Original subtitles

[muzică tensionată]

- [Narator] La începutul secolului al XIII-lea,

un creştin eretic

secta cunoscută sub numele de Catarii câștiga popularitate

în sudul Franței.

Nu au recunoscut autoritatea

a Bisericii Romano-Catolice și a crezut

Papa să fie Antihrist.

Astfel, Papa le-a văzut ca pe o amenințare serioasă la adresa puterii sale.

Ca răspuns, el a purtat un necruțător și barbar

Cruciadă de 20 de ani împotriva lor.

Ultimii catari supraviețuitori au căutat un adăpost

la castelul Montségur de la poalele dealurilor

din Pirinei.

Aici, o forță simpatică de aproximativ 100 de cavaleri

iar soldații au reușit să rețină un 10.000 de oameni

Armata mercenară catolică de mai bine de nouă luni.

[muzică blândă, tensionată] [bărbați care strigă la distanță]

- Ah, Guillaume, mă rog să aduci vești bune.

- Mă tem că nu, Domnul meu.

Barbacanul de est a fost capturat.

- Cum? A fost bine apărat.

- Cumva au obținut acces printr-o intrare secretă,

și ne-a învins santinelele.

Bănuiesc că avem un trădător în mijlocul nostru.

- La naiba!

Care sunt opțiunile noastre?

- M-aș aștepta să aducă mai multe întăriri

și apoi mută-și trebuchetul mai aproape de breșă

zidurile castelului.

Trebuie să-i oprim repede. Este singura noastră șansă.

- Oamenii noștri, am pierdut mulți?

- Nu, cei mai mulți săteni au reușit să intre înăuntru

castelul înainte să sigilăm poarta principală.

Ce ai vrea să facem acum?

- Nu avem alternativă, trebuie să luăm din nou barbacanul.

- Cea mai bună șansă a noastră ar fi când sunt distrași

mişcându-şi trebuchetul.

- Există șanse mici să putem distruge și asta.

- Chiar subțire.

Abia mai avem 100 de cavaleri și bărbați în arme.

Dacă eșuăm...

Ei bine, nu putem eșua sau în cele din urmă ne vor ucide pe toți.

Este posibil ca acest castel să ne fi oferit protecție

pe parcursul anului trecut,

dar suntem prinși în capcană fără niciun mijloc evident de scăpare.

- Lordilor, este adevărat ce spun ei?

despre întâlnirea de azi?

- Da, da, din păcate.

- Mă voi ruga pentru eliberarea lor.

- Ai 200 de Parfait care nu vor

să poarte arme și să lupte.

Cred că toți am fi mai bine serviți,

dacă ar fi să te rogi pentru o schimbare a inimii.

- Ne-am jurat să nu facem violență.

Viețile noastre sunt în mâinile lui Dumnezeu. Acest lucru nu îl putem modifica.

- Atunci vă sugerez să vă pregătiți pentru ce e mai rău.

Timpul nostru este scurt.

[suna clopotelul]

- O, fraţilor, ascultaţi o lecţie nobilă.

Ar trebui să veghem mereu și să ne rugăm,

căci vedem această lume aproape de încheiere.

Ar trebui să ne străduim să facem fapte bune...

- Mă tem unde duc toate astea.

- Bertrand își pregătește oamenii pentru ce e mai rău.

Este doar o chestiune de timp până când castelul va cădea.

- Ar trebui să râvnim puțin, pentru că suntem la ultimul capăt.

Și așa căutăm zilnic semnele de realizat.

- Ce se va întâmpla cu noi?

- Asta depinde de ce face Lordul Raymond în continuare

și dacă este în stare să negocieze cu seneshalul sau nu.

- Odată cu creșterea răului și dispariția binelui...

- Regele Ludovic și Papa vor doar pământurile și bogăția noastră.

Nu au arătat milă. - Scrieri ale Sfântului Pavel.

- Nici măcar nu au scutit copiii de incendii.

- [Bertrand] Niciun om care trăiește nu poate cunoaște sfârșitul.

- Castelul poate cădea,

dar cu Lordul Guillaume te vom proteja.

Cavalerii noștri nu se predau.

Am jurat să luptăm până la moarte

dacă asta se cere.

- Căci nu știm dacă vom muri azi sau mâine.

- E foarte nobil,

dar ce sunt câțiva cavaleri împotriva a 10.000?

Mă tem pentru virtutea mea, precum și pentru moartea mea.

- [Bertrand] Căci suntem în vremurile din urmă.

- Nu te teme, căci nu-i voi lăsa să te ia în viață.

- Angajamentul dumneavoastră față de finalul meu este apreciat,

dar, din păcate, nu prea reconfortant.

Vă rog să mă scuzați, trebuie să verific starea de bine a lui Meg.

- [Bertrand] Să medităm și să ne rugăm.

[muzică moale]

- Înainte să te mistuie focul, eretice,

și simți flăcările, dacă nu renunți în seara asta,

de ce refuzi să crezi în adevăratul și sfântul botez?

Arde-o!

[femeie țipând]

- E în regulă. Doar aveai un vis urât.

- A fost atât de real. Mi-e frică.

- Îți mai amintești unde ne jucam

pe câmpuri și te-ai ascunde și nu te-am putut găsi?

- A fost atât de distractiv.

Nu ai putea niciodată să-ți dai seama unde am plecat.

- Da, a fost.

Va trebui să o facem din nou când totul se va termina.

Îți aduc niște lapte cald și prăjitură,

și poți să-mi spui unde te-ai ascunde.

- Nu, ar fi o prostie,

atunci ai ști unde să mă găsești.

- Ah, am crezut că te pot păcăli în timp ce ești somnoroasă,

dar ești prea deștept pentru asta.

- Crezi că ne-am putea întoarce acasă din nou?

- Aşa sper.

[muzică de rău augur]

[șobolan scârțâind]

- [Omul] Un înger în noapte, sau mă înșel?

- Cred că Domnul meu mă confundă cu altul.

- Nu, doamna mea, bunătatea ta te precede.

O lumină de speranță pentru cei care rămân.

- Este doar o lumânare. Ce te ține treaz atât de târziu?

- Îmi fac pace cu Dumnezeul meu, căci dimineața

ne luptăm din nou.

Vorbesc sincer, pentru că mă tem că acesta ar putea fi ultimul nostru moment.

- Mă rog să nu.

Dacă nu pentru priceperea și curajul tău,

am fi îndurat deja o moarte lentă și oribilă.

- Această persecuție fără sens trebuie oprită.

Regele Louis și Hughes d'Arcis ne-ar arde pe toți

pentru acel fanatic din Roma.

- Cu toate acestea, ești aici pentru a ne apăra.

Templierii sunt din Ordinul Catolic.

Chiar nu înțeleg.

- Acest nou papă are o agendă rea.

Chiar și colegilor mei templieri le este frică să vorbească împotriva lui.

Acum, cu regele Louis sprijinindu-l,

Nu cred că cineva este în siguranță.

- Dacă ești descoperit, asta nu le va înrăutăți?

- Așa să fie.

Nu pot să nu protejez cu toată conștiința pe cei nevinovați.

Acesta este motivul pentru care Ordinul nostru Templier a fost creat inițial.

[muzică tensionată]

- Este timpul.

- Ce mai face Bietta?

- Păstrând un front curajos. Bărbații tăi sunt pregătiți?

- Ei sunt pregatiti. Și tu?

- Mereu.

[muzică moale, tensionată]

[om geme] [muzică dramatică]

[bărbații mormăind] - Aici!

- [Soldat] Aici!

[tăiere cu sabie]

E o capcana! Retrageți-vă, este o capcană! [soldații strigând]

- Este o onoare să mor cu tine, frate.

- Nu este timpul nostru.

Va mai fi o zi în care să luptăm pentru onoarea noastră.

[bărbați care strigă]

- La ce te gândeai?

Nu te-am cunoscut niciodată să fugi dintr-o luptă.

- Au fost prea mulți, Guillaume.

Am fi fost cu toții măcelăriți.

- Ești prea impulsiv și nu gândești!

Asta a fost ultima noastră șansă de a distruge

trebuchetul și-i forțează să plece de pe munte.

