Original subtitles

Chiar îmi place.

Doar că...

Nu ştiu, dar uneori...

face glume de-astea care sunt cam...

îndrăzneţe.

Ca şi cum ar face mişto de mine.

Face glume pe banii tăi.

Ei bine, mă gândesc că încearcă doar să fie amuzant.

Dar, nu ştiu dacă ar trebui să...

dau replici sau doar...

I-ai cerut să se oprească?

Da. Într-un fel, da.

Şi ce-a spus?

Ei bine, el a spus că sunt prea sensibilă

la ceea ce sunt doar glume.

Aşa că el continuă, deşi ştie că te afectează.

Ei bine, cred ca nimeni altcineva nu se supără.

Dar dacă îi pasă de tine, ar să se oprească.

Ar trebui să-i spui să înceteze.

Cred că a spune asta...

este problema mea şi ar trebui s-o rezolv.

Ei bine, atunci spune-i să te lase în pace.

Tipul ăsta e sadic, îi place să chinuie.

Poţi să-i spui asta.

El ar spune că nu ştiu de glumă.

Un sadic nu înţelege de ce alţii

nu-i acceptă sadismul pe care îl expune.

Ar trebui să găseşti pe cineva care te face să te simţi bine.

Poţi să faci asta?

Da.

Ok, da.

Ok.

Ne vedem mâine.

Margaret.

Poţi promite că nu...

spui nimănui despre asta?

Desigur că nu spun.

Închisoare.

- Noapte bună. - Noapte bună.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Abbie iese în seara asta.

Cum e soţia ta?

Rezonabilă.

O să zic „rezonabilă”.

Poate fi mai rău.

Da, acesta este motto-ul nostru.

Am scris asta pe verighetele noastre.

Peter.

Desenezi câteodată?

- Dacă desenez? - Da.

Ştii,... desene.

Adică, da.

Lui Chloe îi place uneori să desenez cu ea.

Da?

Zilele trecute, m-a făcut să-l desenez pe Peppa Pig, de 47 de ori.

Da. Eu...

Am făcut un desen zilele trecute.

Un nud? Al meu? Un nud cu mine?

A fost un desen abstract,

o chestie geometrică.

Pot să-l văd?

Nu.

Nu desenasem nimic în 22 de ani.

Cândva, obişnuiam să o fac tot timpul.

Constant, ore în şir.

Uitam să mănânc,

uitam de mine.

Nu mi-ai spus asta.

Ei bine, nu este chiar

foarte important.

Deci ce crezi, mai facem sex,

sau trebuie să ajungi acasa?

Hei, trezeşte-te.

E timpul să te trezeşti.

Dacă te trezeşti, îţi fac micul dejun.

În niciun caz.

Mulţumesc.

Să te stimulez?

Nu.

Nu! Mamă, te rog, încetează!

Mamă!

Bună dimineaţa.

Prin reorganizarea membranei celulare,

1037 poate juca un rol semnificativ

în inhibarea şi neproliferarea celulelor tumorale,

deci, pe scurt, are un potenţial de excepţie.

Internilor, voi n-aţi auzit asta.

Bună, scovergă.

Serios, Abbie?

Ţi-e foame?

Voiam să gătesc ceva.

Nu-i nevoie.

Ei bine, trebuie să mănânci ceva.

Îţi faci cereale?

Poate.

Da, bine, nu este o mâncare.

E în regulă, merg acasă la Lucy, plec într-un minut.

Pleci?

Aveai de gând să-mi spui că ieşi din casă?

Îţi spun acum.

Da, dar ar fi fost bine de ştiut dinainte.

Ştii, doar un SMS cu o singură propoziţie.

Este prea mult ce-ţi cer?

Voi lua serios în considerare data viitoare.

- Hai, lasă-mă să-ţi fac ceva. - Mama! Sunt bine!

Voi primi ceva de la Lucy.

Au întotdeauna

snack baruri la orgiile lor.

Vrei să vezi ceva?

Nu ştiu.

Îmi arăţi?

Ce...? Doamne.

Abbie, ăsta e dintele tău?

Nu, de fapt nu-i dintele meu.

Atunci ce naiba este?

Nu ştiu, l-am găsit în portofel.

L-ai găsit... Ce tot spui?

Serios, a apărut astăzi printre monezi

Uite, parcă are...

tartru şi alte rahaturi.

Ei bine, de unde naiba a ajuns?

Scovergă.

Promite-mi că vei avea grijă de tine la şcoală.

Voi fi neglijentă, mamă.

Un tip de-acolo îmi dă pastila, O s-o iau.

Fără întrebări.

Nu e amuzant.

Îmi pare rău, asta este.

Acum, să ne ocupăm. Haide, Jean-Louis.

Hai şi tu. E bine.

- Cine primeşte votul tău? - Scobie.

- El este cel care a obiectat. - Salut.

O să iau camera lui Tex, poftim şi a lui Gideon.

Îl iei pe Jean-Louis cu tine...

Chiar aşa?

Ei bine, prietene, ai noroc.

Ei au astea...

bungalouri rustice individuale în mijlocul pădurii.

Îţi voi trimite un link.

Ce, în New Hampshire?

Da.

Este bizar, maxim de bizar.

Ascult.

Cred că putem merge...

vineri seara.

Bună, mama.

Scovergă.

Hei. Hei.

Scumpa mea.

Nu-i mare lucru.

Da. Cum s-a întâmplat?

Mergând pe bicicletă cu Lucy.

Nu ştii să mergi cu bicicleta.

Da, nu m-ai lăsat.

Eu te las. Doar că...

este periculos, asta-i tot.

Evident.

Ai băut?

Puţin.

Ok.

Totul gata.

Mamă, poţi te rog să nu te bagi în treburile mele?

Nu ai nimic de care să te sperii.

