Original subtitles

Country Joe vă urează bun venit la ZILE LINIŞTITE ÎN CLICHY

"Haideţi, oameni buni, ascultaţi-mă,

"O să vă spun povestea lui Carl şi Joey,

"Fetele pe care le-au avut, femeile cu care s-au culcat.

"Asta-i povestea iubirilor lor.

"Acum nu vă ambalaţi, aveţi răbdare, vă rog.

"Puneţi-vă mâna pe genunchiul iubitei

"Şi-n timpul filmului, dac-aveţi noroc,

"Puneţi-vă mâna în pantalonii ei

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy

"Acum poate că sunteţi gata să vedeţi

"Povestea unui loc: Clichy.

"Aşa că hai să petrecem un timp

"Cu Joey şi prietenul său francez Carl

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy"

În timp ce scriu, se lasă noaptea, şi lumea se pregăteşte de cină.

A fost o zi cenuşie, aşa cum vezi una din zece la Paris.

...Mă gândesc la perioada aceea, când eu şi Carl trăiam aici în Clichy.

Părea o felie din paradis.

Era o singură problemă, şi anume hrana.

Toate celelalte boli erau închipuite.

Aşa-i spun lui Carl când se plânge că e în postura de sclav.

El zice că sunt un optimist incurabil, dar ăsta nu e optimism,

e înţelegerea profundă a faptului că, deşi lumea e ocupată

să-şi sape propriul mormânt, mai avem timp să ne bucurăm de viaţă,

să fim fericiţi, fără griji, să muncim sau nu.

Perioada asta a ţinut un an întreg.

Era perioada când în aer simţeai miros de păsărică.

Domnilor...

Domnilor,

Cât îmi daţi ca să petrec noaptea cu dvs.?

Am nevoie, de fapt, de 200 franci pentru chirie,

pe care trebuie s-o plătesc mâine.

Fac tot ce doriţi.

Dacă vreţi să vi-o sug,

sau dacă vreţi s-o fac câineşte,

mie totuna mi-e.

Sânii mei sunt tot tari şi ispititori.

Vedeţi?

Ştiu bărbaţi care-ar plăti şi 1000 de franci ca să se culce cu mine,

dar nu mă plictisesc vânându-i.

Spune-i prietenului tău să se pregătească.

Cu el mă culc mai întâi.

Cât e ceasul?

- Mai bine du-te să vezi ce poate. - Nu! Du-te tu.

Mă tem de ea.

Bine.

Probabil că nu-i în toate minţile.

Mâzgăleşte pereţii cu poemele ei. Priveşte.

"Domnule... dragă doamnă...

"Repede, repede, repede!

"Vă recomandăm cu tărie să încercaţi...

"o întâlnire la St. Paul-Roux,

"Pocahontas,

"Claire de terre.

"Acesta e BBC home service.

"Chateau. Picasso."

"Nasul meu e roşu."

(200 franci? Sunt lefter!) "Nasul meu e roşu.

"Luna a coborât."

(Carl are bani.) "Luna a coborât."

(Carl are bani.)

În ediţia lui de "Faust" al lui Goethe

de care el crede că habar n-am

(Odată nu i-am dat două zile de mâncare)

Balzac.

că ştiu că tot timpul ăsta banii lui erau ascunşi aici

De Gaulle!

(iar mai târziu fur iar banii de la ea)

Balzac. Balzac.

şi-i dau înapoi lui "Faust" "Shakespeare?"

şi-i dau înapoi lui "Faust" Poftim.

200 franci.

"Cowboy."

Şi dac-ar fi după mine...

"La dracu cu futuţii de britanici."

Bine.

"Gulfstream."

Nu, nu, eu întâi! E periculoasă!

Vin.

Hârtie şi creion.

Bine, domnilor, atunci revolverul meu.

- Cum? - Cel din geanta mea neagră.

Îmi vine să împuşc pe cineva.

Ţi-ai petrecut de minune pentru cei 200 de franci ai tăi.

Acum e rândul meu!

Joey! Vezi dacă are pistol în geantă!

Joey, vezi dacă e vreun pistol în geantă!

Iisuse Hristoase!

Au!

Nu! Nu! Nu!

Joey! Joey! Aruncă repede apă pe ea!

O să aibă o criză!

Iertare. Scu... scuzaţi-mă, d-lor.

Sunt foarte... nervoasă...

în seara asta.

DA

ERA O PERIOADĂ

CÂND ÎN AER SIMŢEAI MIROS DE PĂSĂRICĂ

GAURĂ

ZILE LINIŞTITE ÎN CLICHY După romanul lui HENRY MILLER

Traducerea şi adaptarea: selaflaure (selaflaure@gmail.com)

GRI GRI GRI

Muzica şi cântecele compuse, scrise şi cântate de COUNTRY JOE

Regia:

- Spuneţi-mi, o cunoaşteţi? - Nu.

Spuneţi-i c-o invit la un pahar.

