Original subtitles

PRETUL SUCCESULUI - Partea a treia -

- Nu mănânci, Edwina? - Nu mi-e foame.

- Iată-ne ajunsi. - Emma, nu sunt neajutorat.

Taci si fă cum ti se spune, dragul meu Frank.

Cum spui tu... Cicalitoareo!

Ti-a lăsat toate proprietătile sale doamna Harte.

Mie?

Credeam că îI va mosteni Kit...

Dl Lowther i-a lăsat banii fiului său si o rentă anuală Edwinei.

Dvs. sunteti executorul testamentar.

Dar toate proprietătile vă revin dvs.

A avut încredere că veti veghea la viitorul copiilor.

Da.

Desigur că voi face tot ce voi putea.

- Stii ce oră este? - Da.

Muncesti pe rupte. Trudesti exact ca la conacul Fairley.

- Nu fi ridicol. - Nu te lasi niciodată de muncă.

Ti-a trecut vreodată prin cap că s-ar putea să-mi placă?

- Cum te mai simti? - Mult mai bine. Am scris ceva.

- Frank, medicii au spus că... - N-am făcut mare lucru.

M-au sunat cei de la ziar.

Vor niste informatii despre cineva pe care îI cunoastem...

este vorba despre Edwin Fairley.

- Ce vor să afle? - Chestii obisnuite.

A fost decorat cu Victoria Cross, pentru eroism pe front.

Tu ai lucrat la conac.

Îti amintesti ceva interesant despre el?

Absolut nimic.

A avut o nastere dificilă. E foarte slăbită.

- E băiat. - Da, e minunat.

Blackie... va fi... asa de încântat!

Când vei iesi din spital, vei sta cu mine si cu copiii.

Vreau să...

să îi pun numele...

Bryan!

Mai tii minte cum aveai grijă de mine când s-a născut Edwina?

Acum e rândul meu.

Vino mai aproape...

Vreau...

să...

fie crescut...

ca un bun catolic.

Lui Blackie...

...e atât de neglijent cu chestiunile religioase...

- Să ai grijă de Bryan! Promite-mi! - Tu o să ai grijă de el.

Te iubesc, draga mea Emma.

Si eu te iubesc...

Te rog, nu plânge.

Nu e nimic de plâns.

Ascultă-mă, Laura. Trebuie să lupti! Te rog, luptă-te!

- Ce doriti? - A cerut binecuvântarea.

Doamna O'Neill doreste să vă vorbească.

Spune-i lui Blackie... că îI iubesc.

Laura, ce vom face fără tine?

Tu te vei descurca foarte bine.

Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce.

Cadourile mele de Crăciun pentru Kit si Edwina...

Sunt împachetate... în camera mea...

E ceva si pentru tine...

L-am pus în...

Dumnezeu în mila sa infinită...

Nu-mi vorbi de mila lui Dumnezeu, părinte...

N-a pacatuit niciodată! N-a rănit pe nimeni!

- Ar trebui să trăiască! - Copilul trăieste.

Dar Laura e moartă!

Esti cât se poate de bine. Nu e nimic în neregulă!

Absolut nimic.

Cred că nu e vina ta. Bine, atunci...

Gata, gata...

Linisteste-te...

Acum e bine.

Numele doamnei Lowther nu va apărea în conducerea companiei Emerem.

Si în nici vreo pozitie oficială.

Doamna Lowther e de fapt singurul actionar,

dar această informatie trebuie să rămână secretă.

Vom functiona ca o societate de achizitii pe actiuni.

Asa că, toti trebuie să creadă că dumneata reprezinti compania.

- Dar de ce discretia asta? - E dorinta doamnei Lowther.

Multumesc, sună nemaipomenit. Din întâmplare...

Am auzit că filatura Thompsons nu o duce prea bine.

Nu. Se pare că Gerald Fairlez nu a reusit să-si respecte livrările.

Anuntă-mă te rog, de orice miscare.

Nu voi fi în Londra săptămâna viitoare. Mă poti găsi la Ritz.

Frank, îmi pare rău.

- Arăti minunat. - Multumesc.

Nu înteleg. De ce nu te-ai mai recăsătorit?

Cu cine să mă căsătoresc? Suntem în război, e lipsă de bărbati.

Curând nu vom mai fi. Acum că SUA intră în război, nu va mai dura mult.

Vorbesc serios, Emma. Ar trebui să te recăsătoresti.

- Ce spui de Blackie? - Ce e cu el?

Mereu te-a adorat. Ar avea grijă de copiii tăi, ca de ai lui.

- Ar fi perechea perfectă. - Nu fi prostut, Frank.

Blackie îmi e ca un frate.

Si oricum nu-s sigură că vreau să mă recăsătoresc.

De ce?

Nu vreau un bărbat amestecat în afacerile mele.

Afacerile tale blestemate. Nu stiu. Câti bani sunt de ajuns pentru tine?

Există o limită?

Nu e vorba de bani. E mai mult decât atât.

- Cred doar că... - Încetează să-ti faci griji, Frack,

altfel mă întorc acasă cu următorul tren.

- Îmi cer scuze. - Nu e vina ta.

Sunt doi bărbati vizavi, care se uită fix la noi.

Nu te uita acum.

Stii că arăti cel mai bine din acest salon?

De ce continui să-i privesti?

Dacă ti-ai putea lua ochii de la frumoasa doamnă în lame,

poate că am sta si noi de vorbă.

- Scuză-mă, tată. - Când te vei întoarce în Franta?

Când mi se va vindeca piciorul.

Mă duc să-I vizitez pe Adam Fairley în seara asta. Nu se simte bine...

Moartea Oliviei l-a doborât pe bietul om.

A sosit domnul McGill, domnule.

Adam!

Bruce...

Ce bine că ai venit.

Paul este cu tine?

E la o petrecere, iar bătrânii nu sunt bineveniti.

Vroiam... să discutăm... o problemă.

Afurisita asta de boală... Mă simt neputincios.

- Mă poti urmări? - Perfect.

Bruce, nu stiam că esti aici. Credeam că esti în Australia.

- Eu credeam că esti în Yorkshire. - Da, acolo stau mai mult, dar...

trebuie să mă mai si distrez uneori.

- Plec. Noapte bună, tată... - Gerald...

- Te-am avertizat... - Noapte bună, Bruce...

Tata crede că plec să joc cărti.

- Frank, trebuie să plecăm. - Emma...

Dolly nu e doar o actrită minunată, dar si o gazdă excelentă.

Dragă, cerul a vrut să vii! El este geniul despre care vorbeam!

Emma, în sfârsit, a ajuns la Londra. Trebuie să vorbim mai mult!

Dumnezeule!

Lulu Rowender tocmai I-a acaparat pe feldmaresal!

Prezentati-vă singuri, dragilor!

- Paul McGill. - Sora mea, doamna Lowther.