Ne vor omorî pe toți acum la îndemâna lor.

- Ai dreptate.

Tot ce mă puteam gândi era să rămân în viață ca să o salvez pe Philippa.

Îmi pare rău.

- Nu e timp să-mi pare rău. Îngrijește doar răniții.

[muzică moale]

- Orice știre?

- Nimic bun, am fost mult depășiți numeric.

- Am pierdut mulți.

- Nu, dar suntem răniți.

Din fericire, Guillaume și Simon s-au luptat puternic

acțiunea din spatele gărzii, oferind oamenilor noștri suficient timp pentru a se retrage.

- Pierre e bine?

- Și Raymond?

- Lordul Raymond este pe perete

cu Pierre organizând apărarea.

El și Guillaume vor veni în curând.

- Multumesc multumesc.

Vor avea nevoie de mâncare și odihnă,

iar fetele vor ajuta la îngrijirea răniților.

- [Bertrand] Mâncare pe care o putem oferi.

Odihna, ei bine, ar putea fi puțin mai greu de găsit.

- Mi-e frică. Mi-e frică pentru noi toți.

- Trebuie să fim puternici.

Suntem doar o mică parte într-o bătălie cerească.

Dumnezeu ne-a pregătit calea și trebuie să-l urmăm

unde a ales el, acesta este destinul nostru.

- Alegerea de a lăsa oamenii buni să moară luptând

a-ți proteja pielea pacifist pare o alegere puțin probabilă

Dumnezeu ar face.

Credința ta în reîncarnare te face iresponsabil.

„Putem rezolva oricând în viața următoare”.

Ei bine, ce dacă acesta este tot ce primim?

- De Sfinți, Bietta, știu că ți-e frică

și supărat, dar vă rugăm să ne respectați convingerile.

- Aceste credințe au adus toată forța

a bisericii catolice jos pe capul nostru.

Dacă greșesc?

- E doar supărată.

Haideți fetelor, este mult de lucru.

- Doamne, dă-mi putere.

- Nu sunt sigur ce ar trebui să facem.

- Noi, trebuie să scoatem săgeata.

[Jean geme]

- Îmi pare rău, Jean. Trebuie să-l scot.

[Jean geme]

Bea asta. Va ajuta cu durerea.

- Philippa! Trebuie să oprim sângerarea.

- Episcopul a folosit ierburi și miere

pentru rănile mai adânci.

- Te rog, grăbește-te, sângerează rău.

- Ce a mers prost?

- Ştiau că venim.

- Pierre nu a ajutat, alergând să se adăpostească.

- În acest stadiu, nu are rost să dai vina,

dar nu ne putem permite să mai pierdem bărbați.

- Si acum ce?

- Am fost norocoși să supraviețuim.

Acum este doar o chestiune de timp

înainte să primească întăriri și să încerce un asalt complet.

- Ei bine, suntem recunoscători pentru că ne-ai dus până aici,

dar acum eu și adepții mei trebuie să ne pregătim

pentru martiriul nostru.

Deși poate dacă ar fi să ne predăm,

tu și oamenii tăi s-ar putea să fii cruțat.

- Dacă trimit un mesager la Seneshal căutând termeni

de predare, s-ar putea să câștige ceva mai mult timp.

- În acest caz, implicarea templierilor nu poate fi dezvăluită,

asta ar pune în pericol întreaga comandă.

Trebuie să creadă că m-am comportat ca un lup singuratic.

- Dar Simon?

- Am un plan.

Relația lui din trecut cu seneshalul

s-ar putea dovedi util.

El ar trebui să fie mesagerul tău. Crede-mă cu asta.

- Ai cuvantul meu.

- Vom avea nevoie de o poveste bună,

în caz de tortură şi capturare.

- De asemenea, sunt făcut să cred că posezi

un artefact străvechi.

Unul care ar putea dezvălui secrete.

Secrete care nu trebuie să cadă niciodată în mâinile inamicului.

- E adevărat?

- Da, după răstignire,

Maria Magdalena a fost adusă aici din Egipt.

- Ce legătură are asta cu situația noastră actuală?

- Când Mary era pe moarte,

ea le-a încredinţat oamenilor noştri buni o carte veche.

Acum, credem că în scrierile sale se ascund indicii

la acele secrete care...

Cum ai știut?

- După prima cruciadă

în Țara Sfântă, au avut sediul Cavalerii Templieri

pe vechiul loc al Templului lui Solomon.

În timp ce erau acolo, au descoperit un text care descrie

o puternică relicvă antică.

- Credem că cartea Mariei poate fi cheia pentru a o găsi.

- Mai ai cartea?

- Nu, a fost ascuns în apropiere înainte să fim prinși aici.

- Dacă inamicul știe de asta și ne predăm,

este doar o chestiune de timp până când cineva este torturat

pentru a-și dezvălui locația.

- Atunci trebuie să facem toate eforturile pentru a-l recupera acum,

inainte să fie prea tarziu.

- Doar o persoană știe unde se află și, în plus,

nu ai uitat ceva?

Suntem într-o situație complet fără speranță,

înconjurat fără nicio cale de scăpare.

- Nicio capcană nu este niciodată perfectă.

- Doamna mea, m-ai surprins.

- De ce, ce am făcut?

- Un atelier de fierărie?

Nu e genul de loc unde m-aș aștepta să te găsesc.

- Gerard este destul de amabil să-mi facă o sabie.

- Un cadou pentru cineva?

- Nu, este pentru mine.

Din moment ce Parfaitul nu va lupta,

Trebuie să mă protejez pe mine și pe Meg de invadatori,

și posibil Simon.

- Nu cred că Simon intenționează să te rănească.

Este ca un cățeluș în prezența ta.

- Sunt surprins că nu este cu tine acum.

- Pleacă să facă o comisie pentru mine și, în plus,

Am o nevoie mai mare de talentele lui Gerard astăzi.

- Pot să vă sugerez, de asemenea, dacă simțiți nevoia de a avea o armă,

poate o arbaletă ar putea fi o opțiune mai sigură pentru toată lumea.

- De ce ai nevoie, Domnul meu?

- Am nevoie de niște țepi mici de fier

care poate suporta greutatea unui cavaler.

- Da Domnul meu. Sunt de acord.

Mai multă căldură, prietene.

- Vă las pe voi doi să vă legați.

- M-am săturat de păstârnac.

- Ei bine, e mai bine decât nimic.

- Știu, dar aș face aproape orice pentru niște carne de porc.

Sau pește, pește proaspăt.

- Trebuie să treacă un an de când nu mai avem pește.

- Ce mai face Jean? Vreo îmbunătățire?

- Sper că ceva mâncare îl va ajuta

să-și recapete puterile.

- Să sperăm că soldații se vor sătura de toate

asta și pleacă, iar apoi lucrurile pot reveni la normal.

- Nu știu dacă asta se va întâmpla vreodată acum.

- De ce crezi că?

Am mai avut asedii și în cele din urmă au renunțat

si a plecat.

- Știu, dar nu au reușit niciodată să ridice niciun bărbat

muntele dinainte.

- Ce se va întâmpla cu noi dacă vor lua castelul?

- Cred că ei vor doar catarii, ar trebui să fim în siguranță,

pentru că suntem dintr-o familie nobilă.

- Dar nu sunt. Sunt doar un servitor.

- Sunt sigur că tata va avea grijă de tine și, în plus,

nu ești catar.

- Dacă Pierre nu ar fi ucis

fraţii Inchiziţiei.

Poate că Papa ne-a lăsat în pace.

- Nu o lăsa pe Philippa să te audă spunând asta.

- Nu-l condamn,

făceau lucruri oribile oamenilor,

dar tot era o prostie de făcut.

La urma urmei, ei îl reprezentau pe Papa.

- Știu.

Pierre este impulsiv și nu gândește bine lucrurile,

dar o iubește pe Philippa și este totuși un om bun.

- Crezi că am putea scăpa înainte ca castelul să cadă?

Aș prefera să-mi asum șansele decât să fiu capturat.

- În fiecare zi e din ce în ce mai greu să obții lucruri

înăuntru din exterior.