- Nu sunt speriată. - Nu, ştiu.

Este doar,... totul va fi bine.

Ştiu.

Uite, eu sunt...

Îmi pare rău că nu am răspuns mai devreme la SMS.

Eram la serviciu şi telefonul era în cealaltă cameră.

Ştiu. Este în regulă.

Nu, nu e în regulă. Este stupid.

Iisuse, mamă, dacă vrei să mănânci căcat despre asta,

vrei să o faci te rog, în cealaltă camera?

Mi-e cam somn seara când sângerez.

Abbie, ce naiba?

Scuze.

Nu mă blestema, te rog.

Aşa că spun: „Nu poţi să faci acest lucru pentru mine?"

Şi el a întrebat ce ar primi în schimb.

Şi apoi ce s-a întâmplat?

Am spus că va fi mai fericit

ştiind că eu sunt fericită.

A fost de ajuns?

Nu.

El a vrut să...

să fac ceva pentru el.

Chestii pentru el.

Ce i-ai spus?

I-am spus că e un om de nimic.

Şi i-am spus că nu mă merită.

Şi am plecat.

- Ai spus asta? - Da.

Ai făcut bine, mă auzi?

Eşti atât de dură.

Dar nu spune nimănui că...

Bineînţeles că n-o voi face. N-aş face-o niciodată.

Îţi promit.

Pentru tine va fi un final fericit.

...de obicei la terapiile lternative,

precum cele cu tipuri de enzime terapeutice.

Am beneficiat şi noi

din noi platforme biologice,

de terapii genice,

care s-au dovedit de succes

ca parte din politica noastră de dezvoltare.

Scopul general este dezvoltarea

unui proces de fabricaţie robust

care se aliniază la preocuparea noastră recentă

pentru diversificarea produselor

şi este esenţial în generarea

unui profil cu produse de calitate,

compuşi candidaţi în inovare.

Desigur, asta necesită

un efort substanţial...

Scuze, scuze.

Scuză-mă, scuză-mă.

Îmi pare rău. Scuză-mă.

Abbie!

Ce naiba?

E în regulă.

Eşti bine?

Da, tu eşti bine?

Da. Da, sunt bine.

Eu doar...

M-am gândit doar la ceva care poate...

Îmi pare rău. Îmi pare rău, scumpo, e în regulă.

- Ce s-a întâmplat? - Nimic.

Doar că nu mă simt în apele mele.

Mă duc să fac un duş.

Nu pleca nicăieri, bine?

Te iubesc.

- Hei. - Hei.

Eşti sigură că te simţi bine?

Am vomitat.

Trebuie să fi fost de la ceva ce am mâncat.

Mă simt mult mai bine acum.

Vrei să te întinzi, sau ceva?

Ce vrei la cină?

Nu vreau să găteşti.

Voiam să merg la Lucy.

O să am nevoie să stai aici.

Nu o să merg cu bicicleta. Bine?

Ieşi prea mult afară.

Mă duc la Lucy. Jucăm Elder Scrolls.

Nu, te îmbeţi şi apoi o iei razna...

- Mamă, am 18 ani. - Peste două săptămâni.

Stai acasă.

Acesta a fost înainte un loc special.

acum este pustiu de multă vreme.

- Mă vei primi? - Doamne nu.

Nu mai există siguranţă acolo.

De aceea au pus această barieră.

Ar fi foarte uşor s-o luăm pe alături.

Ce te-ar atrage pe tine acolo?

Nu sunt sigură.

Sunt o persoană rezonabilă, nu ştiu.

Poate vreau să mă simt satisfăcută...

PENTRU DUMNEZEU, NU MAI TRIMITE MESAJE

- Margaret? - Da.

Mă întrebam dacă

mă poţi semna la ore...

Nu este momentul. Nu sunt disponibilă în orice moment, bine?

Ok.

Ce faci?

Aşteaptă, stai!

În regulă, continuă, continuă. Dă-i înainte.

- Stai! Aşteaptă! - Ce-i?

Doar, doar...

Aici, aici, aici.

Haide, haide.

- Nu, nu, opreşte-te! - Ce?

Bine, opreşte-te. Doar că nu sunt...

în formă...

- Ok? - Se întâmplă.

Nu, nu este asta. Nu-i asta.

Mă cunoşti. E doar...

De când ne regulăm în baie?

Ce-i cu urgenţa asta?

Pur şi simplu mi-a venit.

Bine...

nu e treaba mea.

Dacă nu-i treaba ta, n-ar fi trebuit să fii de acord.

Vrei să mergi târaş şi să obţii nişte pradă?

Stau rău.

N-ai vrea...

Ce naiba?

Stai aşa.

Bine, acum eşti înfiorătoare.

Nu este înfiorător să te uiţi la copilul tău.

Nu, dar o faci într-un mod ce-mi face frică.

Scuze.

Mamă, ce se întâmplă?

Eşti... mult mai sufocantă decât alte ori.

Doar mi-e dor de tine.

Eu... voi fi la două ore distanţă.

Ştiu, dar...

cine te va proteja?

Nu am nevoie de protecţie.

Nu. Eşti foarte puternică.

Dar să ştii, dacă cineva...

Ţi-atinge măcar un fir de păr de pe cap,

îl voi găsi şi-l voi distruge.

Mamă, când spui lucruri de-astea,

Vreau să spun...

sunt pentru tine, nu pentru mine.

Nu trebuie să aud astea.

Se pare că tu ai nevoie s-o spui în acest mod.

Da, ei bine, sunt...

Eu doar încerc să-ţi spun că te iubesc.

Atunci spune doar „Te iubesc”.

Te iubesc.

Iată.

Este atât de uşor.

Hei, hei, hei.

Ce?

Vrei să bei whisky?

Poftim?

Dacă ai de gând să bei, mai bine îţi arăt eu cum.

