Original subtitles

Studioul Mosfilm

Uniunea Artistică Experimentală

Şi îţi mai spun ceva, dragă Katerina Matveievna:

semeni cu o lebădă albă,

care pluteşte către locul în care trebuie să ajungă...

asta îmi taie răsuflarea, mă face fericit,

parcă lovit de-o ghiulea de tun.

SOARELE ALB AL DEŞERTULUl

Scenariul V. IEJOV R. IBRAGHIMBEKOV

Regia V. MOTIL

Imaginea E. ROZOVSKI

Muzica I. ŞVARŢ

Distribuţia: Suhov - A. KUZNEŢOV Vereşaghin - P. LUSPEKAIEV

Said - S. MIŞULIN Abdulah - K. KAVSADZE

Nastasia - R. KURKINA, Petruha - N. GODOVIKOV, Ghiulceatai - T. FEDOTOVA

Rahimov - M. DUDAIEV, Lebedev - N. BADIEV, Semion - V. KADOHNIKOV

Director de producţie - lu. KOHLOV

Ar trebui să ştii, dragă Katerina Matveievna,

că până acum, luptele de clasă au fost duse la bun sfârşit,

şi că ziua libertăţii mondiale se apropie.

Acum a venit timpul să mă întorc acasă

ca să încep o viaţă nouă

pe pământul natal, atât de drag inimii mele.

Ora două.

Eşti de mult aici?

Ăsta-i norocul meu!

În spital m-am decis că, la prima permisie,

mă voi duce direct acasă, fără să intru în vreun necaz.

Am dezgropat doi ca tine, şi nu s-a-ntâmplat nimic...

Dar al treilea...

L-am tras afară, şi el m-a strâns de gât. A fost un bandit.

S-a îngropat singur. Abia am scăpat de el.

Acum te dezgrop pe tine, şi la revedere.

SOARELE ASFINŢEA

Mâinile jos!

O bestie... acest Abdulah.

Nu are milă de nimeni.

Dacă ajungeam mai târziu, i-ar fi omorât pe toţi.

De ce a făcut-o, tovarăşe comandant? De ce?

Este un bandit!

Când am ajuns în fine aici, Abdulah a decis să fugă

şi-a împuşcat haremul... ca nici un bărbat să nu le aibă.

Nu, cu femeile, nu ne putem compara cu Abdulah.

A scăpat de ele, pentru că îI stânjeneau.

Dar nici noi nu le putem abandona.

Uite, pâine uscată şi orz, să ai pe drum.

Întârzii. Plecat acum şase luni, rătăcesc încă prin nisipuri.

Sunt ani de când nu am trecut pe-acasă.

Uite. Îţi va ajunge pentru un timp.

Vei găsi altceva în Pegent, dar eu nu-ţi pot da mai mult.

Am făcut un ocol şi aşa, acum merg drept înainte.

O dată ajuns la Volga, Samara va fi la o aruncătură de piatră.

Nu voi avea pace cât timp Geavdet e în viaţă. De ce m-ai dezgropat?

Sigur, un mort nu trebuie să-şi facă griji pentru nimic,

dar e plictisitor.

Ce e între tine şi acest Geavdet?

Mi-a ucis tatăI...

...pe mine m-a îngropat,

şi mi-a luat cele patru oi,

pe care le aveam.

Acest... cum îI cheamă... Geavdet,

este cu Abdulah cel negru?

Se urăsc reciproc. Geavdet este un laş.

Abdulah este un luptător.

Cu bine, Said!

Priviţi, tovarăşe comandant.

În vechea fortăreaţă, trebuia să-I treci prin horn.

Prin horn?

Suhov, dă-ne o mână de ajutor. Cu tine, îI terminăm într-o clipită.

Tu singur faci cât un pluton, ba chiar o companie.

Orientul este o chestiune delicată.

- Cum ai ajuns aici? - Se trăgea.

Cel puţin ia femeile.

