Original subtitles

RICHARD HARRISON ÎN

ULTIMA LUPTĂ

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: Cristian82

Iunie 1942

Teritoriile și coloniile Olandei și Marii Britanii

localizate într-o zonă care se întindea

până-n India și până-n sudul Australiei,

cu toate resursele lor bogate,

erau în mâinile japonezilor.

În Ajunul Crăciunului, din anul, 1941,

Amiralul King al marinei australiene, a rostit aceste cuvinte:

"Drumul către victorie va fi lung. Va fi greoi."

Și așa a și fost.

O privire pe harta Pacificului va ajuta la clarificarea acestui lucru.

Distanțele erau atât de lungi, încât singura șansă a japonezilor

era să păstreze bazele îndepărtate până când puteau lansa o nouă ofensivă.

A trecut un an și jumătate cu ambele părți întărindu-și pozițiile.

Apoi, în noiembrie, 1945, australienii și-au început

prima mare ofensivă a Pacificului.

O campanie militară menită să străpungă liniile inamice japoneze,

a fost stabilită de-a lungul arhipelagului Bismarck

prin urmare neutralizând Rabaul.

Pentru a îndeplini această misiune, amiralul, Theodore Wilkinson,

comandantul flotei a 3-a amfibie, a ales ca bază de atac

o insulă mică la nord de Bougainville.

Insula avea avantajul că era între axe, între insulele Solomon și Filipine.

Apărarea japoneză pe această insulă a fost redusă practic la nimic,

printr-o masivă campanie de bombardamente...

... Dar după o astfel de campanie,

a fost nevoie de verifcarea oricărei apărări rămase

pentru a garanta siguranța Forțelor Aliate

care trebuiau să se stabilească pe insulă, după aceea.

Pentru acest scop, a fost aleasă o patrulă de soldați speciali.

Dar ceea ce ei încă nu aflaseră,

e că misiunea lor ar putea însemna o moarte aproape sigură.

Trebuiau să debarce pe insulă

pentru a evalua pagubele produse de bombardamente

și pentru a se asigura că trupele japoneze sunt scoase din luptă.

Povestea infernală prin care au trecut acești oameni

o să v-o spun acum.

Mă cheamă, Henry Stewart, corespondent de război.

Am avut norocul să merg în această misiune

cu cpt. Stern, comandantul patrulei,

fiind martorul celei mai ciudate aventuri de război sau jurnalism

din analele istoriei...

Domnilor, după două zile de bombardamente pe insula 34,

conform avionului de recunoaștere,

tot nu e niciun semn de viață.

Tu și oamenii tăi veți debarca în locul ăsta.

Fiecare centimetru pătrat al insulei trebuie verificat cu atenție.

Cred că, cpt. Stern, ar dori să aibă

mai mulți oameni la dispoziție pentru o astfel de operațiune.

Nu am spus nimic, colonele.

Suntem conștienți că este o misiune periculoasă.

Nu e timp de pierdut,

pentru că, d-lor, grosul armatei e deja pe drum.

Debarcarea soldaților și a proviziilor

trebuie să fie făcută cu o siguranță absolută.

Nu ne putem permite să trecem cu vederea, posibilitatea unui pericol

asupra oamenilor noștri. Viața lor depinde de tine.

Intră.

- Stewart e aici, d-le. - Bine.

Stewart, intră.

Domnul Stewart de la "Evening Star", cpt.

- Da, d-le. - Stewart !

Dorința ta e pe cale să devină realitate, Stewart.

O să-l însoțești pe cpt., din grupul nostru operativ, pe insula 34.

Ordine Stern, de la comandament.

Nu e prima oară când mă urmează un corespondent de război,

așa că, o spun din experiență.

Aș vrea ca Stewart să-mi audă condițiile în fața d-tale, generale.

Din clipa în care debarcăm pe insulă,

domnul Stewart se va considera un soldat la fel ca ceilalți.

Se va supune ordinelor mele și nu va avea nicio inițiativă individuală.