Sunt foarte bucuros că am trecut pe la Dolly în seara asta.

Toti australienii sunt neciopliti, mr. McGill, sau sunteti o exceptie?

Regret, domnisoară Mosten, trebuie să plec. Nu mă simt prea bine.

- Nu mi-a priit ceva la cină. - Un pahar cu sampanie face minuni.

Haideti, doamnă Lowther,

poate vă pot dovedi că cei din colonii sunt civilizati.

Chiar aici.

Vad că sunteti convins că abordarea directă merge cu unele femei.

- Cu cele mai multe femei, da. - Nu fac parte dintre ele, maiorule.

Nu, nu faci.

Esti mai frumoasă decât celelalte femei.

Si mai înteleaptă.

Da, două pahare, vă rog.

Multumesc.

Mi-as cere scuze pentru seara asta, dar e si vina dumneavoastră.

Chiar trebuie să plec!

M-am purtat asa, pentru că m-a uluit frumusetea dvs.

Pur si simplu, mi-am pierdut capul.

Povesteste-mi despre cel mai norocos om din Londra.

Spune-mi despre domnul Lowther. Unde este?

Sotul meu a fost ucis pe râul Somme, acum 2 ani.

Dumnezeule...

Îmi pare rău.

Sunt doar un idiot.

Chiar îmi pare rău.

Poti lua prânzul cu mine mâine?

Te simti mai bine? Cum e treaba cu războinicul rănit?

Te voi vedea mâine la petrecerea tatălui dumitale?

Nu, am o altă întâlnire... Cu destinul.

Destinul? Nu cred că îI cunosc.

Nu pot cunoaste pe toată lumea din Londra.

Trebuie să o sterg.

Îi puteti spune d-nei Lowther că sunt aici. Maiorul McGilli.

Regret, domnule maior, doamna Lowther a părăsit hotelul acum câteva minute.

V-a lăsat o scrisoare.

Te rog, asteaptă-mă!

- Care-i trenul spre Yorkshire? - Acela, domnule.

Conduc un prieten!

Esti lasă!

Fugi, nu-i asa?

De cine ti-e frică... de mine?

Sau de tine?

Nu mai am mult timp până mă voi întoarce în Franta.

Rămâi la Londra până voi pleca?

Multumesc.

Pentru draga mea Emma... De la Paul.

Pentru draga mea Emma... De la Paul.

Pentru Emma... De la Paul.

- Paul? Cum ai...? - Pe usă.

Asta e pentru tine.

Puneti-i.

Sunt minunati. Nu-i pot accepta. Sunt mult prea valorosi.

Te rog...

Puneti-i!

Tata i-a dăruit mamei. Nici el nu prea se pricepea la vorbe.

A fost felul lui de a-i spune "că o iubeste".

Reflectă lumina... din ochii tăi.

- Cum ai aranjat asta? - Nu a fost usor.

Esti furioasă. Dar nu te învinuesc...

Nu sunt un om prea subtil.

Nu-ti fă griji.

Nu vreau să te seduc.

N-ar fi suficient.

Mă întorc în camera mea si încui usa după mine...

iar când veti dori, as vrea să mergem să cinăm.

Fără nicio obligatie. Bine?

De ce te-ai răzgândit?

Nu-mi stă în caracter, asa-i?

Si eu sunt uimit de mine însumi.

Te iubesc prea mult ca să profit de o astfel de situatie,

care n-ar include si sentimentele tale.

- Nu înteleg... - Trebuie să mă doresti...

cum te doresc si eu de mult.

Altfel, n-are niciun rost.

Te rog, îmbracă-te.

Paul?

Paul...

- Mi se pare bizar că m-ai adus aici. - Am motivele mele.

- Vreau să-ti spun două lucruri. - Da?

Primul, e că n-am iubit pe nimeni asa cum te iubesc pe tine.

- Tu esti viata mea. - Ai spus că sunt două lucruri?

Care-i al doilea?

Sunt căsătorit.

De ce nu mi-ai spus înainte?

Nu... Ce intrebare stupidă, nu-i asa?

Nu ti-am spus pentru că îmi era teamă să nu te pierd.

Dacă ti-as fi spus mai devreme, ai fi fugit, nu-i asa?

De aceea te-am adus aici.

Cum ai putut fi atât de diabolic, atât de necinstit?

Vrei să mă asculti? N-am vrut să te pierd, atâta tot.

Am crezut că odată ce te vei îndrăgosti de mine...

vei putea întelege.

Iar circumstantele n-ar mai sta între noi.

- Te iubesc, Emma. - Si pe sotia ta?

E un mariaj fără sens... Nu mai trăim împreună de sapte ani.

Atunci de ce n-ai...

Când se va termina războiul, voi rezolva situatia.

Vreau să-mi petrec restul vietii cu tine, dacă doresti asta.

Mă poti duce înapoi la mal.

Nu voi fugi.

Anuntă la fabrică să continue modelele liniei Lady Hamilton.

Am verificat tesăturile înainte să plec.

La revedere, Gladys.

Multumesc.

Dragostea mea...

Oare sunt eu egoist?

Foarte...

- Trebuie să-i sun pe copii. - Bine.

Alo, camera 120.

Îmi puteti da un număr din Yorkshire, vă rog?

Eu voi merge până la bancă.

Sunt câteva treburi de care trebuie să mă ocup.

Bine. Întoarce-te repede.

Nimic nu m-ar putea tine departe de tine mai mult de o oră.

Mă întorc până la patru.

Alo, Kit! Bună! Ce mai faci, dragule?

De ce? Unde te duci?

Desigur. La ce oră te vei întoarce?

Bine, te voi suna din nou mâine...

Transmite-i dragostea mea Edwinei.

La revedere, dragul meu.

- Credeam că ti s-a întâmplat ceva. - Nimic nu mi s-a întâmplat.

Nu mi-a sunat încă ceasul.

Haina ta e udă.

O scot imediat. Durează doar un minut.

Simt că te tin departe de tatăI tău si de prietenii tăi.

Ce s-a întâmplat?

Ai fost la Ministerul de Război,

apoi la tatăI tău să-ti iei rămas bun.

Vei pleca, nu-i asa?

Foarte curând.

Da.

- Când? - Mâine.

Dumnezeule!

- Paul, nu pot suporta asta. - Ba da. Esti o fată curajoasă.

Dar nu vreau să mai vorbim despre plecarea mea.

Vreau să ne gândim doar la noi doi în noaptea asta.

Până la sfârsitul războiului ăsta mizerabil, atât ne-a mai ramas.

E foarte frig...

Conditiile ar putea fi mai bune, dar nu trebuie să ne plângem.

Mă gândesc la tine, tot timpul.

Am citit ceva acum câtiva ani, ceva ce-mi stăruie în minte, si...

ni se potriveste foarte bine.