- Ei bine, datoria noastră este să rămânem și să-l sprijinim pe tatăl nostru.

Totuși, l-aș înțelege

dacă ai vrut să încerci să scapi, Mary.

- Unde ai merge?

- Am familie în nord, ar avea grijă de mine.

[pasarile ciripesc]

- Nu fi trist.

Asa e mai bine.

- Deci ce ai mai făcut?

- Mă uit doar la porumbei care aterizează pe perete.

Trebuie să aibă un cuib. [pasarile ciripesc]

Mi-aș dori să pot zbura.

- Trebuie sa fi atent.

S-ar putea să fie arcași care privesc acum ferestrele.

[muzică optimă, medievală]

- Mă bucur de acest vin, este destul de bun.

Simon.

Această zi este plină de surprize.

Adu-i un loc și niște vin.

- Mulţumesc, Domnul meu.

Episcopul Petrus, ești departe de confortul Romei.

- Într-adevăr. Nu știam prezența ta aici.

- Sari peste formalitatile. Ce te aduce la Montsegur?

- Șansă și sincronizare slabă.

Mă întorceam de la îndatoririle templierilor

la Toulouse, când am decis să verific situația

cu Lordul Raymond.

Din păcate, plecarea mea a fost întârziată,

când ai asediat castelul.

Un oarecum inconvenient.

- Scuzele mele,

dar episcopul Petrus a fost cel mai convingător și insistent.

Cred că veți descoperi că Lordul Raymond va fi implicit

asupra oricăror datorii restante față de templieri în acest an.

- Numai dacă reușești și repede.

Am auzit că au niște întăriri pe drum.

- De ce esti inca aici?

Templierii nu sunt interesați de asta.

- Mi se potrivea la vremea aceea,

dar acum a fost pus asupra mea

de Lord Raymond pentru a media condiții acceptabile

pentru predarea lor.

- Nu negociem cu ereticii, îi ardem.

Este calea lui Dumnezeu.

- Persistența ta în continuarea acestei cruciade trebuie să fie

un exercițiu costisitor.

- A durat,

dar lucrarea lui Dumnezeu cere răbdare, din păcate.

- Cred că dacă vrei ca asta să se termine repede,

va trebui să îndulciți afacerea.

Acele întăriri ar putea fi aici până la Paște.

- Episcope, ați avea amabilitatea de a ne părăsi tu și fratele Tomas?

Trebuie să discut câteva lucruri în privat cu Simon.

- Daca trebuie. Eu și fratele Tomas vom îngriji turma noastră.

- Respect eforturile lordului Raymond de a se apăra

ereticii, dar biserica îmi are mâinile legate

in acest caz.

- Adevăratul nostru dușman se află în Ierusalim.

Aceasta este doar distracția Diavolului,

urmărind câţiva eretici greşiţi.

Sunt o grămadă inofensivă.

- La naiba dacă voi ajunge pe partea greșită

al Papei pentru a salva câţiva ţărani.

Norocul îi favorizează pe cei puternici.

- Poate fi,

dar cred că vei găsi un pic mai mult profit

dacă arăți puțină milă.

Nu văd niciun câștigător în această întâlnire.

- Acest nou Papă e fanatic.

El vrea să-i elimine pe acești eretici odată pentru totdeauna.

Peste tot sunt spioni.

Amândoi trebuie să fim precauți și să ne păzim spatele.

Nimeni nu e in siguranta.

- Atunci arată niște compromisuri și tot acest episod

va ajunge la un sfârșit rapid.

Nu sunt toți eretici, dar fără speranță,

bărbații obișnuiți pot deveni eroi.

În plus, gândește-te la timpul și banii pe care îi vei economisi.

Papii nu durează pentru totdeauna.

- Ceea ce spui are merit.

Oamenii mei sunt neliniştiţi şi vor să se întoarcă acasă,

dar trebuie să satisfac cererile Episcopului.

- Ceea ce faci cu cavalerii tăi nu este preocuparea mea.

Ce vrei să-i spun lordului Raymond?

- Voi lua în considerare o predare necondiționată,

și cruță-l pe Lord Raymond și familia lui,

împreună cu cavalerii săi, dar ai grijă,

arcașii mei nu sunt foarte selectivi.

Nu vă pot garanta siguranța.

Vă sugerez să evitați orice întârziere în părăsirea acestei zone.

A fi templier s-ar putea să nu te salveze.

- Acceptat, dar ar fi înțelept să ne amintim,

nimic nu te poate salva dacă faci

templierii duşmanul tău.

- Sperăm că următoarea noastră întâlnire va fi

în împrejurări mai puţin ostile. - Într-adevăr.

[muzică optimă, medievală]

- Cum a mers?

- Încordat.

Pentru Lord Hughes, treaba ca de obicei,

totuși episcopul Petrus este o altă chestiune.

Este un fanatic fără inimă, puțin probabil să cedeze,

doar o altă marionetă pentru Papă.

- Ei bine, așa a fost întotdeauna.

- Nu ne lasă prea mult spațiu de manevră.

- După pierderile noastre recente,

nu mai avem oamenii care să-i rețină.

- Dacă ești pregătit să te predai,

este posibil să putem negocia condiții mai bune și să economisim

femeile si copiii.

- Oricum, catarii sunt condamnați.

- Salvați-vă, ați făcut tot ce ați putut.

Salvați femeile și copiii dacă puteți,

dar cât despre mine și oamenii mei buni,

știm că nu există nicio speranță de supraviețuire, doar martiriu.

- Simon, când te-ai dus în tabăra lor,

cum au fost dislocate trupele lor?

- Își mută oamenii spre accesul principal,

adunându-se pentru un asalt major.

- Am o idee, e o șansă lungă,

dar cu liniile lor epuizate,

ar putea fi posibil să scoți clandestin pe niște oameni afară.

- Dacă ajută, pot sta mai mult timp cu negocierile.

- Atunci avem un plan.

- La ce numere te gândești?

- Nu multe, poate doar câteva, răspândite pe mai multe nopți.

Vor trebui să fie suficient de apți pentru a călători rapid.

- Fă ce poți. Locul meu este aici cu soția și familia mea.

- Am jurat că voi lupta până la moarte.

- Am alte nevoi pentru tine, Simon.

- Nu pot pleca. Am jurat să o protejez pe Bietta.

- Așa cum ai făcut cu orice altă doamnă drăguță din Franța.

Cea mai bună șansă a ei este ca tu să rămâi concentrat

asupra sarcinii ce urmează.

- Așa să fie. Ce ai vrea să fac?

- Asculta cu atentie.

Am nevoie să te întorci în tabăra lor

cu termenii lordului Raymond de capitulare.

Apoi părăsiți zona

nefiind mai interesat de rezultat.

Asta ar trebui să înlăture orice alte bănuieli

de activitate templieră.

- Lordilor, această inchiziție se va opri

când ei cred că eu și catarii mei am

toate au fost distruse.

Ne-am acceptat soarta și ne-am împăcat

cu Dumnezeu, dar alții ca Meg și Bietta,

ar putea fi cruțați.

Sunt ultimii din linia lor de sânge.

- Din păcate, Bertrand, multe linii de sânge sunt

pe cale să se piardă, nu mai este relevant.

Poate dacă toți oamenii tăi ar promite să fie

buni catolici, ar fi cruțați.

- Nu, nu, nu niciodată, e mai bine să arzi acum

decât să te supui lui Satana și să arzi pentru totdeauna.

- Această dualitate în care crezi, între bine și rău,

merita sa mori?

Spune-le doar ce vor să audă.

O poți lua înapoi mai târziu. Gândiți-vă la copii.

Ei nici măcar nu înțeleg ce se întâmplă.

- Aceasta este o decizie pe care fiecare catar trebuie să o ia,

și, de asemenea, credința noastră nu este singura atacată.

- Îi dau vina pe evrei pentru uciderea lui Isus.

Ei confisc și ard copii ale Talmudului.

- Nu mai este vorba doar de credința creștină,

este vorba de bogăție și putere.

- A fost vreodată altceva?

- Ne divagăm.