Uite.

Gata?

Aşteaptă, aşteaptă.

Ce naiba e asta?

Nimic.

1, 2, 3...

Hai, te-am crescut să fii mai dură decât atât.

Din nou.

Nu. Nu.

- Nnn... nu. - Abbie, încă nu am ales nimic.

- Poţi să te opreşti, te rog? - Nu contează. Nu o voi purta.

Da, ei bine, nu poţi purta un tricou în fiecare zi.

- Se pare că pot. - Nu, nu poţi.

Dacă mergi la şcoală îmbrăcată aşa, oamenii vor crede că eşti slabă,

şi nu asta este ceea ce vrei să afişezi.

Nu am ceva ce vreau să afişez, nu, mamă?

Bine, atunci poate o bluză nouă ar produce exact efectul.

Ar fi preferinţa mea.

Ce?

Stai aici.

- Abbie. - Eşti bine?

- Haide, să mergem. - De ce?

Mamă!

Mă doare, opreşte-te!

Ce eşti... De ce? Ce se întâmplă?

De ce te porţi ciudat?

Haide. Vino cu mine. Grăbeşte-te. Repede!

- Nu. - Mişcă, Abbie, acum!

- Eşti nebună, ce naiba. - Abbie... ai încredere în mine.

Urcă-te dracu’ în maşină.

Abbie!

Încetează cu nebunia asta!

Pleacă de aici!

Abbie.

Uite... acum este un...

este un moment cu provocări pentru mine

Sunt factori de stres în mine.

Mergi departe să lucrezi şi..,

Nu te speria.

Mama lucrează la asta.

Mă poţi auzi?

...un profil de date coerent prezintă proprietăţi antiamnezice

şi ceva neuroprotecţie la unele modele.

O las pe Margaret pentru a explica probele.

Margaret?

Margaret?

Probele.

Corect.

Este...

Dacă faza, faza...

o singură fază cu doza crescătoare...

faza...

Este, este în pachet.

Este...

Este, este în pachet.

Margaret, eşti bine?

Da, da, sunt bine.

La naiba!

Îmi pare rău. Scuze

Adică, eu... Îmi cer iertare.

Ar trebui sa plec.

Eu...

Scuze pentru asta, tuturor.

Andrew, poţi te chemi pe cineva să curăţăm asta? Mulţumesc mult.

Pleacă de aici.

Te rog, David.

Pleacă de aici.

M-ai auzit.

Vorbeşti cu mine?

Bineînţeles că îţi vorbesc. De ce eşti aici?

Unde, în parc?

Stai departe de mine şi de copilul meu.

Bine...

Te-ai apropiat de mine, doamnă.

Nu ştiu cine eşti.

Nu te juca cu mine.

De ce eşti aici? De ce, acum?

Bine, mă confunzi cu altcineva.

Rahat cu ochi.

Al naibii, rahat cu ochi.

Ben este cu mine.

Chiar acum, aici.

Asta este o minciună!

Doamnă, dacă ridici vocea,

merg...

Voi merge înapoi la Boulevard.

Nu pleca de lângă mine. Ce ai de gând să faci?

Intenţionez să merg acasă, Margaret.

Deci ştii cine sunt.

Mi te-ai prezentat singură.

Ai venit la mine, mi-ai strâns mâna.

Mi-ai spus despre Abbie.

Nu-ţi aminteşti?

Stai departe de fiica mea!

"Mi te-ai prezentat singură."

"Mi-ai spus despre Abbie."

"Mi-ai strâns mâna."

"Strâns mâna."

Îl cunoşti pe acest bărbat?

Da.

Am fost...

cândva împreuna.

Când v-aţi despărţit?

Acum douăzeci şi doi de ani.

Douăzeci şi doi de ani?

Nu l-am văzut de când aveam 19 ani,

şi a apărut acum o săptămână.

Acasă la tine?

Sau într-un loc...?

Nu, la o conferinţă,

şi apoi într-un magazin,

şi apoi din nou într-un parc.

Locuri publice.

Da, dar locuri unde s-a întâmplat să mă aflu.

- Nu sunt coincidenţe. - Am înţeles.

Eu doar încerc sa ordonez faptele.

Te-a abordat acest om, te-a hărţuit?

Nu tocmai, nu.

Bine, a iniţiat un contact?

Nu.

Dar îl cunosc.

Ştiu de ce este capabil.

Bine...

ce ai vrea să facem?

Vreau să emiteţi un ordin de protecţie.

Sau cel puţin, vreau să-l contactezi

ca să ştie că poliţia...

Acestea nu sunt opţiuni în acest moment.

Poţi să depui o plângere, şi îţi pot oferi îndrumări

cum să reacţionezi faţă de un potenţial urmăritor,

dar dacă nu ai ceva concret să arate că bărbatul te hărţuieşte...

Ofiţer, nu pot să stau. Să aştept ca el să...

Nu putem face nimic.

Deci...

fii inteligentă, fii atentă,

şi nu ezita să ne contactezi

dacă situaţia se agravează, bine?

Hei.

E întuneric aici.

Da. Da.

Au mai rămas doar nouă zile.

Totul a mers atât de repede.

Mă întrebam

dacă tu îmi vei face recomandarea

sau poate altcineva?

- Eu. - Ok. Tare.

Noapte bună.

Gwyn.

Da?

Crezi că ai putea ucide pe cineva?

Adică dacă ar trebui.

El sau tu?

Nu, nu cred că aş putea.

De ce?

- Nu-i nimic. - Eşti bine?

Ştii, dacă ai nevoie să vorbeşti cu cineva, sunt...

Sunt de fapt..., ştiu foarte bine să ascult.

Ai făcut vreodată ceva rău?

Adică... chiar rău?

Da.

Am făcut.

De ce?

Am făcut ceva rău.

Când eram tânără.