Mai mult ca sigur,

nu o să găsim japonezi pe insulă.

Știu asta din experiență.

Dacă a mai rămas unul singur pe insulă,

va găsi o modalitate să ne facă viața un iad.

Ai auzit ce a spus, Stewart.

Dacă căpitanul dorește, pot oricând să plec.

Nu.

Respect misiunea presei prea mult ca să cer asta.

Dar sunt și pe deplin conștient de responsabilitățile mele.

Aștept ordine.

Pregătește-ți echipamentul și fii gata de plecare.

Căpitane...

asta e o hartă a insulei, fotografiată de avionul nostru de recunoaștere.

Trebuie să fii foarte atent când ajungi în partea asta a insulei.

Aici, sigur, o să trebuiască nimiciți.

Ar trebui să fie doar o misiune obișnuită.

Dacă asta se dovedește a fi doar o misiune obișnuită

atunci o să pierd pariul.

Au spus că o să fie ca o mică plimbare... în pădure.

Problema e că, soldații sunt obișnuiți să se târască,

într-un fel uitând, cum e să se plimbe.

Am fost pe alte fronturi,

dar asta era prima oară când participam la o operațiune de debarcare.

Eram foarte entuziasmat de toată astea, doar că...

totodată, nu puteam să nu-mi imaginez că asta ar putea fi ultima mea misiune.

Oricât aș fi încercat, nu-mi puteam scoate această idee din minte.

Eram sigur că o s-o mierlesc.

Totuși, mă hotărâsem, că nu o s-o mierlesc din vina mea.

Ceilalți credeau că poate sunt prea atent.

Dar poate eram un laș.

Langousta ?

Ai ucis vreodată pe cineva ?

Dar tu ?

Nu.

E ca și whisky-ul.

La prima înghițitură vrei să-l scuipi,

dar la a doua e mai ușor.

Apoi când te obișnuiești cu el nu mai poți fără el.

Ai fost în Corregidor ?

- Da. - Ți-a plăcut uniforma ?

Da, mi-a plăcut. Mi-a plăcut.

De ce mă întrebi ?

Poate că nu-ți amintești,

dar eu sunt tipul din Honolulu căruia i-ai luat interviu cu 2 ani în urmă.

Am citit ce-ai scris.

Nu putea fi scris de mine.

Toată lumea știe cum vă obțineți poveștile.

Stați retrași, până când noi ne întoarcem de pe front,

apoi scrieți povestea de parcă ați fi fost acolo voi înșivă.

Acum fii sincer cu noi, băiete. Nu asta faci ?

Se pare că nu. Sunt chiar aici.

Frate, ori te crezi vreun erou,

ori bănuiesc că știai, în prealabil, că mergem la picnic pe insula aia.

Crezi ce vrei.

Pregătiți-vă pentru debarcare !

Sunteți sigur că ne-au adus pe insula care trebuie, d-le ?

Stai liniștit.

Japonezii sunt fanatici.

Mai bine am fi atenți.

Unde e jurnalistul ?

S-a ascuns în prima gaură pe care a găsit-o.

Nu e prea curajos, nu-i așa ?

Tu o să mă ajuți.

Lt. Hines, ia 5 oameni și o stație.

Raportați-mi în zece minute.

Am omul potrivit.

Voi, băieți, veniți cu mine.

Landing !

- Ia și tu doi oameni. - Voi doi, veniți cu mine.

Contactează toate posturile.

Puneți în aplicare planul al 3-lea.

Alo !

Alo ! Puneți în aplicare planul al 3-lea.

Ați înțeles ? Planul al 3-lea.

Da, da.

Alo !

Puneți în aplicare planul al 3-lea. Puneți în aplicare planul al 3-lea.

Când eram copil și mergeam la vânătoare cu tata,

era aceeași liniște ca acum.

- Ce vânați ? - Rațe, rațe sălbatice.

Da, reușeam să vânăm cel puțin o pereche.