Dacă acest plan va funcționa, trebuie să rămână confidențial,

altfel cei care scapă vor fi vânaţi.

- Într-adevăr, secretul este cel mai important.

- M-am gândit că s-ar putea să te găsesc aici.

- Este o noapte frumoasă.

Stelele sunt strălucitoare, iar aerul este curat și proaspăt.

- E un pic prea frig dupa placul meu.

- Îmi place frigul, e deosebit de frumos când ninge.

Este atât de liniștit și de liniște în seara asta. Pare ciudat de ciudat.

- Au oprit bombardamentul constant

cu trebuchetul în timp ce discuţiile sunt în desfăşurare.

- Crezi că vom muri cu toții?

- Până la urmă, dar nu în seara asta.

- Nu moartea mă deranjează la fel de mult,

ca ceea ce ne vor face ei mai întâi.

- Încearcă să nu te gândești la asta.

- Nu mă pot abține.

Ei doar par să se bucure de tortura sadică

a atâtor oameni frumoși și inofensivi.

Gândul de a arde încet până la moarte

mă îngrozește.

De ce?

Cum te descurci?

- Sunt soldat și templier.

Moartea este mereu cu noi.

Trebuie să învățăm să facem față mortalității noastre

altfel am fi total consumati de frica.

- Bertrand îmi spune că în moarte sunt născut din nou

într-o altă viață, că suntem îngeri cerești

prinși în trupurile noastre pământești.

De aceea ii este mai usor.

Dar nu știu ce să mai cred.

- Experiența mea este să am încredere doar în instinctele mele,

și până acum nu m-au eșuat încă.

Am văzut oameni buni, oameni grozavi,

de ambele părți mor pentru credința lor.

Dacă există un Dumnezeu grijuliu, nu l-am găsit.

- Mama spunea mereu că nu trebuie să ne uităm

pentru Dumnezeu, așa cum este pretutindeni,

fie că credem sau nu.

- Ei bine, dacă a fost vreodată un moment bun

pentru ca Dumnezeu să se descopere, este acum.

Avem nevoie de un miracol și avem nevoie de el acum.

Ar trebui să te odihnești puțin. Mâine va fi o zi mare.

[muzică sumbră]

- Nimeni nu trebuie să știe despre asta.

- Secretul tău este în siguranță.

Oh, Simon.

- Am găsit o frânghie. Sper să fie de ajuns.

- Trebuie să meditez și să mă rog.

- Ai grijă. Simon, avem de lucru.

- Dupa tine.

- Cred că vei fi încântat să afli că m-am hotărât

să-i ia pe Bietta și pe Meg cu noi.

- I-ai spus?

- Nu, nu încă, cu cât știu mai puțini oameni, cu atât mai bine.

- Am înțeles. Ce urmează?

- Respectați planul nostru.

Predați documentul de predare al lordului Raymond

lui Lord Hughes, iar apoi când crezi că este în siguranță,

intalneste-te cu noi.

- Take care.

- Dacă acest lucru eșuează, ne vedem în rai.

- Ei bine, hai să facem asta să funcționeze.

- Domnul fie cu tine.

- Și, de asemenea, cu tine.

- Ești sigur că nu există altă cale?

Sunt îngrijorat pentru fete.

- Mai avem atât de puțini bărbați,

că am fost norocoși să supraviețuim ultimului atac.

- Știu, acei mercenari au fost nemilos.

Nu putem aștepta asta până sosesc niște întăriri?

- Dacă ar fi venit, ar fi fost aici până acum.

- Dar Domnul Toulouse și Regele Aragonului au

amândoi au promis că vor trimite cavaleri.

- Știu, dar cred că și-au dat seama

inutilitatea de a lupta cu o forță atât de mare.

- Sper doar că Dumnezeu ne aude rugăciunile.

[muzică sumbră]

[pasarile ciripesc]

- Îl poţi informa pe Lordul Raymond că voi cere

ostatici ca un act de bună-credinţă.

Cererea lui este oarecum neobișnuită.

- Îți las la latitudinea ta să negociezi, Domnul meu.

Am pierdut destul timp aici deja.

- Poziționează-te.

Salutările mele

lordului Guillaume și templierilor când îi veți vedea.

Se zvonește că a plecat să se pregătească

și recrutarea pentru o nouă cruciadă în Țara Sfântă.

- Atunci ar fi bine să mă grăbesc,

sună ca o aventură care nu trebuie ratată.

- Da, bogățiile și oportunitățile sunt disponibile.

- Într-adevăr, așa că odată ce ai terminat aici,

Mă aștept să avem sprijinul tău deplin în noua cruciadă.

- Desigur. să se facă voia lui Dumnezeu.

- Papa va fi încântat.

- Mă face să mă simt neliniştit.

Cât de sigur ești de fidelitatea lui?

- Simon provine dintr-o familie bună.

Nu am de ce să mă îndoiesc de loialitatea lui față de biserică,

sau Regele.

În plus, nu poate face nimic pentru a-ți deranja planurile.

- Vom vedea.

- Ei bine, voi merge primul și mă voi asigura că este în siguranță.

- Ești sigur că nu există altă cale?

- Dacă ar fi o altă cale, aș lua-o.

Văd câteva margini unde te poți opri

și trage-ți respirația.

- Mi-e frică de înălțimi, și cum rămâne cu Meg?

- Dacă mă descurc, sunt sigur că ești bine.

Încearcă doar să nu te uiți în jos.

Meg e mică, poate fi coborâtă cu toate echipamentele noastre.

- Vom fi atenţi. Succes și Dumnezeu să vă fie bine amândurora.

- Meg, fă cum ți se spune și ține-te bine.

- Având posibilitatea de a alege, aș rămâne și aș lupta.

A te strecura în noapte nu este modul templierilor.

- Această misiune ne dă tuturor speranțe.

Unii trebuie să supraviețuiască pentru viitor.

Urmează bătălii mai mari.

- Atenție. Vă rugăm să fiți atent.

[muzică tensionată]

- Suntem aproape acolo.

Odihnește-te și trage-ți respirația în timp ce o coboară pe Meg.

- Lucrul acesta mai bun. Nu am cum să mă ridic.

- Shh.

Trebuie să taci,

doar în cazul în care sunt santinelele jos.

[muzică tensionată]

[greierii ciripit]

[tip bufniță]

- Vom ajunge în curând?

- Nu va dura mult și apoi te poți odihni.

- Sunt obosit.

- Shh. Trebuie să fim liniștiți.

[om care râde]

[ruperea crengutei]

- Ai auzit asta?

- Probabil că nu e nimic. Ar putea fi doar un bursuc.

Să nu căutăm probleme.

- Probabil ai dreptate, cu norocul meu este doar un urs.

[amândoi râd]

- Am alte planuri pentru seara asta.

- Te rog nu mă răni din nou. Nu sunt catar.

- Liniște!

- Vreau doar să mă duc acasă.

- Dacă ești bun și faci ce ți se spune,

s-ar putea să te lăsăm să pleci.

- Dar numai dacă ești bun!

[bărbații care râd]

- Nu ai de gând să ajuți? - Nu pot salva pe toată lumea.

- Dar e Mary, servitoarea de la castel.

- Îmi pare rău, dar nu pot risca să te pierd pe tine și pe Meg.

- Hai, Meg. Nu putem face nimic aici.

- Au acceptat?

- Sunt pregătiți să ne dea un armistițiu de 14 zile,

pentru a oferi fiecărei persoane timp să ia în considerare

loialitatea lor și față de și face pace cu Dumnezeu.

- Si apoi, ce?

- Ce încearcă să spună Raymond,

este după acea perioadă de 14 zile,

cei care s-au pocăit și își jură credință

la Papa va fi cruţat.

- Și dacă nu?

- Dacă refuzi,

atunci vei fi luat și fie torturat, fie ars până la moarte.

Asta au făcut peste tot.

- Există și o cerere de ostatici

pentru a garanta conformitatea noastră.

- Ostaticii sunt excluse!

- Crezi că vreau să mă predau?

Dacă nu ne conformăm,

își vor continua atacul și vor ucide până la capăt

unul dintre noi.

