Original subtitles

‎ÎN UMBRA LUI

‎Ce dracu'...

‎Ai terminat?

‎Da.

‎Ce e? De ce râzi?

‎Te-am ars.

‎N-ai pic de jenă. ‎Încerci să escrochezi un orb.

‎Orb sau nu, nu contează, frate.

‎La jocul ăsta eu am handicap.

‎Rahat... Tu memorezi totul, nu?

‎Nu.

‎De fapt, eu văd.

‎Dar nu mai spune, ‎că-mi pierd ajutorul social!

‎Termină! Aproape te-am crezut!

‎Oricum, ăsta e singurul joc la care pierd.

‎Ai grijă! O să-mi pierzi bilele.

‎- Dă-mi să ascult și nu te mai plânge! ‎- Piesa mea?

‎- Da. ‎- Bine.

‎E încă în forma brută. Nu e gata.

‎Trebuie să treacă ‎prin mâinile tale magice.

‎Poftim.

‎- Nu e rea de data asta. ‎- Să mori tu! Pe bune?

‎Da, e bună.

‎Nu-mi pasă! Prea nu-mi arată respect! ‎Am așteptat destul. Ori îmi dă banii, ori...

‎- Ce e? ‎- Vin spre noi.

‎- Cine? ‎- Ibrahim.

‎Ne vedem mâine?

‎Unde te duci? ‎Treci pe la mine diseară, avem de vorbit!

‎Ce a făcut?

‎Nu te băga! Nu e treaba ta.

‎Toți avem demonii noștri.

‎El era demonul meu.

‎Fratele meu mai mare, Ibrahim.

‎N-a fost mereu așa.

‎Și nici eu n-am fost mereu ‎orbul cartierului.

‎ANII '80

‎CARTIERUL MURETS

‎Tata alesese acest cartier... pentru asta.

‎Am nevoie de asta.

‎DE ÎNCHIRIAT

‎Nu putem munci toată viața pentru un șef

‎care ne tratează ca pe nimic.

‎Corect. Cum vei denumi restaurantul?

‎Restaurant Keïta.

‎Tata și Agna, ‎atunci însărcinată cu Ibrahim,

‎veniseră să înceapă aici o nouă viață, ‎una mai bună.

‎Își aduseseră și marile visuri în bagaje.

‎Și erau gata de orice ca să le realizeze.

‎Oamenii de aici nu aveau nimic de-al lor.

‎Restaurantul a fost un cadou ‎pentru cartier.

‎Un loc de conversație și socializare. ‎Plin de viață.

‎Tata era fericit.

‎Nu mai avem banane.

‎Își îngrijise familia.

‎- Tată, pot să joc fotbal? ‎- Da.

‎Ibra își găsise locul în cartier.

‎- Ce faci? ‎- Haidem!

‎Totul mergea bine.

‎Până când tata a revenit din Africa ‎cu o surpriză.

‎- Te vei obișnui. ‎- Nu!

‎- Mama. ‎- Să-și facă bagajele!

‎Exclus, Agna.

‎Nu poți aduce a doua soție!

‎Aici e Europa. Știi asta.

‎- Nu-ți sunt de ajuns? ‎- Nu e vorba de asta.

‎- De ce mă forțezi? ‎- Asta e casa mea.

‎Eu plătesc facturile. E decizia mea.

‎Punct și gata!

‎Gata? Am deschis restaurantul împreună.

‎Te lasă memoria?

‎Tapetul și tot ce e în casă ‎cu mine le-ai pus!

‎- Își face bagajele și pleacă! ‎- Am zis ce aveam de zis.

‎Nu-mi poți face asta, Ousmane! Nu accept!

‎Ai construit totul cu mine! ‎Să se ducă acasă și gata!

‎Atunci a început Ibra ‎să-și piardă inocența.

‎Mai ales că, la un an după mama,

‎am sosit și eu.

‎De atunci, lucrurile s-au schimbat ‎în gospodăria Keïta.

‎Toți trebuia să ne facem loc unul altuia.

‎Și nu avea să fie ușor.

‎- Ce faci cu părul fiului meu? ‎- Ce ai spus?

‎- Ce faci cu părul fiului meu? ‎- Fac curat. Nu e evident?

‎Ce fel de vrăjitorii ‎încerci să faci cu el?

‎Ești nebună.

‎Ai dreptate, sunt. Aruncă-l!

‎Normal că-l arunc!

‎Îmi furi soțul! Eu fac curat și tu...

‎Mamei îi fusese mereu frică de vrăjitoare. ‎O veche credință de acasă, probabil.

‎Era sigură că Agna știa una în cartier.

‎Crescând cu poveștile astea, ‎eu o căutam peste tot.

‎Și eram convins că o găsisem.

‎Ibrahim găsise și el o cale ‎de a fugi din apartamentul sufocant.

‎Ești bine? Ce faci?

‎Totu-i bine.

