Original subtitles

Du-te, Rosa ! Aleargă ! Haide ! Haide, fugi !

Rosa, fugi ! Aleargă ! Fugi, Rosa !

Du-te, du-te !

Ţine-o aşa, Rosie ! Du-te, Rose, du-te !

Du-te, continuă, nu te lăsa ! Continuă, campioano ! Continuă !

Rosi !

Continuă, campioano !

Haide, Rosa !

Du-te, Rosa ! Te descurci grozav, eşti tare.

Mergi „9 °” 90 ! Du-te, Rosa ! Du-te, du-te ! Nu te opri !

Haide, nu te opri ! Haide, continuă, mamă !

Hai ! Haide, continuă !

Nu te opri !

Haide, Rosita, haide ! Asta e ! Mişcă !

Haide, Rosita, iată-te !

Mişcă-l ! Asta e !

- Haide, iată-te ! - Du-te, campioano !

Suntem aici, Rosa !

- Rosa... - Rosa !

- Ce face ? - Nu a văzut linia de sosire.

- S-a terminat ! - Nu a văzut linia de sosire.

- Du-te după ea. - Rosa !

NUNTA LUI ROSA

Asta merge aici...

Nu, aici.

Nu, aceasta.

Aceasta.

Bună dimineaţa, Rosa.

Bună, Ana.

Nu sunt rele.

- Toate astea sunt din depozit ? - Da.

Oricum, s-ar putea să fie nevoie de mai multe.

Au sunat ieri, vor o scenă mare

cu un buget redus, întotdeauna la fel.

- Plec. Voi fi camera de control. - Bine.

Bună dimineaţa.

- Bună, Elvira. Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.

Bună.

Fetelor, lucrurile de nuntă...

sunt pe cuier, bine ?

Îmbrăcaţi-vă, trebuie să fiţi gata cu un sfert de oră înainte.

- Ale tale se află într-un cuier în spate. - Bine.

Da, da.

Stai aşa,

O voi lărgi, bine ? Pare uimitor pentru tine.

Nu, am dat drumul. Am dat drumul, da.

Uite, este aici. Am închis-o aici.

- E cam aşa cum am discutat. - Da, absolut.

Culori şi stiluri diferite, nu ?

Pentru ceva mai proaspăt.

- Mai inovativ. - Te iubesc.

Este minunat, îmi place.

Are o notă elegantă. Îţi place ?

Îmi place. Mulţumesc, Ana.

Mă bucur.

Deschide asta pentru mine. Şi asta.

Aceasta.

Paltoane ?

- Bună, mamă. - Bună dulceaţă.

- Am două apeluri de la tine. - Da, nu am vorbit de zile întregi.

- Cum îţi merge ? - Bine, grozav.

Arăţi cam obosită.

Gemenii fac rând, ma ţin trează toată noaptea.

Şi celelalte ? Cum merge ?

- Am renunţat la serviciu, mamă. - Ce ?

Da. Nu merita. Îţi voi spune mai târziu.

Dar Lidia, cum poate să nu merite,

că au fost doar trei zile ?

Te-ai dezobişnuit, mergând la Manchester.

Vei fi cu adevărat pe-afară dacă renunţi la muncă.

Mamă, te rog.

Te implor, cu adevărat.

Ţi-am spus de o mie de ori să nu-mi dirijezi viaţa.

Închid, sunt cu copiii. Vom vorbi altă dată, bine ?

Lidia...

Sunt Armando, fratele tău. Întârzii cu copiii în seara asta.

Te rog să le dai cina şi să-i duci la culcare înainte de 10, bine ?

Mulţumesc. Eşti o dulce. Ciao.

Copii !

Nu sunt cereale.

Nu înţelegem un cuvânt !

- Nu mă înţelegeţi ? - Nu.

Nu.

Mătuşa Rosa vă va da cina.

La 9:30, la culcare.

Rosi, dragă.

Laura !

Rosi, scumpo. Mulţumesc mult.

Toni, ascultă: Fii bună cu Rosi.

Scumpo, o să-mi fie dor de tine.

Ţi-am adus geanta asta şi pătura ei, jucăria ei...

Bine.

Relaxează-te.

- Distraţi-vă. - Ei bine, dragă...

- Relaxează-te. - Bine.

- Mulţumesc. - Distrează-te.

- Pa. - Te iubesc. Mulţumesc.

Pa.

Bună, Toni !

Da, Rafa ?

Da, am fost ieri.

Minunat. Au placat doar o singură parte...

Dar le-am spus să pună ceramică până la capăt, Rosa.

Este frumos, omul mi-a spus că este...

Da, este mai modern, asta-i chestia acum.

Îl voi suna, Voi vorbi cu el, dar...

du-te la apartament şi vezi că o face corect.

Da, Rafa, mai târziu. Am o treabă acum,

O să trec mai târziu.

Da şi eu te iubesc.

ARMANDO, COPII DORM

MULŢUMESC SORO !

RAFA, AM FOST LA TINE. TOCMAI PUNEAU CERAMICA.

MULŢUMESC, SCUMPO.

Fata mea, eşti imposibil de prins.

Vreau să-ţi spun că m-am gândit la ceva. Sună-mă.

APĂ LA FIECARE PATRU ZILE

PLECAT PENTRU 20 DE ZILE. ÎŢI LAS PLANTELE.

MULŢUMESC MULT !

Maica Domnului...

Rosa, dragă, petrecerea a fost reprogramată.

E mâine. Ştiu că ai plecat târziu, dar vor fi 150 suplimentari,

plus actorii...

APĂ, ÎN FIECARE ZI DOUĂ PAHARE

Rosa, sunt Mercedes. Îţi amintesc că tatăl tău

are teste la noi săptămâna aceasta. I-am spus şi lui.

Bine.

Tată, ce faci aici ?

Sigur, ajungi târziu acasă.

Ai spus că vii în weekend.

Aşa-i.

Deci ?

Nu-mi place să fiu singur acasă, Rosita, ştii asta.

- Sigur. - Mă gândeam.

- Să văd ce mai zici. - Da.

Lidia a plecat,

iar camera ei este goală.

Mă mut aici.

- Ce ? - Vin aici !

Îmi place să fiu cu tine.

În loc să vin la prânz mergând înainte şi înapoi,

cu două bucătării, două frigidere, două ieşiri la cumpărături,

Mă mut şi vom fi împreună.

Tată, nu te poţi muta aici.

Fă vizite ori de câte ori vrei, dar apoi te duci acasă.

Abia ajung aici, tată.

Vezi ? Ăsta-i motivul.

Mă mut, dau o mână de ajutor,

şi tu te duci la treaba ta.

- Uite, am aspirat podeaua. - Corect.

Şi am făcut câteva cumpărături,

frigiderul tău era gol...

Şi m-am dus la întâlnirea cu proprietarul.

- La naiba, a fost azi ! - Nu-ţi face griji.

I-am spus că totul este perfect.

Cum ai putut spune asta ? Blocul se dărâmă.

Să nu fim conflictuali, fata mea.

- Mă duc la culcare. - Nu te poţi muta, tată.

De ce nu ?

- Pentru că... - Este vreo problemă ?

- Tata... - Va fi minunat aici.

Vei vedea.

Ţi-am lăsat nişte peşte pentru cină.

- Îmi spui mâine, nu ? - Aşteaptă.

Churros la micul dejun mâine.

Vei vedea cât de grozav va fi împreună.

Bine, ne vedem mâine.

Rosa, culorile sunt frumoase,

dar toţi vor avea nevoie de modificări.

Oh, încă nu s-a rezolvat problema rufelor.

Trebuie să le iei pe toate din nou acasă, dragă.

"Jur că voi avea grijă de tine, ".

Promit să te respect, Jur că te voi iubi.

Promit să fiu mereu cu tine, la bine şi la rău.