Sună cam asa:

"Această despărtire, nu poate dura mult.

Aceia pe care-i iubim, nu pot fi înselati de despărtire.

Gândurile noastre vor fi tot timpul împreună.

Adunate laolaltă ca de un mare magnet. "

De multe ori n-am vorbit cu tine, dintr-un motiv anume.

Acum vorbesc despre încredere.

Emma, dragostea mea...

ai incredere...

Te voi purta în inima mea pentru restul vietii mele.

Paul.

Dragă Emma...

vasul a fost lovit rău, si am un srapel în piciorul stâng.

Mă tem că nu sunt bine.

Vino să mă vezi la spitalul marinei Chapel Allerton.

Cu dragoste. Winston.

Trebuie să vă avertizez.

Din cauza amânării, cangrena a ajuns la genunchi.

Va trebui să-i amputăm piciorul foarte de sus.

Ce înseamnă asta mai exact?

Înseamnă că s-ar putea să nu poată purta o proteză.

Fratele meu va purta o proteză!

Chiar dacă va trebui să i-o creez eu!

Nu-si va petrece restul vietii într-un scaun!

- Bună, Winston. - Bună, Emma.

Multumesc.

Ti-au spus că trebuie să mă operez?

Nu voi putea suporta asta.

Ascultă-mă, Winston.

Dacă nu ti-I vor amputa, vei muri.

Tot mort o să fiu si cu un singur picior.

- Viata mea va fi terminată. - Nu este adevărat.

Stiu că pare îngrozitor acum, dar...

Win, dacă mai amâni mult timp...

Te rog... te rog... sunt alături de tine.

Voi avea grijă de tine, Win.

Atunci, să terminăm odată.

Domnisoara "Cicălitoare"!

- Emma? - Da, dragul meu?

Stai cu mine până se va termina totul?

Desigur că asa voi face.

E în regulă, te descurci bine.

Ai un echilibru foarte bun.

Haide, Win.

Ai învătat să mergi când erai mic, o poti face din nou.

S-a sfârsit! Războiul s-a sfârsit.

În sfârsit...

Winston!

Am urcat toate scările.

Am reusit... Mă poti îmbrătisa. N-o sa mă dărâmi.

Alo? Alo?

Nu vă aud bine. Cu cine vorbesc?

- Paul! Unde esti? - Mă întorc în Anglia.

Esti bine! Oh, Paul...

Emma, esti acolo? Mă trimite direct în Australia!

Dar vei veni întâi în Yorkshire?

Nu cred că pot, draga mea!

Nava pleacă peste două ore, astea sunt ordinele comandamentului.

Am spus că sunt încă sub angajament militar.

Dar mă voi întoarce îndată ce se va termina totul.

Mai e cineva pe linie. Nu te pot auzi bine.

Mă voi întoarce imediat ce voi putea, draga mea.

Si ne vom petrece viata împreună.

Te iubesc, Emma.

Si eu te iubesc. Să-mi scrii!

Ce spui?

- Emma... - Paul...

Să-mi scrii...

Ocupată ca întotdeauna!

Ce-ai zice să lucrezi pentru mine, Winston?

Am nevoie de cineva în care să am încredere!

E vreo slujbă la care mă pot pricepe?

Magazinul e doar o parte a afacerii.

Mai am si alte afaceri.

Am companii, terenuri, filaturile Thompson si Layton,

si... compania Emerem.

Acum aud pentru prima oară.

Pentru că nimeni nu stie că sunt implicată.

Bărbatilor nu le place să facă afaceri cu femei.

Mai ales când e vorba de multi bani.

Si... mai am un motiv... personal.

- Deci, ai noutăti pentru mine? - Da.

După cum stiti, de când Emerem a cumpărat compania Proctors,

vânzările au crescut.

Asa am si sperat, era intr-o stare deplorabilă.

Problema este, că Gerald Fairley i-a cerut un împrumut lui Alan Proctor.

Desigur, Fairley, n-are idee că... de fapt tu esti Proctor.

- Cât anume vrea să împrumute? - 200.000 de lire.

Serios?

A avut probabil o perioadă proastă la mesele de joc.

Ei bine...

Cred că prietenul lui Fairley...

Alan Proctor, ar trebui să-i dea banii...

cu anumite conditii.

Da...

Vreau o chitantă inatacabilă, cu rambursarea în sase luni.

Si... conditiile?

Actele de proprietate ale filaturilor Fairley din Armley si Stanningley.

- Sunt conditii foarte dure. - Acceptă sau nu.

Nu se poate duce la bancă.

S-a împrumutat deja de la asociatii de afaceri ai tatălui său...

unde se mai poate duce?

- Mami, ai venit acasă! - Credeam că ai iesit să călăresti.

- Bună, Annie. - Bună seara, doamnă.

Ne-am întors mai devreme. Edwina n-a suportat vântul.

Ti-am pictat un tablou.

Ai mai multă vopsea pe tine, decât pe hârtie.

Uite! Suntem noi doi, mămico.

E minunat, dragule!

- Te-ai întors, în sfârsit! - A trebuit să lucrez până târziu.

Lucrezi prea mult, mamă.

De Crăciun o să fiu liberă.

Am venit să te întreb despre certificatul meu de nastere.

Mi-l poti da, te rog?

Îmi spui că e legal ca Proctor să preia filatura noastră, chiar asa?

Singur ti-ai pus latul de gât, Gerald. Eu nu te pot ajuta.

- Dar e o hotie. - Asta-i legea!

Daca nu poti înapoia banii, pierzi filaturile. De ce ai făcut asta?

- Aveam nevoie de bani. - Si de ce n-ai vorbit cu un avocat?

N-avea rost. Aveam nevoie de bani.

Credeam că Alan va fi rezonabil.

Dar s-a întors împotriva mea.

Mi-a furat filaturile.

Alan nu ti-a furat filaturile, tu i le-ai oferit pe tavă.

Tu mi-ai putea da banii? Nu-i asa, Edwin?

Esti nebun? Eu n-am 200.000 de lire, plus dobândă la ei!

Dar se presupune că tu esti creierul familiei.

Spune-mi ce să fac.

Încă mai detii o filatură aici la Fairley si fabrica de cărămidă...

Încetează cu jocul de cărti. Redu cheltuielile personale,

si profită de filatura care ti-a mai rămas.

Nu-i chiar usor în zilele astea. Există multă concurentă.

Afurisita de Emma Harte, de exemplu.

Caută să mă ruineze.

Îmi fură cei mai buni oameni ai mei, pentru filatura ei.

Târfa ta nenorocită mi-a stat în coastă prea mult timp.

Căteaua...

- Nu cred că e cazul să mai spui... - Cum?

Nu vrei să auzi adevărul despre curva ta proletară?

Emma a reusit o viată de succes în ciuda noastră!

E doar o târfă vicleană.