‎Dar eu nu știam nimic.

‎Îmi păsa doar să-l bat pe tata la ‎awalé.

‎Mi se pare mie sau ți-o cam iei? ‎E prima dată când tatăl tău pierde jocul.

‎Aïssata, joacă-te în altă parte!

‎Când a apărut sora mea vitregă, Aïssata, ‎Agna a mai recâștigat teren.

‎Nu mă așteptam la asta.

‎Victorie!

‎M-ai crezut pe o poziție slabă.

‎Am profitat de asta.

‎Cum spunea comandantul meu în armată:

‎„Acceptă-ți slăbiciunea,

‎nu te lupta cu ea, ‎ci fă-ți din ea un punct forte!”

‎- Bine? ‎- Încă o partidă?

‎Bucuros!

‎Polițiști! Au venit polițiștii!

‎Stați!

‎- Stai cu unchiul! ‎- Aici, scumpo.

‎Oprește-te!

‎Stai!

‎Oprește-te!

‎Ce căutați aici? Ce e asta?

‎Aveți grijă! Polițaii!

‎Au venit polițaii!

‎Să nu mai calci în casa mea!

‎Domnule!

‎Domnule! Ajunge!

‎- Ne ocupăm! ‎- Nu-mi mai ești fiu!

‎Ești o rușine! Dezonorezi familia Keïta!

‎- Stai! ‎- Domnule!

‎- Cară-te! ‎- Termină!

‎E doar vina ta! Ești prea blândă cu el.

‎- Da! ‎- Să mergem!

‎Nu mai ești fiul meu! Dispari de-aici!

‎Nu-l mai văzusem pe tata așa.

‎Nu pricepusem tot,

‎dar înțelesesem ‎că nu funcționa familia Keïta.

‎Hei, sunt aici!

‎Vino!

‎Ai grijă, te poate pocni rău.

‎- Mă rog... ‎- Jur!

‎Hei, cară-te de aici!

‎Du-te dracu'!

‎Nu mă atinge!

‎Ce-o să faci?

‎Să mă ajute cineva, vă rog!

‎Unde tata vedea un accident tragic,

‎mama era convinsă ‎că fusese vrăjitoria Agnei.

‎Credea că magia neagră ‎mă adusese în starea asta.

‎Magia neagră îmi luase vederea.

‎Oricum, toată lumea ‎urma să se readapteze la mine.

‎Ce face Adama?

‎Vă pot ajuta.

‎N-ar trebui să se mute mama.

‎Da? Cum anume?

‎Îl ajuți să-și recapete vederea?

‎N-avem de ales cu apartamentul. ‎E prea mic. Prea aglomerat.

‎Trebuie să-l golim.

‎Ca să nu se lovească băiatul ‎cât timp se adaptează.

‎Toți trebuie să facă eforturi. Și mama ta.

‎Am găsit un apartament.

‎Unul imens. În blocul B.

‎Are multe camere. Încape toată familia.

‎Cum ai găsit aici ‎un apartament așa de repede?

‎Pe cine ai amenințat?

‎Pe cine ai plătit?

‎Crezi că voi accepta un apartament ‎plătit din bani murdari?

‎Eu trebuie să am grijă de familie, nu tu.

‎Știi ceva?

‎Caută-mă când devii un om bun! ‎Un bărbat adevărat.

‎Altfel...

‎uită de mine!

‎Ce mare e camera mea!

‎- Și e toată a mea? ‎- Toată.

‎Unde e camera lui Adama?

‎Chiar lângă a ta.

‎Din camera lui se vede turnul meu.

‎El când va veni?

‎În curând.

‎Aïssata, poți să te joci în camera ta?

‎Am de vorbit cu fratele tău.

‎Ibé...

‎- Nu cred că e o idee bună. ‎- Nu. E în regulă, mamă.

‎Ai trecut prin multe.

‎Nu trebuie să ne pliem mereu. ‎Să vină el, de data asta!

‎Ce repede ai crescut!

‎- Deci apartamentul e al meu. ‎- Al tău.

‎Nu-ți face griji!

‎- Am plecat. ‎- Mulțumesc.

‎Bravo, fiule! Nu mai ai nevoie de mine.

‎Hai, dă-mi bastonul tău! Așa!

‎Stai bine?

‎Ți-am adus ceva.

‎Ce este?

‎Ghicește!

‎Un set de awalé?

‎Ți l-am personalizat.

‎Uite!

‎„Acceptă-ți...

‎Acceptă-ți slăbiciunea și...

‎fă-ți din ea...

‎un punct forte.

‎Acceptă-ți slăbiciunea ‎și fă-ți din ea un punct forte!”

‎Bravo, fiule! Sunt foarte mândru de tine.

‎Acceptă-ți slăbiciunea ‎și fă-ți din ea un punct forte!

‎Acceptă-ți slăbiciunea ‎și fă-ți din ea un punct forte!