- American? - Da.

Nu vreau să fiu cunoscută pe-aici. Înţelegi?

Ai făcut un pas greşit.

O, asta... E chiar în franceză?

- Get-beget. - O, e într-o franceză excelentă.

Şi totuşi nu e.

Adică...

Nu citesc aşa multe cărţi.

E prea mult pentru mintea mea plăpândă.

Sunt o mulţime de alte lucruri pe care să le faci în viaţă.

Prea grasă?

Eşti minunată. Eşti ca un Renoir.

Renoir?

Renoir?

O să ne mai vedem?

Vreau să te întreb ceva.

Vreau să-mi faci o mare favoare.

O să mi-o faci dacă ţi-o cer?

Sigur. Dar cum?

Mă refer la bani.

Ţine.

Asta-i tot ce am.

E tot ce pot face.

Cum te cheamă?

Se întuneca

Joey se simţea satisfăcut. Dar începea să i se facă foame.

Piaţa Clichy

Hămesit de foame

NYS, curvuliţa aia

Niciun ban

I-am dat pe toţi lui Nys

Joey simţea ca şi cum ar avea

N-Y-S ca oraşul NICE Numele suna ca o piatră preţioasă

Sigur că acum ea mănâncă din banii mei

Un ospăţ de pomină

cu iubitul ei

putea măcar să-mi fi lăsat câţiva franci

De-acum Carl o fi cinând acasă!

Înapoi în Clichy

Hotărât să ceară pe credit la restaurantul din apropiere

Şi-a pierdut cumpătul

Ei bine, a fost un futai regesc, chiar dacă s-a futut singur la socoteală

La dracu!

La naiba!

CARNE EXTRA

Stop.

Stop.

Stop.

La dracu. Stop!

Stop. Stop.

Stop!

Destul.

Mâine am să cotrobăi prin buzunarele lui Carl!

Dacă va mai veni pe-acasă.

Carl?

Carl, tu eşti?

Carl?

Hei, Carl!

Mi-e foame!

O, eşti treaz!

- Ce-i cu tine? Eşti bolnav? - Nu, mi-e foame. Hămesit.

- Ai ceva mărunţiş? - Nu. Sunt lefter.

- Nici măcar un franc? - N-avea grija banilor acum.

Am adus o fată cu mine.

Nu poate avea mai mult de 14 ani, deşi ea spune că are 17.

Am avut un act cu ea!

Mă auzi? Am avut un act cu ea.

- Da, da. - Un act, da?

E virgină.

Vrei să spui era.

Vrei să te uiţi la cearşafuri?

Probabil că acum trebuie să le arunc.

Nu le pot trimite la spălat. Mă pot suspecta de crimă.

Hei, Joey.

Joey?

Pot intra?

Vrei s-o vezi pe Colette? Ţi-o arat.

Fă lumină, Joey.

Aceasta e Colette.

Asta-i ea.

Trebuie să facem ceva pentru ea, Joey.

N-are unde să stea.

Am găsit-o pe stradă, umblând în transă.

Puţin dementă, credeam la început, dar e în ordine.

Nu-i foarte strălucită, dar e din material bun.

Probabil dintr-o familie bună.

E doar un copil. Vei vedea.

Poate mă însor cu ea când va împlini vârsta.

Oricum, mi-am cheltuit ultimii bănuţi cumpărându-i de mâncare.

Păcat c-a trebuit să te culci fără să fi cinat.

Trebuia să fi venit cu noi.

Am servit stridii, creveţi, homar şi un vin minunat.

Era un Chablis, anul 19...

La dracu cu anul! Mi-e foame! Vreau bani!

Uşurel. Uşurel, Joey.

Întotdeauna am avut bani pentru urgenţe.

Nu te teme. Vom găsi vreun franc-doi.

Spune "bună ziua," Colette.

Colette.

Asta e Colette. Ce crezi despre ea?

E un pic idioată, dar uite ce ţâţe.

Nu cred că are 17 ani, deşi ea jură!

Ia priveşte.

Destul de copţi pentru 14 ani.

Sigur că sunt francez, Colette.

Noi nu vorbim belgiană.

Câteodată poate fi mai înceată,

dar ar trebui să te uiţi la cearşafuri.

Şi pune-o să le spele.

Sunt destule de făcut pe-aici.

Vrei să stea la noi? Ştii că e ilegal. Am putea ajunge la închisoare.

Vorbeşti englezeşte?

El e englez.

Acum spune la revedere.

Iisuse! Ia-o de-aici.

Ţine-o închisă.

N-o să răspund pentru ce se-ntâmplă aici când eşti plecat.

Ieşi acum!

Afară!

Avem o problemă serioasă, Joey.

Şi trebuie să mă ajuţi.

Nu putem s-o lăsăm să cadă în mâinile poliţiei.

Dacă o facem, or s-o alunge.

- Şi ne vor alunga şi pe noi. - Da.

