Original subtitles

Cultivarea plantelor, ocupație cu tradiție milenară în spațiul românesc,

beneficiază, asemeni altor ocupații, de propriul său calendar popular

ce cuprinde atât pregătirea uneltelor și animalelor,

încheierea înțelegerilor între sâmbriași cât și ritualurile

de purificare și de invocare a fertilității solului și recoltelor.

În spațiul bucovinean, practicele specifice începutului de an agrar

erau organizate în intervalul 1 februarie - 8 martie,

la data mobilă a începutului de Lăsat de Sec,

sau erau concentrate în ziua de 9 martie, ziua echinocţiului de primăvară,

în Calendarul Iulian dar și hotar între iarnă și vară, între zilele aprige

ale Dochiei și cele călduroase ale Moșilor, în calendarul popular.

Sărbătoarea populară de la 9 martie, numită Măcinici,

sărbătoare de celebrare a spiretelor moșilor și strămoșilor,

corespunde ca dată calendaristică și, parțial, ca semnificație,

cu sărbătoarea creștină de celebrare a celor 40 de Sfinți Mucenici uciși în cetatea Sevastia.

Întru pomenirea lor, în ziua de 9 martie, gospodinele din Bucovina

pregăteau și împărțeau ca pomană 40 de colăcei,

practică păstrată până în zilele noastre.

Deloc întâmplător, colăceii erau și sunt împletiți în forma cifrei opt,

în egală măsură cifră a echilibrului cosmic, formă antropomorfă și semn al infinitului.

În derularea calendarului popular, de Măcinici avea loc,

în mod simbolic şi ritual, și pornirea plugului la arat.

Plugul şi carul erau scoase în mijlocul curţii, la ambele se înjugau boii

iar în coarnele plugului se punea un colac mare numit „Creciun”,

ce avea aceeași formă a cifrei opt și fusese copt în ajun de sărbătoare a Crăciunului.

Apoi, gospodina casei, rotindu-se în jurul carului şi plugului,

le purifica cu tămâie şi agheasmă,

spărgea hârbul de tămâie între coarnele boilor şi aşeza, în faţa lor, o secure şi un ou.

Abia acum plugul şi carul puteau să plece spre ţarină

dar nu înainte de a înconjura de tei ori casa, în mod ritual,

în sensul aparent al mișcării soarelui pe cer.

În câmp, după trasarea primei brazde, boii erau sloboziţi

şi li se dădeau merindele iar plugarii frângeau „Creciunul”, mâncau,

ritual, câteva bucăţi din el şi, apoi, îl fărâmiţau şi-l aruncau pe ogor pentru rodniciea recoltelor viitoare.

În aceeași zi de de 9 martie se obișnuiau practici magice ce vizau asigurarea succesului

în noul an agrar, se aprindeau focurile echinocțiale

și se bătea pământul cu bâtele sau maiurile pentru alungarea frigului și eliberarea căldurii.

Ritualul pentru alungarea frigului era practicat de copii dar și de bătrâni care

în timp ce loveau pământul, cântau și strigau

Intră frig și ieși căldură / Să se facă vreme bună / Pe la noi în bătătură.

Sunt ceremoniale de mare încărcătură simbolică

ale căror înțelesuri s-au pierdut în cea mai mare parte dar care merită, pe deplin, a fi redescoperite.