Nu ne mai rămâne nicio alternativă decât să acceptăm.

- Hai, o să-mi negociez propriile condiții.

- Luați tot ce aveți nevoie și Dumnezeu să fie cu voi amândoi.

Lasă-i sa plece.

- E fiica noastră!

- Philippa a făcut alegerile ei când s-a căsătorit cu Pierre.

- Nu putem face nimic pentru a opri asta?

[sunet de corn]

- Ce se întâmplă?

- Nu sunt sigur.

- Claxonul, sună capitularea noastră.

- Ce ar trebui sa facem?

- Ascunde-te. Fugi dacă poți.

- Nu te pot lăsa aici.

- Uită de mine, am terminat.

Pune-l pe Bertrand să-mi dea Consolamentum.

Vreau să fac pace cu Dumnezeu.

- Nu poți lua Consolamentum, vor arde

tu ca eretic.

- Rana mea s-a inflamat.

O să-mi ia mult până când vor lua acest castel.

- Nu suport să trăiesc fără tine.

- Esclarmonde, trebuie să ne găsim părinții.

- Du-te fără mine. Trebuie să fiu aici cu Jean.

- Mă voi întoarce după tine, cât de repede pot.

Este adevarat? Tocmai ne-am predat?

- Nu aveam alternativă.

- Dar măcar am avut o șansă.

Acum vor face ce vor cu noi.

- Nu, au fost de acord cu un armistițiu scurt.

Acest lucru le oferă oamenilor timp pentru a-și câștiga viața

în ordine și luați în considerare fidelitățile lor.

După aceea, dacă cauți iertare și ești de acord

pentru a urma Biserica Romei, vei fi eliberat.

- După tot ce au făcut, ai încredere în ei?

Dar ceilalți?

- Nu există nicio opțiune. În acest fel, cel puțin familia noastră este în siguranță.

- Nu Nu!

Unde e mama? Trebuie să o văd.

- Cred că e în capelă. Avea nevoie de ceva timp singură.

De ce?

- Dă-te din calea mea!

- Ce este atât de important

că m-ai deranja în meditația mea?

- Trebuie să-l împiedici pe tată să predea castelul.

- Cred că e prea târziu pentru asta, în plus,

este singura opțiune care ne rămâne dacă vreunul dintre noi vrea să supraviețuiască.

- Nu înţelegi.

- Atunci explică-ți preocupările.

- Jean este pe moarte și Bertrand pleacă

pentru a face Consolamentum.

- Ei bine, nu-l putem opri

dacă alege să moară ca un catar.

- Dar cred că și Esclarmonde o va face.

- Ce! O vor arde dacă o face.

Du-mă la ea, repede.

- E prea tarziu!

- Lady Corba, ești binevenită să ni te alături.

Prezența Duhului Sfânt a atins profund

inimile noastre în seara asta.

- Dacă catolicii află că Esclarmonde are

au făcut aceste jurăminte, o vor arde.

- Mântuirea ei veșnică este acum asigurată,

și amândoi vor trăi din nou.

Jean devine foarte slab, nu mai are mult timp.

Ar trebui să le dăm ceva timp împreună.

- Acest lucru trebuie ținut secret. Nimeni nu trebuie să știe, nici măcar Raymond.

- Am înțeles. Îi voi instrui și pe ceilalți.

- Ah, Bertrand, ce am făcut?

[muzică moale, tensionată]

- Ne putem odihni aici astăzi și să continuăm noaptea.

[muzică moale, tensionată]

- Mă duc să mă spăl în pârâu

deci nu fugi.

- Și dacă vezi pe cineva, ascunde-te.

- O doamnă nu ar trebui să fie mai precaută

despre unde alege să facă baie?

- Un domn s-ar uita în altă parte în timp ce o doamnă face baie.

- Ar fi.

- După ce a fost închis atât de mult în castel,

Nu am putut rezista.

Poate ar trebui să te alături mie.

- Asta nu este modul templierilor.

- Oh! Ești mereu în gardă.

Nu dormi niciodată și nu îți iei o clipă să te oprești și să te relaxezi.

De aceea templierii nu fac baie?

- Ruginește armura.

- Atunci s-ar putea să fie prudent să te ferești de inamicul tău în aval.

[om care râde]

- Ce te aduce în tabăra mea?

- Suntem la ordine,

oprind pe oricine trecea la și dinspre Montsegur.

Care este misiunea ta, Sir Knight?

- Și cine este doamna?

- Aceasta este Lady Bietta din Aragon.

Am fost însărcinat să protejez și să escortez

ea în pelerinajul ei la Toulouse.

- Atunci vei avea nevoie de permisiune

de la Lord Hughes dacă vrei să treci prin această zonă.

- I am Guillaume De Sonnac,

Cavaler templier și preceptor de Guyenne.

Îndrăznești să-mi provoci autoritatea?

- Trebuie să te supui autorității noastre

sau suferi consecințele.

- Așa să fie. [muzică dramatică]

[bărbați care strigă]

[muzică tensionată]

- Aici, lasă-mă să ajut.

- Dacă nu sunt singuri?

- Ne vom face griji pentru asta mai târziu.

- Ai făcut bine să-i învingi pe amândoi.

- N-aș fi putut face asta fără ajutorul lui Meg.

- Meg, ești bine?

Tu?

- [Guillaume] Ți-ai făcut timp să ajungi aici.

- Văd că ai fost ocupat.

- Aș fi putut folosi ceva ajutor.

- Și aș fi putut folosi un cal. A fost o plimbare lungă.

- Să sperăm că acesta este ultimul dintre santinele. Orice știre?

- Cred că Lordul Hughes mi-a cumpărat povestea,

dar tot nu pare promițător pentru cei rămași

în spate în castel.

- De ce? Ce s-a întâmplat?

- Au strâns cantităţi mari de lemne de foc

și pregătirea unei zone pentru arderea catarilor.

- Nu mai spune nimic. Preocupările noastre sunt aici acum.

- Au fost santinelele pe care le-am văzut aseară.

Ar trebui să ne întoarcem și să-l ajutăm pe servitorul acela, Mary.

- Ce? Maria?

- Nu e timp.

Nu putem risca să vă punem pe tine și pe Meg în niciun alt pericol.

Ajută-mă să ascund aceste cadavre.

- Sunt atât de obosit.

- Încearcă și odihnește-te. nu voi pleca.

- Te iubesc atat de mult.

- Știu.

Ei pot lua totul,

dar nu ne pot lua niciodată dragostea.

Acesta este al nostru pentru totdeauna.

Sunt aici. voi fi mereu. [supine]

[pasarile ciripesc]

- Locuim aproape de aici.

- De ce ai plecat?

- Au venit soldații și ne-au ars casele și apoi

ne-a ucis familiile.

- Ai fost rănit?

- Nu, când au venit soldații,

Meg și cu mine eram aici, culegând fructe de pădure.

Ne-am ascuns până au plecat. A fost teribil.

Meg încă mai are coșmaruri despre asta.

- Nu pare să deranjeze faptul că este aici.

- Mintea ei a exclus multe din ceea ce sa întâmplat.

Așa se descurcă ea.

Vorbim doar despre vremurile bune.

Lui Meg i-a plăcut întotdeauna să vină aici și să urmărească iepurii.

- Iepuri! mi se face foame.

- Mai am pâine și brânză.

Ar trebui să fie și niște ciuperci și lucruri în apropiere.

- Simon, ajută-l pe Bietta și în timp ce faci asta,

verifica zona.

- Meg pare obosită.

- Se poate odihni acum în timp ce eu amenajez campingul.

Da.

- Câți soldați ai ucis?

- Am crezut că vrei să dormi.

- Nu pot, mă tot gândesc la acel bărbat.

Nu am vrut să-l omor. Am vrut doar să-l fac să se oprească.

- Ce ai făcut mi-a salvat viața, așa că ai făcut un lucru bun.

Încearcă să nu te gândești la asta.

Încearcă să te gândești la altceva, la ceva mai plăcut.

- Îți place Bietta?

- Am crezut că am scăpat de Inchiziție.

Nu ai vrut să dormi?