Chestia e ce-i spunem portarului.

Poate-i spun că e o verişoară de-a mea venită în vizită.

Noaptea, când merg la lucru, tu o duci la filme,

sau o scoţi la o plimbare.

O înveţi geografie, sau ceva asemănător.

- Şi-ţi mai şi perfecţionezi franceza. - Sigur, sigur.

Dar, pentru numele lui Dumnezeu, n-o lăsa gravidă.

N-am timp acum să mă gândesc la avorturi.

Şi oricum nici nu mai ştiu dacă mai trăieşte doctorul meu ungur.

Noapte bună.

Hei, Joey.

Îţi aduci aminte de fetele alea din restaurantul din Place Blanche?

Îţi aminteşti de fata aia mare, înaltă, slabă şi brunetă

cu portţigaretul ăla lung?

Şi de nemţoaica aia mare, blondă şi rotundă

şi de americanca aia roşcată?

Erau două fete de la cafenea

"Le-am agăţat pe amândouă într-o zi

"Le-am adus pe amândouă la noi în apartament

"Şi roşcata i-a dat lui Carl o palmă

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy"

"Bruneta şi-a scos pantoful

"I-a zâmbit lui Joey şi-apoi a terminat

"A încercat totul dar n-a avut noroc

"Cea din Jamaica n-a vrut să se fută

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy"

Haide, spală-te pe dinţi. Fii cuminte.

Fă aşa. Sus, jos. Sus, jos. Sus, jos.

- Sus, jos. Asta-i. Sus, jos. - Nu, nu cu capul.

Doar periuţa. Doar periuţa. Sus, jos.

"Fata cu ochii trişti din băcănie

"nu mai era iubită de soţul ei american

"A părăsit-o, a dispărut

"Şi acum ea vrea să vorbească englezeşte zi şi noapte

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy"

"Ar merge la un film şi-apoi la o plimbare

"Şi la apartament pentru distracţie şi conversaţie

"Ar dormi cu unul, ori ar dormi cu celălalt,

"Cât timp vorbesc englezeşte totul e în ordine

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy"

Carl, tu eşti?

Eşti tu, Carl?

Spune în englezeşte.

"Micuţa Colette n-avea nicio jenă

"Să servească micul dejun fără chiloţi

"Să risipească cafeaua, să afume ouăle,

"Tot creierul ei i-era între picioare

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy"

"Baby Colette acum a crescut

"Frecând podeaua şi spălând vana

"Spălând vase sau călcând haine

"La ce se gândeşte doar Dumnezeu ştie

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy"

"Apoi a fost Jeanne de la Herald Tribune

"care-a adus sticle de vin în camera lor

"Au strâns-o de ţâţe, i-au frecat crăpătura

"Dar gândul de-a o fute a întors-o pe dos

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy"

"La gândul unei scule în păsărica ei

"Mereu începea să întoarcă totul cu susu-n jos

"Plângea, zgâria, ţipa şi striga

"Şi-apoi se-ntorcea să mai încerce o dată

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy

"Zile liniştite în Clichy"

Hei, uite-te la Colette.

Un homeless pervers, amalgam de Cenuşăreasa, concubină şi bucătăreasă.

Uneori dispărea cu zilele. Nu ne-a spus niciodată de ce.

O dată am urmărit-o ziua întreagă.

Era ca urmărirea unui animal sau a unui somnambul.

N-a făcut decât să rătăcească fără ţintă de pe o stradă pe alta,

oprindu-se ca să privească în vitrine, să stea pe bănci printre păsărele,

să cumpere acadele, să stea minute întregi ca în transă,

şi apoi să o ia din nou în acelaşi stil fără ţintă.

Am urmărit-o ore întregi,

ca să descoperim doar c-avem de-a face cu un copil.

Hai, şterge-o!

Hai odată, şterge-o!

- Acum ce-o vrea să facă? - Să plece mai departe, cred.

Dar o face de atâta timp.

Când sunt la lucru la ziar, trebuie s-o fuţi.

Ştii, e în stare s-o facă toată noaptea,

şi dimineaţa să ceară încă şi înc-o dată.

Dacă n-o faci, n-am să mă mai pot scula din pat.

Am încetat să mai scriu din cauza curvuştinei.

Am şi făcut asta în fiecare zi, timp de o săptămână.

Toţi creierii îi are în păsărică, debila.

Dar săptămâna asta mi-ai zis că te-nsori cu ea când va avea vârsta.

Păi sigur că da, Joey. Sigur c-o voi face.

E doar un copil.

E atât de simpluţă şi de frumoasă.

Uită-te la ea, Joey. Hai, priveşte!

S-a dus. A dispărut.

Nu se poate să dispară. Nimeni nu dispare aşa.

Se mai întâmplă.

Sper să n-o găsească părinţii ei. Sau poliţia.

Joey, ai dreptate. Ăsta-i sfârşitul.

