Original subtitles

Spune-mi mai întâi cum te cheamă.

Rămas bun, străine.

Doamne! Milan.

Credeam că ai plecat.

- Asta ai fi vrut? - Sigur că nu.

Ce s-a întâmplat? De ce nu ești în pat?

Tu ce crezi?

Eu…

Te iubesc, Simone.

- Te iubesc. - Iubitule.

Ce s-a întâmplat?

M-ai înșelat sub ochii mei.

Te-ai dăruit lui atât de ușor.

- Fără efort. - Fiindcă știam că ești tu.

Nu-i adevărat. Eram un necunoscut.

Asta pentru că jucai atât de bine.

Să te prefaci că nu știi la ce etaj stau. Genial, nu altceva.

Știi să te prefaci.

- Și tu. - Tu știi să mimezi orice.

- Dar asta e adevărat. Știi că te iubesc. - I-ai spune la fel și lui.

Cum fac și acum, nu? Tu ești el.

Tu ești singura mea iubire.

- Doar cuvinte, Simone. - Dar cuvinte frumoase.

Da. Dar acum nu mai știu ce înseamnă acele cuvinte.

Înseamnă că te iubesc. Cu adevărat, știu sigur.

- Există o singură cale de a afla. - Cum?

Nu vrei să știi.

Milan!

Milan.

Milan.

Salut, l-ai sunat pe Milan. Acum nu sunt disponibil.

Nu mai folosesc acest număr, nu poți lăsa mesaj.

Mai ales tu nu.

- Poftim. - Mulțumesc.

Să nu mai întârzi.

Sunt Simone de la Synovate. Vă pot deranja un minut?

Scuzați-mă.

E despre îmbătrânirea societății olandeze. Pot să vă pun câteva întrebări?

Salut, l-ai sunat pe Milan. Acum nu sunt disponibil.

PENTRU SIMONE

L-ai… văzut pe Milan?

- Pe Milan? - N-am timp de asta.

Salut. Cu ce să vă servesc?

Aș vrea…

- Aș vrea… - Poftim. Arată-mi.

Doar arată-mi.

Specialitatea vegetariană. Altceva?

Poftă bună. Fă semn dacă mai vrei ceva, bine?

Da, așa.

- Milan? - Ai început deja?

- Unde ești? - Nu contează.

Când te mai văd?

Nu mi-ai citit încă scrisoarea?

Ți-e teamă s-o citești?

- Sigur că nu. - Bine, te sun eu cândva.

- Frumos. Mulțumesc. - N-am exagerat?

Deloc. Tăiați! Frumos.

- Ai înțeles, Martin? - Da. Super.

Bine, toată lumea, atât. Și mâine e o zi.

Ce? Discutăm asta mai târziu.

Asta ne face munca atât de frumoasă.

Tu îi vezi, dar ei nu te văd pe tine. Profită de asta.

Bine, dar îl transformi într-un fel de act. Nu face asta.

Încerc să adaug un strat suplimentar aici. Altfel, personajul ar fi gol.

Are nevoie de un anumit talent, nu crezi? Ca să fie simpatic.

- Nu are nevoie să fie talentat. - Poate că nu e cuvântul potrivit, dar…

- Să fie normal. - Nu talentat, dar…

- să aibă o anumită profunzime. - Da, ceva deosebit.

Nu ești de acord? O anumită prezență.

Este simplu. Trebuie doar să feliezi un castravete.

- Dar de ce nu cu un pic de fler? - Nu suntem la teatru.

- Reluăm? - Să reluăm.

Nu e teatru, e film.

Să fie normal. Nu degeaba titlul filmului e În viața reală. Bine?

Înțeleg, dar nu există oameni talentați și în viața reală?

Să fie mai puțin teatral. Pur și simplu, mărunțești legumele.

Tu te pricepi la mărunțit. Arată-i și lui.

- Va fi bine. - Mă străduiesc.

Nu te forța. Poate că asta este. Bine, nu te forța.

- Asta ne face munca atât de frumoasă. - Tot mai ai expresia aia.

Așteaptă. Nici n-am început. Dă-mi spațiu să dezvolt ideea.