De fapt, m-am dat la ea o dată, în Armeley...

Mă simt prost că stau alături de tine. Esti un gunoi.

Multumesc că ti-ai sacrificat dimineata de duminică, Emma.

Stii că-mi place să lucrez.

Oricum, e ca pe vremuri, acum că v-ati întors tu si Blackie.

- Emma, vroiam să-ti spun ceva. - S-a întâmplat ceva?

Mă gândesc să divortez.

Stii că totul mergea prost demult

si de când am venit acasă, a devenit insuportabil.

M-am gândit... am sperat că dacă sunt liber, te vei mărita cu mine.

David, stii că asta nu-i posibil.

Nu am vrut să te sacrifici în urmă cu nouă ani, când erai liber

acum ar fi o catastrofă acum când esti căsătorit...

si mai ai si... doi copii.

Ti-am spus si atunci că nu ne putem clădi fericirea pe suferinta altora.

- Dar tu, si eu? - Nu există asa ceva, David.

Ai pe cineva.

Te vei căsători cu el?

Nu!

S-a întors în tara lui. N-am mai primit vesti de la el...

de ceva vreme. Nu cred... că se va întoarce.

Nu se va mai întoarce, Emma.

Trebuie să accepti realitatea.

Asa fac.

De obicei nu mă amestec în viata ta...

dar trebuie să afli câteva lucruri.

Adică, că e căsătorit?

Nu stiam că ai aflat.

- Presupun că Dolly ti-a spus. - Numai pentru că am întrebat-o.

Îmi făceam griji pentru tine.

Se pare că noua ei vedetă a fost în Australia, luna trecută.

Spera să-I vadă pe Paul McGill la o receptie...

dar Paul nu era acolo.

Era în vacantă... cu sotia lui.

Nu pot suporta să te văd suferind asa.

Trebuie să bei ceva.

Măcar o dată în viată, o să faci ce ti se spune!

Pentru viitor.

Pentru viitor, Frank.

- Nu, hai cu mine! - Blackie...

Nu... Nu-i deschide încă!

Gata... Acum!

Deci... ce părere ai?

Blackie, e exact ce ai visat întotdeauna.

Conacul tău în stil georgian...

Bryan!

- Micul diavol trebuia să doarmă. - Vreau să-I văd si eu un minut.

Acum, amice Bryan... e timpul să faci nani.

Uite asa!

Uită-te la el, cu părul lui negru, e un adevărat O'Neill!

Speram să semene mai mult cu Laura.

Oricum, sora mea are planuri mari cu el, în Irlanda.

Ce se întâmplă cu ea, Win?

Ce vede la el?

Cred că se gândeste să se extindă în continuare.

Mi-a spus că vrea să construiască un magazin la Londra.

De unde Dumnezeu va plăti pentru asta?

Mă duc să o întreb pe Nancy.

E o petrecere încântătoare, Blackie!

Întotdeauna am crezut că-I detesti pe tânărul Ainsley.

Nu-I detest. E mai inteligent decât am crezut. Si e amuzant.

Se pare că ti-ai petrecut ceva timp în compania lui.

Ne vedem doar în interes de afaceri.

Apropo de afaceri, unde anume în Londra îti vei construi magazinul?

Am găsit o bucată de pământ în Knightsbridge, la un pret bun.

- Si vreau ca tu să o vezi. - O voi vedea, desigur.

Dacă vei dori, îti voi construi cel mai frumos magazin din lume.

Ce-i cu prostia asta, Emma? "Vă anuntăm căsătoria... "

Multumesc, Gladys. Te rog să ne lasi singuri.

Arthur Ainsley? Filfizonul ăla? Nici măcar nu si-a servit patria.

Nu discut despre problemele personale...

- Nu, nu este... - ... la serviciu.

- Viata mea privată... - Da, dar mă îngrijorează...

dacă vei face ceva ce vei regreta?

Stiu... dar trebuie să-mi iau propriile decizii.

Dar de ce el?

Pentru că e fermecător.

E bun cu copiii. Are gusturi bune. Si e folositor în societate.

- La fel e si un majordom! - Da...

O femeie în pozitia mea, are nevoie de un sot, ca de un valet.

- Sunt o singuratică, Win. - Deci e alegerea perfectă.

În afară de un lucru. Se pare că nu-I iubesti.

- Sunt atrasă de el. - Si e de ajuns?

Trebuie să fie.

- Cu doamna Lowther, vă rog... - Mă tem că doamna Lowther e plecată.

E în luna de miere.

- Bună dimineata. - Bună dimineata, domnule.

Mă numesc O'Neill. Am venit să-I văd pe domnul Gerald Fairley.

Prea bine, domnule.

Cum te simti... să te întorci aici după atâtia ani?

Mă simt că într-un vis teribil.

Că m-am trezit târziu si n-o să fac focul la timp...

N-ai fi găsit praf pe mobilă când lucram eu aici.

Ai idee de câte ori am sters lambriurile si am bătut covoarele,

de cate ori am lustruit mobila si am curătat grătarul?

- Am numărat odată... - Pariez că nici tu nu mai tii minte.

Îmi amintesc totul, Blackie.

- Bună dimineata, domnule O'Neill. - Domnule Fairley...

- Îmi pare cunoscută fata dumitale. - Asa este.

N-ai niciun drept să aduci această femeie aici.

Ridică-te de la biroul meu!

- Cred că acum e biroul meu. - Despre ce dracu' vorbesti?

Ai vândut Fairley Hall către Deerfield Estates, nu-i asa?

- Si? - Eu sunt Deerfield Estates.

Si acest birou figurează pe inventar...

întrucât ai incasat deja cecul de la Deerfield, e biroul meu acum.

Si desigur, si casa mea.

- Voi anula vânzarea. - Desigur...

dacă poti returna banii.

Te rog să eliberezi casa până la sfârsitul săptămânii.

Si aranjează să-ti iei si lucrurile personale de la filatura Fairley...

astăzi, cel târziu până la ora cinci.

Cum?

Îti aduci aminte că ai vândut filatura Fairley

către compania General Retail acum două săptămâni, nu?

General Retail e o divizie a lui Proctor, care face parte din Emerem.

Da, mă tem că tot eu sunt si Emerem.

- Asta e un furt! - Sunt afaceri!

Tîrfă afurisită! Mi-ai luat tot ce aveam!

Da!

Cum poti ruina pe cineva cu asa sânge rece?

Nu era în planul meu. Dar ti-ai făcut-o cu mâna ta.

Eu doar te-am ajutat de-a lungul drumului tău.

Îti sugerez să-ti muti lucrurile de la filatură, imediat.

Si dacă nu o fac?

Vor fi aruncate în curte!

E o casă trainică, Emma. O pot renova foarte usor.

- Dărâm-o? - Cum?

Dărâm-o.