Curând o să vină după mine, apoi şi după tine.

Nu mă interesează chiar atât de mult Colette.

Nu simt nicio atracţie pentru ea.

Eu mă gâdesc la Nys.

M-am îndrăgostit de ea.

Suntem buni prieteni.

Colette, acel sufleţel sărman, n-are nicio idee ce să facă cu ea însăşi.

Dar Nys...

De fiecare dată ce ne despărţim am sentimentul unei zile trăite cu folos.

Încă mai dă târcoale cafenelei Wepler.

Da, suntem foarte buni prieteni acum. Nu mai e nicio problemă de bani.

Îi aduc mici cadouri, dar asta e altceva.

În nopţile când nu mă pot întâlni cu Nys, când e luată,

rătăcesc eu pe-acolo, oprindu-mă pe la băruleţele de pe străzile lăturalnice,

plonjări subterane, unde alte fete

îşi fac negoţul în mod stupid şi fără sens.

Uneori, din pură plictiseală, agăţ una,

chiar dacă îmi lasă apoi un gust de cenuşă.

Uneori îmi doresc să fiu ca ea - leneşă.

O femelă neavând altceva decât o păsărică ispititoare.

Ce minunat să pui păsărica uneia la treabă

şi să-i foloseşti mintea pentru plăcere.

O masă bună, un futai bun. Ce mod mai bun de a-ţi petrece ziua?

Să te laşi dus de val, nimic altceva.

Iată ce visez după ce-mi petrec ziua în aer liber cu Nys.

Niciodată n-o pistonez despre trecutul ei.

Întotdeauna vorbim doar despre viitor.

Cel puţin ea vorbeşte de viitor.

Ca atâtea franţuzoaice, visul ei e o casă la ţară,

de preferinţă undeva în Midi.

Nu prea ţine la Paris. E nesănătos, zice ea.

"Şi ce-ai face ca să nu te plictiseşti?" am vrut s-o întreb.

"Ce-aş face?" a răspuns ea.

"N-aş face nimic, desigur.

"Aş trăi doar."

Ce idee!

Ce idee sănătoasă!

E o idee cu care n-am cochetat până acum.

Ca s-o împlineşti, trebuie... trebuie să ai mintea goală,

sau altfel una plină, bogată.

Ar fi mai bine să ai mintea goală.

Din când în când o conving să-şi ia după-amiaza liberă.

Mergem într-o piaţă de pe lângă Sena

şi luăm trenul către cea mai apropiată pădure

unde ne culcăm în iarbă, făcând amor după pofta inimii.

Sunt gelos pe flegma, pe nepăsarea ei.

Aş putea-o pune să vorbească pe-ndelete despre a nu face nimic.

Te inspiră doar s-o priveşti mâncând.

E leneşă, da. Leneşă ca păcatul.

Dar tot ce spune e interesant,

chiar şi când vorbeşte despre nimic.

Savurează orice îmbucătură de hrană,

pe care o alege cu cea mai mare grijă.

Prin grijă nu mă refer la calorii şi la vitamine.

Nu, e foarte atentă să aleagă ceea ce-i place,

pentru că le savurează.

Poate lungi masa la nesfârşit,

cu un umor tot mai debordant,

nepăsarea ei devenind tot mai seducătoare,

dispoziţia ei devenind tot mai intensă, mai vie, mai luminoasă.

Niciun vierme nu-i devorează conştiinţa,

nicio grijă de care să nu se poată lipsi.

Purtată de valuri, nimic altceva.

Nu va avea copii, nu va contribui cu nimic la bunăstarea comunităţii,

trecerea ei prin lume nu va lăsa nicio urmă.

Dar oriunde merge,

face viaţa mai uşoară, mai atractivă, mai parfumată.

Şi asta nu-i puţin.

Să te îndrăgosteşti de fericire.

Să devii pe cât de nefolositor posibil.

Să-ţi dezvolţi o conştiinţă tare ca pielea crocodilului.

Şi când eşti bătrân şi fără atractivitate,

faci sex dacă-l cumperi, ori îţi cumperi un câine

pe care să-l antrenezi să facă ce vrei tu.

Să mori când îţi vine vremea, gol şi singur,

fără vină, fără regrete,

fără remuşcări.

"Am un prieten

"Un amic minunat

"Dincolo de soarele de aur

"Da

"Am un prieten

"Un amic minunat

"Dincolo de soarele de aur"

Joey! Joey, priveşte!

Colette! Colette în maşină! Joey!

Da, pare că seamănă cu ea.

Ea era în maşina aia.

Asta înseamnă c-au prins-o.

Părinţii ei.

Acum o să vină după noi amândoi.

Joey, ştii că e ceva serios.

Doamne! Sper ca părinţii ei să vină, şi nu poliţia.

Joey.

Joey, au venit.

Au venit? Cine?

Colette şi maică-sa.

Sunt aici, în camera mea.

Da?

Joey?