Jur că voi fi credincioasă...

toate zilele vieţii mele...

până când moartea ne va despărţi.

- Tata. - Bună dimineaţa. Unde eşti ?

Văd că nu ai mâncat peştele.

A apărut ceva urgent şi...

am ajuns în afara oraşului. Voi fi plecată câteva zile.

Ar trebui să rămâi la tine

şi te anunţ eu când mă întorc la Valencia.

Doamne, ce ghinion. Doar când...

- Sigur. - Tu ştii.

Ei bine, sper să meargă bine.

Spune-mi când te întorci, ca să mă mut din nou.

Ţine minte, ai analize de sânge săptămâna aceasta.

Ia un taxi.

Îl voi cere lui Armando sau lui Violeta să meargă cu tine.

Îmi place să merg cu tine.

Asta e ceea ce îmi place

şi după ce luam micul dejun împreună, cu churros.

Doar noi amândoi.

Sigur, tată, şi eu aş vrea.

- Sper să-ţi meargă bine. - Te sărut.

TREBUIE SĂ-L LUAŢI PE TATA PENTRU ANALIZE DE SÂNGE, EU NU POT.

... oameni de toate vârstele,

pentru a identifica simptomele. Ne poate salva vieţile

şi ale altora alături de noi.

Principalele simptome sunt:

Probleme de vorbire, probleme cu mersul,

dureri de cap, confuzie...

... pentru oricare dintre aceste simptome,

este esenţial să apelaţi urgenţa şi să acţionaţi rapid.

Armando, lucrez.

M-ai sunat de 15 ori. Ce s-a întâmplat ?

Ascultă, Violeta, tata trebuie dus pentru nişte analize de sânge.

De ce nu merge Rosa ?

Nu va dura mai mult de o oră.

Săptămâna mea este foarte agitată.

Ascultă, trebuie să plec, sunt ocupat. Bine, ciao.

Armando... Armando !

Ce pacoste !

Rosita !

Mamă !

Mamă !

Ce faci ?

CROITOREASA FĂRĂ DEGETAR, COASE PROST ŞI PUŢIN

“AMAPOLA “CROITORI.

Croitoreasa...

- Ce a spus ? - Că reduc personalul.

Marisa aude multe lucruri şi află totul.

Nimeni nu este concediat.

Rosie !

Te-am sunat şi nimic. Unde ai ajuns ?

Este vorba despre tata, dragă. Sunt în mijlocul unei conferinţe.

Este un moment nepotrivit.

Poate merge singur. Îi voi trimite un taxi, bine ?

Sună-mă şi vom vedea.

- Unde crezi ca pleci ?! - Acasă, Violeta.

Acasă ? În niciun caz.

Marilé ! Unu, doi, trei, patru, cinci... şapte gin-tonic !

Hei ! Da !

Unde eşti ? Fă-mi un favor şi vino oricând poţi.

Sunt lucruri noi de la depozit, ne putem îmbrăca extra.

Ascultă, Rosa, e Rafa.

Mi-a spus electricianul că se opreşte acasă.

Poate poţi să treci pe aici, bine ? Putem lua cina după.

Rosa, nu reuşesc cu copiii de azi.

Dacă îmi faci această favoare... Marga îi ia duminică.

Dacă le dai cina şi îi duci la culcare...

Aşa ? Tu ce crezi ?

Cred că este o prostie.

Toate acestea pot fi transformate în săli de clasă.

- Încă patru săli de clasă. - Te va costa o avere, Armando.

Nu chiar o avere, nu exagera.

Nu va fi gratuit, dar aş avea de plătit mai puţin decât acum.

Sigur, dar cum ?

O a doua ipotecă şi voi vinde atelierul.

- Atelierul mamei tale ? - Atelierul mamei.

- Ai vorbit cu ceilalţi ? - Da. Ei bine, nu.

Nu încă, dar sunt sigur că vor fi de acord.

Rosa e falită, i-ar trebui banii.

Violeta dorea deja să vândă, iar tatălui meu nu cred că-i pasă.

Atelierul este închis, este un depozit.

Vor fi de acord. Am făcut planul şi pot face să funcţioneze.

Nu, Armando, nu vei face.

Marga, am totul sub control.

Nu poţi face faţă la clasele pe care le ai deja.

- Predau din greu cursuri. - Pentru că nu ai timp.

Şi vrei să te extinzi.

Ai ajutorul lui Rosa cu copiii, altfel...

Copiii nu vor nimic.

Mâncare sănătoasă, educaţie bună... Nu poate fi mai bine.

Nu poate fi mai bine...

Apropo, Marga, De asemenea, am vrut să spun...

Ne descurcăm grozav,

ştiu că ai nevoie de timp şi spaţiu şi respect asta.

- Dar cât va ţine... ? - Durata divorţului ?

Divorţul, Marga... Nu trebuie să fii dramatică.

Să ne acordăm ceva timp.

Trebuie să plec. Vom vorbi.

Dar am făcut o rezervare la Casa Agusti.

- Armando, la revedere. - Dar, Marga...

Carlos !

Ce se petrece aici ?

Nimic.

- Unde este Rosa ? - Nu ştiu.

- Nu a venit ? - Nu.

- Ea nu a venit ? - Nu.

Hai, la culcare.

La culcare.

VIAŢA NU SE ÎNCHEIE LA 50 DE ANI.

INCONTINENŢĂ URINARĂ ? EXTENUARE ? SĂ VORBIM DE MENOPAUZĂ.

- Gata, iese. - Bine.

Tu ce crezi ?

A trecut prin hiperactivitate ?

Nu ştiu. Este ceva în neregulă ?

Nu Nu. Tatăl tău are o sănătate perfectă.

Nu, testele sunt doar pentru indicatorii generali.

Dar această nevoie de activitaţi

poate fi un simptom, înţelegi ?

I-am spus surorii tale, trebuie să-l supravegheaţi.

Bine...

De la o pierdere majoră, îşi acoperă durerea.

Dar mama a murit acum doi ani.

Corect, dar nu poţi evalua aşa durerea.

Nu e serios, dar fiţi cu ochii pe el.

- Nu-l lăsaţi singur. - Tată !

- Antonio, ai grijă de tine. - Bine.

- Da. - Luăm micul dejun ?

Nu trebuie să te întorci la muncă ?

Mai am o oră liberă, o putem petrece împreună.

Nu, nu este nevoie, voi lua micul dejun acasă.

- Salut, ce faci ? - Salut !

- Unde este Rosa ? - Nu este aici.

- Nu este ? - Să încercăm să organizăm...

Dacă ştii ce porţi,

ia-ţi ce-ţi trebuie de la cuier, bine ?

- Pune-ţi cardiganul. - Te rog, am nevoie să mă ajuţi.

Cine a mai rămas ? Cine e gata ?

- Ana, nu este aici. - Ana, Ana, Ana.

- 10 minute ! - 10 minute, bine, da.

Doar un moment !

Rosa, unde eşti ?

Ana, nu sunt în Valencia. Nu mă aştepta.

Unde eşti, Doamne ?

Este haos. Nu găsesc nimic

şi tu cunoşti hainele de nuntă.

Ana, nu mă întorc, nu mă aştepta.

- Ţi s-a întâmplat ceva ? - Da.

Ce vrei să spui ?

- Nu, nu mi s-a întâmplat nimic. - Ce zici ?

Nu mă aştepta. Ana, găseşte pe altcineva.

Rosa...

Plec din casă. Am sunat la proprietar, Laura.

Sălbătic ! Cred că e minunat.

O schimbare de viaţă, de vecini, şi schimbarea karmei.

Ai apăsat butonul nuclear.

Exact, o schimbare completă.

Şi pentru a începe o nouă viaţă, vreau să fac ceva special,

ca o ceremonie.

Şi vreau să fie pe plajă, în Benicassim.

Poţi să vii, Laura ?