- Cred că te place.

- Este bună și grijulie cu toată lumea.

Și foarte inteligentă pentru o femeie, dar vorbește prea mult,

exact ca tine.

Acum dormi puțin.

[muzică ușoară]

- De ce ai devenit cavaler templier?

- Fiind cel mai mic fiu din familia mea,

nu prea era ocazie.

Am vrut mai multă emoție.

O șansă de a călători și de a vedea lumea.

- Cum merge?

- Ei bine, în acest moment, mult mai greu decât credeam.

- Guillaume nu face nimic ușor.

- Dimpotrivă, a fi templier este o existență dură.

Guillaume a fost destul de susținut, luând în considerare toate lucrurile.

- Cum e el?

- E tăcut, circumspect,

un pic de mister uneori.

Ar trebui să ne întoarcem. Este mai sigur ca grup.

- Unde e Meg?

- A fost aici acum un minut.

- Trebuia să ai grijă de ea.

- Trebuie să fi aţipit. Simon, du-te găsește-o.

Ea nu poate fi mers departe.

- Mă voi uita în cealaltă direcție.

- Aștepta. Nu-mi permit să vă pierd pe amândoi.

Se va întoarce în curând.

- O singură dată te las să ai grijă de ea, doar o dată!

Și o pierzi. Ești atât de inutil.

- Aparent. Uite, calmează-te.

- Nu-mi spune să mă calmez! Dacă e prinsă?

- Va fi bine.

Probabil că a plecat doar încercând să ajute să găsească mâncare.

- Ea este tot ce am acum.

- Știu, dar va fi bine. Uite, crede-mă.

- Am făcut-o și uite ce s-a întâmplat.

- Uite, cât timp sunt plecați, trebuie să rezolvăm ceva.

- Ce acum?

- E prea periculos în zona asta, trebuie să continuăm să ne mișcăm.

- Ce vrei de la mine?

- Trebuie să recuperăm relicvele catare

înainte de a mai avea surprize.

Acum, unde anume le-ai ascuns?

- Nu pot să-ți spun. Bertrand mi-a spus să nu am încredere în nimeni.

- S-ar putea să aibă,

dar mi-a spus și să-i duc într-un loc sigur,

înainte ca Hughes să descopere că au plecat.

- Sunt undeva pe aici.

- Ce vrei să spui undeva?

- Ei bine, nu știu, exact, am pus-o pe Meg să le ascundă.

- Tu?

- A găsit o mică peșteră în apropiere, unde obișnuia să se joace.

N-am putut să-l găsesc niciodată.

- Așa că ai încredințat una dintre cele mai mari comori

în lume la un copil de 10 ani?

- Credeam că nimeni nu o va bănui vreodată.

- Nu încetezi să mă uimești.

- Meg a dispărut! S-a întors aici?

- Nu. Ce înseamnă prin dispărut?

- Am crezut că am văzut-o, într-un minut era acolo,

următoarea ea dispăruse.

M-am gândit că s-ar fi putut întoarce aici.

- Trebuie să o găsim, se va întuneca curând,

și nu putem risca să fim văzuți cu un incendiu noaptea.

[muzică tensionată]

- Unde ai fost?

Eram cu toții atât de îngrijorați pentru tine.

- Am crezut că ai vrea asta.

- Păzește-l bine.

Simon, ajută-mă să securizez zona înainte de întuneric.

- Cum progresezi cu Bietta?

- Femeia aceea! O creatură dificilă.

Nu unul de subestimat.

- Unde se duc?

- Habar n-am, dar tu stai aici, nu mai fugi.

Că Guillaume poate fi atât de enervant.

- Uite, Bietta pune la cale ceva. Trebuie să fim atenți.

- Ce te face sa crezi asta?

- Gandeste-te la asta.

Ea nu urmează credințele catare,

totuși Bertrand i-a încredințat cea mai valoroasă relicvă a lor.

- Nu m-am gândit la asta, dar ai dreptate.

- Cred că este prea ușor să fii distras de frumusețea ei.

Poate fi o capcană.

- E doar o femeie. Ce ar putea face ea?

- Nu subestima niciodată femeile,

pot fi mult mai vicleni decât bărbații.

Crede-mă, știu.

- O sa tin minte asta. Ce acum?

- Trebuie să ne îndreptăm spre nord, spre Toulouse, unde avem aliați.

- Atunci este o plimbare lungă.

Au plecat caii,

erau mâncate de trupe în timpul iernii.

- Viața nu este niciodată ușoară.

Am fi mai puțin vizibili pe jos, totuși,

și asta îmi oferă mai mult timp să găsesc

a afla ce este în acea carte.

- De ce nu o luăm?

- Dacă pierdem încrederea Biettei,

nu vom afla niciodată ce știe ea despre secretele ei.

- Acum că știm că o are,

nu ar trebui să o lăsăm din vedere.

- Ai dreptate. Mai bine ne întoarcem.

[muzică blândă]

- Meg, lasă-mă să văd amuleta de pe colierul tău.

- Ascunde-l și nu lăsa pe nimeni să-l vadă.

- [Guillaume] Lectură interesantă?

- Ai văzut pe cineva?

- Pare clar. Ar trebui să fim potriviti pentru seară.

- Vom face pe rând să veghem, pentru orice eventualitate.

- Va fi o noapte rece,

așa că am pregătit un foc.

- Nu putem risca un incendiu. Cineva ar putea să-l vadă.

- E doar o fetiță. Nu o putem lăsa să înghețe.

- În regulă, păstrează-l mic.

[muzică blândă]

- Îmi pare rău că vă deranjez mesele, Altceva, am vești.

- Ei bine, continuă.

- Două din santinelele noastre din perimetru sunt dispărute.

- Probabil mai mulți dezertori.

Luați câțiva bărbați și cercetați zona.

Spune-mi ce ai găsit.

- Da Domnul meu. - Lord Hughes,

dacă nu vă deranjeaza,

Aș vrea să trimit pe unul dintre călugări mei să-i însoțească.

- Deloc. Pe cine ai in minte?

- Tomas. Frate Tomas, te poți alătura lor.

- Da, închinarea ta. Daca insisti.

- De ce interesul pentru câteva santinelele dispărute?

Am avut câteva deșert în ultima vreme.

- Fara interes.

Am vrut doar niște rață înainte ca Tomas să mănânce totul.

Bărbatul suferă de lăcomie. [râde]

[muzică medievală lentă]

[greierii ciripit]

- Se face târziu. Cred că ar trebui să ne întoarcem.

- Trebuie să știm ce sa întâmplat cu santinelele.

- Ar fi dispărut de mult acum,

si pe langa asta ma obosesc si imi este foame.

- [Soldat] Aici!

- Păstrează zgomotul. Ar putea fi oricine aici.

- Unde sunt santinelele?

- Te rog, te rog ajută-mă.

- Cei doi paznici care au fost aici. Unde sunt?

- Nu știu. Te rog, ai niște apă?

- Ai văzut pe ce drum au mers?

Ea nu știe nimic. Să o eliberez?

- Nu, du-te să verifici soldații. O voi întreba.

- Cred că au mers pe aici! [Mary plângând]

- M-am săturat de asta.

Ce acum? Trebuie să căutăm în continuare.

- Urăsc să-i văd zvâcnind. Termin-o.

- Îmi pare rău. [Maria țipă]

[muzică moale]

- Shh.

Nu ne-au văzut.

- Probabil îi caută pe acei paznici.

Nu putem risca ca ei să vadă fetele.

- Shh, urmează-mă.

- Am o idee.

- Seara frumoasa!

Frate Tomas, nu e cam târziu să fii afară?

Ar trebui să le puneți deoparte înainte să vă tăiați.

- Credeam că ai fi părăsit de mult această zonă până acum.

- Sunt pe jos,

sau ai uitat ce s-a întâmplat cu caii.

- Regret, dar necesar.

- Ce te ține treaz atât de târziu,

și atât de departe de siguranța taberei tale?

- Niște santinelele lipsesc.

- Nu pare să merite.

În această perioadă a anului,

probabil că toți s-au dus acasă să fie cu familiile lor.