De neiertat.

Ei bine, ce a fost?

Nu voi spune nimănui.

Îţi promit.

Închisoare.

Aveam 18 ani.

Şi eu, ei bine...

...părinţii mei erau biologi.

Acum sunt morţi.

Dar după şcoală, am luat un an repaus

şi a călătorit cu ei de la Londra

la o unitate de cercetare pe Insulele Reginei Charlotte,

în largul coastei de vest a Canadei.

Desenam mult pe-atunci.

Am vrut să devin artist.

Am crezut că fiind în natură voi fi creativ inspirată.

N-a fost aşa.

Era rece şi plictisitor

şi cu greu găseai pe cineva acolo.

Dar a fost cineva...

...un bărbat.

Un alt biolog de la o universitate din nord.

Numele lui era David.

Era frumos şi carismatic.

Şi m-a observat.

Bineînţeles că m-a observat,

o tânără de 18 ani în acel loc îndepărtat.

Şi a mers la ţintă.

I-a fermecat mai întâi pe mama şi pe tata.

Pur şi simplu au căzut în plasa lui

Înainte să ne dăm seama, am fost tot timpul noi patru.

Ne distra, spunând poveşti.

Îmi dădea vin.

Pilule.

După câteva săptămâni, m-am mutat cu el.

Părinţii mei au fost... erau hipioţi.

Naivi, proşti.

Le-am spus că m-am maturizat, şi m-au crezut.

La început a fost minunat.

Am fost muza lui, l-am inspirat.

A spus că este aproape de o mare descoperire.

N-am pus la îndoială.

Tot ce ştiam era că pentru prima dată,

m-am simţit importantă şi apreciată.

Deci nu m-am opus când a început să-mi ceară

sa fac chestii.

„Bunătăţi”, le-a spus el.

La început erau neimportante.

Gătit, curăţenie.

Mi-a spus să nu mai desenez.

Mi-a spus să nu port pantofi.

Chiar şi pe-afară.

Dar "bunătăţile" au evoluat.

Au devenit teste.

Teste de anduranţă.

Meditaţii ore întregi.

Post, zile întregi.

Poze.

Poziţii stresante.

După o "bunătate",

mă copleşea cu laude şi afecţiune.

Cu cât făceam mai multe, cu atât devenea mai inspirat.

A spus că poate prevedea viitorul.

Că îl poate auzi pe Dumnezeu şoptindu-i numele.

Şi l-am crezut.

Am crezut fiecare blestemăţie pe care o spunea.

Şi mă înhămam la orice-i trecea prin cap.

Şi dacă nu puteam,

îmi spunea să mă ard cu ţigara.

Am putut face şi asta.

A venit iarna şi părinţii mei au plecat.

Dar eu am rămas.

Eram atât de proastă şi dezorientată.

Au trecut cinci luni până mi-am dat seama că sunt gravidă.

David mi-a spus să nu spun nimănui.

Mi-a interzis să nasc.

Am încercat să opresc nebunia.

Burta continua să crească.

Şi orice făceam,

nu conta cât de mult mă sileam...

David nu mai era inspirat de mine.

Am născut pe un pat.

Fără medicamente.

Fără doctori.

M-am uitat la copilul meu şi...

imediat mi-am dat seama de ce sunt pe acest Pământ.

L-am numit Benjamin.

Pentru câteva săptămâni a fost în regulă.

David nu-i dădea atenţie, dar aveam eu grijă de el.

Nu credeam că pot iubi ceva mai mult decât pe David.

Dar Ben dovedea că greşeam.

David, David a aflat asta.

Într-o zi mi-a cerut să merg în oraş pentru provizii.

Nu-mi lăsasem niciodată copilul nesupravegheat.

Când m-am întors, două din degetele lui Ben erau pe tejghea.

Atât mai rămăsese din el.

L-am implorat să-mi spună ce a făcut cu el, dar...

tot ce mi-a spus a fost că l-a mâncat.

"Acum e în burta mea, Maggie."

Asta spunea el.

Iar şi iar.

Aşa că am căzut la pat şi am rămas acolo.

Am încetat să mănânc, copilul meu era mort.

Dar David, pur şi simplu a ţinea spunând că nu-i mort.

El era...

înăuntrul său.

A spus că îl simţea mişcându-se,

a spus că îl auzea plângând.

Plângând după mine.

Şi după un timp...

l-am auzit şi eu.

Suferind.

Prins în capcană.

Dar în viaţă.

Asta a ţinut săptămâni întregi.

David nu m-a lăsat să mă apropii de el, dacă nu...

"Bunătăţile" au devenit dure.

Şi am făcut tot ce puteam.

Dar nu am putut suporta, cum îmi doream.

Aşa că am fugit.

Am furat nişte bani, camionul şi am fugit spre est,

în America, unde credeam că nu m-ar găsi vreodată.

Nu am spus asta nimănui niciodată în toată viaţa mea.

Ar trebui să fii onorată.

Nu înţeleg.

Am lăsat să se întâmple.

L-am lăsat să mă rănească.

L-am lăsat să-mi otrăvească creierul cu minciuni

şi apoi l-am lăsat să-mi ucida copilul,

şi apoi am fugit.

Nu înţeleg.

Este asta...

Este un fel de glumă,

sau este un test pentru mine?

Pentru că totul e oribil.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău, eu...

N-ar fi trebuit să spun nimic.

Doar du-te acasă şi uită ce s-a întâmplat.

Ok.

Simte-te mai bine.

"Mi-ai strâns mâna."

"...strâns mâna."

"Atunci voi merge..."

"...voi merge înapoi la Boulevard..."

Boulevard.

Boulevard.

- Mulţumesc, dragă. - Cu plăcere.

Bună dimineaţa, Maggie.

Ia loc, dragă.

Eşti frumoasă.

Încă frumoasă.