Închipuie-ţi, am stat trei zile în vechea fortăreaţă, fără să dorm.

L-am aşteptat pe Abdulah să se întoarcă pentru harem. M-au legat de mîini şi de picioare!

Rahimov!

- Mă duc acasă. - la-le, şi noi îI luăm pe Abdulah.

Este la Primăvara Uscată acum.

Du-le până la Pegent, vor fi în siguranţă acolo.

O să-ţi dau un om, un cal şi ceva ovăz...

Ce zici, Suhov?

Suhov...

Cred că nici unul din ai noştri nu se afla mai aproape de 300 de verste.

- Exact. - Ne-am înţeles.

Urcaţi!

Nu vă fie frică, tovarăşe!

Încheiem noi socotelile cu bărbatul vostru care vă exploata,

dar deocamdată sunteţi sub comanda tovarăşului Suhov.

Vă va oferi hrană şi protecţie... este un om bun.

Stai!

Aşteaptă!

Stop!

La naiba!

O să rătăcesc prin acest deşert pentru tot restul vieţii?

Ridicaţi-vă!

Nu te duce la Pegent.

Abdulah va veni acolo.

Vom vedea.

Dă-i calul.

Aceasta e lista, tovarăşe Suhov.

Zarina,

Geamilia,

Ghiuzel,

Saida,

Kafiza,

Zuhra,

Leila,

Zulfia,

Ghiulceatai.

Ghiulceatai!

La dreapta...

După mine, doamnelor.

Inima mea tânjeşte după tine, dragă Katerina Matveievna,

cum cocorii tânjesc dupa cer.

Aici a apărut o problemă.

Cred că mă va întârzia cu cel mult trei zile.

Am fost însărcinat, ca un soldat având conştiinţă de clasă,

să însoţesc un grup de tovarăşi din Orientul nostru frăţesc.

Trebuie să admit că sunt nişte oameni agreabili,

chiar prietenoşi.

Aşa că picioarele mele aleargă acum prin nisipul fierbinte în direcţia opusă,

aşa cum mă obligă datoria mea revoluţionară.

ZIUA A TREIA

Vreau să te mai informez că marşul nostru are loc fără piedici,

într-o atmosferă frăţească, armonioasă.

Doar mergem pe nisip, nu oftăm după nimic,

cu excepţia ta, unică şi de neuitat Katerina Matveievna.

Aşa că nu te întrista.

Nu foloseşte la nimic.

Te implor! Nu în muzeu! Cele mai preţioase lucruri sunt aici.

Aşteaptă.

- Cine eşti? - Sunt custodele muzeului.

- Numele meu este Lebedev. - Înţeleg.

- Unde sunt toţi? - Se ascund. Să aduceţi un harem aici!

Ascultă, tovarăşe custode,

aceste nouă femei eliberate sunt de asemenea foarte preţioase...

Şi să nu discutăm despre asta. Întrebări?

Nici o întrebare. Urmaţi-mă!

Vă veţi odihni aici pentru o zi.

Geamilia, Zarina, Ghiuzel,

Saida, Kafiza, Zuhra,

Leila, Zulfia, Ghiulceatai.

Ghiulceatai!

"MUZEUL ORIENTULUl ROŞU"

La revedere, doamnelor!

Tovarăşe Suhov!

- Poate mai rămâneţi o zi? - Ce-i mult strică.

- Suhov! - Nu te speria!

Mâine va ajunge Rahimov, şi te va lua de aici.

Said, îţi doresc noroc!

Doar fac o baie în mare, şi apoi plec!

Ai grijă, nu te mai lăsa îngropat din nou.

Monştrilor! Barbarilor!

Cum te simţi?

Mâinile sus!

Către soldatul Armatei Roşii Suhov.

Personal.

De la comandant de brigadă M.N. Kovun.

Abdulah avea unsprezece neveste. Ce ai făcut cu celelalte două?

Ai să vezi, Abdulah va veni şi îţi va smulge limba din gură.