Cu tot respectul.

Asta ne face munca atât de frumoasă. Tu îi vezi, dar ei nu te văd pe tine.

Profită de asta.

Urmează replica ta.

Credeam că doar repetăm scena.

Vreau cafea. Irene, bem o cafea?

- Haideți, băieți. - Martin, haide.

- Nu-l înțeleg. - Să reluăm.

- Dar n-ar fi frumos dacă el… - N-am nevoie de…

Lasă-mă să termin. Poate că e o idee bună. Putea să-și aducă propriul cuțit.

Are un cuțit propriu.

- Tu sigur n-ai propriul tău cuțit. - Stă așa și apoi…

Se învârte de câteva ori și apoi…

- Fjodor… - Cam așa.

- Nu așa, desigur. - Ascultă, măcar o dată.

- Te tot ascult. - Ascultă și nu mă întrerupe.

Nu vreau să faci scena ca la teatru. Nu-ți aduci cuțit.

Ești într-o bucătărie bine-dotată. Ai intrat…

Tu… nu știu cum să spun.

Pur și simplu feliază castravetele. Să ne concentrăm pe asta

și va ieși bine.

- Eu vreau o cafea. - Eu, un cappuccino.

- Tu ce bei? - Ceai, te rog.

Reluăm acum? Sau după cafea?

Dirk…

Scuze.

- Nu contează. - A fost bine.

- Scuze, Simone. - Iarăși.

Am văzut iar chipul lui Dirk.

Concentrează-te, te rog.

Acțiune!

- Milan? - Da?

Am găsit pe cineva.

E drăguț,

sensibil,

deosebit.

Ești îndrăgostită?

Cum să nu.

- Milan? - Atunci nu ne mai întâlnim niciodată.

Știu că e greu, dar și mie mi-e dor de tine.

- Atunci hai să ne împăcăm. - Nu, trebuie să perseverăm.

Altfel relația noastră n-are sens.

O dovedește și asta, nu-i așa?

N-am scris acea scrisoare degeaba. Fă cum ți-am cerut.

Găsește pe cineva și îndrăgostește-te.

Poftiți. Salut.

Ia loc. Vin imediat.

Asta ne face munca atât de frumoasă.

Tu îi vezi, dar ei nu te văd pe tine.

Nu așa, Fjodor.

Păstrează distanța. Stai lângă mine, nu mă bloca.

Asta ne face munca atât de frumoasă. Tu îi vezi, dar ei nu te văd pe tine.

Cui îi pasă?

Sjon, putem vorbi de asta cât vrei, dar treaba ta e să mărunțești.

Înțelegi?

Vezi asta? Și asta? Așa.

Mă-run-țești.

Ai înțeles? Acum tu.

Fir-ar să fie. La naiba, Fjodor! Oprește-te, idiotule!

Doamne! O faci intenționat. Îmi distrugi filmul. Pleacă de aici!

- Nu-i dai nicio șansă. - Nu merită. E un idiot.

- Acum ce? - Dirk, vino aici.

Salut.

Ia loc. Vin imediat.

Asta ne face munca atât de frumoasă. Tu îi vezi…

Camera nu e încă pe poziție.

- Ți-am spus că nu va funcționa. - Nu te stresa.

Reluăm. Se mai întâmplă.

- Pălăria mea nu e confortabilă, așa că… - Atenție, toată lumea.

-Marchează. -Ești gata, Dirk?

Simone. Nu-ți face griji, totul va fi bine.

Și acțiune!

Asta ne face munca atât de frumoasă. Tu îi vezi, dar ei nu te văd pe tine.

Profită de asta.

Sjon!

Nu mi-am dat seama că vorbești cu mine.

- Eu sunt Dirk. - Arif. Încântat de cunoștință.

Dirk.

Mă-run-țești. Ai înțeles?

Da. Mă-run-țesc.

Bine. Acum tu.

Dă-mi-o aici, până nu te tai.

Trei costițe și o specialitate vegetariană pentru tipa mută.

- Tipa mută? - Loes vrea să spună că e mută.