Cărămidă cu cărămidă, până ce nimic nu va mai rămâne.

Credeam că vrei să locuiesti aici.

Vreau să dispară de pe fata pământului,

ca si cum n-ar fi existat vreodată...

Si demolează si sera de trandafiri. Distruge totul.

Nu vreau să mai rămână nimic în picioare.

Si după ce va fi demolat totul,

voi transforma asta într-un parc, pentru localnici.

Un parc minunat,

în memoria mamei mele.

Un penny pentru gândurile tale...

Îmi cer scuze, cad cam des pe gânduri zilele astea.

- Ce doresti să bei? - Un Gin fizz, te rog.

Am avut o zi grea si am nevoie de unul.

Când nu ai tu o zi grea?

Voi face o baie si voi citi în pat diseară. Arthur va iesi ca de obicei.

Sunt sigură...

- De ce naiba nu scapi de el, Emma? - Nu mă deranjază, deloc.

Abia dacă stiu că există.

Dar ce sens are? Bea din ce în ce mai mult si...

- Si sunt si alte femei, stiu. - Atunci de ce nu divortezi?

- Mai mult din cauza copiilor. - Prostii, asta-i o scuză.

- Edwina si Kit sunt la internat! - Elizabeth si Robin au numai 3 ani.

- Au nevoie de un tată. - Arthur nu e...

A fost foarte bun cu ei.

- Nu-ti stă în fire să amâni. - Nu-i asa de rău cum pare.

- Nu suport să te stiu singură. - Nu am timp să fiu singură.

De ajuns cu asta.

Ai văzut casa din Hampsted?

Îti place? Dar lui Charlotte?

E foarte scumpă.

Dacă-i prea scumpă, acopăr eu diferenta.

- Nu poti face asta. - Sigur că o pot face...

dacă asta te face fericit.

Blackie spunea că banii sunt făcuti să fie cheltuiti.

Spunea că...

- Ce este? - E Paul!

Paul McGill... Doamne, vine încoace!

Bună, Emma.

Frank...

Nu te-ai schimbat, cu exceptia părului scurt.

Îmi place.

Ei bine... Eu trebuie să plec. Trebuie să ajung la redactie.

La revedere.

Va trebui să plec si eu, te rog să mă scuzi.

Emma...

Nu te supăra pe Frank.

Eu I-am rugat să ne aranjeze această întâInire.

Pentru că stiam că vei refuza să mă vezi.

- Mă învinuiesti pe mine? - Nu.

Vrei să mă asculti putin?

Te rog...

- Sotia ta e aici cu tine? - Cum?

Ultima oară auzisem că sunteti plecati împreună în vacantă.

- Acum patru ani? - Da.

Constance ameninta că se sinucide. Am dus-o la o clinică din Brisbane.

- E alcoolică. - Nu vreau să aud nimic de asta.

De ce nu mi-ai scris? Te-as fi asteptat...

o vesnicie.

- Ti-am trimis o telegramă. - De ce nu mi-ai răspuns la scrisoare?

- Am trimis mai multe. - Si toate s-au pierdut pe drum.

Nu... aici.

Sunt scrisorile mele către tine si ale tale către mine.

Nu înteleg.

Nu sunt surprins. Uite...

E o... poveste cam bizară, de fapt.

Si nu te învinuiesc dacă nu mă crezi, dar e purul adevăr.

- Au fost furate de secretara mea. - Ei, nu...

Stiam că e devotată firmei, dar nu stiam că mă iubeste.

Dar stiai că te asteptam. De ce nu... te-ai întors?

Când am ajuns acasă, tata era grav bolnav.

Trei săptămâni mai târziu, a murit.

Îmi pare rău.

Lucram câte 16 ore pe zi, încercând să pun lucrurile la punct.

Secretara tatălui meu, era o minune.

Stia absolut totul.

Am avut încredere deplină în ea.

Si când am avut ocazia, am luat vaporul spre Londra,

ca să aflu de ce n-ai mai dat niciun semn de viată.

Tu, tocmai plecasesi în luna de miere.

Dacă erai fericită acum, nu ti-as mai fi spus nimic din asta.

Dar Frank mi-a zis că nu merge deloc bine căsătoria ta.

Am crezut că poate...

- Nu te-ai gandit să divortezi? - Nu... Tu?

Încerc de ani de zile, dar Constance e catolică

si refuză să discute despre asta.

N-am renuntat încă să sper.

- Ia cina cu mine. - Nu, nu pot, îmi pare rău.

Te-am mai întrebat asta odată atunci când ai vrut să fugi...

De cine te temi?

De mine, sau de tine?

Nu mă tem de nimeni.

- Te-ai întors. - Edwina!

- S-a întâmplat ceva la scoală? - Nu...

Am venit să te văd pe tine. În legătură cu astea!

Nu stiu ce înveti la acel pension, dar nu cred că si bunele maniere.

Uită-te înăuntru. E certificatul meu de nastere.

Cum I-ai găsit?

Am scris la Somerset House să-mi trimită o copie

Acum înteleg de ce mi I-ai ascuns atâtia ani.

Nu te arăta asa socată, mamă. Eu trebuie să fiu socată.

Eu sunt cea ilegitimă!

- Edwina, dacă ti-as fi spus... - Scuteste-mă de detalii, te rog!

M-ai lăsat să-I jelesc pe Joe ani în sir, si nici măcar nu era tatăI meu.

Blackie O'Neill! Cum ai putut?

Joe a fost tatăI tău, în cel mai bun sens al cuvântului.

Orice bărbat poate fi tatăI unui copil.

Asta-i ceva evident...

Contează ce face după ce se naste copilul.

Asta îI face pe cineva un tată, adevărat.

- Asta contează. - Nu mă atinge.

Edwina, stiu că esti rănită si supărată.

Dar as vrea să încerc să-ti explic.

Nu sunt interesată de explicatiile tale.

Voi sta la mătusa Freda pe perioada vacantei.

Trimestrul următor, vreau să-mi termin scoala în Elvetia.

Bănuiesc că-mi vei plăti taxele.

Nu ti-am refuzat niciodată nimic. Edwina, trebuie să vorbim!

Am spus tot ce aveam de spus. Nu vreau să te mai văd vreodată.

Cred că o face intentionat, ca să se răzbune pe Emma.

Iar ea, nu se plânge niciodată.

Tocmai ăsta e necazul.

Trebuie sa fie cumplit să trăiesti cu cineva prea bun pentru tine.

- Nu stiam că vei fi aici. - Gazdele sunt prietenii tatălui meu.

- Frank băiete... si cine este domnul? - Paul McGill... Arthur Ainsley.

- Esti un prieten de-al Emmei? - Prieten vechi de familie.

Ce frumos, "Prietenul familiei"... Nu chiar a întregii familii.

Nu esti si prietenul meu. Cel putin, nu încă.