- De ce nu spui nimic? - Îmi păstrez limba.

Să te lichidez pe loc sau vrei să fii torturat mai întâi?

Mai bine torturat.

Semion! Du-te după Abdulah!

Nu! Hai, mişcă!

Cum ai ajuns aici?

Se trăgea.

Abdulah a adunat mai mulţi bărbaţi.

Aşa este.

Îţi scriu din nou, dragă Katerina Matveievna,

acum că am un minut liber.

CăIdura mă face să torc,

ca motanul nostru Vaska tolănit la soare.

Ne-am aşezat acum pe nisip lângă marea albastră,

nederanjaţi de nimeni.

Soarele e atât de strălucitor că totul în jur pare alb.

Tovarăşe Suhov!

Dacă Rahimov întîrzie? Ce se întâmplă cu noi?

Abdulah ne va ucide din cauza lor.

Salutare, tătucilor!

DINAMITĂ

Ne cerem scuze.

De unde aţi luat-o?

Stăm aici de mult timp.

Petruha!

- la cutia. Am putea-o folosi. - Aşa-i.

Şi spune-le fetelor că nu vine nici un Abdulah, ai înţeles?

Am înţeles!

- Ce-i asta? - Pleacă! Abdulah va fi aici mâine.

Nu pot pleca acum. Vezi cum s-a întors situaţia. Aşteaptă, Said.

Geavdet nu-i aici.

La revedere, atunci.

"DORMITOR PENTRU FEMEILE ELIBERATE DIN ORIENT"

- Au luat cele mai valoroase exponate. - Cum adică, exponate?

- Le-am spus să ia numai covoare uzate. - Dar sunt din secolul XI!

Potoliţi-vă!

Nu vă temeţi. E stăpânul nostru.

Stăpâne! Nimeni nu trebuie să ne vadă feţele. În afară de tine.

Tu eşti noul nostru soţ. Spune-i omului tău să nu intre aici.

Tovarăşe!

Revoluţia v-a eliberat.

Nu mai sunteţi proprietatea cuiva. Nu există un stăpân.

Îmi puteţi spune simplu: tovarăşul Suhov.

Vă puteţi uita trecutul mizerabil.

Veţi munci liber acum, şi fiecare din voi va avea propriul ei soţ.

Aveţi întrebări?

Nu.

"JOS PREJUDECĂŢILE! ŞI FEMEIA ESTE O FIINŢĂ UMANĂ"

Ghiulceatai!

Arată-mi faţa.

Nu crede că mă joc... Aş putea avea intenţii serioase.

Nu-mi pasă că ai fost soţia cuiva. Eşti potrivită pentru mine.

Îmi plac fetele dezgheţate.

Aş putea chiar să te cer în căsătorie.

Am o mamă bună şi drăguţă. Toată lumea o respectă.

- Haide, arată-ţi faţa.

Stai!

- Ghiulceatai! - Da, stăpâne.

Spune-le fetelor să se trezească. Stai!

Începând te azi, te numesc

responsabilă cu ordinea în acest dormitor.

- Ai vreo întrebare? - Nu.

Stăpânul m-a desemnat soţia lui favorită!

Tovarăşe Suhov, vorbesc serios, vreau să mă însor cu ea.

Vreau doar să-i văd faţa, poate seamănă cu un crocodil.

Du-te la ţărm. Caută casa albă, fostul punct vamal ţarist.

Află cine locuieşte acolo.

Stai! Sus mâinile!

Ştii în a cui casă ai intrat?

- Răspunde! -Nu ştiu.

Ai auzit vreodată... de Vereşaghin?

Ar fi trebuit!

Pe vremuri, toţi mă cunoşteau aici.

Îi aveam pe toţi în mână.

Acum m-au uitat.

Stai!

Stai, am zis!

De ce mi-ai omorât oamenii, Said?

I-am trimis să-ţi spună să nu-l cauţi pe Geavdet la Primăvara Uscată.