E foarte trist. Nu poate vorbi.

Mai bine ai fi mută și tu. Vocea ta ne disperă pe toți.

Nu pune mâna.

Săraca fată. Nu e ușor să trăiești cu handicap.

Hei, Dirk. Bei ceva?

Nu, i-am promis soției că n-ajung târziu.

Altă dată?

Te-ai descurcat, omule. Mulțumesc.

Pa.

Îți place, așa-i?

Angelique, târfo!

Clachetă.

Ești bine?

- Ce-ai pățit, omule? - Am căzut pe trepte.

Atunci probabil că nu stai la etajul doi.

Aș putea să dorm la tine azi?

M-am certat rău cu soția mea, Angelique.

- Ea a făcut asta? - Ce naiba ai pățit?

V-am spus. Acel…

Îmi pare rău, nu pot așa.

Aș putea să încerc cum cred eu că e bine?

Pare tras de păr să spui: „Soția mea, Angelique.”

Pauză, 15 minute.

Dă-mi un whisky, te rog.

Aș putea…

dormi la tine noaptea asta?

- Am prins-o pe soția în pat cu altul. - Poftim?

Un tip muscular. Ăia îi plac.

Nu înțeleg de ce mă simt atât de rănit de data asta.

- S-a mai întâmplat? - Și ai iertat-o?

Sigur. Ce era să fac?

- N-o las să-mi ia copiii. - Copiii?

Nu contează. Continuă.

Charity și Lafurtery sunt cele două fetițe ale mele.

- Uneori simt că Clarisse… - Cine?

Clarisse.

Soția mea.

Da, soția ta, bine.

Uneori simt că mă vede doar ca pe dădaca propriilor mei copii.

Mi-aș dori să fie cum era înainte.

E ciudat.

Pe chipul ei încruntat încă văd femeia îndrăgostită, cum era.

Era frumoasă, avea bucle negre, superbe, ca ale tale.

Când mă gândesc la asta, nu mai pot fi supărat.

Nici dacă aș vrea.

Nici dacă aș vrea din tot sufletul.

Felicitări, omule.

Ești un maestru. Mulțumesc, omule.

De acum, facem totul cum ai vrei tu. Mulțumesc.

Frumos.

Nu e bine. Aici scrie „Sjon”, dar eu sunt Dirk acum.

Și tăiați!

Tati, în spatele tău!

- Draga mea, te-ai speriat? Da? - E doar pentru filmare.

Uite, e Paul. Nu e real. Nu te speria.

Pleacă, dobitocule! Să nu te mai prind aici!

Ce imbecil.

Ce? Credeai că eu scot acele zgomote nebune?

- Credeam că sunteți un cuplu. - În nici un caz.

Nu, îmi aleg bărbații cu mai multă grijă.

- Pune-ți cafea. - Mulțumesc.

- Imediat începe să cânte la chitară. - Ce?

Așteaptă.

Așa dace de fiecare dată.

Cred că e timid și nu știe cum să se exprime.

E greu să vorbești cu fetele.

Frumoasă poveste, ieri, la bar.

Mulțumesc.

Speli tu vasele?

Eu nu sunt aici.

- Alo. - Sunt Simone de la Synovate.

Crezi că m-aș putea îndrăgosti de tine?

- De mine? - Da.

E greu de spus.

Îmi pare rău.

- De ce? - Fiindcă e…

Fiindcă e foarte ușor să ne rănim unul pe celălalt.

Ai rănit vreodată pe cineva?

Sau tu ai fost cel care a fost rănit?

- Îmi pare rău. - Continuă. Nu fi timid.

- Scuze, vorbea de dragoste. - A fost minunat.

- Nu știam ce să spun. - A fost așa…

- Amuzant. - Nu contează.

Alo? Ești acolo?

Vin imediat.

De ce nu mi-ai spus mai devreme, Luc? Trebuie să merg la serviciu.

Nemernicul a pus deșteptătorul cu o oră în urmă.

Tjaltje, am vrut să mai stăm puțin împreună.

- Tu ce ai? - E supărat din cauza soției.

Lașule. Dacă vrei să-ți recucerești soția, ia-ți o amantă.