I-am promis să-i arăt biroul. Noapte bună, Frank.

Ne vedem afară.

Scuză-mă, te rog.

Trebuie să stăm de vorbă.

Mergem la mine acasă.

Nu mai îndur să stau cu mâinile în sân

si să te văd cât de nefericită esti.

N-a fost nicio zi, fără să mă gândesc la tine.

Fără să te caut cu privirea...

Să nu am nevoie de tine...

Să nu te doresc, dragostea mea.

N-am încetat nicio clipă să te iubesc.

N-am să te mai părăsesc...

niciodată...

Vom fi împreună...

Pentru totdeauna...

Stiu...

O să recuperăm toti anii pierduti.

Emma... ce surpriză, nu esti la New York.

Si, daca nu esti nici la Paris...

- Vreau să-ti vorbesc, Arthur. - Sau la Londra...

E important!

Dacă-i important, atunci cred că e vorba de afaceri...

Voi avea un copil...

Minune mare!

A doua mamă virgină din istoria conceptiei...

Cine-i tatăI? Sfântul Spirit?

- Am vrut doar să-ti spun. - Multumesc...

Cât crezi că o să dureze divortul?

- Numai când o să-ti spun eu. - Încearcă să mă impiedici!

Mă întreb ce-ar spune tatăI tău dacă ar sti ce pui la cale!

Cred că ar spune că viata mea e treaba mea.

E posibil.

Mai ales în privinta femeilor si a băuturii.

Dar cred că bărbatii tineri ar fi un pic cam mult si pentru tine.

E o minciună. Si o calomnie. Oricum nu-mi pasă ce crede tata.

Nici chiar dacă te dezmosteneste?

Blufezi.

Am angajat un detectiv, si te-a urmărit timp de câtiva ani.

- Tata nu te va crede. - Am dovezi.

- Despre tot. - Asta-i santaj.

Eu trebuie să închid ochii la adulterul tău.

Nu fi ipocrit.

Asta ai făcut de când ne-am căsătorit.

Emma...

Gemenii vor sta cu mine. Poti păstra casa!

Vom lua legătura după nasterea copilului.

Tocmai am văzut-o. E o adevărată frumusete.

- Vreau s-o cheme Daisy. - Daisy... Splendid.

Dar as vrea să-i pui numele meu pe certificatul de nastere,

la numele tatălui.

Când va creste si va întelege, îi vom putea spune că esti tatăI ei.

- Nu vreau să fie un copil nelegitim. - Nu e atât de important, nu?

Nu stii ce viată am dus, Paul.

N-ai putea întelege.

Pune-mă la încercare!

Când aveam 15 ani, eram alături de tatăI tău la o cină în Fairley Hall.

- Nu mi-a spus niciodată. - El n-a stiut. Eram invizibilă.

El era invitatul de onoare, eu eram fata de la bucătărie.

Iat-o!

Mă tem că vizitatorii trebuie să plece.

E timpul să alăpteze.

Vrea să facă o fotografie, nu te superi, nu?

Bine... Doar câteva momente.

Micuta mea Daisy, zâmbeste si spune "cangur"!

Daisy, dragostea mea, e timpul să stingi lumânările!

Nu uita să-ti pui o dorintă.

- E o petrecere măreată. - Ah... E bine...

Nu-mi amintesc să ne fi serbat ziua în familie când eram copii.

Nu-i asa... Nu fi nerecunoscătoare, Lizzie.

Mama încearca întotdeauna să fie acasă de Crăciun.

Taie tortul.

Multi ani trăiască!

Multi ani trăiască!

Multi ani trăiască, dragă Daisy!

Multi ani trăiască, pentru tine!

- Nu uita de lunea viitoare! - Noapte bună petrecere!

- Mă bucur că ati venit... - E frumos cu atâtea fete...

- Conduceti cu grijă! - Esti foarte frumoasă.

- Noapte bună, mamă. - Noapte bună, Paul.

Noapte bună si la multi ani...

Chiar îmi iubesc copiii...

Dar e plăcut când suntem doar noi doi.

Nu-ti fă griji draga mea, avem multi ani în fată doar pentru noi doi.

Nu mă interesează scuzele lor.

Dacă furnizorii nu pot onora comanda,

să nu ne condamne că apelăm la altii.

Urmăreste totul si să-mi aduci raportul luni!

Bună dragă, ce este?

Tocmai am primit un telefon din Texas.

Harry Marriot are probleme la sondă.

Cum?

Mi-am rezervat un loc pe vaporul "Queen Elizabeth", pentru joi.

Asta nu-mi lasă prea mult timp să împachetez si să organizez totul.

- Vreau ca tu să rămâi aici. - Nu se pot descurca fără tine?

Oricum, trebuie să plec la Sydney, ca s-o văd pe Constance.

Să mai încerc o dată cu divortul.

Nu vreau să pleci!

N-o să mai poti părăsi Australia, dacă începe războiul.

- Te rog dragule, nu pleca. - Nu voi întârzia mult.

- Paul... - Mă voi întoarce la tine,

înainte de a se întîmpla ceva. Bine?

Eu sunt sotia ta legitimă.

Sunt legat de tine de 30 de ani. Nu e de ajuns?

- De 30 de ani mă terorizezi! - Sunt catolică!

Sunt catolică!

Biserica nu permite divortul.

Biserica nu o permite.

nu permite...

Niciodată, niciodată...!

M-ai tinut legat timp de 30 de ani!

Eu sunt sotia ta legitimă!

sotia ta legitimă...

Sotia ta... sotia...

Sotia...

Chirurgul a spus ca am avut noroc că am supravietuit.

Da... Multumită medicinii moderne.

Da... Asa e...

- Ai adus toate actele? - Le am aici.

Perfect. Să ne ocupăm de ele.

Bine.

Trebuie să semnezi toate cele trei exemplarele.

- Bine. - O să le pun data.

Vom avea nevoie de martori pentru următoarea etapă.

Paul, cred că ar trebui să-i spui Emmei adevărul.

Trimite după ea.

Nu.

Zvonurile despre război devin din ce în ce mai alarmante,

si nu vreau să traverseze jumătate de glob

în asa vremuri periculoase!

- Paul. - Nu e corect fată de ea.

O subestimezi pe Emma. Ea doreste adevărul, amice.

Ei bine...

Dacă-i asa...

E ceva ce nu ti-am spus, Mel.

Doctorii, nu stiu cât îmi vor mai functiona rinichii.

Se pare că din această cauză mor persoanele imobilizeze.

Blocaj renal... Prognosticul e sumbru.

Ce... Ce tot spui?

Nouă luni.

Cel mult...

- Vrei să rămâi la cină? - Să vezi...

Aveam de gând să mă invit singur.

Am un vin bun de Bordeaux cumpărat de tata.

O să-I bem.

N-are rost să-I păstrăm.