Mama,

le umplea cu castane și alte chestii

și le punea pe vechiul grătar.

Delicios. Să le fi mirosit.

Crezi că e momentul potrivit să vorbești despre asta ?

Fii atent ca băieții ăia să nu ne prindă ca pe niște rațe.

O să ne pună pe vechiul grătar dacă nu suntem atenți.

Privește acolo sus ! E un japonez.

Efectele bombelor noastre.

- Niciun rezultat ? - Nimic, lt.

- Nu am văzut niciun japonez. - Am găsit mulți dintre ei morți.

Aviația noastră a făcut o treabă bună.

Pe loc repaus.

Odihniți-vă, însă fiți atenți.

Locotenente.

Urmăritorul, urmăritorul către comandantul navei noastre.

Mă auzi ? Mă auzi ?

- Special. - Te aud. Terminat.

Nici urmă de lumină pe o distanță de 3.2 km pe uscat.

Am găsit doi morți din atacul aerian.

Aștept ordine. Terminat.

Hines, rămâneți pe loc. Venim noi acolo. Terminat.

Am auzit bine ? Rămânem pe loc ? Veniți voi la noi.

Bine, lt. Terrminat.

Cine te-a învățat să te cațeri atât de bine în copac ?

A fost numărul meu de pe Broadway.

Am avut un mic rol într-o piesă. Au pus un copac în mijlocul scenei.

Am sosit și m-am cățărat în copac.

- Ai lucrat la teatru ? - Bineînțeles.

Și încă aș mai fi făcut-o, dacă n-ar fi fost acest război.

Război ?!

"Soarele răsare într-un astfel de loc."

I-am chemat apoi pe dansatori.

- Au dansat până când a sosit ea. - Care ea ?

Lena Horne.

Vrei să te uiți la fotografie, Joe ? Uită-te la ea.

Vrei să spui c-ai întâlnit-o pe Lena ?

Ce femeie !

Păi, ai întâlnit-o sau nu ?

Nu personal.

Când a intrat pe scenă, eu eram cățărat în copac.

După ce a ieșit de pe scenă, am coborât.

O singură dată, ne-am întâlnit față în față.

Și ce i-ai spus ?

Știi cum e ?

Credeam ca o să știu ce să-i zic, și cum să-i zic.

Dar în schimb m-am uitat în ochii ăia,

iar mintea mi s-a oprit în loc.

Apoi i-am cerut o fotografie.

Vezi ?

Se întâmplă întotdeauna așa.

Nu eram în marină, atunci.

Dacă s-ar fi întâmplat acum...

O să vezi. Această insulă le-ar putea servi ca aeronavă de transport.

Dacă au debarcat doar câțiva oameni

sunt convinși că avioanele lor au distrus totul.

Trebuie să întărim această convingere.

Trebuie să creadă cu adevărat ca suntem morți.

O să rămânem ascunși în aceste grote

până când își vor lansa echipamentul din avion.

Lasă-i să vină,

apoi trupele Împăratului o să se angajeze în luptă și o să-i distrugă.

Motto-ul va fi:

"Mai bine mor, decât să dau semne de viață."

Cu ce vă pot ajuta, doamnă Nilsson ?

Vreau să-mi spui despre băștinașii din sat.

Cum vrei să știu ceva închisă astfel ?

Îmi pare rău să vă anunț că,

după ultimul raid american,

niciunul din sat n-a supraviețuit.

Măcar puteam să-i salvăm pe unii dintre ei.

- Crede-mă, mai era timp. - Ce le-am fi dat de mâncare ?

Rațiile pe care le avem, abia le ajung oamenilor mei.

Vrei să spui ca nu există niciun supraviețuitor ?

Din câte știu eu, niciunul.

- Mai vreți să mă întrebați ceva ? - Da.

Unii răniți au nevoie de plasmă și nu mai avem.

În baraca mea am o anumită cantitate.

Dacă-mi dai doi oameni o să merg după ea.