‎Nu te băga! Nu e treaba ta.

‎Lasă-l în pace pe fratele tău!

‎- Frate vitreg. ‎- Frate!

‎Nu există frați vitregi aici!

‎Ce dovedești luându-te de cei mai slabi?

‎Vorbeam cu amicul lui, nu cu el.

‎Crezi că așa faci bărbat din el?

‎Eu îl tratez la fel ca pe toți. ‎Fă-o și tu, să-l ajuți!

‎- La fel? Adică să-l bat? ‎- Pe mine m-ai bătut.

‎Aveam dreptate! ‎Aș face-o din nou, la nevoie!

‎Diseară.

‎- Te simți bine, tată? ‎- Da, fiule. N-am nimic.

‎- Te duci? ‎- Nu prea am de ales.

‎Rahat...

‎Nu te duce! Am un presentiment.

‎Dacă nu mă duc, vine la mine, ‎unde sunt mama, soră-mea... Exclus.

‎E vorba de Aïssata?

‎Nu, n-are cum. Avem mare grijă. Nu-i asta.

‎Stai liniștit, nu se întâmplă nimic. ‎O rezolv eu cu frate-tău.

‎Să mai jucăm o partidă!

‎Nu stau mult.

‎Șezi!

‎Știi că nu te pot lua înăuntru.

‎Ai grijă! Aici.

‎- Ce faci? Bine? ‎- Nu mă plâng.

‎Nu te așteptam așa devreme.

‎- Nu-s gata încă hârtiile. ‎- Pardon, am nevoie la baie.

‎Tacă-ți fleanca! Cine te crezi, ‎să pui mâna pe soră-mea?

‎Ea e o regină, tu, un cerșetor!

‎- Ibra, jur că n-am atins-o. ‎- Gura! Nu mă minți!

‎Jur pe mama că te belesc ‎dacă te mai apropii de ea.

‎Luați-l de aici, până nu-l omor!

‎Băiete, ce-ai pățit? Ce se...

‎Scuze!

‎Ești mort!

‎Scoală dracului!

‎Omoară-l!

‎Înțelegi ce-ți spun?

‎Am ochi și urechi peste tot! Cară-te!

‎Dacă te mai apropii de ea, te nenorocesc!

‎- Boule, m-ai înțeles? ‎- Oprește-te, te rog...

‎- Te joci cu surorile altora? ‎- Joacă-te cu mine!

‎A plecat.

‎L-au lăsat pe Malik să plece.

‎Eu nu mai pot. Nu ne lasă să trăim.

‎Sparg totul.

‎Uită-te la ascensor, mereu îl strică ‎pentru traficul lor!

‎Va fi bine, dnă Diop.

‎O să fie bine.

‎Adama?

‎- Ai pe cineva în vizită. ‎- Cine?

‎Nu-i puteți spune ‎să arunce tricoul ăla jerpelit?

‎Bietul om nu vede.

‎Hei, mai ușor cu tricoul acela!

‎A fost al meu.

‎Am înțeles.

‎Ce tricou frumos!

‎E foarte frumos.

‎Ce pupincuristă ești!

‎N-ai pic de rușine! Tricoul n-are nimic.

‎Bine, copii, mă întorc la restaurant.

‎- Las tinerii în pace. ‎- Bine, spor!

‎- Pa, tată! ‎- Pa!

‎- Ești frumoasă. ‎- Mersi.

‎- Ce mai faci? ‎- Bine, tu?

‎Tot bine.

‎Fac niște treabă.

‎- Știi unde e el? ‎- Cine?

‎Cine crezi?

‎Nu știu.

‎Îl tot sun de două zile și intră robotul.

‎Nemernicul mă blochează. ‎Am încercat peste tot. Insta, Snap...

‎Sper că n-a pățit nimic.

‎Dacă mă ignoră ‎ca să se vadă cu alta, a belit-o.

‎E de râs?

‎Deloc.

‎Deloc, Aïss. N-aș îndrăzni.

‎Ești cea mai rea din cartier. ‎Nu mi-aș permite.

‎Mă rog...

‎Pune-mi piesa!

‎- Asta? ‎- Da.

‎Poftim, iată-l pe omul tău!

‎- Îți place? ‎- La nebunie!

‎Zău?

‎Omul meu le are!

‎N-ai zice asta ‎dacă nu-i transformam eu rahatul în aur.

‎Ești gelos?

‎Puțin.

‎- Stai liniștit, tu ești cel mai bun! ‎- Așa mai merge.

‎Vorbesc serios. N-a mai făcut asta. ‎De obicei vorbim de zece ori pe zi.

‎- Jură că nu vei spune nimănui! ‎- Ce anume?

‎Jură!

‎Nu spui.

‎Zi!

‎Am fost la dna Diop.

‎I-am auzit pe Ibra și ai lui cum îl băteau

‎și îl amenințau că-l omoară ‎dacă se mai vede cu tine.