- Nu poți pur și simplu să iei pe cineva. - De ce? Și eu te-am luat. Nu o dată.

Pa.

E mai bine decât să gătești.

Răspunzi tu?

Alo?

E cineva acolo?

Alo?

Hei fato, arăți bine.

Specialitatea casei sau cea vegetariană?

Vegetarian. Ceva de băut? Roșu, alb?

Bordeaux.

Dacă deja sughite, dar tot mai vrea, ești tare.

Vegetarian pentru tipa mută.

- Nu așa tare. Poate te aude. - N-am spun nimic rău, nu-i așa?

- Deci, chiar te gândeai la asta? - Mult.

La fiecare sughiț am fost ejectat. Nu-am mai pățit așa ceva.

- Nu te opri. - La fiecare sughiț am fost ejectat.

La fiecare sughiț am fost ejectat.

Ce forță! N-am mai pățit așa ceva.

Nici eu.

Sigur depinde de mărime.

Cum adică?

- Că ai puțulica mică. - Sau Tjaltje sughiță prea tare.

- Să vorbim de tine. - De mine?

Loes, vrem părerea unei femei.

- Să presupunem că Dirk își iubește soția. - O iubește, după cum vorbește de ea.

Dar ea se încurcă cu alții. Cum ar putea s-o recucerească?

- Să-și ia o amantă, probabil. - Vezi?

- Dar eu nu vreau amantă. - Nu contează.

- Loes, ce părere ai despre Dirk? - Ei bine, Luc, e o idee bună.

Ar putea fi interesant. E chel. Robust. Gătește bine.

Nu e întâmplător, prietene.

- Ce? - Că te uiți la tipa mută.

- E doar… - E alegerea perfectă.

Măcar nu e mai deșteaptă decât tine.

„Dragă Simone. După cum încercam să-ți spun,

nu mai pot avea încredere în tine, așa că trebuie să se întâmple ceva.

Probabil că va dura mult să mă poți ierta.

Știu că va fi greu, dar vreau să mă uiți.

Am dispărut, după cum vezi.

Și nu mă voi întoarce până nu simt că ești fericită cu altul.

Abia atunci voi ști ce însemnăm cu adevărat unul pentru celălalt.

Și atunci va trebui să alegi.

Trebuie să știu. Deci, te rog, căută-ți un bărbat.

Un om în care poți avea încredere și care îți dă siguranță.

Pe cineva cu care o poți lua de la capăt.

Abia atunci mă voi întoarce.

Doar atunci.”

Hei, Luc.

De obicei durează doar o noapte.

Repede. Asta e șansa ta, omule.

Du-te și salut-o.

Cred că ai uitat ceva.

Scrisoarea.

Nu primesc un sărut ca recompensă?

-Scuze eram în… -Ăsta nu e un film porno.

Înțeleg, dar credeam că e un sărut pasional.

Când am citit scenariul.

-L-ai citit? -De mai multe ori.

-Vrei s-o reluăm? -Vreau s-o facem altfel, da.

Sărut, dar fără limbă. Arată mai bine.

-Dacă nu vrei. -Cred că e bine.

OARE M-AȘ PUTEA ÎNDRĂGOSTI DE TINE?

N-am să…

Nu, scuze.

Frumoasă casă.

Scuze, nu știam că ești tu. N-o lua personal.

Nu e bine. Ăsta e un film, Dirk. Tu ești actor.

Dormeam. Nu știam că e ea.

Și mai bine. Nici „Dirk” nu știa.

Eu sunt Dirk, Martin. Ar fi bine să-mi spui astea din timp.

Nici în viața reală nu știi cum vor decurge lucrurile.

Bine, n-a ieșit. O facem cum am scris-o.

Nu e frumos cum te comporți cu prietena ta.

Poftim?

O pui să facă ciudățenii sexuale. O tratezi ca pe o târfă.

Nu vezi că îi e greu și ei?

- Nu-i așa? - E în regulă.

Ba nu e. Nu e nevoie să faci asta. Tu nu ești așa.

