Original subtitles

Acest film este dedicat Cavalerilor Cerului,

a memoriei eroilor marii prerii,

care preferau whisky în loc de Coca-Cola.

WHISKY ŞI FANTOME

Traducerea, adaptarea şi sincronizarea manuală: Cristian82

E o ocazie unică, doamnelor şi domnilor !

După ce a traversat oceanul,

în sfârşit, a ajuns în faţa dvs. leacul miraculos,

medicamentul unic în lume,

elixirul împăratului Napoleon,

omul care a dominat jumătate din Europa şi-a dat numele

acestui leac miraculos.

La numai 25 de cenţi !

O singură sticluţă va fi de ajuns

pentru a vă calma toate durerile.

Elixirul împăratului vindecă ulcere,

afecţiuni hepatice, dureri de bilă, defecte cutanate...

Vindecă şi râia ?

... răceli, erupţii. E un leac imbatabil.

Dă putere celor slabi...

Şi ce s-ar întâmpla dacă l-aş lua eu ?

Puneţi-mi moneda în mână !

- Distribuirea e automată... - Deja ţi-am pus-o în mână.

- Să vedem ce se întâmplă. - Va fi o porcărie !

Cine ştie ? Napoleon a fost un om mare.

În loc să cumpăr ăsta, o să merg la bar.

Barman, "elixir" pentru toată lumea !

Doamnelor şi domnilor...

Nu pierdeţi ocazia de a încerca acest elixir minunat.

Aici e, să bem !

În cinstea voastră !

Veţi avea nevoie doar de o sticluţă la numai...

- E o păcăleală ! - Se dezumflă !

Face mişto de tine !

Râde de tine !

Pentru a vă calma toate durerile,

elixirul împăratului vindecă ulcere, afecţiuni hepatice,

dureri de bilă, erupţii şi defecte cutanate.

E un leac imbatabil

care dă forţă celor slabi şi fertilitate femeilor.

Puneţi-mi moneda în mână !

Distribuirea e automată.

Modernismul şi progresul e deviza noastră.

- Haideţi, doamnelor şi domnilor ! - Nu e rău.

- Pentru numai 25 de cenţi... - Încearcă-l, şerifule, pare whisky.

Veţi primi o sticluţă din elixirul împăratului.

- Dar este foarte bun. - Neruşinatule !

Ce otravă vinzi ?

Hoţule !

Asasinule !

Laşule ! Vacile, găinile, porcii mei !

Din vina ta au colici !

Şi soţul meu se simte rău !

Dar pentru animale îmi fac griji !

Dacă mor cum o să mă mai descurc ?

Eşti un otrăvitor !

Trebuie să-l spânzurăm !

- Asasinule ! - A vrut să ne ucidă pe toţi !

- După el ! - Asasinule !

- Puneţi mâna pe el ! - Laşule !

Hei, o clipă ! Ce-i cu voi ?

Elixirul meu n-a făcut niciodată rău cuiva.

Animalele mele sunt pe jumătate moarte din vina ta.

O să mi-o plăteşti !

Elixirul nu e bun pentru animale, doar dumneata trebuia să-l bei.

Şi soţul meu ? Şi el se simte rău !

Nu e vina mea.

Nu eu produc elixirul, ci doar mă ocup de reclamă.

- Faceţi plângere la patronul meu ! - Unde e patronul tău ?

La barul din capătul străzii !

Să mergem să-l căutăm !

De noi nimeni nu-şi bate joc !

O clipă, eu sunt şeriful ! După mine !

Fuge !

- Puneţi mâna pe el ! - Ticălosule !

Asasinule !

Escrocule !

Haideţi, pe aici !

Dii !

Mişcă, Treizeci de Coaste, grăbeşte-te sau o să murim !

Şerifule, şerifule, nu mai pot continua !

Dar-ar dracii !

Mă răhăţesc pe mine !

Bravo ! Bravo !

Aşa.

Aşa, Treizeci de Coaste !

Am reuşit.

Prr !

Am făcut-o bine.

Am pierdut soldăţelul, gramofonul, salteaua...

Putea fi mai rău.

Trebuia să adaug ulei de ricin în loc de glicerină.

Se spune că literatura nu e bună de nimic, dar mi-a salvat viaţa.

Dar-ar dracii !

Hm !

Ce o fi ăsta ?

Un cimitir indian.

Sunt pe mâini bune.

Totuşi, e mai bine decât cu şeriful şi ceilalţi sălbatici.

Morţii măcar nu mă deranjează.

Hei !

"VIAŢA E UN VIS."

Ptiu !

Ceva de băut.

Ce scârbos !

Asta e altceva.