Paul...!

- Ce vrei sa bei? - Un coniac, te rog.

- Care sunt ultimele vesti? - Poftim?

Suntem destul de siguri că nazistii vor invada Polonia.

Asta înseamnă că bărbatii vor fi mobilizati...

Doamne, băietii!

Robin si Kit, vor trebui să meargă si ei.

Poate că sunt si alte stiri. Dă drumul la radio, Winston!

As vrea...

Nu cred că o să mai auzim vreo stire nouă.

Ascultă... Emma...

- Este... trebuie să-ti spun ceva. - Winston, te rog!

Dl Paul McGill, cel mai influent industrias australian,

a fost găsit împuscat duminica seara,

la resedinta sa din Sydney.

Domnul McGill, în vârstă de 59 de ani,

a fost implicat într-un accident de masină, acum câteva săptămâni,

Din cauza gravelor leziuni spinale, a rămas paralizat.

Domnul McGill, care a stat mai mult la Londra în ultimii 16 ani...

Închide-I te rog, Winston.

Am aflat chiar înainte de a pleca de la birou.

Am vrut să-ti spun înainte ca tu să afli de la altcineva.

De ce nu mi-a spus? As fi vrut să fiu cu el.

De ce nu mi-a spus?

Ca să nu suferi când îI vezi paralizat.

Să sufăr?

L-am iubit.

- Emma... - Bea asta, Emma.

El era viata mea.

L-am iubit.

N-a mai rămas nimic acum. Decât niste ani singuratici.

Până când voi muri si eu...!

Draga mea Emma... Tu esti viata mea...

Tu esti viata mea...

dar... se pare că pentru noi nu mai există acum un viitor.

Asa că am decis că ăsta-i cel mai bun lucru de făcut.

Cel putin, preiau comanda propriei mele sorti.

Să-mi astept sfârsitul, ar fi o afacere destul de mizerabilă.

Pentru noi, amândoi.

Si am vrut să te scap de asta.

Oh, am fost foarte norocos, Emma.

Am avut atâtia ani buni împreună, am împărtit atâtea.

lar cele mai bune amintiri vor trăi în noi, din câte stiu.

iar tu le vei păstra, atâta timp cât vei trăi.

Multumesc că mi-ai dat cea mai frumoasă perioadă din viata mea.

Si acum... Ai grijă de Daisy a noastră...

Chipul tău e în fata mea...

Nu numai poza de pe biroul meu.

dar chipul tău... îI port în suflet...

Si încearcă, draga mea, să mă ierti.

lartă-mă, iartă-mă...

Bunico... e timpul să te trezesti.

Stăteam si visam.

Stai jos, Paula. Vreau să-ti vorbesc.

Da.

- Despre Jim Fairley. - Păi, nu e nimic de discutat.

Dar ar putea fi.

Vroiam să te întreb, cum I-ai cunoscut pe Jim?

- Ce importantă are? S-a terminat. - As vrea să stiu.

În avion, când veneam de la Paris.

Jim urăste să zboare.

Părintii lui au murit într-un accident de avion.

- Da, stiu asta. - L-am linistit putin.

El m-a invitat la cină.

Si asa am aflat că e un Fairley, si lucrează pentru ziarul tău.

- Asadar v-ati cunoscut întâmplător. - Jim spune ca a fost destinul.

Destinul?

Acum multi ani, bunicul tău, spunea că eu sunt destinul său.

A fost ridicol si urât din partea unei femei de vârsta mea

să lase ura să stea în calea fericirii tale.

Bunico...

Întotdeauna am crezut că e viata mea,

eu iau deciziile... credeam că pot controla lucrurile.

E timpul să-i acord lui Fairley, prezumtia de nevinovătie

si să încetez să mă mai joc de-a Dumnezeu!

Bunico...

Sună-I pe tânărul Fairley si invită-I diseară la cină,

dar să nu sufli o vorbă nimănui.

Familia va avea un soc când va vedea un Fairley intrând aici.

Vor avea alte lucruri la care să se gândească.

- Esti sigură în legătură cu asta? - Foarte sigură.

- Blackie! - Emma, draga mea!

Ce mai faci... lasă-mă să te privesc!

Doamne, te-ai îngrăsat?

Asta-i tot ce-mi zici după ani de zile?

Desigur, niciun fir argintiu în părul auriu...

Argintul s-a dus de ani, asta vine dintr-o sticlă.

- Dar ce ai pătit? - Un cal afurisit, m-a pus jos.

Ai căzut?

- Esti absolut sigur? - Absolut. Am factura de la bancă...

- A retras banii... - Esti sigur?

- Pe dracu'... - Ascultati-mă... mamă...

Mamă, ce se întîmplă?

Am vrut să intru în salon,

iar unchiul Kitsi si unchiul Robin m-au tratat ca pe o ciumată.

Nu mă întreba pe mine. Mie nu-mi spune nimeni, nimic.

Ascultă-mă, e dusă. Va fi ceva usor.

Oamenii mei asteaptă să ne ajute să preluăm compania.

Va fi dificil de dovedit că e senilă.

Se va retrage, ca să evite un scandal.

N-ar suporta ca lumea să afle că familia n-o iubeste.

- Intră, Blackie. - Te deranjez?

Da, si multumesc lui Dumnezeu. Am nevoie de o pauză.

Esti o adevărată matroană, cu familia adunată în jurul tău.

Sau precum regina albinelor...

si stii ce i se întâmplă când rămâne lipsită de puteri.

Ce fel de cuvinte sunt astea, Emma?

- Nu s-a întâmplat nimic rău, asa-i? - Nu.

Nimic de care să nu pot avea grijă.

Scuzati-mă... a sosit domnul Fairley.

Jim Fairley?

Ce caută aici?

Jim...

- Ce caută ăsta aici? - Presupun să i se dea ordine.

Cred ca mama adora să-i spună unui Fairley ce să facă.

Paula n-ar fi putut să fie fericită dacă stia că veti suferi.

Am ceva pentru tine, Jim. Un nou contract pe 10 ani la ziar.

Si te numesc... director general.

- Doamnă Harte! - Spune-mi Emma.

Multumesc!

Emma... si eu am ceva pentru tine.

Nu am avut curajul să ti-o dau până acum.

Bunicul m-a rugat să-ti dau asta.

"Edwin si Emma... "

- Când ti-a dat asta? - Chiar înainte de a muri.

Deci a păstrat-o în toti acesti ani...

Mi-a spus întreaga poveste.

Despre voi doi.

Presupun că stiai despre Adam si mama ta?

Cred că am bănuit.

A fugit când a descoperit că e însărcinată.

Când Adam a găsit-o, pierduse copilul si era foarte bolnavă.

După ce s-a întors si s-a măritat cu tatăI tău,

n-a mai vorbit cu Adam niciodată.

Atât de multe încurcături...

