Original subtitles

Cine este această femeie?

Numele meu este Silvia, sunt fiica lui Numitor.

Suntem aici ca să vorbim cu tatăl tău, regele.

Regele din Alba călătoreşte. În absenţa sa, eu vorbesc.

De ce aţi venit la Alba înarmaţi?

Nu semeni cu fiul tău.

L-ai cunoscut pe Yemos?

I-am cunoscut pe ambii regi ai Romei,

le-am oferit pace,

dar ei ne-au răpit preotesele.

Yemos nu ar fi făcut asta fără un motiv întemeiat.

Motivul a fost aroganţa lui, dar îşi va învăţa lecţia.

Permite-ne să trecem frontiera, şi oraşul Alba nu va avea de suferit.

Plecaţi!

Unde ne duceţi?

Şi voi veţi cunoaşte durerea pe care ne-a pricinuit-o poporul vostru.

Mamă ce nu cunoşti timpul,

Doamnă a lupilor,

deschide-i calea lui Deftri printre mlaştinile morţii.

Mamă ce nu cunoşti timpul,

Doamnă a lupilor,

deschide-i calea lui Deftri printre mlaştinile morţii,

acceptă jertfele noastre şi lacrimile fraţilor săi,

protejează oraşul nostru.

Protejează oraşul nostru!

Tu ai ucis-o pe Deftri.

Zeul Sancus a ales-o pe ea.

E o onoare pe care voi nu aţi înţeles-o.

Dacă le ucidem, cu siguranţă va începe un război.

Dacă e voia zeiţei, vom avea parte de răzbunare.

Dar ele trebuie să rămână în viaţă.

Atacă-mă!

Nu fugi!

Cine urmează?

Cine urmează?

Am primit un mesaj din Alba.

Titus cere permisiunea de a trece frontiera.

Mama mea trage de timp,

vrea să plec acum şi să negociez pacea.

După ce au făcut ei, mai crezi în pace?

Nu ştiu.

Trebuie să ne pregătim de război, Lausus a plecat deja din Gabi

şi alţi regi vor veni cu el.

Dacă Titus vrea război, nu trebuie să ne găsească divizaţi.

Pregăteşte soldaţii, vom pleca în curând!

Alba a fost casa ta multă vreme.

Nu vrei s-o mai vezi?

Nu mă mai leagă nimic de Alba.

O să duc ofrande la mormântul fratelui meu, Enitos.

Vino cu mine!

Ne vom ruga împreună!

Bun venit acasă!

Nu m-ai uitat?

Mă bucur că eşti aici.

Unde este Numitor?

Durerea i-a distrus mintea.

De când cei 30 au dizolvat Liga, nu-şi mai recunoaşte propria voce.

Nu voiam ca Liga să fie dizolvată.

Nimeni nu a vrut, dar s-a întâmplat, iar eu n-am făcut nimic ca să evit asta,

te-am lăsat să-i dedici Velia unei zeiţe străine,

am apărat alegerile tale în faţa celor 30...

La ce altceva puteam să mă aştept din partea lor?

Voiam să te văd rege în Alba,

dar ai preferat să-l urmezi pe Wiros şi să-l numeşte fratele tău.

L-ai uitat pe Enitos, el era fratele tău.

Şi tu eşti mama mea.

Ştii cum ţi se spune?

Fiul Lupoaicei, fiul Rumiei.

Eu şi Wiros voiam un loc în care s-o luăm de la capăt.

Latium e cu ochii pe Roma. Acum, şi Cures.

Ne-au întins o capcană!

Nu mă interesează ce s-a întâmplat,

le-ai răpit femeile, iar acum le vor înapoi.

Şi crezi că Titus va renunţa la război dacă îi dăm preotesele înapoi?

Pacea pe care tatăl meu a făcut-o cu sabinii e preţioasă,

dar fragilă,

e moştenirea ta,

singurul lucru care ţi-a mai rămas.

Aminteşte-ţi de asta mâine, când vei vorbi cu Titus,

asigură-te că ajungeţi la o înţelegere.

Poţi pleca.

Bunicule!

Enitos? Tu eşti?

Da, eu sunt.