Da, voi fi acolo. Ce ai de gând să faci ?

Mă voi căsători cu mine, Laura.

Cu tine ?

Nu înţeleg.

Nu contează, vei înţelege.

Vreau doar să vii, Laura. Am nevoie sa fii cu mine.

Sigur dragă. Voi fi acolo, voi face orice vrei.

Dar, tu eşti bine ?

Mă simt excelent. Ţi-o dau pe Toni.

Da, da, sigur.

- Uite, Toni. Uite cine e aici. - Toni, scumpo.

- Ei bine, te las. - Eşti frumoasă, superbă.

Eşti fericită ? Te uiţi după Rosi ?

Gata, gata.

Vin. Vine mami.

- Bună, Lidia ! - Bună, mamă. Ce mai faci ?

- Este un moment nepotrivit ? - Este bine. Este un moment bun.

Cu ce se ocupă cei mici ?

Sunt pe cale să ia masa.

Vreau să-mi cer scuze pentru zilele trecute. Eram foarte obosită.

Stai puţin, mamă.

Este gata, dragule. Prânzul este aici.

Uite.

Oh, dragul meu...

Mamă, nu-ţi face griji pentru serviciul meu.

Nu a meritat. Voi găsi ceva mai bun.

- Vrei ceva, dragă ? - Sigur. Ce mai faci ?

Super, grozav.

Şi ce mai face John ?

A plecat pentru trei zile, are câteva concerte.

Poftim, dragă.

Tu, ce mai faci ?

Sunt bine, scumpo.

Grozav. Am atât de multe

să-ţi spun. Chiar nu aş şti de unde să încep.

Aşteaptă o secundă. Nu, dragă, nu farfuria.

- Nu, nu aşa, nicidecum. - Ai putea veni câteva zile, nu ?

Când te gândeai să vii ?

Nu ştiu, mamă. Acum biletele sunt scumpe.

Septembrie ar fi mai bine,

astfel putem veni toţi patru.

Vino acum, Mă ocup eu cu biletele.

Mama, chiar nu.

Nu vreau să-mi mai dai bani îţi datorez destul.

Nu trebuie să mi-i dai înapoi, te rog, nu mă deranjează.

Ba da, pe mine mă deranjează. Un moment.

Lidia, îmi este atât de dor de tine, dragă.

Oh, obrăjori dolofani !

Mamă, trebuie să plec, Sunt cu ceva implicată aici.

O să te sun altă dată, bine ?

- Spune la revedere bunicii. - Îmi lipseşti atât de mult.

- De fapt, voi toţi. - Şi nouă ne este dor.

Aşa-i ?

Oh, Doamne...

Nu mă mai întorc.

- La dracu, asta e cam mult. - Rafa,

M-am săturat de multe lucruri.

Mă gândesc chiar să deschid atelierul mamei mele.

- Ce ? Atelierul ? - Ei bine, încă nu ştiu.

Mă gândesc la asta, dar...

- Oh, un lucru. - Da.

Aş vrea să vii la Benicassim, este foarte important pentru mine.

Rafa, avem o bătaie de cap la una dintre mese.

Vin, Carmen. O secundă. Voi fi acolo.

Ajung imediat.

Lasă-mă să vorbesc.

- Nu m-ai lăsat să vorbesc. - Arăţi minunat.

Doamne, arăţi atât de frumoasă !

- Rafa... - Rafa, scuze.

- Am o mulţime de oameni. - Cer doar un minut.

- Ce faci cu ei ? - Voi fi acolo. O secundă.

Uite, aici este o ceartă afurisită.

Când termin, vin la Benidorm şi vom vorbi.

- Benicassim, Rafa ! - Benicassim. Te iubesc, Rosa.

- Te iubesc mult. - Nu m-ai lăsat să vorbesc, Rafa.

În Benicassim.

Aproape gata, Carmen. Ai vrut masa 8 ? Aşa scrie acolo.

- Deschizi atelierul ? - Da. Nu eşti încântat ?

Nu ştiu.

Nu există clienţi pe-acolo.

Nu sunt suficienţi clienţi

într-un oraş atât de mic.

Şi acolo este magazinul Enriqueta.

- Haine pentru petreceri şi mirese. - Corect.

Deşi...

mamei tale i-ar fi plăcut ideea.

Stătea mereu acolo, la fereastra dinspre curte...

cu rochiile ei, lucrurile ei. Până să plece dintre noi,

n-a fost chip s-o opresc.

Deci, ai fi de acord cu acest lucru ?

Dacă doreşti... Ce să-ţi spun ? Sigur.

Dar va trebui să mă ajuţi să încep, tată,

cum ai făcut-o cu Violeta şi Armando.

Dar eu şi mama ta i-am ajutat

pentru că aveam nişte economii.

Acum am doar pensia.

- Ai jumătatea ta din atelier. - Este adevărat.

Cu jumătatea ta şi partea mea avem majoritate.

Aş putea vorbi cu Violeta şi Armando

şi să plătesc partea lor mai târziu, când pot.

Dar...

I-am ajutat pentru că începeau o viaţă nouă.

Încep şi eu o viaţă nouă.

- Se căsătoriseră. - Şi dacă eu m-aş căsători ?

Atunci, da, desigur.

Ar fi corect.

Poţi face un inel din asta ?

Aşa cred. Un moment.

Eu jur să...

Jur să... mă respect.

Eu jur să...

MAMA

- Bună. - Nu ştiam că eşti aici.

Mi-a spus mama să vin şi să fac curat,

a sunat fratele tău.

- Fratele meu ? - Da. Asta a spus.

Dar văd că ai rezolvat totul.

- Scuza-ma, cine eşti ? - Lolin, fiica lui Paca.

Fiica lui Paca ! Ai crescut atâta... !

- Doamne, este frumoasă. - Într-adevăr ?

- Este o fustă ? Tu ai făcut-o ? - Da, eu.

Este un fel de fustă vaporoasă.

Este superbă.

Superbă.

- Sigur, faci rochii. - Da.

- Ca mama ta. - Da, ca mama mea.

Nu este exact ca cea roşie,

dar e bine, nu-i aşa ?

- O iubesc ! - Aşteaptă, este un ultim retuş.

Oh, Rosa, îmi place !

Îmi vei face o fotografie ?

Bine, o notificare de două săptămâni pentru concediere...

- Bine, contractul tău ? - Ce ?

Contractul de lucrător liber profesionist.

Şi nu-ţi face griji, odată ce jumătate din venituri

a depins întotdeauna de agenţie,

chiar dacă contractul este denunţat, putem obţine o compensaţie bună.

Nici nu ştiam că acel contract există.

- Nu ? - Nu.

În acest caz, trebuie să dăm în judecată agenţia.

Îmi iau o băutură.

FAMILIE, MĂ MARIT DUMINICĂ. TOŢI SA VENIŢI LA BENICASSIM.

- Bună. - Bună.

- Las hainele, Armando. - Bună, tata.

Bine, la revedere. Eu plec.

Aşteaptă aşteaptă. Marga, pleci deja ?

- Da. - Stai, nu pleca.

- Ce... ? - Copii, în camera voastră.

- Pa mama. - Pa.

Scuză-mă, un moment.

Tată...

Da, ştiu. Nu, sunt primul care am auzit.

Nu ştiu, trebuie să fie Rafa, acel iubit al ei.

Am ajuns.

Suntem aici.

Pa, tată.

Stai, Marga. Stai, acesta este...

timp pentru familie.

Armando, este „timp pentru Marga”.

Chestia este...

Rosita, îmi spune Violeta că te căsătoreşti.

Este adevărat ? Cerule !

Asta e minunat ! Este o surpriză uriaşă !

Ai menţionat asta zilele trecute, dar...

Nu credeam că va fi aşa... dintr-o dată.

- Toate, dintr-o dată ! - Rosa se căsătoreşte ?