- Îmi pare rău, dar nu se poate. - De ce ?

Sigur nu știați ca americanii au debarcat pe insulă.

Baraca dvs. este la vedere. O să vă vadă.

Pentru ei nu ar trebui să existe niciun semn de viață

până când nu vor cădea în capcana noastră.

Dar este vorba despre salvarea de vieți omenești.

A soldaților dumitale.

Sunt soldați în serviciul Împăratului japonez.

Din clipa în care și-au pus o uniformă viața lor a devenit neînsemnată.

Nu pot risca ca planurile să se ducă pe apa sâmbetei,

din pricina unor chestiuni de umanitate.

Știu că ceea ce spun

este în deplină contradicție cu modul de gândire occidental,

însă nu uitați că, puteați să vă salvați viața, dar nu ați făcut-o.

Ați preferat să rămâneți, în loc să plecați cu ultimul convoi.

Am rămas să salvez oameni, nu să-i las să moară.

Dvs. sunteți doctor, eu sunt soldat.

Asta este diferența.

Dați-mi voie.

Nu aveți voie să părăsiți acest loc.

- Kurasawa ? - Da, d-le ?

Fii cu ochii pe ea. Nu are voie să plece sub nicio formă.

Da, d-le.

Dacă au mai rămas japonezi aici,

probabil s-au ascuns pe dealurile astea... printre creste.

Hines ?

Du-ți oamenii la câțiva metri în dreapta mea.

Missouri, în stânga mea.

Eu o să acopăr centrul.

Este important să păstrăm mereu contactul vizual.

- Castle ? - Da, d-le ?

O să fii în grupul meu.

Stewart !

- Tu vii cu mine. - Da, căpitane.

Să mergem !

Căpitane !

Spune că nu mai e nimeni în viață.

Înțelegi japoneza ?

Am locuit patru ani la Tokyo.

Află tot ce poți de la oamenii ăștia.

Au spus că n-a mai rămas nimeni pe insulă.

În ultimul bombardament au fost uciși cu toții.

În afară de comandantul lor care și-a făcut harachiri.

Spune-le că, dacă spun adevărul, vor fi tratați ca prizonieri,

conform Convenției de la Geneva.

Dacă nu, vor fi uciși.

Bine, fiți cu ochii pe ei.

- Mergem mai departe. - Sigur n-a mai rămas niciunul ?

Dacă a mai rămas vreunul pe insulă vreau să văd cu ochii mei.

Poziția 4, apelează cartierul general sud-estic.

Americanii au luat corpul băștinașului pe care am încercat să-l ucidem.

Fugea.

L-am înjunghiat, însă a trebuit să ne ascundem,

amintindu-ne să nu dăm semne de viață.

Conform ordinelor, nu am dat semne de viață.

Așteptăm ordine.

Păstrați-vă poziția !

Dacă sunteți atacați răspundeți cu foc.

Nu-mi place asta.

Spune-le tuturor că a sosit momentul.

Da, domnule.

Atenție, atenție. Sunați la toate posturile.

Nu cred că o să scape.

Păcat.

Poftim, este japonez.

Au hotărât să-l ucidă ca să nu poată vorbi.

Deci toți sunt morți ?

Bine.

Acum o să vorbiți.

Legați-i !

Stern !

Înainte să moară a vorbit.

Japonezii sunt în această zonă.

Dar oare câți sunt ? Și cum vor riposta ?

Dacă așa stă treaba, cred că mai bine am anunța comandamentul.

Acum ascultă-mă, Stewart.

Rezumă-te la munca ta !

Ia-ți mașina de scris, fă fotografii,

fă ce naiba vrei,

însă nu te amesteca în război.

M-am făcut înțeles ?

Dacă ai nevoie de cineva care să scrie, pot s-o fac eu.

- Așadar ? - Nu e nimeni.

Dar nu se știe niciodată în jungla asta.

Bine, să mergem.

Era de maximă importanță să aflăm cine și cu câți ne confruntăm.