Să nu crezi că un ajutor de bucătărie

e în stare să înțeleagă o persoană complexă, cum e Simone.

De parcă tu le-ai ști pe toate.

De stângăcia asta am nevoie.

Camera rulează, Onno?

Ai spus, „tăiați”?

Spun acum. Tăiați! E bine așa?

- E oprită? - Aproape.

Ce-i asta, băieți? Filmăm sau ce?

Bun. Mulțumesc. Mulțumesc pentru cooperare.

Alo?

Alo? E cineva acolo?

Ce? Cine?

Doarme. Să-i transmit ceva?

Ai vrea să vorbești cu ea, dar nu poți. Ea nu știe să vorbească.

Atunci de ce are telefon?

- Bună observație. - Atunci pot să-ți pun niște întrebări?

Nu voi participa la un sondaj la ora 01:00 noaptea.

- Am mai vorbit? - Noi doi?

- Nu. - Ba da. Îți recunosc vocea.

- E așa deosebită? - A fost urât din partea ta să-mi închizi.

- N-a fost amabil deloc. - N-am vrut să fiu nepoliticos.

Întoarcete!

Doamne!

Acum sigur vrei să pleci, dar eu aș vrea să mai stai.

- Te-ai prefăcut că nu știi să vorbești? - Da. Dar nu mă mai pot preface.

- Cu tine, nu pot fi eu însămi. - Nici nu e nevoie.

Știam mereu că tu ești altfel.

Din clipa când te-am văzut în oglinda de la baie.

- Adică la bar? - Nu, aici în baie.

- Nu, vrei să spui… - Corect, la bar.

Din bucătărie, în oglindă.

Stăteai mereu cu mâncarea și cu vinul în față.

Și tăiați! Mulțumesc. Foarte frumos.

Și te trezești.

A fost o noapte lungă. S-au întâmplat multe.

Da, uită-te la ea. Cine e tipa asta? Habar n-ai.

Ai remușcări din cauza celor întâmplate. Cum ai putut să faci așa ceva?

Fără săruturi. Ea ține de trecut.

Simți… Nu. Pleci și crezi…

- Nu vreau să pleci. - Simone, tu dormi în continuare.

Rulează.

De data asta, pleci. Du-te, Dirk. Ai remușcări. Pleacă!

Săruturi!

Vacă proastă. Îmi strici filmul.

- Dirk are dreptate. - Nu, trebuie să aibă remușcări.

Strălucirea a dispărut. Se simte prost în pielea lui.

- Dar eu mă simt grozav. - Nu tu. El, idiotule.

În realitate, am face sex ca nebunii.

- Ca orice cuplu care tocmai s-a cunoscut. - Asta spun.

- Unde e scenariul meu? - Aici.

- E aici. - Mulțumesc.

Ia o pauză de cinci minute, ești prea stresat.

Dirk?

Dirk.

N-am niciun motiv. Sunt fericită.

Mulțumesc.

- Credeam că vrei s-o iei încet. - Așa era înainte să te cunosc.

Ce cauți aici?

Nu te-am mai văzut de mult. Mă întrebam ce mai faci.

- Dai buzna așa? - Le-ai lăsat pe astea.

Credeam că e o invitație.

După câte scrisori erau, n-ai mai fost demult acolo.

Aveai altă treabă, după cum văd.

- Bună, sunt Milan, iubitul Simonei. - Dirk. Încântat de cunoștință.

E bine-crescut. Măcar atât.

Mai întâi cere-ți voie.

Am nevoie de permisiunea ta să-mi sărut iubita?

Nu, ai nevoie de permisiunea ei.

Tipul e feminist. E din ce în ce mai bine.

- Ești bolnav. - Fără doar și poate.

Spune-mi, ce ai de gând să faci?

Ies din joc.

- Ești lașă. Renunți, deja? - Da.

În viață, nu scapi cu jocuri din astea.

Despre ce vorbești?

- I-am spus că poate pleca. - Deci face ce cred eu că face?

Las asta în seama ta.

- Ai auzit-o. Dispari. - Ușurel, clovnule.

Bine jucat.

N-ai putut fi contactată, de acum, răspunde la telefon.