Arăţi ca un căcat.

Ştiu.

Un căcat distins, bine?

Pleacă din oraş. Acum.

Dacă nu pleci, voi face orice să te fac să pleci.

Eu voi pleca.

Relaxează-te.

Vom fi bine.

Noi toţi.

Eu, tu...

Abbie.

O ameninţi pe fiica mea?

S-o ameninţ? Doamne nu. Nu fac ameninţări.

Mie mi se pare că tu eşti aceea ce face ameninţări.

Ai dreptate.

Deci, unde e tatăl?

Ea nu are tată.

Ei bine, asta e o şmecherie.

Nu, nu este.

Am fost prin baruri, am cunoscut bărbaţi. A fost uşor.

Are ea magia ta?

Darurile tale?

Cu siguranţă nu este o biciclistă dotată, nu?

Am fost la poliţie. Pot să te aresteze oricând.

Arestat? Pentru ce motiv?

Beau ceai într-un restaurant sau stau într-un parc?

- Care? - De ce eşti aici?

Pentru că este încă în mine.

Aici.

- Suferind. - Nu.

- În fiecare zi plânge... - Opreşte-te.

...el ţipă: „Unde este mama? ”

- "De ce m-a abandonat?" - Taci.

Îi spun să se lase de plâns, i-am spus: „Mama ta a fugit”.

- "A fugit de copilul ei." - Minciuni!

Dar refuză, se agaţă de refuz.

- Ar trebui să te urască... - Tu minţi...

- ...dar tânjeşte după tine. - ...nebun, porc nebun!

Protestezi prea mult.

Ştiu că ştii.

Trăieşte.

L-am ţinut astfel.

Am avut mare grijă.

El este aici, datorită carităţii mele.

Aş putea să mă răzgândesc în orice clipă.

L-aş putea elimina pe băiat,

să-l scot afară în nenorocita lui viaţă.

Ziceai că nu faci ameninţări.

Ei bine, dacă băiatul e mort, unde este ameninţarea?

Ce vrei?

Vreau...

o "bunătate".

Ar fi, cred,

ca, de acum înainte, să nu conduci până la serviciu.

În schimb să mergi pe jos.

Desculţ, fără pantofi, fără şosete,

ştii tu, în fiecare zi.

Şi apoi ce? Atunci, ce?

Îţi fac un cadou.

Vezi asta, nu?

Fă acest lucru simplu

iar viaţa va continua netulburată.

Până la următorul, apoi altul. Ştiu cum funcţionează asta.

Nu, nu, nu. Îţi promit.

Fă ce îţi cer eu.

Nu mă urmări, nu te amesteca în treburile mele.

Faci asta şi eu dispar.

Arogantul dracului...

Nu mai fac ce spui tu, înţelegi?

Eu nu negociez.

Nu primesc comenzi, Nu mă uit în altă parte.

Deci orice crezi

că faci,

vei eşua,

pentru că eu voi fi acolo gata să te înfrunt.

Vino după mine,

vino după copilul meu,

jur pe Dumnezeu,

o să te omor.

Tu mă omori, îl omori pe el.

Nu există el.

Vreau doar să fii fericită.

De aceea sunt aici.

Desculţ, în fiecare dimineaţă.

Nu ne-am dori alte accidente.

La naiba.

Fericit acum, rahat cu ochi?!

Acum, tu dispari.

Acum, tu dispari, la naiba!

Naan?

Cred că ai nevoie să vezi pe cineva.

Cred că trăieşti un episod special.

Ce? Nu. Totul este în regulă.

Nu este nimic de care să-ţi faci griji, te asigur.

Poftim.

Iată.

Asta este de spus...

O să am nevoie de tine, să mă ajuţi

fiind foarte atentă pentru puţin timp.

Ok?

Dacă cineva se apropie de tine şi nu-l ştii,

încearcă să vorbească cu tine, nu te angaja,

pleacă imediat.

De ce?

Pentru că cineva se comporta neobişnuit.

Cine?

Cineva de la serviciu.

Bine? Cineva care trebuie alungat.

Face necazuri.

Cum îl cheamă?

Acest tip?

David Moore.

David Moore?

Da. Britanic.

Pe la 60 de ani.

Nu ai menţionat niciodată

tipi britanici de la serviciul tău.

Am făcut-o, sigur am făcut-o.

Bine, atunci voi...

sta departe de tipul britanic numit David Moore.

Stai departe de oricine nu cunoşti

până când spun „totul liber”.

Poftim. Ăsta e pui.

...care a fost ucis într-un atac asupra casei sale

cu o puşcă de mare putere de la o mică distanţă.

Se pare că unii au ajuns aici la o concluzie.

Fugarul, căutat de doi ani şi jumătate,

James Cobb, special căutat pentru că...

De ce eşti aici?

Sunt în vizită la un prieten.

Vino aici.

Ce prieten?

Numele său este David Moore.

Nu avem.

Nu, este.

Niciun David aici.

Ştiu că el stă aici.

Ia o cameră sau ieşi.

Ia o cameră sau ieşi!

Cât costă?

Ieşi! Ieşi!

Acum! Acum, acum, acum!

Ieşi afară! Ieşi afară!

Dă-mi SMS, la fiecare oră.

Doar ca să mă anunţi ca eşti bine.

Scrie doar „Ok”. Poţi să faci asta?

Ce zici dacă voi face să merite asta?

$20 un SMS?

Este mod destul de uşor de a face bani de buzunar.

Nu crezi asta, scovergă?

Scovergă?

Pac.

Ce este asta?

Ce naiba faci aici?

- Margaret. - Ce caută el aici?

Relaxează-te. De ce nu iei loc?

Poţi să răspunzi la întrebare, Abbie?

- L-am sunat. - Ai făcut... ce ai făcut?