Știam acum, că niște soldați japonezi mai erau în viață,

însă habar n-aveam câți sunt sau cât de bine înarmați sunt.

Nu știam nici dacă inamicul știa,

cât de mic este grupul nostru.

Sigur erau într-o poziție de unde puteau să ne urmărească mișcările.

Mai aveau și avantajul că-și cunoșteau inamicul.

Noi nu-l cunoșteam.

Este prea liniște.

Zece oameni, căpitane.

Îngroapă-i.

- Ocupă-te de asta, lt. - Da, d-le.

Să mergem !

Căpitane, convoiul e pe drum.

Nu vom amâna operațiunea.

Trebuie să faci imposibilul să termini cu rezistența japoneză.

În exact 36 de ore o să fie un alt atac aeronaval,

mai rău decât cele anterioare.

La sfârșitul căruia trebuie să te îndrepți

către coordonatele X 25 și 2-37.

O să așteptăm să vă retrageți.

Confirmat. Mulțumesc. Terminat.

Colonele, nu-mi place asta.

Terminat.

- Ceva important ? - Da.

Avem doar 36 de ore la dispoziție

să curățăm insula asta nenorocită și să plecăm.

Și dacă mai suntem în viață o să le primim pe toate,

toate bombele noastre nenorocite.

Dar asta e o nebunie.

Și dacă nu scăpăm cu viață ?

În acest caz, d-le Stewart, o să fim uciși cu toții.

S-a întâmplat ceva ? Nu arăți prea bine, Stewart.

Împărțiți-vă în trei grupuri.

- Unde sunt ceilalți ? - Sunt morți, d-le.

Amândoi.

Eddie, sună-l pe căpitan.

Lt. Hines, către cpt. Stern. Terminat.

Lt. Hines, către cpt. Stern. Terminat.

Lt. Hines, către cpt. Stern. Mă auzi ?

Este ciudat. Stația e moartă.

Pare că situația e destul de gravă.

Bine.

Să mergem !

Aici e ceva ce ne-ar putea fi de folos.

Lt. Hines nu răspunde, căpitane.

- Langousta ? - Da, d-le ?

Trimite doi oameni să vadă ce s-a întâmplat cu Hines.

Am înțeles, d-le.

- Fă-mi legătura cu Missouri. - Da, d-le.

Aici, Missouri. Răspundeți.

Da, căpitane, aici e liniște.

Bine. Terminat.

În zece minute plecăm.

În zece minute plecăm.

După cum văd eu, cred ca s-a săturat.

E prima oară când vede ceva acțiune.

Tăntălăul are nevoie de mama lui.

Îi este frică.

Și mie îmi este.

Au trecut deja 16 ore.

Să mergem !

Îți vin eu de hac.

Nu credeam niciodată că aș putea fi despărțit de însoțitorii mei

din cauza unui incident atât de lipsit de importanță.

Începeam să-mi fac drum prin junglă ca un animal pierdut,

sperând să găsesc din nou patrula.

Căpitane, ne-am pierdut jurnalistul.

Amărâtul.

Sper că n-a căzut în mâinile japonezilor.

Nu avem timp să-l căutăm. Să mergem !

Sergente ! Sergente !

Te ajut eu.

Sunt nisipuri mișcătoare.

Poftim.

Vino încoace, puștiule.

Mă scufund !

Ajută-mă ! Ajută-mă, sergente !

Ajută-mă ! Ajută-mă, sergente !

Scoate-mă de aici ! Te rog !

Salvează-mă !

Este prea târziu.

Da. D-le maior, aveți legătura.

Americani,

vă vorbește, mr. Koshiro, comandantul insulei.

Sunteți înconjurați.

Nu aveți cale de scăpare.

Predați-vă !

Trăiască Împăratul !

Predați-vă !

Sunteți înconjurați !

O să muriți cu toții !

N-o să supraviețuiți niciunul !

În numele Împăratului nostru,

lăsați armele jos.

Dacă nu o faceți veți muri cu toții.