- Fără avertisment, nu... - Felicit-o pentru mine.

- Bine... - Eu plec. Pa.

Bine, pa.

Suntem aici.

Bună ! E cineva acasă ?

Felicitări, fată. Te sărut.

Surpriză !

Bine, dragă.

Iată-ne.

Gata, gata.

Dragă, nu mai plânge. Bruno, dragă, te rog.

- Scumpa mea ! Ce mai faci ? - Mămi ?

- Ce mai fac copiii ? - Bine bine.

Mamă, ce sunt toate astea ? Unde eşti ?

Sunt în Benicassim.

- Sunt acasă, în Valencia. - Valencia ?

Cum ai ajuns acolo atât de repede ?

De ce nu mi-ai spus ? Te-aş fi luat de undeva.

Am vrut să te surprind, mamă.

- Ce-i asta, că te căsătoreşti ? - Ei bine... da... cam...

Oricum, îţi spun când ajungi aici.

Nu poţi rămâne acolo.

Du-te la mătuşa ta Violeta şi poţi veni cu Armando.

Dragă, trebuie să le spui.

Ştiu, Laura, ştiu.

Dar nu ştiu dacă vor înţelege.

S-ar putea chiar să fugă.

Şi am nevoie de ei, acolo cu mine.

Am nevoie să mă asculte, să mă înţeleagă.

Mă înţelegi, Laura ?

Bine, Laura, te rog.

Este ca atunci când un cuplu normal face o căsătorie.

Ei jură să se iubească şi să se respecte.

Ei bine, asta este,

dar cu mine însumi.

Cred că înţeleg.

Asta am nevoie să facă fratele meu şi sora mea.

Şi pe deasupra să se vadă cu tatăl meu.

Hei, frăţiorule !

Arăţi bine.

Tu arăţi... „mai mult”, nu ?

Salut !

- Ce faci dragă ? - Bine, bine.

Voi lăsa asta aici pentru tine.

- Ce mai face cazarma ? În ordine ? - Grozav.

- Şi tu ? Mult de lucru ? - Încărcăt maxim.

Şi John ? Nu vine, Lidia ?

Mulţumesc pentru vizită. Regret că totul a fost atât de brusc.

Puţin. L-ai cunoscut pe Rafa, de cât timp, câteva luni ?

Eşti foarte îndrăgostită, nu ? Dar cum te poţi căsători mâine,

dacă trebuie acte, să anunţi, să organizezi... ?

Nu este nevoie, nu-i ce credeţi. Nu e nevoie.

În plus, nu vreau să aştept.

Vreau să încep o viaţă nouă.

Sigur. De când te-ai gândit la asta ?

Două săptămâni.

- Doamne, Rose, o asemenea pasiune ! - Şi vii aici cu Rafa ?

- Asta e... - Rosa, nu fi demodată.

Astăzi, oamenii se căsătoresc, dar rămân la locul lor.

Nu va trebui să rezişti la şosetele murdare ale unui bărbat.

„Fiecare în casa lui şi Dumnezeu în toate”, a spus mama.

E adevărat. „Croitoreasa fără degetar,

coase prost şi coase puţin”.

- Apoi este tata. - Exact.

Am vrut să vorbesc despre asta.

- Va trebui să aveţi grijă de tata. - Desigur. Trebuie să-l luăm,

să-i spunem situaţia exactă, să nu-l lăsăm să se amestece...

- Şi să spunem mai multor oameni. - Nu trebuie să spui nimănui.

Nunta mea va fi intimă şi privată.

Nunţile nu sunt intime şi private.

Nunţile pot fi oricum vrea cineva, nu ?

- Şi cum ai vrea ? - Mi-ar plăcea într-un golf.

- Într-un golf - Într-un golf ?

Precum caprele, printre stânci ? Rosa...

- Rosa, te rog ! - Oricât de mic este golful,

trebuie să fie ceva frumos. Nu te căsătoreşti în fiecare zi.

- Sigur, dar nu este... - Rosa, nu-ţi fă griji.

Chiar dacă este cam pe grabă, vom organiza totul.

Primul şi cel mai important, primăria...

Primăria ? Nu, Armando. M-am gândit bine.

- Ce te-ai gândit ? - E o surpriză.

- Surprinde-ne la Primărie. - Armando, te rog !

- Nu-mi va lua mult timp. - Nu suna... Te rog !

- Nu. - Nu plânge !

Uite, uite !

- Să nu faci asta. - Nu plânge !

Confirmă pentru mine. Bine.

- Strălucit. - Uite.

- Nu-l scoate din fire pe fratele tău. - Ascultă-mă.

- Totul este aranjat. - Ascultă o secundă.

Acum două săptămâni, tata a decis să se mute cu mine.

- Să terminăm ultimii calamari. - Hai să mai luăm o sticlă.

Tinere !

- Nu bei cam mult în ultima vreme ? - Eu îţi spun că mănânci mult ?

- Hei, m-aţi auzit ? - Ce, Rose ?

Acum două săptămâni, tata a spus că se mută cu mine.

Acum şi din totdeauna, lui tata îi plăcea să fie cu tine.

Acum şi atunci ? De doi ani îl invit pe tata la mine.

Dar acum două săptămâni mi-a spus că vine,

dar permanent.

Ei bine, i-ai zis nu, îmi imaginez.

Nu am avut curaj.

Asta am vrut să spun, trebuie să aveţi şi voi grijă de el.

Haide, Rose, tata are casa lui.

Dar nu vrea să stea acolo. Îi vin amintiri, se întristează.

Trebuie să-i ţinem companie cu rândul.

Puteţi petrece câteva zile şi cu el, nu ?

Eu ? Acum ? Imposibil.

Nu pot, Rose. Nu acum.

Rosa, nu poate sta la mine. Am doar o canapea extensibilă.

Poate sta una sau două nopţi, maxim, dar nu mai mult.

Sau am putea găsi pe cineva să-i ţină companie.

- Nu este asta, Armando. - Rosa, te rog. Tata e bine.

La clinică mi-au spus asta zilele trecute.

Da, e cam trist, ca toată lumea, dar...

nu este bolnav sau senil. Bine ?

Cineva a călcat în căcat ?

- Ce miros... - Au făcut caca ?

- Ar trebui să te ajut ? - Nu.

Stai, eu vin cu tine.

- Pleci ? - Pentru asta sunt mătuşile.

Să mergem. Vino la mătuşa ! E atât de greu !

Andrés.

Andrés, numai o secundă.

- De la agenţia imobiliară. - Ce agenţie imobiliară ?

I-am adus actele de la atelier.

- De aia ai vrut să faci curat ? - Vom discuta mai târziu.

Ce vrei să faci cu atelierul ?

Îţi spun mai târziu, bine. Felicitări, Rosita.

Andres, ce se întâmplă ?

Tocmai vorbeam despre asta cu sora mea.

Da, dă-i drumu'. Spune-mi.

- Armando, ascultă-mă. - Da ?

Trebuie să mergi la Enriqueta, doamna cu rochia de mireasă.

Am vorbit cu ea. Rosa are o rochie gata acolo,

ea trebuie să o încerce, şi să facă orice modificări.

Voi avea grijă de asta. Dacă e ceva

- ce îţi place, particip şi eu. - Adică noi ?

Rosa se căsătoreşte, fiule.

- Trebuie să arătăm decent, nu ? - Da, sigur.

Hei, Marga este cu tine ?

Nu, va veni mâine, aşa cred.

Ascultă, tată, mă duc, bine ?

- Ne vedem mai târziu. Sarutări. - Bine. Ne vedem mâine.

Carlos. Ce mai faci, fiule ?

Doamne, tată, este „timpul video”.

Eşti bine ?

Da.

Cum e în Benicassim ?

Bine, organizând nunta mătuşii tale.

Oh, tare.

Da. Carlos, mama este acolo ?

Nu.