Şi-a lăsat ceasul aici?

Caută amândouă un ceas.

Ce ceas?

Ce mamă? Şi care-i treaba?

Mama.

Mama lui Colette e aici.

Şi mai e şi-un bărbat. Nu ştiu cine-i.

Poate un detectiv.

Ţi-l prezint...

Sunteţi scriitor?

Scrieţi în franceză?

Îmi pare rău. Deplâng faptul că deşi am fost aici în Franţa,

minunata dvs. ţară, vreo cinci sau şase ani,

şi deşi sunt familiarizat cu minunata dvs. literatură,

- eu însumi traduc din când în când -,

nepotrivirile mele native m-au împiedicat...

să stăpânesc suficient de bine frumoasa dvs. limbă

ca să mă exprim aşa cum aş vrea.

Da. Lucrez la un eseu...

menit să arate relaţiile...

dintre metafizica lui Marcel Proust şi tradiţia ocultă.

Îndeosebi doctrina lui Hermes Trimestigus.

Hermes Trismegiste.

Care-mi place foarte mult.

Domnilor, trebuie să înţelegeţi

că aceasta e o problemă foarte serioasă.

"Este chiar un scandal", cum a zis deja Voltaire.

Trebuie să ştiţi, v-am şi spus mai înainte,

Colette are doar 15 ani.

A fugit de-acasă.

Asta v-ar putea aduce 15 ani de închisoare

dac-aş înainta cazul curţii.

Poate că nu ştiţi asta.

Da, desigur.

Domnul nu vă va da în judecată

cu condiţia, desigur, să promiteţi

că n-o veţi mai vedea niciodată pe Colette.

Înţelegeţi?

Colette, spune-le la revedere acestor domni.

Vii, Mathias?

Joey, mi-ai salvat viaţa.

Sau poate Proust a făcut-o.

Hai să plecăm de-aici. Haide, Joey. Unde mergem?

În Belgia?

Nu. Belgienii sunt plictisitori.

Haide, Joey. Uită-te pe hartă. Unde zici?

Ştiu. Luxembourg.

Curva. Dar maică-sa... te-ai uitat la ea?

Ştii, poate fi o ducesă sau o marchiză.

Din clipa în care-am văzut-o, m-am îndrăgostit de ea.

Café Juden-Frei. (Cafenea fără evrei)

- Vorbiţi englezeşte? - Da, da.

Atunci dă-mi voie să-ţi spun asta.

Deşi nu sunt evreu, mă uit la tine ca la un idiot.

N-ai nimic mai bun la care să te gândeşti?

Îţi înghiţi propriul rahat.

Ascultă, faţă palidă rătăcită!

Ştii ce eşti?

Eşti o fofoloancă bătrână.

- Joey, uite. Din nou Paris. - Da.

Îmi vine să ies şi să-mi iau o doză de gonoree adevărată.

Păsăricile de Luxembourg sunt pline de zer.

O porţie de gonoree sau de altceva.

Luxembourg.

Combinaţie prosperă de grăsime şi vaci.

Ştii, mai bine mori ca un parazit în Paris

decât să huzureşti în Luxembourg.

Parcă nu-mi vine să iau o gonoree.

Oricum, cred c-am şi luat o porţie.

Mă mănâncă scula.

Joey, pentru Dumnezeu, unde crezi c-am luat-o?

Prietene, dac-ai luat-o, nu va fi greu s-o mai iei o dată.

Ia o doză dublă. Răspândeşte-o peste hotare.

Infectează întregul continent.

Mai bine o boală venerică decât o linişte muribundă.

Ştii, acum am înţeles ce face ca lumea să fie civilizată.

E viciul, boala, mitomania, desfrâul, rahatul.

Dar francezii sunt un mare popor, chiar dacă sunt sifilitici.

Dar să nu-mi ceri niciodată să merg într-o ţară neutră.

Nu vreau să mai văd alte vaci, omeneşti sau altfel.

Nu ştiu.

Hei! Alo!

Ceva de băut, vă rog. Alo!

Patroane!

- Ia uitaţi-vă! - Să-i punem capăt, prietene!

Aici nu e un bordel!

Hai, încetişor! Domnilor, domnilor!

Astea nu-s curve!

Sunt nimfomane.

O s-aşteptaţi până închidem, da?

Vă rog. Vă rog, nu plecaţi.

(Sunt obosit) Vreau să plec cu tine acasă.

(Mai bun ar fi un duş fierbinte... şi-apoi să sar în pat.)

Oh!

Oh!

Iată-ne.

O!

Asta-i prea mult. Ce faci?

Nu mai stau în cada asta niciun minut.

Nu vă e ruşine?

- Şi cum ne veţi plăti? - Ce importanţă are?

Tocmai m-am pişat.

Am făcut-o în cadă.

Şi cum ne veţi plăti?

Eşti porcul cel mai incredibil, murdar şi monstruos.

Sunteţi o pereche de huni dezgustători.