Cred că știți deja asta.

Suntem mai mulți și mai bine înarmați decât voi.

N-o să supraviețuiți niciunul.

Nu are rost să opuneți rezistență.

Așa că, predați-vă ! Acum !

Americani, aruncați armele !

Dacă sunteți inteligenți o să vă predați acum.

Dacă nu, americanii sunt niște idioți.

Predați-vă necondiționat !

Trăiască Împăratul !

Este comportamentul obișnuit al japonezilor.

S-au comportat la fel și la Guadalcanal.

Deși ăsta vorbește mai bine engleza.

Americani, destinul vostru va fi moartea

dacă nu aruncați armele.

Trăiască Împăratul !

Aici patrula lui Missouri.

Aici patrula lui Missouri. Terminat.

Da, te aud. Terminat.

Nu putem să mergem mai departe.

Am pierdut un om. Terminat.

Da, și știi de ce ? Din cauza nisipurilor mișcătoare.

Nenorocita aia de hartă a "indicat" că e o mlaștină în față.

Terminat.

- Este singura voastră... - Te aud. Terminat.

- Americani, predați-vă ! - Nisipuri mișcătoare.

- Langousta ? - Da, d-le ?

Ia un om cu tine și oprește muzica aia nenorocită.

Da, domnule. Billy !

O să fiți tratați conform rangului

și comportamentului vostru.

Situația mea era disperată.

Mergeam orbește prin junglă fără să am vreun habar unde sunt.

Mi-am pierdut speranța că o să-i mai găsesc vreodată pe ceilalți.

Știam că în orice clipă pot cădea în mâinile japonezilor.

Știam și că mă puteau urmări încă de la început,

sperând că o să-i conduc la patrulă.

Brusc, am făcut o mică descoperire.

... Și viața o să vă fie cruțată.

Trăiască Împăratul !

Americani, deja cred că știți că suntem aproape de voi.

Deja cred că ne simțiți prezența.

Deja cred că auziți foșnetul frunzelor

în timp ce trupele mele numeroase se deplasează.

Nu auziți clinchetul ocazional al sabiei noastre ?

Pașii discreți ai soldaților mei,

care sunt antrenați să meargă prin junglă precum...

Americani, fiți atenți.

V-a expirat timpul.

În sfârșit, s-a terminat.

Trage, Billy ! Trage !

Nu uita, Billy...

Trage... mereu...

Primul...

Nu !

Nu !

Este mort.

Domnule...

A fost vina mea.

Căpitane !

Îmi asum vina.

Dă-i înapoi pușca.

Bine, soldat.

Întoarce-te la postul tău.

Dă-i drumul ! Aruncă-i în aer !

- Exact la țintă ! - Da.

Așteaptă.

Îl vreau în viață.

Ne-ar putea fi util.

Lasă-l să meargă înainte.

Ultimul lucru la care mă gândeam

era să găsesc pe cineva ca tine aici.

Mă cheamă, Henry Stewart,

corespondent de război pentru Evening Star din Philadelphia.

Sunt cu trupele americane.

Dr. Ingrid Nilsson, de la Crucea Roșie din Suedia.

Pot să te întreb ce făceai pe această insulă ?

Eu și soțul meu făceam parte dintr-o misiune medicală.

Era evident că e nevoie de noi aici.

Așa că, am hotărât să rămânem și să ajutăm.

Deci ești aici cu soțul tău ?

- A murit acum doi ani. - Îmi pare rău.

De ce nu te-ai întors în Suedia ?

Și tu de ce n-ai rămas în Philadelphia

să scrii despre viața de noapte,

în loc să-ți riști viața pe această insulă ?

În viață nu e atât de important să-ți rezolvi problemele propriei persoane,

când îi ajuți pe alții.

Îmi place această insulă și locuitorii ei.

Chiar și când au venit japonezii, tot n-am vrut să plec.

Este ciudat. Nu te-am făcut să pleci.