- I-ai spus să mă sune ? - Da.

Măcar va vorbi cu tine ?

- Desigur. - Bine.

- Nu ai spus că ai aranjat tot ? - Totul merge excelent, Carlos.

Nu spune nimic altora.

Nu-ţi face griji, totul merge grozav.

Hei, mătuşă, de când ştii ?

Despre nuntă ? De azi.

Îi laşi pe copii să se murdărească cum vor ?

Mi se par nişte mototoli drăguţi.

Mi-au venit mulţime de idei şi de asemenea...

Lolin mi-a spus... Ştii, fiica lui Paca ?

Lolin este sigură că prietenelor ei

le-ar plăcea rochii ca aceea, ca cea pe care am făcut-o,

pentru că aparent aici, în oraşele mici,

există nunţi. Cinci sau şase pe an.

Şi Lolin a spus că dacă cer 60 sau 70 de euro.

- Se vor vinde ca pâinea caldă. - Dar bunica nu a vândut nimic aici.

- Toţi mi-au spus asta. - Da. Aş avea atelierul aici,

dar le-aş vinde pe internet.

- Cu ce bani începi ? - M-am gândit să obţin un împrumut.

Poate că nu va funcţiona, dar dacă nu încerc, nu voi şti.

Întotdeauna mi-am dorit propria afacere, să fac haine.

Şi serviciul tău ?

- Am renunţat. - Ai renunţat la serviciu ?

Uneori trebuie să apeşi butonul nuclear şi să începi de la zero.

Despre ce „buton nuclear” vorbeşti acum ?

- Da, mâine, când mă căsătoresc... - Sigur,

Cred că tu şi Rafa veţi veni să locuiţi aici.

- Nu am vorbit despre asta. - Nici tu nu ai vorbit cu mine.

Despre ce ?

Dar tu stai în Manchester.

Este ceea ce ţi-ai dorit. Îţi trăieşti viaţa.

Da.

Bine, mamă, felicitări.

Eu sper că eşti foarte fericită

Unde te duci ?

Nu ştiu, dar nu aparţin de aici, mamă.

- Te rog, Lidia, ce prostie este asta ? - Nu, mamă. La dracu...

Nu spun sau fac prostii dar sunt scârbită.

Tu crezi nu nimic nu-i bine. Sunt scârbită de asta.

Îmi pare rău, scumpa mea.

- Hei... - Mamă ! Este de ajuns. Uite,

îţi trăieşti viaţa ta...

- Şi eu o trăiesc pe a mea. - Te rog...

Lasă-mă în pace, te rog.

Arăt ca un ardei verde prăjit.

Cu ou... şi budincă neagră. Mic dejun englezesc.

Dar...

De când n-ai mers la o sală de sport sau ai alergat pe plajă ?

Nici nu am timp să-mi ţin cursurile.

Este ce am vrut mereu să fac şi ce nu am putut face.

Cum să ajung la sală ? Apropo de şcoală,

trebuie să cer un împrumut, să fac extensii şi altele,

am crezut că putem folosi atelierul ca garanţie sau, dacă suntem de acord.

- Să-l vindem. - L-ai întrebat pe tata ?

Nu, dar m-am gândit să fac asta acum, fiind toţi împreună.

Ştiu că te descurci cu banii, dar ceva în plus ar fi bine, nu ?

Da.

- Rosie ! - Lidia nu-i aici ?

- Buna, Rosita, dragă. - Nu, va fi la hotel.

Tatăl tău m-a sunat azi dimineaţă.

Mi-a cerut să aduc din magazin cea mai frumoasa rochie de mireasa.

- Este darul lui. - A făcut la fel la nunta mea, Rose.

- Da, dar nu este nevoie. - Nu ? De ce ?

Mulţumesc, am deja o idee. M-am gândit să port rochia mamei.

Rochia mamei ? Este preistorică. Şi cine ştie unde este !

Ţi-o voi aduce. O să arăţi minunat, ascultă-mă.

- Este în atelier. - Va fi prafuită şi uzată.

Mâncata de molii ? Trebuie să arăţi frumos,

este nunta ta.

- Fă-o pentru tata. Nu fi aşa... - Dar hei...

„Hei”... nimic. Nu fi aşa... Încearcă, va dura puţin.

Şi fii rapidă, pe noi ne aşteaptă la spa.

- Ce spa ? - Am luat o oră, este cadoul meu.

Cu toată această improvizaţie. Nu am putut găsi nimic mai bun.

N-o port mâine.

- Dar Rosa... - Te rog, încearcă. Ce-ţi pasă ?

Facem o fotografie, tata va fi fericit, apoi poartă ce vrei.

Relexează-te, mă duc după Lidia. Să mergem, Rosie !

Rosa, tatăl tău va fi uluit !

Da, sigur.

Haide, Rosa !

AŞTEPT CU NERĂBDARE ZIUA DE MÂINE.

Oh, Rafa, dragă. Nu acum.

Lidia, răspunde-mi, te rog.

Ascultă, dragă, nu mă căsătoresc cu nimeni,

dar nu ţi-am putut explica.

Spune-mi unde eşti. Te voi lua şi îţi explic totul.

Salut !

De ce nu ai venit la magazin ?

Bună. Ne întâlnim la spa.

Dacă vrei, te duci acolo şi eu voi avea grijă de copii.

- Ce faci ? - Plec.

Pleci unde ? Dar nunta mamei tale ?

Nu ştiu, nu ştiu.

Ce s-a întâmplat ?

Parcă mama a luat-o razna.

Hei, scumpo ! Totul e cam grăbit,

dar dacă asta vrea ea şi o face fericită...

Sigur, face ce vrea ea şi pe noi ceilalţi să ne ia dracu.

- De ce spui asta ? - Nu mi-a spus nimic.

Nimic. Nu mi-a spus că a renunţat la serviciu.

Despre nuntă, sau că nu mai plătise

- chiria acasă. - Ce ?

- Tu chiar nu ştiai ? - Nu.

Spune că a venit aici pentru a începe o afacere.

Dragă, trebuie să răspund. Este foarte important.

Dar nu pleca. Aşteaptă puţin şi vom vorbi calm.

O secundă...

Isabel !

Mă bucur că ai sunat.

Da, ascult. Aşteaptă o secundă, te rog.

Te rog, Lidia, nu pleca. Te implor.

Da, ascult.

Festivalul este în câteva zile, sunt disponibilă dacă ai nevoie de mine.

Conferinţa de la Madrid ?

Da, desigur, îmi amintesc.

Hei, nu eram beată.

Am băut puţin, dar... am băut cu toţii.

Ce comportament ?

Administratorul ?

În toaletă ?

Bine...

Armando, ai vorbit cu Lidia ?

I-am lăsat un mesaj, va fi jos.

Uite, am vrut să-ţi explic despre atelier, bine ?

- Relaxează-te. - Nu vreau.

- Nu, nu am chef de măşti. - Rosa, întinde-te.

- Nu vreau să mă întind. - Întinde-te.

Vei fi o femeie nouă, vei vedea.

Rosa, atelierul...

- Am nevoie să-l vindem. - Să-l vindem ?

Da bine, dacă nu, atunci lasă-mă să-l depun

- ca garanţie pentru un împrumut. - Armando...

Am nevoie, Rosa, pentru că

dacă nu, nu-mi pot extinde şcoala, înţelegi ?

- Concurenţa ne omoară. - Sigur, dar...

În plus, atelierul este acolo, nu face nimic, deci...

Dar nu-l poţi vinde, este cadoul de nuntă al tatei.

În plus, am să-l deschid.

Deschizi ? Pentru ce ?

Încep o afacere, Am nevoie de un împrumut.

Ce ştii despre afaceri ?

Voi învăţa.

Nici vorbă, nu.

Te-au ajutat pe tine şi pe Violeta când v-aţi căsătorit.