Ai grijă de mama ta şi de fratele tău,

ei au nevoie de tine.

Când aţi mâncat ultima dată?

Când aţi mâncat ultima dată?

Preferăm să murim de foame şi de sete în loc să murim de mâna ta.

Nu mă tentaţi.

Ne-a fost milă de voi. Nu vă este suficient?

Ne-ai luat de lângă zeul nostru,

ne ţii aici, împotriva voinţei noastre, ca pe nişte sclave.

Sunteţi prizoniere, nu sclave.

Sunteţi vii, nu ca Deftri, care e moartă.

Suntem vii doar pentru că suntem o monedă de schimb,

dar, când nu veţi mai avea nevoie de noi, o să ne ucideţi.

Sau o să ne faceţi ceva şi mai rău.

Roma e un oraş diferit.

Mereu a fost aşa, sângele se plăteşte cu sânge.

Nimeni nu vă va face rău,

veţi fi tratate ca nişte oaspeţi.

- Nu te cred. - Îţi dau cuvântul meu.

Cuvântul unui rege?

Da, îţi promit.

Dovedeşte-o. Oaspeţilor le este îngăduit să se roage.

Ce vrei?

O capră, rădăcină de unciană, o masă de sacrificiu, vin.

Aşa voi şti cât valorează cuvântul tău.

Wiros, regii latini au sosit.

Mâncaţi, o să vă aduc ce mi-ai cerut.

Am acceptat invitaţia ta, Wiros,

dar tu şi Yemos ştiţi că un război cu sabinii nu e bun pentru nimeni.

Pacea e în mâinile lui Titus.

Dacă vom fi atacaţi, trebuie să ne apărăm.

De aceea vă cerem ajutorul.

Am părăsit Liga ca să nu avem de-a face cu zeiţa voastră.

De ce v-am ajuta acum?

E adevărat, Liga a fost dizolvată.

Ştie şi Titus acest lucru.

Oraşele noastre sunt mai aproape de teritoriile sabinilor,

divizaţi suntem mai vulnerabili,

dar împreună ne putem proteja popoarele.

Roma ne-a divizat, iar acum vreţi să comandaţi voi?

Eu şi fratele meu nu vrem să comandăm nimic.

Unde este Yemos?

De ce trebuie să vorbim cu tine?

Wiros e rege, la fel ca Yemos.

Ştiu că oamenii aceştia te-au ales rege,

dar în venele tale curge sângele unui sclav.

Ai dreptate, Atys,

eu ştiu ce înseamnă să fii sclav

şi mă rog tuturor zeilor ca tu să nu ştii niciodată,

dar pentru sabini Roma e doar primul pas.

Vor urma Nomentum, Gabi,

Tivoli şi Satricum.

Războiul ne va afecta pe toţi.

Mi s-a spus că eşti priceput la vorbe,

dar cum putem avea încredere în tine?

Dacă nu credeţi vorbele mele, credeţi în sângele lui Yemos,

fiţi alături de noi, şi teritoriile noastre vor rămâne libere.

De ce te-ai întors?

Mâine, Yemos se va întâlni cu regele sabinilor.

Va fi război?

Nu ştiu.

Dacă va trebui să ne luptăm,

locul tău e alături de noi.

De când nu ai mai dormit?

Zeii îmi tulbură somnul.

Ştiu că Marte nu aduce pace,

dar ai făcut dreptate, iar asta trebuie să-ţi fie de ajuns.

Nu a fost pentru ca o fiică să-şi ucidă tatăl.

Sângele vărsat al inocenţilor trebuie răzbunat.

E ceva în inima ta ce nu pot să văd,

un adevăr pe care îl ascunzi şi care te ucide.

Nu ascund nimic.

Spune-o din nou!

Nu am încredere în tine.

Attus!

Nu voi lupta alături de tine,

nu voi lupta alături de cei care nu-şi dezvăluie inima.

Regii au argumentele lor.

Din punctul lor de vedere,

Roma a luat locul oraşului Velia.

Le este teamă de noi,

asta e tot,

dar au încredere în tine.

Atys are încredere în tine.

Vorbeşte cu ei, convinge-i!