‎Căcat...

‎Înțelegi?

‎V-am spus să faceți ce vreți, ‎dar nu în văzul lumii.

‎Cui îi pasă de lume?

‎Nu poți să... Unde te crezi?

‎Ce e?

‎Nu auzi?

‎Nu.

‎E un zgomot ciudat.

‎Vino!

‎E tata!

‎Tată!

‎Tată! Trebuie să chemăm pe cineva! Tată!

‎Ajutor! Tată!

‎Ce a pățit?

‎- Ce are? ‎- Chemați pe cineva!

‎Ajutor, vă rog! Chemați pe cineva!

‎- Ajutor! ‎- Tată, rămâi cu mine, te rog!

‎- Tată! ‎- Ajutor!

‎Are dreptate.

‎Restaurantul ăsta e al tău.

‎Tu l-ai început, cu soțul tău.

‎Cu sudoarea ta. Nu pot să cred ‎că vi l-a lăsat la amândouă!

‎Sincer... Ea n-a făcut vreodată ceva.

‎Ousmane i-a cumpărat deja un apartament. ‎Acum îl moștenește și pe ăsta?

‎Dar Ibrahim? El ce primește?

‎Nimic? Îmi pare rău, dar nu e normal.

‎Chiar dacă nu-și vorbeau, ‎nu-i poți face asta propriului fiu.

‎Nu lăsa situația așa!

‎Acum, că el nu mai e, ‎trebuie să nu ieșim în evidență.

‎Mai mult decât înainte.

‎Malik, stai!

‎Ce e asta?

‎- Nimic. ‎- Cum?

‎Nu e nimic, relaxează-te! Nu aici!

‎M-am săturat să nu te văd. ‎Vorbesc eu cu el, nu-mi pasă.

‎Cu cine?

‎- Cu Ibra. ‎- Nu.

‎Nu, n-ai să-i spui nimic!

‎Rămânem discreți, așteptăm să-i treacă. ‎Nu avem de ales.

‎Jur, am văzut în ochii lui ‎că voia să mă omoare.

‎N-a fost mereu așa. Așa știe el ‎să ne apere pe mine și pe mama.

‎Cu timpul, te va accepta.

‎Nu pot.

‎Nu pot. Nu înțelegi.

‎Vorbești serios?

‎Adama.

‎Doar tu ne poți salva.

‎Caută-mă când ești gata!

‎Te pot ajuta, Adama.

‎Te pot ajuta.

‎Închidem.

‎Frate, ești orb sau surd?

‎- Ce faci? Te așteptăm. ‎- Nu se mișcă.

‎Lasă-l în pace! Avem de discutat ‎despre Eddy. E mai urgent. Hai!

‎Nu mișca!

‎Jos!

‎Mâinile la ceafă!

‎Dă-mi aia! Taci dracului! ‎Dă-mi-o sau ești mort!

‎Bun, am luat tot!

‎Deschideți!

‎Ce se întâmplă?

‎Ce e?

‎Puneți totul acolo, în stânga! ‎În dormitor.

‎Cum adică „acolo”?

‎- Ce se întâmplă? ‎- Am de ținut lucruri aici. N-am de ales.

‎E război cu Eddy și băieții lui. ‎Se împute treaba.

‎- Mă doare-n cur. ‎- Ce-ai zis?

‎- Mă bagi în căcat! ‎- Ce-ai zis?

‎De ce nu la tine?

‎Dacă mă caută poliția, am pus-o. ‎N-o să percheziționeze un handicapat.

‎Iar aici e și casa mea.

‎Nu-mi pasă ce zice testamentul. ‎Vreau să țin chestii aici și le țin!

‎Orice-ar fi vrut tata, ‎e și casa mea. Punct!

‎Ai înțeles?

‎Am eu grijă de tine și mama ta.

‎Mă ocup eu de voi, în lipsa lui. ‎Dar în felul meu.

‎V-am lăsat cash pe masă, ca el.

‎- A venit poliția! ‎- Polițaii!

‎Oprește-te!

‎Tom!

‎Stai!

‎Stai!

‎Luați-o pe acolo!

‎Stai!

‎Polițaii!

‎Futu-i!

‎Hei! Înapoi! Dă-te!

‎Dă-te înapoi!

‎Înapoi!

‎N-aveți ce vedea!

‎Ce s-a întâmplat?

‎Ne facem meseria.

‎- Ce a făcut? ‎- Am primit un apel.

‎- Un băiat al lui Eddy a fost jefuit. ‎- Tomtom, ce zici?

‎N-am făcut nimic, bulangiul ăla e...

‎Taci dracului!

‎Nu fi lipsit de respect!

‎De ce a roit-o când ne-a văzut?

‎Caută-l aici!

‎- Nu-mi trebuie permisiunea ta. ‎- Dacă a jefuit, are la el.

‎Percheziționează-l! Dacă găsești ceva,

‎îți promit că-l poți lua ‎și nu va mișca nimeni.