Nu-i acolo. Întoarce-te la Pegent.

Taţii noştri erau prieteni.

E mai uşor când ai un tovarăş de drum.

Excelenţa Voastră,

Doamnă Despărţire.

Am devenit una cu tine, Deşi neintenţionat.

Scrisoare în plic, Nu plânge, destul!

N-am noroc în moarte, În iubire da...

Scrisoare în plic, Nu plânge, destul!

N-am noroc în moarte, În iubire da...

Excelenţa Voastră,

Doamnă Întâmplare.

Pe unii îi hărăzeşti cu noroc,

Alţii n-au parte decât de ghinion.

Un glonţ în inimă... Nu mă mai striga!

N-am noroc în moarte, În iubire da...

Un glonţ în inimă... Nu mă mai striga!

N-am noroc în moarte, În iubire da...

Hei, om bun! Ai un foc?

- Unde mergi? - Este tovarăşul Suhov.

Suhov, zici?

Să verificăm.

O, Doamne, iartă-mi păcatele...

Prinde!

Hai, intră!

- Ai văzut păunii în grădină? - Da.

I-am schimbat... pe uniformă.

Petruha!

Nu beau.

Bine faci.

O să termin asta şi o să renunţ.

Bea până la fund!

Stai jos!

Îmi place de Petruha.

Poţi să-mi dai o mitralieră?

- ÎI aştepţi pe Abdulah? - Da.

Uite, Suhov,

când aveam punct vamal aici, era o mulţime de contrabandişti.

A dispărut punctul vamal, nu mai sunt nici contrabandişti.

Pe scurt, am făcut pace cu Abdulah.

Albi sau Roşii, pentru mine nu contează.

Că e Abdullah, sau că eşti tu.

Dacă eram cu voi, alta era situaţia.

Care-i problema, atunci?

Să mergem.

Să mergem.

Să mergem.

Bună ziua.

Bună ziua.

Hei!

Veniţi înapoi!

Ce mi-ai spus tu mie?

Ce promisiune solemnă mi-ai făcut? Ai înnebunit la vârsta ta?

Nastasia...

Mi-ai distrus cei mai frumoşi ani din viaţă,

şi acum vrei să mă laşi văduvă?

Paşa!

Dragă Paşa! Paşa!

lartă-mă, pentru Christos!

Nu pleca! Nu te duce cu ei!

Vei muri degeaba!

Băieţi...

Nu vă pot da mitraliera.

Înţelegem.

Păuni, zici?

Cine ţi-a spus să vii aici?

- Ai măsurat? - Exact 3,5 metri!

- Va lua foc? - Aşa ar trebui.

Imediat după aceea, începeţi să număraţi.

Patruzeci şi doi!

Pot intra în corabia cu motor.

Vor să treacă graniţa.

După ce pornesc motorul, 42 de secunde şi... bum!

Exact.

Curăţă aici.

Gâştele...

Ar putea veni din părţile noastre, sau să fi zburat pe acolo.

- De unde eşti? - De lângă Kursk.

Nu am fost niciodată acolo. Am plecat de acasă pe când eram un copil ca tine...

Am rătăcit prin toată lumea...

- De la râul Amur... - Râul Amur?

...până în Turkestan.

Înainte de a muri, tata a spus:

"Abdulah, toată viaţa am fost sărac,

şi aş vrea ca Dumnezeu să-ţi dăruiască o mantie preţioasă

şi hamuri frumoase pentru calul tău. "

Am aşteptat mult timp, apoi Dumnezeu a spus:

"Încalecă şi ia-ţi singur ce vrei,

dacă eşti un bărbat puternic şi curajos. "

Tata nu a spus nimic. Geavdet I-a ucis pe la spate.

TatăI tău a fost un om înţelept,

dar cine de pe pământ poate spune ce e bine şi ce e rău?

Pumnalul este bun pentru cine îI are,

şi rău pentru cine nu îI are... la momentul potrivit.

O, Alah, unde este oare soţul nostru?