- Englezi degeneraţi! - Yankee, plecaţi acasă!

Nu, nu, nu.

Îi cunosc pe domnii ăştia de foarte mult timp.

Întotdeauna s-au comportat ca nişte adevăraţi gentlemen.

Aveţi cecuri. Daţi-le un cec, vă rog.

Câte-o sută de franci la fiecare. E foarte ieftin.

Un cec?

Sigur. E o idee.

Hei, Joey. Carnetul de cecuri. Ştii tu, ăla neted.

Dă-mi pantalonii, vrei?

Mereu aşa e.

Tot eu trebuie să plătesc.

De ce să nu aşteptăm până mâine, fetelor?

- N-o să aibă încredere, Adrienne? - Nu. Nu.

Încredere? Nu, nu, nu.

Lepădătură!

- Atunci ştergeţi-o. M-am săturat. - Nu fi aşa de rău.

Dă-ne 100 de franci. Te rog, te rog, te rog!

- Şi nu vor mai fi discuţii. - Pentru fiecare?

- Eşti nebun. - Lasă băşcălia, Carl.

Scrie cecurile şi să scăpăm de ele. Sunt obosit.

Să termin cu băşcălia? După ce le dau un cec?

Hei! Pentru asta ce primesc?

Vreau ceva unic.

Nu doar un act la orizontală.

Hei.

Ar vrea să ştie dacă ai putea încerca

să scoţi ceva mărunţiş pentru un taxi.

Locuiesc foarte departe.

Departe?

Cât de departe?

Ménilmontant.

Ménilmontant?

Calm, Joey. Se găseşte o fată şi pentru tine.

Nu ştiu dacă e sau nu curvă, dar are vreo importanţă?

E doar genul tău. Nu-ţi fă griji.

Cunosc genul tău.

Nicio zi peste 35 ani.

Va semăna cu Christine de pe insula Saint-Louis, însă mult mai arătoasă.

Numele ei e Mara.

Dacă vrei s-o cunoşti, du-te să te convingi tu însuţi.

Va sta pe Champs-Elysees în faţa clădirii Fiat.

Va purta o rochie neagră mulată şi o blană de iepure.

Şi sub braţ va ţine o poşetă brodată.

Englez?

Eu sunt Mara.

Te rog, vorbeşte englezeşte cu mine. Mor să vorbesc englezeşte.

Îmi aduce aminte de dl. Winchell.

Ştii, am învăţat engleză în Costa Rica...

şi pe dl. Winchell.

O, mi-am petrecut de minune în Costa Rica.

Era un gentleman -

un gentleman american generos şi fermecător.

Era şi foarte cumsecade.

Ştii, aveam un club de noapte în Costa Rica.

Şi când m-am întors la Paris din Costa Rica,

dl. Winchell m-a luat cu el.

Era membru al unui... unui club atletic din America.

Soţia lui locuia acolo şi ea.

Şi...

M-a tratat atât de bine. Nici nu-ţi închipui.

Am mers la Deauville, toţi trei -

dl. Winchell,

nevastă-sa şi cu mine.

Dl. Winchell era atât de atent.

Era ca un prinţ, să ştii.

Mă trata ca un prinţ. Nu-ţi poţi închipui.

Dar când dl. Winchell a propus să dormim toţi trei în acelaşi pat,

soţia lui s-a mâniat foarte tare.

N-o condamn.

Apoi a venit Ramon.

Când dl. Winchell a plecat în America, mi-a dat un cec.

Dar Ramon...

Ştii, aveam un cabaret în Madrid.

Şi când au aflat că el era comunist,

au închis cabaretul, i-au luat totul, toţi banii.

Era un tip şic. Am încredere în el.

Nu ştiu încotro a dispărut.

Dar într-o zi îmi va scrie o scrisoare, sunt sigură.

Dar dl. Winchell era un gentleman, ca tine.

Spune-mi. Ce faci aici în Paris?

Nu ţi-e foame? Trebuie să-ţi fie foame.

Mie mi-e foame. Mi-e tare foame.

Nu, nu, nu, nu. Nu aici. E prea scump.

Ştiu că tu n-ai atâţia bani ca dl. Winchell. Nu eşti milionar.

Hai să căutăm un restaurant mic, obişnuit.

Nu-mi pasă unde. Sunt o mulţime pe-aici.

Te rog, hai să găsim unul.

Eşti un tip atât de şic. Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc.

Crede-mă,

Cunosc foarte bine viaţa pe picior mare.

Ştii, am avut un club de noapte.

Dl. Winchell zicea că nu sunt făcută pentru ceea ce sunt astăzi.

Şi crede-mă, m-am săturat de asta.

M-am dăruit multor oameni. În Costa Rica. Peste tot.

Nu contează, pentru că i-am iubit.

O să-şi aducă mereu aminte de Mara, pentru că mă dăruiam trup şi suflet.