- Nu pot, Wiros. - Ba da, poţi.

Într-o bună zi, vocea mea va exprima însemnătatea cuvintelor mele,

dar nu a venit încă vremea.

Ce vrei să fac?

Spune-le regilor ce vor să audă,

asigură-i că, dacă ne vor ajuta în războiul împotriva oraşului Cures,

Roma le va fi îndatorată.

Vor primi tot ce doresc de la noi.

Arată-le că tu eşti duşmanul meu,

că mă foloseşti, iar ei nu vor şti că noi îi folosim.

Nu cred că sunt capabil.

Toţi suntem capabili să minţim, mai ales, regii.

Să minţi pentru mine, Lausus.

Convinge-i să lupte.

Tată al tuturor taţilor, vorbeşte cu noi,

posed-o pe fiica ta

şi arată-ne viitorul aşa cum a fost el ales.

Ersilia, ce vezi?

Ştiţi care sunt cererile noastre.

Regele Titus vrea numai ce e al lui.

Voi aţi ucis-o pe femeia noastră

şi nu mai puteţi s-o înviaţi.

Deci ce vreţi?

Regele vostru nu vorbeşte?

Nu sunt aici ca să negociez.

Nu asta mi-a spus mama mea.

Am vorbit clar,

le vreau pe preotesele mele.

O să le primeşti,

dar mai întâi am o cerere.

Ce fel de cerere?

Un semn de respect, ca între egali.

Tu şi eu nu suntem egali.

Vreau să ne cereţi iertare.

- Iertare? - Yemos, nu...

Pentru că ne-aţi înşelat, pentru că aţi ofensat Roma

şi aţi întinat sacra ospitalitate, ucigând-o pe femeia noastră.

Un zeu nu cere nimănui iertare.

Nu văd niciun zeu în faţa mea.

Ştii ce înseamnă asta?

Suntem pregătiţi.

I-ai insultat!

Pacea nu înseamnă nimic, dacă trebuie să trăim sub jugul lor.

Alba nu te va susţine într-un război inutil.

Wiros i-a reunit pe regii din teritoriile învecinate.

Vom merge la război chiar şi fără voi.

Gloria unui rege nu valorează viaţa poporului său.

- Nu mă interesează gloria. - Dar ce vrei?

- Libertate. - Doar zeii sunt liberi, muritorii, nu.

Nici măcar regii?

Enitos nu ar fi luat niciodată o decizie atât de stupidă.

Enitos a murit!

Fratele tău s-a născut să fie rege,

nu m-ar fi lăsat singură niciodată.

Fiul meu!

Odată ai fost mama mea,

acum sunt fiul Rumiei.

Regii au decis.

Nu vă vom abandona.

Ştiam că vei reuşi!

- Să bem! - Dă-mi drumul!

Voiai să le ascunzi de noi, Wiros?

În genunchi, sclavo!

- Căţea nenorocită! - Opreşte-te!

Aminteşte-ţi că sunteţi oaspeţii mei. La fel, şi aceste femei.

Numără-le, Wiros.

Ele sunt cinci, la fel, şi noi,

asemenea celor cinci oraşe ale Ligii.

Zeii ne vorbesc.

Vrem doar să împarţi cu noi prima pradă a războiului cu oraşul Cures.

Încă avem nevoie de ele.

Nu mai e nevoie să negociaţi cu sabinii,

noi vom lupta de partea Romei.

Atys are dreptate, Wiros.

Lasă-ne nouă femeile, şi alianţa noastră va fi înfăptuită în ochii zeilor.

- Asta e pentru tine, Horatius. - Opreşte-te!

Wiros trebuie să aleagă primul.

Alege-ţi premiul

şi lasă-ne şi pe noi să alegem,

dovedeşte că eşti unul de-ai noştri.

Nu?

O vrei pe ea?

Acum ştiu cât valorează cuvântul unui rege.

Nu se poate,

am jurat în faţa acestor femei că nimeni nu le va face rău.

Doar nouă trebuie să ne fii loial.

Nu îmi cereţi să fiu loial, ci supus.

Dacă nu o vrei, o s-o iau eu.