E numai vina ei,

a lui Ghiulceatai!

Când eram soţia preferată a lui Abdulah, voi îI vedeaţi zilnic.

Şi ne bătea zilnic.

- Soţul nostru ne-a uitat înainte de a ne cunoaşte. - De ce, nu suntem atât de rele.

Poate că Ghiulceatai îI mângâia prea rar?

- Sau nu îi plăcea felul în care ea se-mbracă? - Sau poate...

Care-i problema?

Câţi ani ai?

Nici nu te gândi la asta.

Sau poate îţi găsim un soţ? Pe Petruha, ca soţ legitim.

Nu e însurat, vrea să te prezinte maică-sii.

- Sunt soţia ta. - Soţia mea e acasă.

Nu îi poţi spune că Ghiulceatai e soţia ta favorită?

Nu va fi jignită?

Ba da!

De câte ori să-i explic? Trebuie să am o singură soţie.

Înţelegi? Una!

Nu vrei ca soţul tău să te iubească, să-ţi ia cadouri şi să te mângâie doar pe tine?

- Crezi că-i rău? - E bine.

O soţie iubeşte,

una face haine, una găteşte,

una hrăneşte copiii...

- O soţie face toate astea? - Nu mai e nimic de făcut.

- E greu. - Sigur că e greu.

Noapte bună. Vorbim mâine.

Ibrahim! E haina lui Ibrahim!

Bietul Ibrahim!

Până îi prind eu, vei sta cu noi.

Vreau să-ţi mai spun, Katerina Matveievna,

că uneori mi-e aşa rău de la inimă,

aşa o tristeţe mă cuprinde în gheare,

când mă gândesc la ce mai faci tu acum.

Ce necazuri ai?

Te descurci cu salariul ori nu?

larba a crescut din belşug anul ăsta...

Dar, despărţirea noastră nu va mai dura mult.

Voi da o mână de ajutor acestui grup de tovarăşi,

voi rezolva alte probleme,

şi mă voi întoarce la tine, nepreţuită Katerina Matveievna.

Acum te rog să mă scuzi, a intervenit ceva. Termin data viitoare.

leşi, dacă eşti acolo!

Ţi-am fost credincioase, stăpâne!

Geamilia...

Ai fost soţia mea favorită! Ţi-am făcut eu vreodată rău?

De ce nu ai murit?

Aruncă arma...

Dacă te întorci, trag.

Arunc-o!

Mâinile sus!

Pumnalul.

Înaintează cinci paşi.

Şi spune-le mercenarilor tăi să iasă din grădină.

Te voi elibera imediat ce oamenii tăi pleacă din Pegent.

Nu ratez niciodată.

Abdulah, poţi lăsa mâinile jos.

Mahmud!

Fugiţi către ţărm, cu toţii!

Încărcaţi corabia şi daţi-o la apă.

Eu stau aici... ca oaspete.

Dar dacă nu voi fi acolo până la prânz, mă-ntorc să fac nota de plată...

...pentru ospitalitate. leşi!

Petruha!

Stai aici.

Mă duc la ţărm. Să văd ce fac bandiţii.

L-au răpit pe Abdulah!

Nu spune nimănui...

Mai bine nu.

Te vor înşela.

Vor sta în corabie.

Dacă îI eliberezi pe Abdulah, se vor întoarce.

Nu cred.

Caviar din nou!

M-am săturat să mănânc rahatul ăsta în fiecare zi!

Îmi mai aduci nişte pâine?

De unde s-o aduc acum?

Mănâncă! Trebuie să mănânci ceva după băutură.

Toţi localnicii sunt speriaţi de moarte.

Nici nu mai scot nasul din casă.

Comisarul Comitetului Revoluţiei şi miliţianul

nu s-au întors încă din oraş.

Şi roşcatul care a venit aici

se spune că l-a prins singur pe Abdulah.

Nu-mi place asta.

O, Doamne!

Nu te băga în asta!