‎Dar, dacă-l umfli ‎fără să-l cauți de dovezi,

‎încep o revoltă cum n-ai mai văzut.

‎Doar atât?

‎Asta e tot.

‎Căcat...

‎Cărați-vă de aici!

‎Roiu' de-aici!

‎Valea!

‎Mai repede!

‎CENTRUL COMERCIAL BIEVRE ‎PATISERIE

‎...să-ți trimiți CV-ul. Așa a zis ea, frate!

‎Văru-tău e nebun, jur.

‎Apoi fata a zis...

‎Ce vrei?

‎Proprietarii de magazine se plâng. ‎Și nu-mi place ce aud.

‎Eu protejez cartierul ăsta. ‎Toți trebuie să contribuie, bine?

‎Îți protejezi afacerile, nu cartierul. ‎Nu mă lua de prost!

‎Auzi, moșule, nu veni să-mi ții ‎lecții de morală! Nu mai am zece ani.

‎Ibrahim,

‎nu-ți mai spune că ai crescut neiubit!

‎Tatăl tău te-a iubit. Foarte mult.

‎Sunt sigur că o știi, în adâncul tău.

‎- Moșul ăla e nebun. ‎- Da.

‎Ibra, ce faci?

‎Ibra! Unde te duci?

‎Ce s-a întâmplat?

‎Au furat tot. Toate lucrurile lui Ibra.

‎Nu mai e nimic.

‎Nu se va termina niciodată. Nu mai pot...

‎M-am săturat!

‎Intră!

‎Unde se va opri?

‎Nu mai suport.

‎Mă tem pentru mama.

‎Trebuie să scap de el.

‎Tu poți face asta.

‎Doar tu m-ai orbit.

‎Asta crezi?

‎Asta crede mama.

‎Vino să mă vezi, Adama!

‎Ascultă-mi vocea, ascultă-ți inima...

‎Poți vedea, Adama.

‎Cunoaște-te pe tine însuți!

‎CARTIERUL BASTIONS

‎Ce vrei, prietene?

‎Povestea voastră va degenera.

‎- Nu știi ce poate face fratele meu. ‎- Nu.

‎Dar eu pot fi și mai rău.

‎Războiul vostru îi dărâmă pe toți.

‎Mame, copii, toată lumea.

‎Adu-i lucrurile înapoi, te rog!

‎„Adu-i lucrurile înapoi”?

‎Nu, pe bune, unde te crezi?

‎Afacerile sunt afaceri. ‎Doar mi-am luat înapoi ce era al meu.

‎Și nu se mișcă de-aici.

‎Se vede că ești un băiat de treabă. ‎Du-te acasă, să nu ai probleme!

‎Du-l înapoi!

‎- Mișcă! ‎- Lasă-mă!

‎Du-te acasă!

‎N-am nevoie de tine.

‎- Ține-l! Nu mișca! ‎- Hei!

‎Vino încoace!

‎- Hai odată! ‎- Terminați!

‎- Dați-mi drumul! ‎- Mișcă!

‎- Ține-l! ‎- Terminați!

‎- Ce făceai cu Eddy? ‎- Nimic! N-am făcut nimic!

‎Lucrurile au dispărut.

‎Erai în cartierul lui Eddy, ‎dar nu făceai nimic?

‎Tomtom te-a văzut plecând. ‎Ce căutai acolo?

‎Încercam să recuperez lucrurile.

‎Să rezolv situația.

‎Să moară mama...

‎Zi, bulangiule!

‎Nu zici? Vino încoa'!

‎Trebuie să ne zică. De nu, suntem morți.

‎Trebuie să și poată vorbi. O facem altfel.

‎Te lăsăm să te gândești. Fă bine ‎și zi-ne ceva important când venim!

‎Adama...

‎Ascultă-ți inima...

‎Dușmanul dușmanului tău ‎îți e prieten, Adama.

‎- Nu puteai aștepta până după curs? ‎- Nu puteam.

‎Ai auzit ce se spune? ‎Frate-tău îl ține pe Adama într-un beci.

‎Prostii!

‎Nu sunt prostii.

‎Mi-au spus băieții mei.

‎M-a sunat mama lui. Nu știe unde e.

‎- A intrat în panică. ‎- Cine zice?

‎Nu-ți pot spune.

‎- N-ai încredere în mine? ‎- Ba da, bineînțeles că am.

‎Dar nu am încredere în frate-tău.

‎Dacă i-o face lui Adama, eu ce pățesc?

‎Nu știu ce ți-a zis amicul, ‎dar mănâncă rahat. Da?

‎Ibra nu e înger, ‎dar nici nu e vinovat de toate relele.

‎- Nu i-ar face asta lui Adama. ‎- Zău? Și pe mine nu mă omora?

‎Încerca doar să mă protejeze.

‎Nu-i mai găsi mereu scuze!