E îngrijorată. Bine, sunt îngrijorată.

N-ai fost la lucru de o săptămână, iar Abbie spune că ai plecat...

- Ai lăsat un străin în casa noastră. - ...în fiecare noapte, toată noaptea.

- E iubitul tău, nu-i aşa? - Nu am iubit.

Nu mă trata ca pe un copil. Ştiu că vă futeţi.

- Nu vorbi urât. - Suntem aici să te ajutăm.

Sunt bine.

Nu eşti bine!

Am nevoie să vorbesc cu tine între patru ochi.

Abbie, ne poţi acorda un minut?

- Încerc doar să te ajut. - Poţi merge acum în camera ta?

- Te rog! - Acum.

- Te rog? - Abbie.

Du-te în camera ta.

Cum îndrăzneşti să vii la mine acasă neinvitat?

Este important să ştiu ca eşti bine.

Sunt bine. În ceea ce te priveşte, sunt întotdeauna bine.

Uite, suntem prieteni. Bine, suntem prieteni,

iar când văd un prieten care are probleme...

Mă ocup de asta, bine?

Fac ceea ce trebuie să mă protejez de pericol

pe mine şi fiica mea!

Ce pericol? Margaret?

Nu este treaba ta.

Uite...

Eu...

Am un număr aici.

Este al unei femei speciale.

- Psihiatru. - Ce naiba?

Nu, opreşte-te. Ai sărit calul.

Nu-ţi datorez nimic!

Dacă nu-ţi răspund la apeluri, ţi-o freci.

Nu intra în discuţii despre mine

sau despre orice altceva cu afurisita de fiică-mea.

- Ce pericol, Margaret? - Dacă tu crezi că aş lăsa

să i se întâmple ceva, te înşeli!

Aş face orice sacrificiu

pentru copilul meu.

Pentru ea, sunt de neoprit. Sunt o campioană!

Copilul tău?

Când a fost ultima oară că ai dormit?

Trebuie să pleci.

Haide...

- Ieşi. - În regulă.

În regulă.

- Asta-i persoana de care vorbeam. - Ieşi, la naiba!

Dacă sună, nu răspunzi.

Nu deschide acea uşă.

Nu părăsi acest apartament, orice-ar fi,

dacă nu sunt cu tine, înţelegi?

Nu mă poţi ţine prizonieră, Sunt adult.

Nu, eşti un copil şi vei face ce spun eu!

Îmi pare rău. Nu am vrut să ţip.

Hei, îmi pare rău.

Mami, m-ai minţit.

Am sunat la biroul tău.

Nimeni cu numele David Moore n-a lucrat vreodată acolo.

Da.

Nu este de la serviciu.

Este de când eram tânără, şi vrea să ne facă rău.

Dar nu voi lăsa să se întâmple asta.

Şi îmi pare rău că nu ţi-am putut spune.

Mă minţi din nou.

Nu mint.

Mamă, nu există niciun tip.

Tu eşti doar...

Spui aiurea toate astea.

Doar inventezi astea să mă ţii aici,

să mă controlezi.

Nu, nu, nu fac asta.

Mamă, eu sunt... Am crescut,

şi o să plec şi tu nu poţi suporta.

Nu, scovergă, asta nu e... Nu este în regulă.

Trebuie să te opreşti.

Totul se va termina în curând...

Orice ar fi, mamă...

trebuie să te opreşti, totul trebuie să se oprească.

Nu pot suporta.

Totul se va termina, se va termina în curând.

Trebuie să se termine acum.

Sau voi pleca.

Voi pleca.

O voi face.

Şi nu vei putea să mă opreşti.

Nu, nu.

Şhh! Este în regulă.

Aici eşti în siguranţă.

Nu mă simt în siguranţă cu tine.

Vino aici. Vino aici.

Vino aici.

Totul se va termina.

Mâine.

Îţi promit.

Mă omori pe mine, îl omori pe el.

Nu te mişca.

Am o armă.

Ştii că este aici?

El este chiar aici.

De aceea nu poţi să tragi.

El este mort şi tu l-ai ucis.

Ştii, e foarte supărat că ne certăm.

Ascultă.

Ascultă.

Îl auzi plângând?

Ascultă.

Poţi auzi?

Poţi auzi?

Lasă-mă, nenorocitule!

Ascultă. Ascultă!

Ascultă.

E mort, e mort, e mort.

- Şhh-şhh-şhh! - E mort.

Ascultă-l pe fiul tău.

Nu poate înţelege de ce ai permis să se întâmple asta,

de ce l-ai lăsat fără ocrotire,

de ce ai fugit.

Ce fel de mamă

îşi abandonează copilul când are mai multă nevoie de ea?

Ai de gând să dai greş, Maggie, din nou?

Ben este în mine?

Stai departe de fiica mea.

Ea este doar o înlocuitoare.

Am promis deja...

Dar tu, m-ai urmărit, ai încercat să mă omori,

încălcand înţelegerea noastră.

Cred...

Cred că asta necesită "bunătate" din partea ta.

Asumă-ţi ascultare.

În parc, parcul Washington, două ore înainte la răsărit,

în fiecare noapte, până la noi indicaţii.

Corect?

Apropie-te de ea şi te omor.

Dacă vrei să fie în siguranţă, atunci fă ce îţi cer eu.

Este atât de simplu.

Îmi ţin promisiunile, Maggie, întotdeauna le ţin.

Nu este momentul pentru imprudenţe.

Te voi ucide. Te voi ucide.

O să te omor, la naiba...

Mamă.

La mulţi ani.

Nu veni după mine.

Nu mă suna.

Iubito, am dat greş.

L-am lăsat acolo...

cu acel bărbat.

Ar trebui să ard în iad pentru ce-am făcut.

Du-te la doctor.

Te vei face bine.

Ce?

Abbie.

Abbie, nu!