Acum e rândul meu. Am nevoie de el, Armando.

- Uite, Rosa... - Armando, nu.

Te comporţi ciudat, Rosa. Foarte ciudat.

Ai văzut-o pe Lidia ?

- A spus că pleacă. - Unde ?

- Trebuie că la Manchester. - Ce ?

Violeta, te rog !

Într-adevăr, totul este groaznic.

Ce se întâmplă acum ?

Nu există şampanie de bun venit sau... ?

Trenul spre Valencia pleacă de la peronul 1.

Scuză-mă.

PERSONALIZAŢI-VĂ TRICOUL CU FOTOGRAFIILE PREFERATE

Nicio problemă, fratele meu va fi acolo mâine la 12...

- Perfect. - Pentru fotografii. Obişnuit ?

Mireasa şi mirele, portrete, apoi cu familia...

Toate, le vrem pe toate.

Rosa nu mi-a spus nimic.

- E Armandito ? - Da.

Ce faci aici ?

Rosa se căsătoreşte mâine la Primărie.

Rosa ? Ei bine, bine.

Fiica mea va fi fericită, erau apropiate în copilărie.

Ascultă, am putea merge să o vedem la Primărie ?

Sigur sigur. Sunteţi invitaţi cu toţii.

Carmina, sunt Violeta.

Voiam doar să întreb: Această compensaţie...

cam când o pot obţine ?

Marga, trebuie să vorbim.

Sună-mă, nunta e mâine.

Spune-mi dacă îl aduci pe tata şi copiii...

Te rog, rămâi pentru fotografii, apoi

pleacă şi fă ce îţi place.

APEL PIERDUT DE LA MAMA

De unde ai luat aceste fotografii ?

- Facebook-ul meu. - Costume de festival. Groaznic !

- Uită-te la asta. - Rosi !

Acolo e.

Trebuie să mă ajutaţi.

Nu îţi face griji pentru nimic, totul este organizat.

Şi vor fi explozii.

Pirotehnică exact ca la festival !

Băieţi, trebuie să mă ajutaţi. Lidia a plecat.

- A plecat ? - S-a supărat pe mine.

Cum poate să lipsească de la nunta mamei ei ?

Nu mai contează. Te rog, Armando.

- Nu contează ? - Nu contează, Armando.

Ce ? Sunt singurul care ia în serios această nuntă ?

Nu mai insista cu nunta !

Te rog ! Nu mă căsătoresc cu nimeni.

Nu te căsătoreşti cu nimeni ?

Nu există soţ, mă căsătoresc cu mine.

Glumeşti ?

Nu.

- Dar cum... ? Este asta o glumă ? - Nu.

Aşa că ne-am adunat, ne-am făcut griji, pentru nimic ?

Nu. Cine şi-a făcut griji ? Tu, Armando.

Eu ? Rosa, te rog...

Voiam doar o ceremonie modestă,

ca să vă spun că nu mă întorc la Valencia.

Rămân aici.

Trebuie să vă descurcaţi fără mine şi să aveţi grijă de tata.

Deci totul este o minciună ?

Nu, nu este o minciună. Mă căsătoresc, dar cu mine.

- Cu tine ? - Cu tine însuţi ?

Cu mine însumi.

Cum faci să te căsătoreşti singură ?

Deci, această nuntă... Nu te căsătoreşti cu nimeni

sau să trăieşti cu cineva...

- Şi acest Rafa, există ? - Sigur că există.

- Da, dar nu te căsătoreşti cu el. - Nu, mă căsătoresc cu mine.

Cu tine ? Cu tine ?

Oh, te căsătoreşti cu tine. Un fel de acţiune feminista.

Acum este la modă,...

... asta este ? Ştii ce, Rosa ?

Trage de mânecă pe altcineva, bine ? Îţi păstrezi nunta.

Mă duc la Valencia. Am lucruri mai bune de făcut

decât să arăt ridicol la Primărie în faţa tuturor. Rosa, te rog !

Şi îi spui lui tata când va veni.

Să vedem ce spune, nu ?

La ce te gândeai ? Când aveai de gând să ne spui ?

La Primărie în faţa tuturor, aşa te-ai gândit ?

Nu, am vrut-o pe plajă. Asta a fost surpriza mea.

Dar m-ai alergat şi pe mine pentru asta.

Rosa, nici eu nu înţeleg.

Uite, Violeta, nu voiam să afli despre asta.

De când a murit mama,

tata nu şi-a refăcut viaţa, s-a amestecat în a mea.

Toată hiperactivitatea lui era ca să nu recunoască că este singur.

De când a spus ca se mută cu mine,

m-am tot gândit...

Am aproape 45 de ani.

Când o să fac ceea ce vreau ?

Ce mă face fericită, când ? Când mă voi gândi la mine ?

Când nu va mai avea nevoie de mine ? Tu, când n-o să mai ai nevoie de mine ?

Când ?

Foarte bine, atunci.

Nu ştiu de ce nu ai făcut-o, ne-o spuneai nouă direct.

Pentru că am vrut să o spun la nunta.

Dar acum că ştiţi, puteţi face ce vă place.

Şi îmi pare atât de rău că v-am ocupat timpul.

- Stai, Rose. - Nu, să uităm de „Rose”.

Bine...

N-am ştiut că Rosa a fost într-o dispoziţie atât de nefastă.

Sigur, comparativ cu noi, noi o ducem mai bine.

Acum unde te duci ?

Îmi pare rău, Rosa.

Uită, Violeta, într-adevăr. S-a terminat, uită.

- Nu, chiar îmi pare rău. - E în regulă, s-a terminat.

Am fost egoistă.

Este în regulă.

Şi această nuntă a ta ?

De ce nu mi-ai spus ?

- Aţi fi crezut că este o prostie. - Prostie, Rose ?

Este nunta ta.

Te poţi căsători cu o masă, n-are de ce să-mi pese.

Ne-ai fi avut pe toţi acolo. Cum am putea pierde o astfel de zi ?

- Eşti inima familiei. - Haide ! Te rog, inima...

- Sunt fundul grămezii. - Haide !

Ai fost mărul din ochii mamei, iar acum din ochii tatei.

Cu toate acestea, încerc şi vorbesc trei limbi,

şi nu mă aude nimeni.

Ai dispărut de două săptămâni şi uită-te la starea familiei.

Totul este cu susul-în-jos, nu vezi ?

Aşa este, Rosa. Ai adus mereu echilibrul.

Te căsătoreşti cu tine ?

Este minunat să te văd ! Da.

Da. O să-ţi explic, dragă.

Vino aici. Am făcut o nebunie din asta.

Îmi pare atât de rău. Iartă-mă, Lidia, te rog.

Nici eu nu ţi-am uşurat situaţia.

Nu, dar cel puţin ai venit, care este principalul.

- Dar nu am venit pentru nuntă. - Atunci... ?

Am venit pentru că nu mai puteam suporta,

pentru că nimic nu se îndrepta aşa cum speram.

Cu greu îl văd pe John...

şi sunt singură tot timpul acolo.

- Dar de ce ai renunţat la slujbă ? - Pentru că a fost un căcat.

Şi plata era o mizerie.

Ce puţinul câştigat trebuia să-mi ţin zilele.

Aşa că am rămas acasă cu copiii.

Dar jur că am fost aproape să înnebunesc,

atât pot spune.

Dacă aş mai stat acolo, John şi cu mine am fi terminat-o prost.

Aşa...

ai venit la Valencia să rămâi ?

Aşa cred.

John şi cu mine am vorbit despre asta şi el nu se supără

să încercăm aici.

Am venit să vă spun,

dar când am ajuns aici şi am aflat toate astea cu nunta...

şi că tu pleci din Valencia...

din moment ce eşti supărată pe mine.

Cum pot fi supărată pe tine, draga mea ?

- Puţin. - Despre ce vorbeşti ?

