vadim Rott.

Rott, adică "gură"?

Da, dar cu doi "t".

- Lucrezi sau studiezi? - Lucrez.

Unde?

Sunt liber-profesionist.

Nu e o opţiune. Mai exact, cu ce te ocupi?

Fac export.

Eşti om de afaceri?

Export în Occident

sunetele animalelor noastre.

Mişa, fă-ne un ceai! Presupun că treaba asta o să dureze.

Uite cum procedăm... În timp ce ea face ceai,

tu laşi glumele şi îmi spui ce spionai în zona asta.

- Nu spionam. - Atunci, ce făceai aici?

- Dă-mi voie să-ţi explic. - Bineînţeles. Suntem o mare familie.

Încercam să înregistrez cântecul raţei-de-Rahău...

- Mihailo Ivanovici. - Să lăsăm familiarismele.

Vasia îmi spune Mihailo Ivanovici. Tu îmi spui "tovarăşe maior".

Unde ai încercat să înregistrezi cântecul acestei raţe?

Îmi cer scuze, tovarăşe maior Mihailo Ivanovici...

Am încercat să o înregistrez la lacul Cendeş.

Lacul ăla a secat.

E doar o mlaştină. Era cât pe-aci să te înghită.

Arată-mi ce ai înregistrat la graniţă.

Nu mai glumesc cu tine.

Priveşte! Nu am înregistrat nimic.

Mărturiseşte! Altfel, îl pun pe Vasia să verifice.

- Nu te mint. - Vasia!

Nu am timp pentru asta.

În picioare!

Sunt încă la serviciu. O să întârzii.

Scrie "de vânzare" pe borcan.

- Arată-mi ce ai în gură. - Nu am nimic.

Deschide gura!

Nu ai dreptul să faci asta.

E gura mea. Nu te poţi uita în ea.

Trebuie să te prezinţi.

Trebuie să-ţi văd legitimaţia.

Mihailo Ivanovici, am găsit un card de memorie de 32 GB.

Dar nu am mai văzut un asemenea format...

Scuză-mă...

Sunteţi pregătiţi?

Să vedem ce a înregistrat...

De la început!

Următoarea!

Următoarea...

Mă gândeam eu...

Înţeleg. E clar.

Să vedem ce imagini a înregistrat...

- Cum se porneşte? - E un buton deasupra.

Butonul ăsta?

Iată!

Unde ai făcut poza asta?

Arată-mi!

În apropiere de Muncaci.

Nu îmi amintesc locul ăsta.

Te doare dintele?

Deschide gura!

Strânge!

Strânge şi ascultă!

Ori ştergem toate fişierele tale audio şi video,

uităm de această neînţelegere şi mâine pleci spre Kiev,

ori continuăm ancheta în cazul de spionaj

şi trimitem fişierele la analiză.

Vadim, fii sincer cu mine.

Îţi place mierea?

Depinde ce fel de miere.

De tei.

Nu. Sunt alergic.

Bună, fiule! Crăciun fericit din partea mea şi a lui Enzo!

Îţi trimitem cele mai calde urări din inima Flandrei,

din frumosul oraş Genk.

Genk nu e un oraş european aşa cum îţi imaginezi.

E undeva între Debreţin şi Doneţk.

Să fiu sinceră, nu e tocmai inima Flandrei.

Mai degrabă, e rinichiul ei.

Ploaie, fabrici şi fondue de ciocolată.

Pe scurt, nu e Italia.

Nu te sun prea des, fiindcă am multă treabă.

Enzo are o familie numeroasă. De o lună tot alegem cadouri.

Nu am uitat de tine.

Am ales împreună un cadou pentru tine.

Enzo a vrut să-ţi cumpere un microfon sau să-ţi ofere o excursie.

Dar l-am convins să-ţi cumpere o jachetă.

Toţi belgienii poartă asemenea jachete.

Nu numai că sunt la modă, dar îţi protejează şi zona pelviană.

Ştii ce vreau să spun...

Bunicul tău ne va vizita în curând.

Enzo a promis că o să plătească pentru tratamentul lui.

Te rog să aprinzi o lumânare pentru el,

dacă ajungi la biserică înainte de Crăciun.

Roagă-te ca operaţia lui să decurgă bine.

Poţi să pui lumânarea unde crezi de cuviinţă,

dar cel mai bine e aproape de Sfântul Nicolae.

Îţi aminteşti povestea despre vaci pe care ţi-am spus-o?

Mă întrebam dacă se pot uita în sus.

Duminica asta, eu şi Enzo mergem să vizităm o fermă.

M-a asigurat că vacile belgiene se uită în sus.

Reînnoieşte-ţi paşaportul şi vino la noi în vizită.

Toţi vor fi bucuroşi să te cunoască.

Ai grijă de noua ta jachetă. E scumpă.

Foarte scumpă. Te iubesc.

Mama

Subrip: SPteam

Traducerea şi adaptarea: Retail