Nu!

Abbie! Abbie, vorbeşte cu mine. Haide, te rog nu fă asta.

Vorbeşte cu mine!

Abbie? Abbie!

Abbie, stai!

Vrea să-ţi facă rău!

Abbie, nu!

Abbie! Abbie, deschide uşa.

- Condu! Acum, te rog! Condu maşina! - Tu, Abigail?

- Da, porneşte maşina! - Te rog!

- Uită-te la mine! Abbie, nu! - Condu! Condu!

Abbie, nu pleca!

Abbie!

Nenorocitule.

Ce naiba faci aici?

Nenorocit de rahat cu ochi.

- Margaret? Hei! - La naiba!

Mă spionai, al naibii?

Încetează!

- Mă spionai? - La dracu! Margaret!

La naiba cu asta.

- De ce eşti aici? - Îmi făceam griji pentru tine.

Ce ţi-am spus eu?

Ce ţi-am spus? Stai departe. Copiii mei sunt în pericol.

nu am timp pentru prostiile tale.

Eşti bolnavă, bine?

Esti bolnavă şi ai nevoie de ajutor şi...

Şi ce?

Şi sunt îndrăgostit de tine.

Glumeşti al naibii cu mine?

Nu ştiai?

La dracu de bărbat.

Nu poţi să-ţi bagi pula în orice femeie

fără a decide dacă tu iubeşti sau urăşti?

Tu nu mă iubeşti, doar mă enervezi.

Te bagi încă o dată în treaba mea şi te voi bate până mori.

Ok.

La dracu.

Nu-ţi face griji!

Ei vin. Ei vin după tine.

Ei sunt...

Ei vin după tine.

Nu, nu, nu.

Nu.

Abbie? Este aproape 1:30, şi nu ştiu unde eşti.

O să mă suni?

Te rog, sună-mă.

Când primeşti asta, doar sună.

Te rog, doar...

doar să-mi spui că eşti bine.

Şhh! Te pot proteja.

Vei fi în siguranţă.

Nu te voi dezamăgi.

Da?

E un bărbat aici care vrea să te vadă.

În regulă.

Ballion.

Fata de la recepţie a spus că te cheamă Ballion.

Ballion. Ce-i ăsta, nume francez sau ce?

Adică, ce e în neregulă cu "Walsh"?

Maggie Mary Walsh.

Este un nume frumos.

Deci spune-mi, cum a fost astă noapte?

Încă mai lucrează, nu-i aşa? "Bunătăţile"?

Uşurează durerea, potolesc agitaţia.

Te fac mândră de tine.

Priveşte-i.

Habar n-au.

Îţi dai seama că sunt

singura persoană care te poate vedea,

care ştie cu adevărat cine eşti.

Aceşti oameni, ei nu au nicio bănuială

de ceea ce eşti capabilă.

Eşti un războinic.

Eşti o campioană.

Bine...

Sunt singurul care ştie.

Eu sunt singurul care poate vedea gaura chiar acolo

în centrul inimii tale.

Această viaţă,

acest...

personaj pe care l-ai creat,

Ballion, ai crezut că ar umple golul?

Ai... te-ai gândit că acest job l-ar umple?

Ai făcut o fiică ca să umpli gaura,

dar nici asta nu a mers,

pentru că nimic nu te va vindeca.

Nimic în afară de el.

Vino în această cameră diseară.

Ora zece.

Au trecut 22 de ani.

Maggie.

Fii cu fiul tău.

Bine.

Hei, şefa.

Hei.

Eu... am vrut doar să spun, sunt...

Mă bucur că te simţi mai bine.

Mulţumesc.

Mâine e ultima mea zi.

Nu te-ai mai văzut cu tipul acela din nou?

Poftim?

Ştii tu, nenorocitul.

- Nu. - Bine. Eşti puternică.

Mulţumesc.

Bine, ne vedem mâine.

Am ajutat.

Scuză-mă?

Am ajutat, nu?

te-am ajutat cu... cu nişte chestii.

Da.

Desigur.

O gramadă de chestii.

Bun.

Ma voi asigura ca scrisoarea să te afirme.

Abbie, dacă te uiţi la asta, înseamnă...

Abbie, scovergă.

Dacă te uiţi la asta,

înseamnă că ceva n-a mers bine.

Eu... am scris totul într-o scrisoare cu mult timp în urmă.

Speram ca niciodată

nu ţi-o dau.

Este ceea ce mi s-a întâmplat.

Fiecare cuvânt este adevărat.

Regret că nu ţi-am putut spune.

Îmi pare rău că te-am minţit.

Am crezut că eu aş putea duce totul, dar...

Am avut ghinion cu ceea ce s-a întâmplat.

Dar, Abbie, am fost... Am fost atât de norocoasă,

aşa, foarte norocoasă să te am.

Un milion de vieţi

ar merita cei 18 ani pe care i-am petrecut cu tine.

Te iubesc.

Te admir.

Sper că ai înţeles de ce trebuia să fac ceea ce am făcut.

Şi dacă nu...

Îmi pare rău.

Dar ştiu asta, când vei avea copiii tai...

vei înţelege.

Când devii mamă,

propria ta viaţă nu înseamnă prea mult.

Devii disponibilă.

Glorios, de unică folosinţă.

Maggie.

Mă bucur că ai putut veni.

Arăţi minunat.

Am încercat să găsesc ceva elegant,

dar, ştii...

Există un tablou.

Şi am luat nişte vin. Vrei un pahar?

Unde este?

Arma, arată-mi-o.

Este în râu.

Gata cu asta acum.

Ţi-am luat ceva.

Poftim.

L-am păstrat pentru tine.

Îmi amintesc că l-ai desenat când te-am văzut pentru prima dată,

...pe plajă.