Nu am vrut să-ţi spun pentru că era jenat.

Şi nu am vrut să te dezamăgesc.

Uite, mamă, ştiu asta...

mi-ar fi plăcut...

să fii altcumva...

- Fata mea... - Şi să nu renunţi la Uni,

dar, mamă, mi-am dat seama că...

am realizat că

nu sunt un artist.

Şi nici antreprenor.

Sunt doar... o laşă.

Cum ai putea fi laşă, draga mea ?

Eşti o femeie care a fost capabilă să crească o familie

în afara ţării ei.

Eşti foarte puternică şi foarte curajoasă, dragă.

Am fost foarte dură, foarte nedreaptă cu tine.

Şi ai dreptul să faci ce vrei cu viaţa ta.

Îmi pare rău, scumpo.

Atât de rău.

Hei !

Nu cred. Pleci ?

Nu ştiu ce să fac, nu ştiu.

Pur şi simplu nu înţeleg, Violeta. Nu pricep deloc.

Toate problemele astea cu tata, bine.

Dar chestia cu nunta,

Mă întreb dacă o face pentru a păstra atelierul.

Armando, cum poţi fi atât de rău ?

În plus, nu o putem abandona acum, cu agitaţia care s-a produs.

Ea a provocat-o cu căsătoria asta a ei.

Ar fi trebuit să fiu cu Marga în acest weekend, încercand...

să-mi repar căsătoria, care se destramă.

Armando, te rog. Este mai important să rămânem.

Toată lumea are probleme. Eu am fost concediată fără preaviz.

Ai fost concediată ? De la serviciul tău ?

Futu-i !

Ce s-a întâmplat ? De ce ?

Nu contează. Au vrut să concediaze şi am căzut prima.

Aşa-i

Violeta, poate...

ai fi putut bea mai puţin.

De unde ştii că era vorba despre asta ?

Ei bine, îmi pot imagina.

Beau puţin, da. Mă înveseleşte şi mă relaxează.

Sigur.

Dar nu am o problemă cu alcoolul.

Nu, nu.

Nici eu cu mâncarea.

Nu poţi vedea nimic aici.

Cioc !

Acolo este.

Aici este noaptea găinii sau ce ?

Oh, nepoata mea sexy ! Începem !

Am văzut asta în Brazilia.

Trebuie să faci asta cu plictisitorul bătrân John.

Unde-i Armando ?

Frate mai mic...

- Aceasta este o petrecere ! - Da, ştiu, ştiu.

Ce s-a întâmplat cu tine şi Marga ?

Nu ştiu.

Am petrecut zece ani...

străduindu-mă, muncind din greu pentru...

a evita presiunea şi...

a avea puţin timp pentru noi înşine...

mai târziu, dar...

Mai târziu, când ?

Am pierdut-o.

Marga nu vrea să se întoarcă.

Voi doi o veţi rezolva.

Chestia este...

Am sentimentul că am făcut totul greşit.

Am greşit cu şcoala,

căsătoria mea, având grijă de tata...

Am făcut totul rău.

Nu totul...

Uită-te la tricouri.

Sunt frumoase.

Pe bune !

- Eşti atât de prost ! - O, drăguţul meu frate !

- Bună dimineaţa, scumpo. - Bună. Cum ai dormit ?

Bine. Unde este Lidia ?

La etaj, curând vine jos. Îi pregăteşte pe copii.

Nu se va întoarce la Manchester, rămâne la Valencia.

De ce asta ?

Nu i-a mers bine acolo.

Şi acum are nevoie de o casă. Am nevoie de un salariu

pentru a o putea ajuta.

- Mă întorc cu ea la Valencia. - Dar planurile tale ?

Vor trebui să aştepte.

O las pe ea în aşteptare. Cel puţin până vine John.

Dar ce zici de atelier ? N-ai vrut să-l deschizi ?

Acum nu vreau să fiu datoare.

Şi nunta ?

Avantajul unei nunţi solo este că mă pot ridica în picioare.

Şi angajamentul tău ?

Nu pot promite ceva. Pot termina.

- Îi spui lui Armando, bine ? - Nu.

Da. Vom lua prânzul împreună.

Stai, o să vorbim. Faci o greşeală.

Mulţumesc pentru că m-ai ajutat, ascultat şi înţeles.

Îi spui tu, te rog, bine ?

Ce zăpăceală !

Plecăm la nuntă. Dumnezeu să ne zâmbească.

- Sunt atât de nervos. - Relaxează-te, Armando,

nu mai există nuntă.

Poftim ?

Lidia nu se descurcă la Manchester, deci ea se întoarce.

Rosa merge cu ea la Valencia. A spus că nunta s-a anulat.

Tocmai de ce aveam nevoie: tata.

Tată !

E grozav aici !

Poftim ?

Cum ai putut suna toată familia din Pamplona ?

Mătuşă Conchita ? Nu era moartă ?

Ascultă, tată, te rog. Nu mai invita pe nimeni, bine ?

Ştiu că este nunta lui Rosa, dar...

a vrut să fie ceva discret.

Uite, când ajungi aici, du-te la Primărie,

şi noi suntem pe drum.

Bine.

Doamne !

Mamă !

- Ce faci ? - Mergem la Valencia.

Vom merge la bunicul, va fi foarte fericit.

- Găseşte un loc pentru noi patru. - Nu, mamă.

- Da. - Mamă, nu.

- Spune ceva. - Bine, Rosa...

Îmi pare rău cum m-am ocupat de chestia asta cu atelierul,

fără permisiunea ta.

Înţeleg că vrei sa-ţi avansezi proiectele

şi voi găsi o soluţie pentru asta. Nu-ţi face griji.

Ce tot spui ? Nu e asta. Îmi pare rău, nu este.

- Oh, nu ? - Nu. Bine...

Ce e în neregulă cu această familie, nu ne ascultăm unii pe alţii ?

- Nu ? - Nu, nu, noi nu.

Mergem pe drumul nostru,

dar nu ştim ce se întâmplă cu persoana de lângă noi.

Iartă-mă că întrerup acest moment de terapie în familie,

dar trebuie să luăm...

- Decizii pentru nunta lui Rosa. - Ce decizii ?

Ei bine...

Chiar acum... Rosa...

mergem direct la Primărie

consilierul aşteaptă,

la fel, jumătate din oraş

- şi orchestra municipală. - Ce ?

- Bine... - Orchestra ?

- Municipală. - Ce orchestră ?

Ei bine, nu chiar toată, o versiune restrânsă, doar 17, dar...

toată lumea aşteaptă. O mulţime de oameni aşteaptă.

Şi în 10 minute ajunge şi tata

cu veri, mătuşi şi unchi...

şi...

- Şi familia din Pamplona. - Ce zici ?

Tata a chemat toată lumea, Rosa. Te căsătoreşti.

Şi nu le-aţi spus că este o nuntă solo ?

Ei bine... aseară eu...

Nu am îndrăznit, ca să fiu sinceră.

La dracu, v-am spus ! Am vrut să fie ceva intim !

Bine, bine... Nu-ţi face griji.

Mă duc acum acolo şi vorbesc cu oamenii,

cer scuze în numele familiei. Şi apoi vom avea banchetul.

Ce banchet ?

Banchetul, banchetul L-am organizat la hotel.

Opreşte organizarea de festivităţi necerute !

Hei, dacă le organizez, eu cred că este cel mai bine.

- Cel mai bine pentru cine ? - Bine... o secundă.

Mamă, ascultă-mă, uită-te la mine.

Mă duc să le spun oamenilor că a fost o neînţelegere.

Nu...

La naiba !

Chiar aşa ?

O să am un accident cerebral vascular.

- Armando, felicitări ! - Mulţumesc mulţumesc.

Sfântă Fecioară Maria !

Armando, ce mai faci ? Felicitări !