Ai avut partea ta de luptă.

Ghiulceatai!

Arată-ţi faţa.

Hai, arat-o.

Cine se furişează?

Ghiulceatai.

Ghiulceatai!

Adu nişte apă.

Mâinile sus!

Tu erai? Ce faci acolo?

Te rog, nu spune nimănui.

Avem o ascunzătoare aici.

Arată-ţi faţa.

Petruha!

Acum pleacă. Grăbeşte-te!

Nu poţi rămâne singur aici.

Nu pot pleca.

- Abdulah va ucide femeile. - Abdulah te va ucide pe tine.

Sunt soţiile lui.

- La revedere. - Eu contam pe tine.

Dacă eu mor, cine se va răzbuna pe Geavdet?

Am contat pe tine, Said.

Şi dacă ne este sortit să nu ne revedem vreodată,

Katerina Matveievna, vreau să ştii

că eu ţi-am fost, până la ultima suflare,

devotat numai ţie.

Şi întrucât se poate întâmpla să fiu îngropat pe vecie în aceste nisipuri,

acest gând ciudat mă întristează...

Ori este din cauză că am întâlnit în ultima vreme

mulţi oameni prietenoşi, chiar delicaţi.

Am fost martor la asta...

luptător pentru fericirea clasei muncitoare a întregii lumi,

membru al Regimentului Proletar International Caspic

numit după tovarăşul August Bebel,

soldat al Armatei Roşii...

Fiodor Ivanovici Suhov.

Au plecat femeile, tovarăşe custode?

Le-am reţinut eu. Uite, ăsta e un pasaj subteran.

Duce la ţărm. A fost săpat în timpul dinastiei Samanid.

Nu l-a folosit nimeni în ultimii 400 de ani.

Nu sunt aici!

Nu puteau ajunge departe.

Dă-mi drumul la mână. Dă-mi drumul, am spus.

- Pentru ce atâta violenţă? - Dă-i drumul, Ahmed.

Opriţi jaful!

Nu-i nici o femeie aici.

Ar trebui să fie un pasaj subteran aici...

La pământ!

Lipiţi-vă de pământ!

Urmaţi-mă!

Nu-i nimeni aici!

Nu le-ar fi putut îngropa în nisip.

Nici aici nu-i nimeni.

N-am reuşit s-o deschidem.

- O putem arunca în aer. - Nu avem nici o grenadă.

Lasă măcar un glonţ, Abdulah,

cu care să ne sinucidem.

Excelenţa Voastră,

Pământ Străin.

Îmbrăţişarea ta e fierbinte,

Dar să te iubesc nu pot.

În ţinutul tău ispititor

Nu mă mai chema.

N-am noroc în moarte,

În iubire, da...

Excelenţa Voastră,

Doamnă Victorie.

Cântecul meu s-a terminat...

Mai cânţi?

Vin de la Abdulah. Am terminat grenadele,

iar tu ai un întreg arsenal.

Termină!

În iubire, da!

Şi ridică-te când ţi se adresează un locotenent.

Diavolilor, opriţi

Jurămintele cu sânge!

N-am noroc în moarte...

A luat grenadele greşite.

E plină.

Abdulah!

Mai porţi basma, sau te-mbraci în haine bărbăteşti?

Abdulah, soţiile tale sunt foarte delicate.

- Mă simt bine cu ele. - Ţi le dau ţie.

Când o să dau foc petrolului, o să-ţi fie şi mai bine.

Îţi va fi foarte bine.

Nu-mi dau pace. Îmi vine să fug.

Unii vor grenade... Alţii gloanţe...

Lua-i-ar dracu'!

Hai, mişcă! Grăbeşte-te!

Ai adormit, ticălosule? Vrei să te trezesc cu biciul?

Nu te-am văzut de-o veşnicie, Abdulah.

Da, a trecut ceva vreme.

Mai duci o viaţă nomadă? Mai tragi?