‎Deschide puțin ochii! Pe bune.

‎Sau vei pierde totul.

‎- Fiul tău e aici. ‎- Doamne, copilul meu!

‎Ce ți-au făcut? Dumnezeule!

‎Ce e cu tine? De ce l-ai bătut așa?

‎Calmează-te, ce dracu'!

‎Calmează-te!

‎Dă-mi drumul!

‎Convinge-l să spună ‎ce căuta la Eddy, bine? Altfel, îl omor.

‎Te fac eu bine. Am grijă de tine.

‎Mamă...

‎Dragostea mea...

‎Pot să văd.

‎Pot să văd puțin.

‎Știi ceva de Adama?

‎Cum adică?

‎Am auzit că îl caută Maimouna. ‎Nu știi unde e?

‎- De ce să știu eu unde e? ‎- Nu contează.

‎Doar că... se vorbește prin cartier.

‎Se vorbește?

‎Hai, zi cu toată gura! Ce se spune?

‎Ce anume?

‎- Că-l ții pe Adama într-un beci. ‎- Ce?

‎Hei!

‎Ibé! N-ai făcut asta, nu?

‎Ibé! Spune-mi că nu e adevărat!

‎Ibé, spune-mi că nu faci asta!

‎Ibé!

‎- M-a trădat. ‎- Ce?

‎E vina lui că e închis, nu a mea.

‎Ibra, te implor, trebuie să-i dai drumul.

‎- Nu pot. Nu acum. ‎- Mamă!

‎Nu poți face asta familiei! E fratele tău!

‎- Nu mai e ruda mea. ‎- Cum adică?

‎Nu mă mai bateți la cap! ‎Lăsați-mă la treaba mea!

‎Nu te lăsăm. De data asta, e grav.

‎- Știi că l-a bătut și pe Malik? ‎- Ibé...

‎Era să-l omoare.

‎- Tata nu te-ar fi lăsat să faci asta. ‎- Taci!

‎Ce e cu tine? Tacă-ți fleanca!

‎Nu vorbi despre el, bine?

‎Mai zi-i o dată numele!

‎Unde era când ți-am plătit școala de fițe?

‎Când ți-am luat computerul? ‎Când am avut de plătit apartamentul?

‎Eu pentru voi mă strofoc!

‎Nu-ți imaginezi sub ce presiune sunt. ‎Dar o fac să vă fie vouă bine!

‎Ah, deci e vina mea și a mamei?

‎- E vina noastră că ești tu golan? ‎- Ce crezi?

‎Crezi că astea cresc în copaci? ‎Toate astea?

‎Cum ajunge totul aici?

‎Crezi că n-aș vrea și eu să fiu legal, ‎ca amicii tăi bogați?

‎Așa, fă tu pe victima!

‎Nu sunt victime aici! Nu începe iar!

‎Eu îmi fac singur banii ‎și nu datorez nimic nimănui!

‎Ține-ți banii murdari! Ce vrei?

‎Vrei să ne cumperi? ‎Conștiința mea nu e de vânzare!

‎Așa e în branșa mea, ‎trebuie să fii respectat. Pricepi?

‎- N-ai decât să te mânjești singur! ‎- Nu mă mai freca la icre!

‎Ai noroc că plec! Nu mă mai fute la cap!

‎Așa, pleacă, căcatule!

‎Te urăsc, să mori tu!

‎E Agna.

‎Îmi pare rău!

‎Am omorât-o.

‎Să mergem!

‎Vino, să mergem!

‎Adu-i înăuntru!

‎Hai, pe aici...

‎Ești sigur?

‎Ce riscăm?

‎O babă și un orb.

‎Mă gândesc că...

‎dacă e la tine familia dușmanului, ‎îl ai la degetul mic.

‎La o adică, gata cu ei. Cui îi pasă?

‎Am găsit-o așa. ‎Am chemat ambulanța. E pe drum.

‎Te căuta, dar n-am văzut-o venind aici.

‎Taci, în pula mea!

‎- Ești mort! Te omor! ‎- Ibra!

‎Oprește-te!

‎- Stai! ‎- Te omor!

‎- Ibra! Stai! ‎- Te omor, câine!

‎- Termină! Ibra! ‎- Ești mort! Te omor!

‎- Gata! ‎- Lasă-mă!

‎- Uite! ‎- Nu mai țipa!

‎Uite!

‎Uite ce au făcut!

‎Adama.

‎Cât stăm aici, nimeni să nu afle ‎că-ți revine vederea!

‎Asta ne apără. ‎Nu suspectează nimeni un orb.

‎Nu poți fi criminal dacă ești orb.

‎Vino, fiule!

‎Chiar nu am văzut-o, mamă.

‎Credeam că sunt ei.

‎Eu știu, fiul meu. Știu asta.

‎Dar rămâi orb!

‎Nimeni nu se va îndoi de ce spui.

‎Amintește-ți vorbele tatei!