- Scuză-mă, scuză-mă. - Scuzaţi-ma.

Familia din Pamplona.

- Bunicule... - Lidia...

- Bună tata. Care-i treaba ? - Lass, ce mai faci ?

Bine. Mi-am dorit mult să vă văd. Uită-te la ei.

Sunt frumoşi. Unde este Rosa ?

Ce-a apucat-o pe mama ta căsătorindu-se aşa dintr-o dată

fără să spună nimănui ? Voi ştiaţi ? De când ?

De ce nu o găsiţi ? Vezi dacă e gata.

Adu-o aici cât mai curând posibil.

- Tată, este mai bine la etaj. - Să o aşteptăm pe Rosa.

- Ajutaţi-mă cu copiii. - Pe curând.

Lidia.

Salut. Nu ştiam că eşti aici. Ce se întâmplă ?

- Este nunta. - Ce nuntă ?

A mamei mele, Rafa. Eu plec. Pe curând.

- Care-i graba ei de a se căsători ? - N-am nicio idee.

Sunt îngrijorat. E sigură ce face ?

Nu-l cunoaşte de mult pe tipul acela.

Îl cunoşti pe Rafa ?

- Nu. - Vezi ?

N-am închis un ochi toată noaptea...

Nici eu n-am putut să dorm, tată.

Astăzi va fi... o mare surpriză.

Dar, relaxează-te, e de bine.

Rafa nu va face probleme, te asigur.

Stai jos, tată. Vei vedea.

Îţi las copiii pentru o clipă.

Ce le vei spune ?

Că a fost o greşeală, că îmi pare rău.

Trebuie să continui, Rosa.

Cu nunta, cu planurile tale. Cu totul.

Nu-ţi dai seama

că istoria se repetă ?

Întâi mama,

lăsându-şi visele deoparte, să aibă grija de noi.

Tu ai făcut la fel, pentru Lidia. În niciun caz, Rosa.

Te rog, nu te da bătută de data asta.

Acum are partenerul ei.

Lidia îl are pe tata, va fi încântat să o ajute.

Şi mă are pe mine. Se poate muta cu mine.

Sunt un dezastru, îmi va face bine.

Fiica ta are nevoie de la tine să o iubeşti aşa cum este.

Nu ai vrut să faci un angajament astăzi ?

Nu ai vrut un drum nou ?

- Da. - Este momentul, Rosa.

În faţa tuturor celor la care ţii. Mai sunt şi alţii...

Nu pot.

Asumă-ţi un angajament... şi ţine-l.

Dacă nu o faci astăzi, nu o vei face niciodată.

Nu pot.

Iată că vine, vine !

- Este Rosa. - Dar nu este în ţinută !

- Este ea ? - Da, este Rosa.

Tăceţi !

Îmi pare atât de rău că v-am făcut să veniţi aici,

nu la asta va aşteptaţi. Îmi pare atât de rău.

Haide. Vino aici.

Căsătoreşte-te.

- Te rog. - Nu pot.

Mamă, te implor, te rog.

Mărită-te... şi rămâi aici.

Şi tu ?

Şi tu ?

A fost o greşeală.

Nunta este pe plajă. Mi-ar plăcea să veniţi cu mine.

- E pe plajă. Să mergem. - Stai, Rosa.

- Rafa, la golf. - Opreşte-te un pic, Rosa.

Îmi pare rău... Faceţi loc, la naiba !

Haide, e la golf ! Să mergem !

Hai.

Da, golful ! Toată lumea la golf !

Rosa !

Rosa, opreşte-te o secundă.

Fato !

De ce m-ai făcut să vin ? Să mă umileşti ? Râzi de mine ?

Nu, pentru că este important pentru mine să fii aici, astăzi.

Important, de ce ? Sa te văd căsătorită cu un alt tip ?

- Nu mă căsătoresc cu cineva. - Atunci, ce dracu faci ?

Dragule, este important pentru mine că eşti aici,

că mă vezi şi mă asculţi. Te rog, la golf.

- Dar... - Te rog, Rafa, rămâi aproape.

La plajă, dragilor !

Linişte, iată-o !

Iat-o ! Iat-o !

- Drăguţă ! - Drăguţă !

Pentru mireasă !

Pentru mireasă !

- Pentru mireasă ! - Drăguţă !

Minunată !

- Unde este mirele ? - Totul este un pic ciudat.

Oh ! Dragă !

- Tată... - Şi rochia asta ?

Dar este o nuntă la urma urmei, sau nu ?

Dacă nu există mire, nu există nuntă.

Mulţumesc tuturor foarte mult pentru că sunteţi aici,

mulţumesc mult ca aţi venit.

Astăzi este o zi foarte specială pentru mine.

Este o zi pe care mi-o voi aminti pentru tot restul vieţii mele.

Astăzi mă căsătoresc.

Pentru că am decis să-mi fac juraminte mie însumi.

Ca să fii tratată cu respect şi dragoste,

trebuie să te respecţi şi să te iubeşti pe tine însuţi.

Şi asta vreau să jur aici

în faţa voastră, a tuturor.

Nu-mi vine să cred.

„Jur că mă voi respecta”

şi voi avea grijă de mine.

Jur că mă voi asculta.

Jur că mă voi ierta.

Voi face ceea ce este mai bine pentru mine.

Jur să mă întreb mai întâi ce vreau eu

înainte să întreb ce vor ceilalţi.

Jur că voi îndeplini visele...

şi dorinţele mele.

Jur că mă voi iubi

din toată inima mea, toate zilele vieţii mele.

Vreau să renunţ...

de a-mi pune fericirea în mâinile altora.

Şi, în sfârşit...

„Renunţ să fiu ascultătoare”.

Pentru mireasă !

- Ura ! - Ura !

Pentru mireasă !

- Acum este căsătorită. - Nu înţeleg deloc.

- Nu înţeleg. - Există sau nu, un banchet ?

Sunt sigur că va fi.

Nu am văzut niciodată aşa ceva.

Rosa, a fost frumos !

Este jenant ! Ce mizerie !

Am călătorit toată noaptea.

Tot drumul din Pamplona, pentru asta.

- Este insuportabil, să mergem. - Să mergem.

- Antonio, tu şi cu mine vorbim... - Ce a spus ea ? Nu am auzit.

- Mai bine ca n-ai auzit. - Stai, Pilar.

- Familia asta e cam... - Sunt şocat.

Tu şi cu mine, Rosa... ?

Rămânem împreună ?

Desigur.

Tată, el este Rafa, iubitul meu.

- Acesta este Rafa. - Încântat de cunoştinţă.

Dar, hei...

Mulţumesc că ai venit, tată.

Nu pricep, fată. Te-ai căsătorit fără mire ?

- Da. - Dar cum... ?

Eşti bine ?

Mai bine ca niciodată, tată.

Vreau să-ţi spun ceva important.

- Dă-i drumu'. - Nu te poţi muta cu mine.

Înţelegi ?

- Da. - Rămân aici să trăiesc.

Chiar îmi va fi dor de tine,

dar voi veni să te văd, vei veni să mă vezi...

Desigur. Trebuie să-ţi trăieşti viaţa...

- Şi eu trebuie s-o trăiesc pe-a mea. - Oh, tată...

Trebuie să facem asta.

Ce crezi ? Vor fi artificii ?

- Vă sărut ! - Ura !

Ura pentru Rosa !

Mi-ai făcut-o, Armando.

- Haide, Rosa ! - Vino aici.

Pentru mireasă !

Ura ! Ura !

Haide să mergem !

- Dumnezeu să-ţi binecuvânteze mama ! - Pentru mireasă !

Gata, Rosa, dansează ! Mergem !

A cui idee a fost orchestra ? E minunat.

Haide, mergem !

Să dansăm cu toţii !

Haide, Marga !

Traducerea şi adaptarea: Qi Yue Subs.ro Team @ www.subs.ro