- Deci nu le-ai văzut?

- După cum spune Lordul Hughes, santinelele nu sunt atât de selective.

Le-am evitat pe unde am putut. Nu este atât de sigur aici.

- Nu m-am gândit la asta. Du-mă înapoi în tabără.

- Sfinția Voastră, nu cred așa de înțelept,

nu am căutat complet zona.

- Fă cum ți se spune.

Întregul episod a fost o pierdere totală de timp.

Îmi pare rău să te deranjez.

Dormiți bine și să aveți o călătorie sigură.

- Și tu de asemenea.

- Am găsit o țărancă mai devreme.

Fraile Tomas a ordonat moartea ei fără un motiv întemeiat.

- De ce imi spui mie?

- Templierii tăi nu au participat

în această cruciadă nesfântă.

Ți-aș ruga să te rogi pentru sufletul ei,

căci mă tem că era o bună creștină.

- Ai cuvantul meu.

Ar trebui să mergi înainte de a atrage atenția asupra ta.

- Mulţumesc, Domnul meu.

- Ei bine, a mers bine.

Să sperăm că norocul nostru va rezista. Nu am încredere în acel călugăr.

- Pare cam lent.

- Nu-l subestima.

Are destulă reputație de cruzime.

- Știu.

Am auzit în seara asta că a ucis o țărancă.

[muzică tensionată]

- Probabil a fost Mary. Acei gardieni au avut-o în tabăra lor.

Ar fi trebuit să încerc să o ajut când am avut ocazia.

- Nu o putem continua să o târăm pe Meg prin țară.

E prea periculos.

- Ce sugerezi? O lăsăm?

- Desigur că nu! Dacă am avea cai.

- Singurii care au mai rămas sunt bine păziți.

Ar trebui să ne despărțim.

Ne putem mișca mai repede,

găsește ajutor și revino aici pentru fete.

- Poate ai dreptate.

Bietta, cunoști zona mult mai bine decât noi,

ce sugerezi?

- Știu!

- Ascunzătoarea ei.

- Simon, du-te pe fete acolo și ține-le în siguranță.

Am niște treburi neterminate.

- Cum ne vei găsi?

- Lasă asta în seama mea.

[muzică sumbră]

- Iartă-mă, Domnul meu, nu am reuşit să salvez pe altul

unul dintre copiii tăi nevinovați.

Mă rog să iei această fată,

Maria și lasă-i sufletul să-și găsească pacea veșnică

și iertarea în Rai.

- Domnul meu, e prea târziu să mă salveze.

- Nu, nu renunța. Haide, ridică-te.

Repede, aici!

Cum cum.

- Maria...

Ea a plecat.

- Nu! Voi răzbuna moartea ei!

- Mi-e frică. Ne vor lua și pe noi?

- Când se întoarce Guillaume,

vom scăpa de toată nebunia asta.

Găsiți un loc sigur.

- Dacă se întoarce. Nu l-am văzut niciodată acționând atât de nesăbuit.

Cu siguranță știe că un singur om nu poate salva lumea.

- Am nevoie de ceva timp singură să mă rog.

Poți să fii cu ochii pe Meg?

- Desigur. Meg, vrei să te uiți la iaz?

E un colier frumos. Pot sa ma uit?

- Nu ar trebui să o arăt nimănui.

- În regulă, de unde l-ai luat?

- Mi-a dat Bietta înainte să mergem la castel.

Trebuia să fie secretul nostru.

- Nu-ți face griji, nu voi spune nimănui.

[muzică tensionată]

- Văd că este o noapte târzie pentru amândoi.

- [Bertrand] Îmi pare rău, nu am vrut să deranjez...

- Dragul meu prieten, ești întotdeauna binevenit.

Timpul scurt care ne-a mai rămas

este mai bine petrecut cu prietenii decât singur.

- Aceasta poate fi ultima mea șansă de a vorbi cu tine,

și vreau să-ți mulțumesc

pentru că ne-a primit bineveniți și pentru că ne-a adăpostit aici

în casa ta.

Bunătatea și caritatea care ne-au fost arătate,

sacrificiile pe care le-ai îndurat încercând să ne protejezi

au fost un dar de la Dumnezeu.

Ne-ai dat speranță și timp prețios.

- Eșecul meu de a te ține în siguranță este cel mai profund regret al meu.

Cavalerii mei au fost pregătiți să facă orice este nevoie

dacă ne-am gândi că ne va ajuta și aproape că am reușit.

Din păcate, pur și simplu nu a fost suficient.

- Luptele în continuare nu au rost.

S-a pierdut deja destul din familia ta.

Ai luptat onorabil și vreau să mulțumesc

tu în numele nostru a tuturor.

- Mai putem face ceva?

- Acestea sunt toate bunurile mele.

Nu sunt multe, dar aș vrea să le ai.

Există niște cârpă și puțină sare și ierburi.

- Mulţumesc, Bertrand. Îi voi prețui mereu.

- Timpul petrecut la castelul de aici mi-a oferit multe momente

de mare bucurie, dar și unele de profund regret.

- Cum așa?

- Nu sunt imun la îndoiala de mine.

Sunt atâtea ce facem

pe care le atribuim voii lui Dumnezeu.

Lucruri pe care trebuie să le acceptăm cu o credință oarbă.

Ca toți bărbații, nu sunt infailibil.

Deciziile mele s-au bazat pe ceea ce simțeam că Dumnezeu vrea de la mine.

Și doar sper și mă rog ca ceea ce am făcut noi să nu fie

toate au fost în zadar.

- Am fost cu toții acolo, Bertrand.

Există unele adevăruri care vor fi doar dezvăluite

la noi în moarte.

Singura noastră speranță este că ne-am urmat conștiința

la maxim posibilitățile noastre și că vom fi

iertat pentru vremurile în care am eșuat.

- Aceste gânduri pe care le împărtășesc sunt numai pentru tine.

În acest moment, nu pot să-mi arăt frică,

Trebuie să fiu curajos de dragul celor care o vor face în curând

mor cu mine.

Ar trebui să mă întorc acum și să mă rog cu ei.

- Am înțeles.

Și Dumnezeul nostru iubitor să fie milostiv.

- Ei vin!

- Nu vă vor face rău. Lordul Hughes și-a dat cuvântul.

Îi vor doar pe ereticii catari.

- Dar de unde vor ști cine este eretic?

Nu ne vor ucide pe toți așa cum au făcut în Beziers?

- Nu, vom fi cruțați,

dar trebuie să te supui clerului și să promi loialitate

către Papă.

Cei care refuză vor fi luați și executați.

- Esclarmonde a primit Consolamentum împreună cu soțul ei,

Jean, când a murit.

- Nu le spune! Doar faceți ceea ce vă cer.

- Nu tată. Vreau doar să fiu cu Jean.

Nu mi-a mai rămas nimic acum.

Tot ce văd este durere și suferință.

- Dar eu și mama ta, te iubim atât de mult.

Tu și surorile tale sunteți tot ce avem acum. i-o interzic.

- Vă iubesc pe amândoi, știți asta,

dar inima mea este cu soțul meu.

Vom fi într-un loc mai bun.

Lumea a devenit atât de rea.

[plângetul familiei]

- Salutări, Lord Raymond.

După cum am convenit, sunt aici să accept

predarea ta oficială a lui Montsegur.

- Cu regret profund ne întâlnim sub asemenea

împrejurări ostile având în vedere nobilimea noastră comună.

- Poate.

Lucrurile s-ar putea să fi ieșit altfel

dacă ai fi fost mai atent să-ți alegi aliații.

- Îți cer doar să-mi tratezi familia cu respect.

- Voi face ce pot. Biserica guvernează în aceste chestiuni.

- Prietenul meu Bertrand și adepții lui nu au făcut rău nimănui.

Vă implor să-i tratați cu milă și demnitate.

- Raymond, soarta lor nu este a mea să aleg.

Sunt doar un biet soldat care îi slujește pe Regele Louis și pe Papă.

Episcopul Petrus se va ocupa de ereziile lor.

Acum este în mâinile lui Dumnezeu.

- Într-adevăr.