Am îmblânzit şi bestii mai aprige!

Wiros!

Lausus s-a înşelat,

ştiam că n-o să pleci capul în faţa noastră.

Plecaţi!

Oamenii şi lupii nu mai au ce să-şi spună.

Nici regii şi sclavii.

Îmi pare rău, Wiros,

mă voi ruga zeilor să aibă milă de poporul tău.

Când eram mic, voiam să fac tot ce făcea Enitos.

Dacă se urca pe o stâncă, voiam şi eu să fac la fel.

El era mai agil.

Chiar dacă mai cădeam, continuam să mă ţin după el.

Enitos a fost mereu sigur de el însuşi,

nu avea îndoieli.

Ai luat decizia corectă,

întreaga Romă crede în tine.

Şi eu, la fel.

Nu sunt ceea ce crezi.

Am crezut că povara pe care o duc este numai a mea,

dar meriţi să ştii adevărul.

Adevărul?

Am încercat să uit,

dar zeii nu uită păcatele muritorilor

şi în fiecare noapte mi le amintesc pe ale mele.

Te-am minţit.

În noaptea aceea, în Alba,

am ridicat sabia asupra tatălui meu,

dar, când m-am uitat în ochii lui...

Ce îmi spui?

Nu l-am ucis,

nu l-am răzbunat pe Enitos.

Nu e adevărat.

Nimeni nu mă poate ierta.

De ce ai vrut să vorbeşti cu mine? Ţi-e teamă de Titus?

Titus e tânăr.

La fel, şi Yemos.

El crede că poate schimba chiar şi ce nu poate fi schimbat.

Poate că va înţelege când vom dărâma zidurile Romei.

Regele te ascultă,

eşti singurul care îl poate convinge.

Ce vreţi în schimbul preoteselor?

Aur, animale, grâne?

În numele vechiului pact care uneşte Alba şi poporul sabin,

o să-ţi dau tot ce îmi ceri.

Lasă-mă să plătesc datoria fiului meu.

Te implor, arată-i milă unei mame!

O să vorbesc cu Titus.

Mâine vei primi un răspuns.

Ai vorbit cu Silvia?

Mama mea este asemenea oraşului ei,

e sclava trecutului.

- Dar pacea mai este posibilă? - Nu a fost posibilă niciodată.

Nu-ţi face griji, cu ajutorul lui Lausus şi al celorlalţi, vom învinge.

Au plecat.

Nu ne va ajuta nimeni.

Au vrut să ne umilească,

nu avem nevoie de ei.

Suntem singuri, Wiros.

Atunci, vom reuşi singuri.

E o mamă disperată, care încearcă să-şi salveze fiul.

A vorbit cu tine despre mine?

Ce a spus?

S-a înclinat în faţa puterii tale, va face orice ca să te mulţumească.

Dar tu?

Tu ce crezi?

Dacă aşa ordoni,

războiul poate fi încă evitat, nu e prea târziu.

Ce a spus ca să te convingă? Am văzut ochii acelei femei.

Cuvintele ei sunt otravă,

aşa te-a păcălit.

Eu vreau numai ce vrei şi tu.

Ce comanzi?

Doamna trebuie să rămână înăuntru,

sabinii se apropie de porţi.

Apăraţi Alba.

Nu ai cerut iertarea mea şi nu sunt aici ca să ţi-o ofer.

Ar trebui să mă urăşti.

Nu pot.

Poate că tu poţi uita trecutul,

pentru că nu ai păcate.

Nu îţi cer să uiţi,

ci să cauţi o nouă viaţă,

una în care nu mai există nici Alba, nici tatăl tău.

Yemos!

Deftri,

soră, războinică!

Acceptă lacrimile mele şi aceste ofrande,

să te protejeze în călătoria ta

departe de mine.

Tată!

- Ajută-mă! - Nu poţi face nimic pentru el!

Trebuie să te salvezi!

Ajută-mă!

Cine eşti tu?

Nu contează cine sunt.

Amulius,

te-ai întors de pe tărâmul morţilor

pentru mine.

Am venit după tine, frate!

Aţi urmărit serialul ROMULUS Seria II, episodul 2