Am îmbătrânit şi m-am lenevit. Îţi aminteşti cum eram?

Asta a fost pe vremuri.

Ce au de gând oamenii tăi?

Ce vor să arunce în aer?

Un prieten a intrat acolo, şi nu vrea să iasă.

Fodor! Petruha este cu tine?

L-au ucis pe Petruha, Pavel Artemici!

Abdulah l-a înjunghiat.

Paşa!

Du-te, du-te!

O nevastă bună şi o casă bună, ce-şi mai poate dori un bărbat la vârsta asta?

Am cheltuit o avere, dar m-am ales cu ceva.

O să gătesc ciorbă şi-o să fac clătite.

Cel puţin este pâine.

Ne-am cam pierdut timpul aici. Imediat ce comisarul se întoarce,

mergem la Astrahan.

Să mergem la mormântul fiului nostru. L-or fi năpădit buruienile...

Şi n-am mai trecut pe la biserică de-un an. E un mare păcat.

Tu îţi vei purta cămaşa brodată.

Când te văd în cămaşa aia, îmi aduc aminte de toate...

Cum ne-am întâlnit în infirmeria din Ţariţin...

Paşa...

Îţi aminteşti de vaporul "Prinţul din Taurida"?

Şi cum l-ai făcut de două parale pe căpitan

la târgul din Kazan?

Hei, Abdulah!

Nu ai luat prea multă marfă?

Şi toată e fără taxe?

Dar nu e nimeni la vamă. Cui să plătesc taxele?

Te putem plăti în aur.

Mă cunoşti, Abdulah... Nu iau niciodată mită.

Mă doare să văd statul suferind.

Aristarh! Înţelege-te cu vameşul.

Aprindeţi!

Aşteaptă, Abdulah!

Eu sunt, Said!

Ce vrei să spui cu asta?

Omorâţi-l!

Vereşaghin! Dă-te jos din corabie!

Dă-o încoace!

Spălaţi-vă, băieţi!

A plecat! A plecat, în fine!

Lua-l-ar naiba!

Paşa!

Paşa!

Ei, ţi-ai revenit?

Abdulah! Vameşul a făcut curăţenie!

Mahmud!

Aprindeţi!

Ocoleşte prin spate, Mahmud!

Nu le lăsa să scoată nasul afară.

Nu porni motorul!

Mă voi apropia.

Vei sări în aer! Stop!

Sunt aici, Abdulah.

Puteţi ieşi, doamnelor.

Excelenţa Voastră, Doamnă Întâmplare.

Pe unii îi hărăzeşti cu noroc, Alţii n-au parte decât de ghinion.

Un glonţ în inimă... Nu mă mai striga!

N-am noroc în moarte, În iubire, da.

Un glonţ în inimă... Nu mă mai striga!

N-am noroc în moarte, În iubire, da.

SOARELE ÎNCĂ NU RĂSĂRISE

Mai bine ai aştepta. Vom merge în oraş împreună,

şi vom lua trenul de acolo.

Nu. E un ocol prea mare. Voi merge direct şi voi ajunge mai devreme.

- Ia un cal. - Nu.

Un cal e o bătaie de cap. Trebuie hrănit.

La revedere.

Geamilia, Zarina, Ghiuzel,

Saida, Kafiza, Zuhra,

Leila, Zulfia.

La revedere, doamnelor.

Îmi cer scuze dacă am greşit cu ceva.

Mulţumesc!

Pentru nimic.

Dar în privinţa lui Geavdet? Ai nevoie de ajutor?

Nu, mă descurc singur. Dacă îl întâlneşti, nu te atinge de el.

Atunci, cu bine.

O zi bună, un moment plăcut.

Ce mai faci, dragă Katerina Matveievna?

Nu mă judeca prea aspru pentru întârziere. Aşa a vrut soarta.

Dar nu cred că aşa ceva se va mai întâmpla.

Aşa că te informez că eu sunt bine, ceea ce îţi doresc şi ţie.

SFÂRŞIT