- Ea decide dacă vrea. - Pa!

- E greu cu el. - Ai jucat bine.

Eu nu sunt așa dificil.

- E iubitul tău și în viață? - A fost.

Îl mai iubești?

L-am iubit, dar…

Dar acum simt doar…

- ceva… - Ce?

O sculă tare pe spate.

La naiba, Simone. Serios.

Nu te mai purta ca o adolescentă. Fă cum scrie în scenariu.

Tu n-ar trebui să stai în ploaie, cu privirea jalnică?

Sau să te dau afară din nou, „Milan”?

De ce ai dat buzna așa?

Trebuia să aflu ce sentimente ai pentru el.

Și?

Mi-a fost tare dor de tine.

Dacă ai ști cât de greu e pentru mine. Și pentru tine.

E bine că e greu și că facem asta.

- E bine pentru că e dureros. - Termină.

- Încerci să mă faci gelos? - Nu-i asta.

Înțeleg că vrei să mă faci gelos. E în regulă.

- Dar să nu renunțăm. - Eu am terminat.

- Hai s-o luăm de la capăt. - Nu mai am cale de întoarcere.

- Ba da, avem. - Nu avem.

Ai avut ghinion. Dirk e altfel.

El e adevărat. Nu e nevoie mereu de jocuri mereu.

De ce m-ai sunat?

- Te iubesc. - Cuvinte.

Dar cuvinte frumoase.

Foarte frumoase. Pa.

Tăiați! Clacheta!

Domnule Iubăreț. Cum a fost?

Haide. Cum e tipa? E delicioasă?

Nu vreau să…

Mă bucur că ești aici. Îți poți instrui noul ajutor.

- Am ajutor? - Da. Ajutor de ajutor de bucătărie.

Salut, sunt Milan.

Din moment ce tu ai plecat tu după sex…

Cu sau fără?

Eu vreau fără.

Și tăiați!

- Ai talent. - Mulțumesc, dle bucătar.

O să-mi placă aici, cred.

Scuze, Milan. Fii amabil și curăță asta.

Desigur, domnule Dirk. Dacă vă pot fi de folos.

Omul trebuie să înceapă de jos.

Tăiați! A fost bine. Mark, curăță mizeria asta!

Dle șef?

Mi l-am pus din nou.

-Am auzit că prietena ta e o tipă mută. -Nu e mută.

Ba da, e mută.

Și am auzit că e superbă.

Doar că-i plac bărbații nepotriviți.

Ciudat că spui tu asta. Din moment ce e prietena ta.

Mă refeream la fostul ei. E un tip ciudat.

-Ai făcut cunoștință cu el? -Da, din păcate.

Sigur era ciudat. A fost gelos?

- Nu știu. Nu mă privește. - Poate duce la probleme,

- să te pândească fostul. - Nu mă îngrijorează.

A fost un caz trist.

Sigur nu mai e nimic între ei? Poate că relația continuă.

- Nu, chiar mă place. - Cum poți fi sigur?

Poate joacă un joc ciudat.

Atunci nu te-ai face de râs, „Milan”.

Din contră, Dirk.

- Mie îmi place. - Și tăiați!

Salut.

Hei, Simone. Nu știam că cunoști barul ăsta.

- Voi vă cunoașteți? - Le spui tu sau s-o fac eu?

Termină. Știi că nu știe să vorbească.

Nu-l băga în seamă pe Milan.

- Bei ceva? - Ți-e sete?

- Nu. - Nu vrea nimic.

Doamne!

Ai văzut?

- Nici nu e mută. - Nu-i mai spune așa.

S-a prefăcut de la bun început. Târfa!

- Păreau un cuplu drăguț. - Incredibil.

Credeam că îi pasă doar de soția lui.

- De soția lui? - Da. Soția lui.

Și-a luat o amantă ca s-o recucerească pe soția sa.

- Cel puțin, eu așa credeam. - E căsătorit?

Tjaltje spune că funcționează doar dacă ești îndrăgostit.

- De ce stai cu Tjaltje? - E delicată.

- Scoate acele sunete delicate. - E normal să sughiți.