Cei care au ales să întoarcă spatele celui nostru

Dumnezeu adevărat și iubitor va arde pentru păcatele lor.

- Cu atâta dragoste,

Doamne grijuliu, nu există nicio șansă de milă?

- Nu sunt fără milă.

Cei care caută iertare vor fi cruțați,

dar numai dacă ei jură loialitate cel unic și adevărat

Biserica lui Dumnezeu din Roma.

- Prefer să ard decât să mă confrunt cu Diavolul.

- Și vei arde. Ia-l de aici.

- Papa mi-a acordat noi puteri ale Inchiziției.

Frații mei se vor aduna acum pentru a se pregăti să țină tribunal

și auzi confesiunile.

- Voi pune familia mea să-și adune bunurile

și vom pleca așa cum sa convenit, în tratatul nostru.

- Castelul și pământurile tale sunt confiscate Papei.

Unde ai de gând să mergi?

- Vom căuta un sanctuar în Toulouse.

- [chicotește] Bine.

Îl poți informa pe Lordul Toulouse despre consecințe

de a fi neascultător faţă de biserică.

- Cum te poți numi om al lui Dumnezeu?

Nu m-aș putea supune niciodată autorității tale. Mă dezguști!

- Ea nu vrea să spună asta.

Ea este isterică după moartea soțului ei.

- Obrăznicia și blasfemia ei nu sunt o scuză.

Garda, du-o să se confrunte cu Inchiziția.

- Nu am nimic de ascuns. Am primit Consolamentum.

- Atunci vei arde cu ceilalți. Ia-o!

- Nu! Nu poţi!

Ea este copilul meu. Te rog, ia-mă în schimb.

- Ia-le pe amândouă și arde-le!

Și ia-o pe cealaltă fiică să înfrunte Inchiziția.

Vom ajunge la adevărul din spatele tuturor acestor lucruri.

- Stop! Nu am fost de acord cu asta!

- N-ai cinste! Cruță-mi familia!

- Este voia lui Dumnezeu. Am vorbit.

- Îmi pare rău, nu asta mi-am dorit,

dar mâinile mele sunt legate.

[muzică dramatică]

[Tomas râde]

- [râde] Arde! A arde!

Arzi in iad!

- Uneori, se pare că lui Tomas îi place munca lui

doar un pic prea mult.

Dă-mi niște vin. [Tomas râzând]

[Tomas mormăind]

- Se pare că fratele Tomas s-a împiedicat

și căzut în foc.

- Cel mai nefericit. Cred că a fost cel mai bun inchizitor al tău.

- Da, fratelui Tomas i-a plăcut munca lui.

Ar putea obține o mărturisire de la oricine.

Din păcate, a fost și foarte neîndemânatic.

Dumnezeu lucrează în moduri misterioase. Vin?

- Într-adevăr, are.

Scuză-mă, Excelență,

dar cred că munca mea aici este terminată.

[muzică tensionată]

[oamenii țipând]

[muzică moale]

[muzică dramatică]

- Aruncă-ți armele!

[muzică moale, medievală]

- Simon! Rapid!

E rănit. - Ce s-a întâmplat?

- Pierde mult sânge. Trebuie să o oprim.

Ajută-mă, ajută-mă înainte ca el să sângereze până la moarte.

[Guillaume geme]

- Lasă-l să se odihnească.

- Meg mi-a spus că ai văzut amuleta.

Din reacția ta este evident că știi ce este.

- L-am ajutat pe Guillaume să caute

pentru Trandafirul Magdala de când mi-a spus despre asta.

Este descris într-un manuscris găsit în Țara Sfântă.

De ce l-a avut Meg?

- M-am gândit că ar fi mai sigur cu ea.

Nimeni nu s-ar aștepta ca un copil să o aibă.

- Sunt surprins că Bertrand a avut vreodată încredere în tine.

- Catarii aveau doar scrierile Mariei și știau

a legăturii mele cu ea.

Nu au fost niciodată conștienți că am amuleta.

- Ce legătură?

- Sunt singurul descendent supraviețuitor al lui Mary.

Mi-a spus mama

că Maria Magdalena purta amuleta Trandafirului

la răstignirea lui Isus.

Și că avea sângele lui pe el.

- Dar Meg? Am crezut că voi doi sunteți rude.

- Nu.

Doar locuiam cu familia ei la acea vreme

a atacului.

Mă ajutau să mă ascund de persecuția catolică.

- Cum se încadrează cartea în toate acestea?

- Nu știu încă.

Nu prea am avut ocazia să studiez

ea mai de aproape.

Totuși, am găsit un desen

a Trandafirului împreună cu un scurt citat

din învățăturile lui Moise.

- Ce a spus? A menționat comoara?

- Nu. Nu, doar spunea că viața era în sânge.

Nu sunt sigur dacă este semnificativ.

Nimic despre vreo comoară.

- [Guillaume] Simon.

- Așteptați aici.

[muzică moale]

- Dragul meu prieten, se pare că călătoria mea s-a terminat.

Nu mai e loc

pentru intrigă sau înșelăciune.

- Pot să fac ceva? Ceva?

- Nu-ți pierde viața urmărind mituri și fabule.

Viata e scurta.

- Sper că descoperi ceea ce trebuie să știi.

Poate într-o zi îți vei găsi comoara.

- Nu caut nicio comoară, milord.

Singura mea dorință era să găsesc răspunsuri

de ce această mică relicvă este atât de importantă

oamenii ar ucide pentru asta.

- Deci ai avut asta tot timpul?

- Este doar o amuletă veche, nu e nimic cu adevărat.

Asta și o carte plină de ghicitori confuze.

Fără comori, doar o mulțime de ucideri fără sens și lăcomie.

- Dumnezeu este mai mare decât toate acestea,

spiritul lui trăiește în noi toți.

- Dacă Dumnezeu ar fi cu adevărat cu noi,

nu te-ar lăsa să mori.

El ar cunoaște rugăciunile mele.

[muzică eterică]

- Ce se întâmplă?

- Totul are sens acum. Sângele lui Isus.

Viața este în sânge.

- Arăți mult mai bine.

- Simt că am dormit o săptămână.

A mai rămas ceva de mâncare?

- Foarte putin. Probabil ar trebui să mergem mai departe.

- Mercenarii se vor desființa și mă aștept

că soldații se vor muta înapoi la Carcassonne.

- Ei bine, atunci ne îndreptăm spre vest.

- Vom duce fetele acolo.

Vor fi în siguranță la una dintre mănăstiri.

Acum că avem Magdala Rose și cartea,

apoi putem descifra sulurile Templului.

- În timp ce tu ai dormit, am tot citit.

Nu se menționează nicio comoară.

Și nu ai cum să mă părăsești

iar Meg într-o mănăstire de maici în timp ce tu pleci

în căutarea ta templieră.

- Trebuie să găsim Graalul înainte ca ceilalți.

Este cea mai puternică dintre toate relicvele.

- Graalul este doar o legendă.

- Nu, există și Trandafirul este cheia pentru a-l găsi.

- Atunci o vom găsi împreună.

- Bine atunci, destulă vorbă.

Să ne mișcăm.

[muzică optimistă]

♪ Într-un tărâm atât de îndepărtat, cu atât de mult timp în urmă ♪

♪ Te-am văzut într-o noapte cu lună, un chip pe care l-aș cunoaște mereu ♪

♪ Norii au ascuns luna, trebuia să fugi sau să stai ♪

♪ Dar mi-ai dat drumul, ooh ♪

♪ În timp, am călătorit din acel ținut ♪

♪ O lume pe care am cunoscut-o cândva ♪

♪ Amintiri de mult uitate ♪

♪ Asta a vorbit mereu despre tine ♪

♪ Fugi, ascunde-te ♪

♪ Foamea te caută pentru prada ♪

♪ În timp ce încă caut adevărul, oh ♪

♪ Fugi, uneori ai nevoie de steaua dimineții în spatele tău ♪

♪ Fugi, la limitele pieirii și disperării, oh ♪

♪ Fugi, dacă te-aud vreodată suni, te voi găsi ♪

♪ Fugi ♪