În fiecare dimineaţă, erai acolo pe plaja aia

cu planşele tale, indiferent de vreme,

lucrând ore întregi la acelaşi desen.

Nu ştiai, dar eu te urmăream.

Ştiam.

Am ştiut întotdeauna.

Desigur, tu mereu erai cu ochii pe mine.

Doar te uitai şi te uitai.

Nu ai spus niciodată nimic.

Şi apoi când ai fost la noi,

prostindu-i pe părinţii mei

cu acel dezgustător vin de casă.

- Da. - A fost inteligent ce ai făcut.

Ştiai exact ceea ce vroiai.

Da. La fel şi tu.

Am fost un copil.

Un copil prost.

Şi ai tot venit, iar şi iar.

Dar apoi într-o noapte, erai acolo, la uşa mea,

şi în câteva minute,

o lume care părea crudă, atât de dezordonată,

a devenit...

imaculată.

Adu-ţi aminte cât de uluiţi eram

când a răsărit soarele şi ne-am dat seama

că totul fusese real?

Desigur că îmi amintesc.

Atunci, viaţa pe care ne-am făcut-o a fost

sfântă...

Era perfect.

Doamne, Maggie, ne-ai lipsit atât de mult.

E prea multă lumină.

La amândoi ne-a fost dor de tine, Maggie.

Da.

E treaz.

El se mişcă.

Ţi-ar plăcea să simţi?

Vino aici.

E în regulă.

Acolo.

Simţi mâna mică care se întinde?

Vrei să vorbeşti cu el?

Vorbeşte cu el.

El te poate auzi.

E în regulă.

Nu se va întâmpla nimic, promit.

Ben?

Este ok.

Da?

El te salută.

Pune mâna chiar aici.

Are nevoie de tine, Maggie.

Este ok.

Vrei să-l saluţi?

Pe fiul tău?

Salută-l pe băiatul tău.

Bună...

puiule...

Copilul meu.

Spune-i cum te simţi.

Orice vrei, el este aici.

Ben.

Ben, eu...

Îmi pare rău.

Îmi pare rău pentru...

pentru că am fost o mamă rea.

E în regulă.

El te iartă.

Maggie.

Nu, nu, nu.

Eşti iertată. Eşti iertată.

Eşti iertată.

El te iubeşte.

Nu, nu...

Nu, nu!

David.

David, este în viaţă?

Fiul meu este în viaţă.

El este, da. El este...

El este în tine?

Da.

- Suferind. - Nu, nu.

E fericit acum. E fericit acum. Eşti aici.

El ştie că îl iubeşti.

- Trebuie să fie hrănit. - Nu.

- Trebuie să fie ocrotit. - Nu.

- Are nevoie de mama lui. - Are mama lui.

Eşti chiar aici cu el.

Doar... trebuie să te relaxezi.

- L-am pierdut. - Nu.

Nu, el te iubeşte.

L-am părăsit, şi tu l-ai băgat înăuntru.

Nu am avut de ales, ştii asta.

Dar l-am adus înapoi, aici, pentru tine.

Mulţumesc.

Mulţumesc că l-ai adus înapoi.

Îl am acum.

Şi el mă are pe mine.

Şi eu cred...

Cred că noi nu mai avem nevoie de tine.

Ce faci? Maggie, Maggie.

Doar... vino şi stai şi vom vorbi.

voi face orice pentru copiii mei.

La naiba!

Maggie.

Trebuie să te calmezi.

Copilul plânge. Nu-i place că ne certăm.

Nu, nu, te rog!

Hai să vorbim, hai să vorbim.

Nu te mişca sau te înjunghii dracului în gât.

De ce?!

De ce ai făcut asta?

Nu pot să înţeleg asta.

am venit la tine cu un dar nepreţuit,

şi tu îmi faci asta.

Fără mine, el nu există. Nu vezi asta?

Suntem ca unul şi te iubim!

Încetează, Maggie!

Doar... nu mai mult.

Stai unde eşti!

Aruncă-l! Doar...

Aruncă-l! Yaaah!

Nu, Maggie.

Te rog, nu mai mult.

Gata, Maggie.

Trebuie să mergem la un spital.

Împreună, o putem face.

Putem... repara asta.

Putem rezolva asta, Maggie.

Doamne, cineva te-a rănit.

Dar te voi salva.

Te voi salva.

Putem fi o familie.

Nu. Nu, Maggie, te rog.

Nu.

Îl omori.

Îţi omori propriul fiu.

Doamne, pute! Pute aici!

Am greşit, da, atât de greşit.

Eşti o mamă groaznică.

Sunt o mamă bună.

Eşti o criminală.

Mă ucizi pe mine, îl ucizi pe el.

Atunci va trebui să o fac cât eşti încă în viaţă.

N-o fă, Maggie.

Te rog, te rog nu o face.

Nu o face, Maggie.

Nu o face, Maggie. Nu o face.

Nu o face, nu. Nu, Maggie, nu o face.

Nu o face!

Te rog, nu o face!

Nu e vina mea.

Am făcut doar ce ai vrut tu.

Aş fi făcut orice.

M-am întors, m-am întors.

Pentru că te văd, Maggie.

Te văd.

Te văd.

Hei.

Hei, tu.

Mă bucur să te văd din nou.

Te-am salvat.

Te-am salvat.

Te-am salvat.

Sunt gata.

Vrei să-l ţii?

Ok.

Îi ţii capul?

Poftim.

Mulţumesc mamă.

Hei, micuţule cur gras

Hei, tu.

Abbie-pooh.

Şi ghearele!

Ghearele!

Mamă.

Ce? Ce este?

Am vrut doar să-ţi spun ca nu mai mi-e frică.

Ai făcut totul bine.

Deci nu mi-e frică.

E în regulă, da?

E în regulă.

Traducerea şi adaptarea: Qi Yue Subs.ro Team @ www.subs.ro