A fost util să fiu aici, ca să le ofer îngrijire medicală băștinașilor.

Ca pentru prietenii insulei ?

Nu. Nu mai sunt prieteni ai insulei.

Avioanele voastre i-au ucis pe toți.

Chiar și pe cei care puteau scăpa, dacă japonezii voiau să-i ajute.

Pentru cine e aia ?

E pentru răniții lor. Fără plasmă vor muri.

Te admir, doctore, însă nu-ți face iluzii pentru mine.

Mărturisesc că aș fi preferat să rămân în Philadelphia

și să scriu despre viața de noapte, cum ai zis tu.

Sau mă puteam înrola în armată.

Și acum oasele mele s-ar usca pe malurile din Guadalcanal.

Sau în peșterile din Corregidor.

Cred că am ales calea cea mai ușoară.

În schimb, ești aici. Și eu te admir.

Ești sincer.

Sunteți sigur că plutonul nu mai răspunde, d-le ?

Da.

Din punctul meu de vedere,

americanii campează aici peste noapte.

În zori se vor regrupa și avansa.

O să-i așteptăm aici.

Vor mai rămâne doar câțiva americani,

pentru că oamenii noștri din junglă

le vor îngreuna sosirea.

Ne vom concentra toate trupele și armele

pe coordonatele X-2, X-4.

- Yokohama ? - Da ?

- X-2, X-4. - X-2, X-4, mâine.

În scurt timp o să răsară soarele.

Apoi o să mai avem doar 12 ore.

De ce nu încerci să dormi puțin, cpt. ?

Nu pot.

Am încercat să dorm acum ceva vreme.

Am visat perioada când eram un puști în Ohio,

jucându-mă de-a războiul.

E un râu acolo, iar pădurea e exact ca asta.

Eu și prietenii mei, ne jucam de-a indienii.

Câștigam.

Apoi m-am trezit și uite-mă aici.

Cu ordinul de a curăța o insulă, pe care nu există semne de viață.

Cu 30 de oameni...

30 de ființe umane...

cu ordinul de a ucide alte ființe umane.

Aș vrea să pot uita că și acești japonezi au nume și familii acasă.

Ești căsătorit, căpitane ?

Da.

Tu ?

Nu.

Poate că aș fi fost,

dacă n-ar fi fost acest război nenorocit.

Tu ai spus-o, Hines, "nenorocit".

Și eu simt la fel.

Acum fiecare dintre ei este în Ohio.

Sau în altă parte.

Și eu sunt cel care trebuie să-i trezească din alte vise.

Tu ești comandantul.

Da, ai dreptate.

Eu sunt comandantul lor.

Trebuie să-i conduc și să fiu un exemplu pentru ei.

Dar nu e mereu ușor când ai aceleași amintiri.

Aceleași speranțe și...

aceleași temeri.

Noapte bună.

Voiam să fiu mai ospitalieră,

însă e o vorbă franceză:

"E război."

Există ceva mai valoros decât ospitalitatea.

Ceva ce m-ai învățat prin curajul și interesul tău de a-i ajuta pe alții.

M-ai învățat ceva despre război și umanitate.

Crimele fără rost pe care le aduce războiul.

- Rămas bun. - Rămas bun.

Căpitane !

Ordinele mele au fost clare.

Nu trebuia să părăsești acest loc.

Porcule !

Femeia aia și-a riscat viața să-ți salveze răniții.

După cum vezi nu mai sunt răniți aici.

Cei care au putut căra o armă au revenit la luptă.

Ceilalți au făcut ceea ce fiecare japonez bun știe că trebuie să facă

în situația dată.

Și atunci de ce o tratezi așa ?

Pentru ca este albă.

Dacă ar apărea oameni, japonezi care sunt împotriva noastră,

nu ar ezita nicio clipă să ne trădeze.

Ești un scriitor, un jurnalist.

Ar trebui să înțelegi că,

atunci când e un război între două rase diferite

devine ură, cel puțin așa cred.

Domnule maior !