Toate astea apartin trecutului. Ia-mă de brat, tinere

si să coborâm la cină!

Liniste, vă rog!

As vrea să vă propun un toast.

Un toast dedicat aniversării bunicii.

Să bem în sănătatea ei, pentru că o iubim foarte mult.

Emma Harte, o mare doamnă căreia îi datorăm enorm...

În sănătatea Emmei Harte!

Multumesc, Emily! Multumesc tuturor!

E aniversarea mea si mă voi abate putin de la traditie.

As vrea să dau câteva cadouri cu ocazia asta.

"Eu, Emma Harte Lowther Ainsley,

născută în Penniston Royal, Yorkshire...

în deplina facultătilor mintale.

declar că acest document este testamentul meu final,

care anulează toate celelalte testamente si codicile anterioare. "

- Nu e putin morbid, mamă? - Nu prea cred.

Documentul e cam stufos si complicat,

asa că prefer să vă anunt prin viu grai ce am hotărât.

Mai întâi, nepotii: Anthony, Amanda si Francesca.

Am deschis pentru fiecare un cont în valoare de două milioane de lire.

Si vă las toate casele mele, mai putin aceasta.

Vă mai las majoritatea bijuteriilor si colectia de artă,

în afară de Van Gogh-ul din biroul meu.

- Acela e pentru tine, Blackie. - Cum?

Întotdeauna ti-a plăcut.

Daisy va mosteni această casă.

Si safirele McGill pe care mi le-a dăruit tatăI ei.

Multumesc.

Am ajuns acum la Harte Enterprises.

În opinia mea, cea mai bună cale de a asigura viitorul companiei...

e să o pun sub controlul unei singure persoane.

Deci 52% din actiuni, revin nepotului meu, Alexander.

Doamne...

Restul actiunilor vor fi împărtite în mod egal între nepotii mei:

Emily, Sarah si John.

Stiam eu că pune ceva la cale!

- Spune ceva! - Si ce ai vrea să spun?

- N-ai spus tu că ne reprezinti? - Bine.

- Pot să spun ceva? - La momentul cuvenit, Robin.

Acum ajungem la divizia de magazine Harte.

Am construit acest Iant din nimic, cu ajutorul acestor mâini.

Cu totii avem regrete în viată, iar al meu, este...

că atunci când erai copil, n-am putut petrece mai mult timp cu tine.

Credeam că procedez corect...

Asta e...

O mare parte din viată, am muncit.

făcând din firmele Harte, unele din cele mai mari din lume,

si vreau să-si păstreze renumele.

Las mostenire toate actiunile mele la magazinele Harte,

nepoatei mele, Paula.

Ti-am spus că nu va merge!

Nu fi prost. N-o să rabd asa ceva.

Dar nu înteleg...

Multumesc, bunico...

si-ti promit că magazinele Harte rămân pe mâini bune.

Stiu asta.

Acum toti cei mentionati, inclusiv tu, Jim,

să mergeti în salon si să deschideti sampania.

Noi, ceilalti, vom veni peste câteva minute.

Nu cred că a mai rămas mare lucru...

Nicio grijă, vom...

Nu voi accepta asta. Ai fost monstruos de nedreaptă.

Ne-ai dezmostenit cu sânge rece era mostenirea noastră.

Ne-ai răpit ce ne apartine de drept.

- Eu nu sunt deloc surprinsă. - Daisy a fost mereu favorita ta.

Si tu ai fost mereu fiul meu favorit, Robin.

Asta mă întristează cel mai mult.

Noi suntem mostenitorii tăi legitimi.

Intentionez să contest acest testament, ceilalti mă vor sustine.

Voi dovedi ca erai iresponsabilă când I-ai scris.

Gura, si stai jos, Robin!

Da, te-am scos din testament, si dintr-un motiv foarte bun.

Toti patru ati complotat să-mi luati imperiul meu.

Ati plănuit să-I preluati si să-I vindeti bucată cu bucată.

Dar m-ati subestimat si asta-i o greseală fatală.

Nu voi fi răzbunătoare.

Acestea sunt cecuri pentru fiecare din voi.

Câte un milion de lire pentru fiecare.

Apropo, astea nu sunt cadouri. Vă cumpăr pur si simplu.

Dacă veti accepta cecurile, veti semna un contract legal,

că nu-mi veti contesta testamentul.

Esti avocat, Robin.

Stii că acest act vă împiedică să atacati testamentul.

Deci, hotărâti-vă. N-am toată noaptea la dispozitie.

Unde-i stiloul?

Cred că ati fost foarte întelepti.

Ce-ar fi să mergeti să petreceti? Cred că am întârziat destul.

Eu nu am de gând să particip la nicio petrecere.

Si de ce nu?

Nu câstigi în fiecare zi un milion de lire.

Nu fi ipocrit, Robin, du-te si bea o sampanie.

Bravo, mamă. Ai fost minunată.

Ai fost magistrală, Emma!

As fi preferat să nu fie necesar.

Probabil că a fost si vina mea.

Poate că eu i-am crescut asa.

Singuri ne modelăm viata, draga mea.

Singuri au devenit ceea ce sunt.

- Blackie, sunt asa de obosită. - Ai supravietuit tuturor.

- Frank si Winston. - Adam Fairley si Gerald...

- Chiar si lui Edwin. - Bietul Edwin...

lar acum Paula va deveni un Fairley.

Ciudat, nu-i asa?

Dacă voi trăi îndeajuns...

poate voi legăna strănepotii lui Fairley pe genunchii mei.

Încep să cred că esti o femeie sentimentală, Emma.

Să nu crezi. Tii minte ce mi-ai spus odată?

Emma Harte e ca un catâr din Yorkshire.

Serios?

Poate că asa e...

Draga mea, am si eu un mic cadou pentru ziua ta.

Când erai abia o fetiscană, ti-am dăruit o tinichea.

Fundita mea de sticlă albastră?

Îti aduci aminte de brosa aceea de sticlă...

Da.

Poate îti mai amintesti si că am promis că într-o zi va avea safire...

Ei bine... uite-o!

Blackie! Multumesc.

Desigur vroiam să ti-I dau acum multi ani în urmă,

dar McGill ti-a dăruit safirele lui.

Sunt foarte frumoase, dar nu pot suplini tot ce am împărtit ani buni.

Fluturasul meu albastru, făcut din sticlă...

- Pentru ce plângi acum? - Nu plâng. Trabucul tău blestemat...

Vezi să nu...

O să te rog să mi-l pui, că eu nu mai văd bine!

Uite...

Te iubim, bunico!

La multi ani, bunico!

În sănătatea celor pe care i-am iubit si încă ne sunt alături

si a celor care nu mai sunt printre noi.

Si pentru generatia următoare, sper să găsească secretul vietii.

- Si care e acesta? - Tăria sufletească...

SFARSIT