Aici Martin Zomer, de pe platoul filmului În viața reală.

Am o întrebare. Copiii sunt acolo?

- Altceva? - Nu, mulțumesc.

- Nu mă recunoști? - Nu. Habar n-am.

Sunt soția ta. Clarisse.

Tu cine ești?

Ești însurat?

- Ești însurat? - Așa se pare.

Ea așa spune.

- Distribuție proastă. - Voi doi arătați groaznic împreună.

De acord. N-ai vrea s-o joci tu pe soția mea?

- Nu beau bere niciodată. - Nici eu.

-Rulează. -Sărută-o din nou, Dirk.

-Marchează! -Și… acțiune!

- Hei, Dirkie. Îi recunoști pe ăștia doi? - Îndrăgostiți.

- Chiar ai sărutat-o? - Doar pentru filmare. Să mergem.

Ascultă. Nu-mi pasă ce-mi faci mie,

dar să nu te atingi de copiii mei.

Nu e vina mea că soția ta a adus copiii. Inserați pe chipul lui.

Inserez eu capul tău undeva, Martin.

Știu că e greu, dar numele meu e Milan. Bine? Milan.

Să nu uităm că a fost ideea ta să le oferi copiilor tăi un rol mic.

Ar fi trebuit doar să stea în pat, idiotule. Asta e altceva.

Da. Iar tu trebuia doar să te prefaci că mi-o iei pe Simone.

Lovește-mă.

Ți-ar conveni, nu?

Plec. Vii și tu?

Nu.

A fost foarte bine, dar tot aș vrea s-o reluăm.

- Lasă-mă cu filmul tău idiot! - Du-te și întinde-te în mașină.

Cineva să-mi pună în ordine scenariul. Reluăm cu multă plăcere.

A fost foarte bine. Luăm o pauză de două minute.

Trebuie să-ți mulțumesc.

M-ai învățat să nu mă mai tem de sentimentele mele.

Pentru puțin.

Exemplul tău mi-a dat curajul de care aveam nevoie.

Te așteptai la altcineva?

Pot să intru sau…

Draga mea…

N-ar trebui să fii cu soția ta?

Se prefăcea doar că e soția mea. Clarisse e din Surinam.

M-ai mințit.

Te-ai folosit de mine.

Credeam că am găsit pe cineva sincer și adevărat.

- Ca amantul tău cu copiii mei. - Clarisse e de vină.

Voi doi vă jucați cu mine?

Bucătarul se distrează cu fata superbă și apoi e părăsit.

- Ajutor de bucătar. - Ce?

Ajutor de bucătar. Ai spus „bucătar.”

Bine, ajutor de bucătar. Scumpa mea…

Ai avut dreptate. Și Dirk e un dobitoc. Măcar tu nu te prefaci.

Da, și?

- Și? - O putem lua de la capăt?

Credeam că nu se poate.

Ba da.

Ba da. M-am înșelat.

- Îmi pare rău. - Bine, îți pare rău.

Și acum, ultima replică. „Te iubesc din suflet.”

- Ușor de spus când el te așteaptă. - El nu mai este.

- Serios? - Da.

Nu mai e? Da? Nici aici? A dispărut și de aici?

- Da. - Cum pot fi sigur?

Trebuie să spun… Tu l-ai creat, rezolvă tu.

- Ce vrei să fac? - Vreau să…

să îi faci…

ce ar fi trebuit să-i faci de la bun început.

Mâine.

- Și în prezența mea. - Îți promit.

Mâine mă voi despărți de el. La bar.

Deci poți urmări.

Atunci nu mă poți săruta până mâine.

- Ești bolnav. - Ești frumoasă.

Frumos de bolnavă.

Și tăiați!

Cercetările privind viața emoțională a olandezilor

s-au dovedit a nu fi exacte. Așadar, avem nevoie de date suplimentare.

Dumneata crezi în dragostea la prima vedere?

Da.

- Poftim? - Cred în dragostea la prima vedere.

Nu mai am întrebări. La revedere.

- Ce cauți aici? - Vreau să-ți spun ceva.