Câteodată merg cu câte-un bărbat care, ştii, nici nu-mi vorbeşte.

Nu vrea să ştie cine sunt. Nu vrea să ştie despre mine, Mara.

Singurul lucru de care vrea să ştie e trupul meu.

Ce pot eu da unui asemenea om?

Simte-mă cât sunt de fierbinte. Ard.

Poftim. Uită-te la mâinile mele. Studiază-mi palmele.

Asta-ţi poate aduce viaţa.

Nu. Nu, nu, nu, nu. Eu... Mara nu e frumoasă.

Odată... odată am fost. Acum sunt bătrână, uzată.

Ascultă. Ţie pot să-ţi spun.

Vreau să plec de-aici, din Paris.

Arată frumos, nu? Pute.

Te asigur, pute.

Mereu am muncit pentru orice.

Poftim. Uită-te iar la mâinile mele.

Sunt franţuzoaică.

Vor să stoarcă şi sângele din tine.

Îmi urăsc conaţionalii.

Sunt greoi, nişte mercenari, fără milă pentru cei ca mine.

Unde mă duci?

E bulevardul Wagram. Ce-i cu tine?

Gustă.

Şi asta-i prea scump.

Nu cheltui mai mult cu mine.

Sper că nu eşti bogat.

Nu-mi pasă de bani.

Trebuie să ştii ce privilegiu este pentru mine

doar să stau cu tine de vorbă.

O! Mă face să mă simt atât de bine.

Atât de bine.

Nu ştii ce-nseamnă să fii tratată... ca o fiinţă omenească.

Mara nu va uita niciodată cum m-ai tratat în seara asta,

cum ai vorbit cu mine.

N-o să uit niciodată.

E mai bine...

decât dacă mi-ai fi dat...

1.000 de franci.

Adică oricând vrei s-o vezi pe Mara,

nu trebuie să-mi dai nimic.

Auzi, nu m-ai putea suna mâine?

De ce să nu te invit eu la cină?

Ascultă.

Poftim.

Adresa mea.

Dar nu veni aici.

E doar temporar.

- Deci eşti poloneză. - Nu.

Mara e evreică.

Sunt născută în Polonia.

Oricum, ăsta nu-i numele meu adevărat.

Mara, trebuie să mă scuzi un moment.

Mă duc jos.

Mara, e târziu, trebuie să plec.

O, te rog, nu mai juca teatru. Ştiu de ce-ai plecat de la masă.

Ai fost foarte drăguţ, zău. Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc.

O, te rog, nu pleca. Va rămâne şi el. I-am spus eu.

Te rog, hai să facem câţiva paşi împreună, da?

Hai să mai vorbim puţin înainte de a trebui să ne luăm rămas bun. Da?

Ia-mă în braţe. Sărută-mă.

Sărută-mă.

Mara ştie să facă dragoste.

Mara face orice pentru tine.

Dragul meu... strânge-mă...

Niciodată să n-o părăseşti pe Mara.

Sărută-mă. Sărută-mă.

Pa.

Dar dacă nu vine?

O, va veni.

Poftim.

Ia ăştia.

Doar în caz că nu vine.

Au revoir.

Mara vrea să-ţi mulţumească.

Eşti atât de bun.

Nu-mi da bani, nu atâţia.

Tu şi dl. Winchell...

Ce-i cu tine?

Nu s-a purtat nimeni decent cu tine?

"Verde şi argintiu

"Au ieşit la lună

"Am greşit drumul

"Ţi l-ai greşit şi tu

"Acum, că iubim,

"Ce ne facem?

"Ne omorâm timpul

"Până mâine."

Piaţa Vosges

Bună ziua, copii.

Vă merge bine? Nu v-aţi căsătorit încă?

Trebuie să vă căsătoriţi, şi să fiţi fericiţi pe vecie.

Da, trebuia să iau în căsătorie.

Pe Christine.

Trebuia să urmăm sfatul femeii din magazin şi să ne căsătorim.

Ăsta-i adevărul cel trist.

În plimbările mele nocturne încă mă mai gândesc la ea,

şi mă opresc la casa cea veche de pe insula Saint-Louis,

uitându-mă la fereastră.

Nu mai e cu soţul ei.

Probabil că e singură.

Dar nu de această Christine voiam să-ţi vorbesc.

Ciudat cum îţi intră cineva în viaţă, pentru o clipă sau două,

şi apoi dispare pentru totdeauna.

Şi totuşi, nu-i nimic întâmplător în asemenea întâlniri.

Chiar în momentul ăsta, poate că plânge în somn.

Nu pot să nu mă gândesc la ciudate oraşe

unde acum e noapte sau dimineaţa devreme,

locuri uitate de Dumnezeu unde plâng femei singure.

Hohotele lor în întuneric îmi răsună încontinuu în urechi.

După o săptămână, în casa unui dansator hindus,

i-am fost prezentat unei daneze extraordinar de frumoase,

proaspăt sosită din Copenhaga.