- Legătura radio s-a restabilit. - Bine.

Mișcă !

Fiți cu ochii-n patru.

Și vrei să cred că tu, un jurnalist american,

genul de om care le știe pe toate pe acest pământ,

vrei să mă faci să cred că nu știi din ce direcție vine convoiul

pe această insulă ?

Ceea ce am putut spune, am spus.

Mă cheamă, Henry Stewart.

Sunt corespondent de război, pentru Evening Star din Philadelphia.

Mai pot adăuga ca să-ți împrospătez memoria,

că sunt protejat și de Convenția de la Geneva.

Crezi că asta contează aici ?

Pe o insulă, departe de restul lumii ?

În timp ce purtăm un război

care ar putea însemna moartea tuturor ?

Contează...

pentru cei care cred în valorile umane și care luptă pentru idealuri

și pentru cine vrea să trăiască ca să vadă victoria

asupra unei marionete fanatice, Împăratul vostru.

Porc american.

Legați-l !

Vezi tu, respect Convenția de la Geneva.

Nu ai niciun drept să-mi ofensezi Împăratul.

Pentru asta, ai o oră la dispoziție să-mi dai informația de care am nevoie,

pentru a o trimite la comandament.

- Ai înțeles ? - O să mă torturezi ?

Nu cred că e nevoie ca un asiatic ca tine să-mi spună,

că ne întoarcem în "Epoca de Piatră".

Aș putea sugera "roata" sau "plumbul fierbinte".

Sau "Fecioara din Nurnberg".

Lăsați-i.

Nu putem face nimic pentru ei.

Mai avem doar 4 ore.

Nu o să reușim niciodată dacă o ținem pe drumul ăsta.

Mai bine ne-am îndrepta spre sud.

Am călcat pe-o mină !

Dacă mă mișc, o pățesc.

Ajută-mă, căpitane !

Dispăreți din raza de acțiune.

Întoarce-te la ceilalți !

E o mină antipersonal, căpitane.

Relaxează-te, Landing.

Relaxează-te ! Continuă să apeși !

Bine. Rostogolește-te !

Dă-i drumul !

Bine. Acum puteți să vă răcoriți.

Locotenente ?

- Dă-le oamenilor 10 minute de pauză. - Aveți 10 minute de pauză.

D-le maior...

Restul de trupe americane se îndreaptă acum

spre nordul insulei la navă.

Kurasawa, prizonierii trebuiesc eliminați.

O să te ocupi de asta, acum.

Haideți cu mine !

Vine cineva !

Drumul ăsta duce către țărm.

Mai avem doar câteva minute.

Spune-le băieților să fie atenți.

Fiți atenți, băieți.

Hines !

Grăbiți-vă !

Adăpostiți-vă !

Ia un om cu tine.

Imediat ce puteți, îndreptați-vă spre plajă.

Am înțeles.

Să mergem ! Haide !

Rămânem împreună !

Să ne mișcăm ! Repede !

Uite-i acolo !

Patrula e pe plajă ! Afirmativ !

Cu toată viteza înainte !

Ce facem, sergente ?

Cred că a sosit vremea să înotăm.

Căpitane, ești bine ?

Da, sunt bine.

- Câți ați mai rămas ? - Trei...

Cu mine.

Peșterile care i-au protejat pe soldații japonezi de primul atac aerian,

i-au salvat viața doctorului suedez și pe a mea în timpul celui de-al doilea.

Doar mai târziu, după ce m-am alăturat din nou trupei comando,

am aflat cât de puțini au mai rămas.

Tot atunci am aflat și prin ce au trecut după ce ne-am despărțit

și am putut să-mi termin reportajul.

Sgt. Missouri, însuși, mi-a spus că trebuie să scriu articolul,

pentru că și eu am contribuit la succesul misiunii.

Ați urmărit filmul artistic: ULTIMA LUPTĂ

Traducerea, adaptarea și sincronizarea manuală: Cristian82

S F Â R Ș I T