Acum lucrez. Ne întâlnim mai târziu, bem ceva la bar.

Acum am treabă.

Ăsta e cel mai important lucru pe care l-am spus vreodată.

- Nu fii prost. - Recunoști asta?

Dă-mi-l aici.

„Când găsești bărbatul pe care-l iubești, va trebui să alegi.

Abia atunci voi ști ce însemnăm cu adevărat unul pentru celălalt.”

Cum ai fost în stare? Poate că am mințit în privința soției,

dar ce ai făcut tu e… cel puțin la fel de rău.

Și Milan e și mai rău. Dacă are tupeul să-ți ceară așa ceva,

nu numai că nu te respectă,

dar nici nu te iubește. Scrisoarea e dovada. Prețuiește-o.

Eu…

- Iți doresc… - Succes în viață.

…mult noroc…

cu restul…

cu restul… Mai e ceva.

Înainte să plec, vreau să spun că ultimele săptămâni au fost…

cele mai frumoase din viața mea.

Vreau să-ți mulțumesc pentru asta.

Cu plăcere.

Văd atât de multă dragoste în ochii tăi.

Sunt atât de mândru că cineva ca tine mă place.

- Trebuie să plec. - Așteaptă!

Lasă-mă să plec.

Nu înțeleg. Mai ții minte ce-ai spus la hotel? Ții minte?

Că poți fi tu însăți cu mine.

- Nu înțelegi?! Nu te vreau! - Chiar ai vrut să-i duci pe copii

la un parc de distracții ca să vă cunoașteți.

Termină! Era munca mea!

Am făcut-o pentru film.

Erai prea încordat. Trebuia să fac ceva să te relaxezi.

Nu ne potrivim.

Nu înțelegi?

Nu.

- Scuze. - Acțiune!

Doamne! Milan.

Credeam că ai plecat acasă.

- Asta ai fi vrut? - Sigur că nu.

Ce s-a întâmplat? De ce nu ești în pat?

Tu ce crezi? N-am somn.

M-am gândit la tipa aia ciudată toată ziua. Tipă… Fată.

O fată care petrece nopțile la un hotel, cu un necunoscut

care-i povestește despre copiii lui și de parcuri de distracție.

Ce faci?

Eu…

Te iubesc, Simone.

- Te iubesc. - Iubitule.

Ce s-a întâmplat?

M-ai înșelat sub ochii mei.

Te-ai dăruit lui atât de ușor,

- fără efort. - Fiindcă știam că ești tu.

Da, Dirk și cu mine semănăm cu adevărat, nu crezi?

Doamne!

Fir-ar! La naiba! Fir-ar să fie.

Da, și acum ce facem? Tu și cu mutra ta îngrozită.

La naiba. Erai atât de invulnerabilă și distantă și cu Dirk?

Un gol total, ca să pară real.

Ești așa de… Imaginea pe ea.

Fă în așa fel încât să pari drăguță.

- Te pricepi să te prefaci. - Și tu.

- Cu tine totul ar putea fi fals. - Dar nu e.

- Știi că te iubesc. - I-ai spune la fel și lui.

Așa cum fac și acum, nu? Tu ești el.

Tu ești singura mea

dragoste adevărată.

- Cuvinte, Simone. - Dar cuvinte frumoase.

Da, frumos… Asta e o prostie, băieți.

Îmi pare rău!

Fir-ar să fie!

- Martin! - Eu sunt Milan!

- Măcar termină scena, omule. - Bine, am și uitat de scenă.

- Dar cuvinte frumoase. - Da, cuvinte frumoase.

Dar acum nu mai știu ce înseamnă acele cuvinte.

Înseamnă că te iubesc. Din suflet, știu sigur.

Cum e să păcălești pe toată lumea?

Nu te opri. Aproape gata.

Nu înțelegi pentru cine am făcut toate astea?

Nu pentru mine, în orice caz.

Asta crezi?

Martin…

Martin, vino.

Vino aici un minut.

Te rog.

Ce-ai făcut?

Ce ai…

Mai aveam câteva scene cu el.

Ai tot ce ai nevoie acum?

Așa cred.