Categoric, nu era genul meu,

dar frumuseţea ei era răpitoare, nu pot nega.

Un fel de figură legendară nordică.

Dar acum toată lumea, în afară de dansator, avea prea mult de băut,

inclusiv frumuseţea daneză.

Reţinerile ei s-au volatilizat.

Abordându-mă, mi-a zis, cu un zâmbet seducător,

"Dumneata eşti cel care scrie cărţile acelea groaznice?"

"Sunt măritată şi am doi copii, fete, două fete frumoase.

"Îţi plac copiii? Dac-aş fi liberă, m-ai lua de soţie?"

"Da," am zis. "Te-aş lua şi mâine. Chiar acum, doar s-o spui."

"Nu te pripi," a răspuns. "Te-aş putea crede pe cuvânt."

Am mai spus ceva fără sens, apoi i-am pus mâna pe păsărică.

Pompam ca un piston la ea sub rochie.

"Christine - ce nume minunat.

"Doar o femeie ca tine putea avea un nume aşa de romantic.

"Mă duce cu gândul la fiordurile îngheţate,

"la brazii de pe care picură zăpada umedă.

"Dac-ai fi un asemenea brad, te-aş smulge din rădăcini,

"şi mi-aş scrijela iniţialele în trunchiul tău."

tot timpul strângând-o puternic,

împingându-mi degetul în gaura ei lipicioasă.

Nu ştiu cât de departe am fi mers dacă n-am fi fost întrerupţi.

Avea farmecul seducător tipic femeii nordice,

în care lascivitatea şi pudicitatea se luptă pentru supremaţie.

Ştii, spune orice vrei, fă orice vrei,

dar foloseşte limbajul iubirii,

fermecător, sentimental, romantic...

- ce ar trebui să disimuleze... - S-o vezi pe-a mea.

Nu-i rea deloc.

Am cunoscut-o la Circus Medrano.

Nu-ţi pierzi timpul cu cu preambuluri.

Şopteşte-i doar câteva vorbe şi împinge-o.

Are o crizantemă ca o pompă de vid.

Ah, aici eşti.

- Ce zici de ea, Joey? - Nu-i rău, nu-i rău.

Hai, întoarce-te. Vreau să-i arat fundul tău.

Atinge, Joey. Catifea, nu alta.

Asta trebuie să fie blăniţa ta.

Joey, de ce nu mi-ai spus ce frumoasă e?

E fantastică. E cea mai bună fântână pe care ai săpat-o vreodată.

Ce înseamnă "fântână"?

Înseamnă că eşti frumoasă, orbitoare, radiantă.

- Ca o dantelă fină în lumina lunii. - E gata cina, Joey?

Vino. Cum te poţi gândi la mâncare când sunt eu aici?

Aici ai nimerit-o, Carl.

- Cum spui "noroc" în daneză? - Skaal.

Spune-mi, Christine.

Soţul tău...

îţi mai trage câte-un futai bun din când în când?

Soţul meu e mort.

Mort.

Mort?

Te iubesc.

Cu toţii te iubim.

Când eram în toiul veseliei...

Nu! Nu pot.

- De ce? - Mă gândesc la soţul meu.

Hei, Carl.

- Stai puţin. - Aşteaptă. Merg să mă spăl.

Curva aia sângerează ca un porc înjunghiat.

Da, dar stai puţin!

Ascultă, Carl. Carl, e rândul tău acum.

De ce nu preiei tu aici controlul, iar eu s-o verific pe Corinne?

Minunat!

Bolboroseşte despre soţul ei tot timpul.

Joey, opreşte-te. Eu sunt.

"Mă trezesc dimineaţa

"Cineva-mi bate la uşă

"El şi-a cerut banii

"Zicea că nu mai poate aştepta

"I-am dat cinci dolari

"Şi-apoi i-am dat ei tot ce-aveam.

"Şi-atunci a intrat partenerul

"Şi-a întrebat dacă eram trist.

Lasă-mă-n pace! Lasă-mă-n pace, îţi spun!

Christine, nu ne părăsi.

Tăceţi din gură, porci dezgustători şi perverşi ce sunteţi!

Sfârşit

"Raţe şi gâşte

"Pe ceruri cu diamante

"Ea veni la mine

"Cu ochii deschişi

"Să-mi spună despre noi

"Şi de lucrurile care zboară

"Omorâm timpul

"Până mâine

"Şi singur lângă ea stau

"E o singură candelă aprinsă

"Ce luminează împrejur

"Mâine

"Verdele e ambră Albastrul este aur

"E-o poveste nu aşa de diferită

"Te rog ia-mă în braţe Mi se face tot mai frig

"Mâine

"Verde şi argint

"Au ieşit la lună

"Mi-am pierdut drumul

"Şi tu ţi l-ai pierdut

"Acum că ne place

"Ceea ce vom face

"Omorâm timpul

"Până mâine"