‎Fă-ți din slăbiciune un punct forte!

‎Să-ți văd ochii...

‎Mulțumesc.

‎- ‎Salaam! ‎- Bună, mamă!

‎Ce faci? Aïssata te așteaptă în camera ta.

‎Întreab-o pe Aïssata dacă mănâncă cu noi!

‎Rahat...

‎Unde ai fost?

‎La cumpărături.

‎Cumpărături? Și le ții acolo?

‎Nu, era închis la magazin.

‎Întreab-o dacă mănâncă cu noi!

‎Mama întreabă dacă mănânci cu noi.

‎Mănânci aici?

‎Da.

‎Da.

‎Poftim.

‎Mătușă, te pot ajuta?

‎Fă ce vrei!

‎Dar eu am terminat.

‎Nu-ți mai dau niciun euro.

‎Slavă Domnului că Ousmane ‎nu mai e aici, să vadă asta!

‎Ce-ți veni?

‎Scăpați de el!

‎Ne pui în pericol mare când ești aici.

‎Și tu riști.

‎Știu, dar trebuia să vorbim.

‎Se duce totul dracu'. Ibra a luat-o razna ‎de când cu coma Agnei.

‎Iar Aïssata e foarte supărată pe tine. ‎Te caută.

‎Nimic? Niciun semn că-și revine?

‎Nu.

‎Și asta nu e tot.

‎De când Eddy a furat marfa, ‎a preluat controlul.

‎Ibra e amenințat de intermediarii ‎la care are datorii.

‎Au dispărut niște băieți de-ai lui. ‎E război între cartiere.

‎Să mă sune!

‎E încercuit.

‎Porci împuțiți!

‎Acum extorchează și comercianții. ‎Îl știi pe Chérif, frizerul?

‎Știi cum e el. I-a înfruntat.

‎Chérif nu mai e. Nu mai e nimic. ‎Nici frizeria. Doar cenușă.

‎Rahat...

‎Dna Diop nu mai iese. Aïssata e deprimată.

‎Relația mea, cartierul, copiii... ‎frate, nimic nu merge.

‎Totul s-a dus dracu'.

‎De asta trebuia să discutăm.

‎Trebuie să facem ceva.

‎Mă doare ce-mi spui, dar ce vrei să fac?

‎Nu știu.

‎Poate...

‎Poate te duci la poliție.

‎Ce?

‎Trebuie să înceteze.

‎Le spui ce s-a întâmplat, ce a făcut Ibra.

‎Nici eu nu-i iubesc pe porci, frate. ‎Dar nu avem de ales.

‎S-a mers prea departe.

‎Ce să zic de Agna?

‎Spune-le adevărul!

‎Ești orb, nu poți vedea. ‎N-ai știut că era ea.

‎Credeai că e Ibra.

‎Te temeai pentru tine și mama ta.

‎- Spui adevărul. ‎- N-o să intre la bulău.

‎Bine?

‎N-am nicio dovadă. ‎Nici ce era pus deoparte, nimic!

‎- A vorbit? ‎- Ce, la poliție?

‎Nu, evident că nu. Nu e genul ‎care să vorbească cu polițaii.

‎Nici Aïssata nu poate spune nimănui.

‎Te vor pe tine, personal.

‎Bună, Aïssata!

‎- Ce faci, scumpo? ‎- Bine. Malik nu e acasă.

‎Știu. Am venit să iau ceva. ‎Nici mama ta nu e acasă?

‎Nu, e la serviciu.

‎Bine. Pot să intru?

‎Să moară mama!

‎Termină!

‎Băi! E nebunie!

‎Tu chiar vezi?

‎E un miracol!

‎Să-mi bag...

‎- Se poate întâmpla. ‎- Ce?

‎- Ca un orb să-și recapete vederea. ‎- Cum?

‎După un șoc emoțional

‎sau după o lovitură la cap.

‎Cu Agna chiar a fost un accident. ‎Îți jur, încă nu vedeam clar.

‎- Credeam că vine să ne omoare. ‎- Te cred.

‎Trebuie să mă car.

‎Nu mai rezist să stau încuiat ‎zi și noapte cu mama. Nu mai pot.

‎Trebuie să fug de-aici.

‎Trebuie să mă car.

‎Doar așa se rezolvă. ‎Am fost mereu o povară pentru toți.

‎Hai, încetează!

‎Mersi pentru tot ce ai făcut. ‎Mulțumesc, frate.

‎Ți-e bine?

‎- Nu ți-e bine. ‎- Ba da.

‎- Ce s-a întâmplat? ‎- Nimic.

‎Îmi poți spune orice.

‎E vorba de mama?

‎Au sunat de la spital?

‎Atunci, ce-i?

‎Îl putem găsi.

‎Pe Adama.

‎Și eu îl vreau la fel de mult ca tine. ‎Dar promite-mi că nu-l rănești pe Malik!

‎Malik? Ce-are a face?

‎Te rog, jură-mi!

‎Haide!

‎Eddy vrea să te vadă.

‎Un croșeu de dreapta. Încă unul.

‎- Lăsați-mă! ‎- Se duce să ia ceva.

‎Ce faci?

‎- A luat un foarfece de pomi. ‎- Ce faci cu el?

‎- Dă-mi mâna! ‎- Nu, stai!

‎Stai, te rog!

‎Futu-i!

‎Asta e.

‎Ți-a lăsat ceva.

‎Înțeleg. E în regulă.

‎Ți-a băgat amicul la subsol ‎și vrea să i te alături.

‎Dacă i te ofer,

‎mă lasă să folosesc câteva luni ‎niște puncte de vânzare.

‎Așa că am acceptat.

‎Nu-mi porți pică, nu? Sunt doar afaceri.

‎Du-l înapoi!

‎Hai!

‎Și dacă-ți dau tot cartierul?

‎Hai, să mergem!

‎Eu zic să mai așteptăm, Ibra.

‎Suntem încolțiți. ‎Împuțiții ăia ne așteaptă. Și apoi...

‎Mi-ai jurat, în morții tăi!

‎- Aïssata, ajunge! ‎- Dă-mi drumul, Oumar, te rog!

‎Ibra, te implor, dacă mă iubești, ‎dă-i drumul! Te rog, ascultă-mă!

‎Pe bune? Mama e în comă din cauza ta!

‎Nu vrei să vezi, dar tot ce se întâmplă ‎e din cauza ta!

‎A ta! Lasă-mă dracului! Dă-mi drumul!

‎Deschideți ușa!

‎Lăsați-mă dracului să ies! Deschideți ușa!

‎Dați-mi drumul!

‎Cine e acolo?

‎Hei! Nu!

‎Sunt eu, frate.

‎S-a terminat.

‎Futu-i!

‎Trebuie să ne grăbim.

‎Serviciul de urgență.

‎Adama.

‎Căcat, nu văd nimic!

‎Hai, ridică-te!

‎Au tăiat curentul, e ciudat.

‎Mă doare-n cur! ‎Avem zece kile în casă, vino după ele!

‎Ia o mașină și mănuși și îngroapă-le!

‎Nu-mi pasă, descurcă-te!

‎Mișcă-ți curul aici, acum!

‎Ai cinci minute! Ia-l pe Tony, dacă vrei.

‎Bun, ascultă-mă!

‎Ibra m-a privit în ochi...

‎Ce se întâmplă? Ce-i cu agitația asta?

‎Veniți!

‎Stați aici și încuiați ușa!

‎Orice-ar fi, nu deschideți nimănui!

‎Până vine poliția.

‎Serviciul de urgență.

‎Vă sun dintr-un apartament ‎din Blocul C al cartierului Murets.

‎Unii din cartierul Bastion ‎au intrat și atacă pe toată lumea!

‎Cine vă atacă?

‎Unii din cartierul Bastion. ‎Sunt înarmați și atacă!

‎- Ce fel de arme, dle? ‎- Nu știu!

‎Trebuie opriți, grăbiți-vă!

‎Ce cauți aici?

‎- Sus! ‎- Ibra, e totul în regulă?

‎Ibra, răspunde-mi!

‎Ce se întâmplă?

‎Ibra, răspunde-mi odată!

‎Ibra, răspunde-mi, te rog!

‎Ce se întâmplă?

‎Deschide ușa! Ce se întâmplă? ‎Răspunde-mi, te rog!

‎Uite ce ai făcut!

‎Ibra, răspunde-mi, te rog!

‎Ce se petrece?

‎Ibra, răspunde!

‎Ibra, răspunde odată! ‎Ce dracu' se întâmplă?

‎Căcat! Ibra!

‎Ibra, te rog, rămâi cu mine!

‎Ibra, totul va fi bine. Uită-te la mine! ‎Îți jur, totul va fi bine.

‎Te rog, rămâi cu mine! Uită-te la mine! ‎Nu pleca! Nu, rămâi cu mine, te rog!

‎Nu!

‎Nu pleca, Ibra, te rog!

‎Ibra, te rog, nu pleca! Nu mă părăsi!

‎Ibra!

‎Tu! Vino cu mine!

‎Hai, mișcă! Mișcă, am spus! Hai!

‎Hei, e în regulă! ‎Îl știu de când era copil. E orb.

‎Nu vezi că are handicap? Ce vrei să facă?

‎Lasă-l! Avem destui de prins.

‎Lasă-mă, bă!

‎Dă-mi drumul!

‎Acceptă-ți slăbiciunea ‎și fă-ți din ea un punct forte!

‎Acceptă-ți slăbiciunea ‎și fă-ți din ea un punct forte!

‎Acceptă-ți slăbiciunea ‎și fă-ți din ea un punct forte!

‎Subtitrarea: Crina Caliman