De unde a apărut ăsta ?

Hei, whisky-ul ăla îl folosesc pentru elixirul meu !

Grozav.

E cel mai bun de când am murit.

- Fie ca somnul de veci... - Taci din gură ! Acum e bine.

Păstrează-ţi rugăciunile pentru morţii tăi.

Te rog, băiete, vrei să mă distrugi ?

Nu te ruga niciodată în prezenţa mea, altfel mă vei trimite direct în Rai.

Şi deocamdată nu vreau să merg, încă nu sunt pregătit.

Iertaţi-mă, pot să ştiu cine sunteţi ?

Sunt Davy Crockett.

Eşti încântat de cunoştinţă, nu-i aşa ?

Deci chiar sunteţi mort ?

Văd că ai auzit despre mine.

Da, fireşte, am dat colţul, în apropiere de acest loc, în Alamo.

Prietenii mei indieni m-au îngropat aici.

Dar în cele din urmă ai venit tu şi m-ai eliberat.

Cine eşti ?

Napoleon.

Dar atunci, şi tu eşti mort.

- Păi, de fapt... - Şi ce cauţi în America ?

M-am născut aici. Mă cheamă Napoleon B. Higgins.

Ştiam eu. Şi cum s-au gândit să-ţi pună acest nume.

Tata a luptat în Franţa alături de soldaţii împăratului.

A fost căpitanul gărzii şi...

şi ca un memento al tinereţii sale...

Ce e ăsta ?

Să spunem că e un elixir de-al meu pentru prelungirea vieţii.

Nu, nu cred că te-ar interesa,

şi în plus, de data asta nu mi-a ieşit prea bine, am greşit doza.

Poate să-ţi descompună corpul.

Mie ? Ar fi amuzant, dar dificil.

Ştii că nu e rău ?

Pari un băiat cu iniţiative.

Ascultă, de aici, unde ai de gând să mergi ?

Nu ştiu, am avut unele greutăţi şi...

Mi-ai putea face o favoare dacă ar fi o afacere pentru tine ?

În apropiere de acest loc trăieşte o bătrână...

cu care aş vrea să vorbesc.

De ce nu mergi s-o vezi ?

E foarte bătrână, şi dacă apar brusc în faţa ei,

biata femeie ar putea da colţul.

Şi eu nu aş vrea asta, e o prietenă bună.

Tu ai putea s-o convingi să vorbească cu mine.

Şi de ce aş putea s-o conving eu ?

Ce te face să crezi asta ?

Cartea pe care o citeşti, băiete.

Iat-o.

"VIAŢA E UN VIS."

Se vede că eşti pregătit.

Poţi să vorbeşti bine cu bătrâna.

Manierele mele nu sunt prea potrivite pentru o doamnă.

Deci, care e răspunsul tău ?

Putem merge o bucată de drum împreună.

Date fiind împrejurările, mai bine nu.

E absurdă şi stupidă teama pe care o au oamenii faţă de morţi.

Te asigur că nu suntem deloc periculoşi.

Îmi pare rău, nu credeam că se descarcă atât de uşor.

Poftim, ia-l tu.

E un pistol de primă calitate.

Nu ca acele "scuipătoare de flăcări" pe care le foloseam pe vremea mea.

Ah, dacă le aveam la Alamo.

Ascultă, ce-ai spune dacă ai rămâne puţin aici ?

Cred că eşti obosit.

Hei !

Ce metodă ciudată de adormire.

Bine, pe mâine. Mâine o să vorbim din nou, nu ?

Taur Aşezat, lumina, te rog.

Ce am făcut azi-noapte, Treizeci de Coaste ?

Am băut ? Nu puteam bea.

Am o durere de cap...

Simt că-mi explodează.

Ce durere.

"VIAŢA E UN VIS."

Sigur, asta-i explicaţia.

Cred că am visat, şi cu sperietura dată de şeriful ăla al naibii,

visul trebuie să fi fost un coşmar.

Haide, Treizeci de Coaste, curaj ! Ce-a fost mai rău a trecut.

Priveşte, Paco.

- Pare un vânzător ambulant. - Eu aş spune că e de whisky.

Păi, chiar dacă nu am niciun ban la mine,

mereu putem lua o băutură gratis.

Şi cu setea pe care o am...

Hai să ne distrăm puţin până apare ceva mai bun.

Să mergem !

Bună ziua.

Hei, cine sunteţi ?

Nu fă faţa aia, fiule.

Drept cine ne-ai luat ?

Te-am speriat ? Iartă-ne, frate.

Suntem doar băieţi buni,

care se plictisesc şi vor să se joace cu tine.

E-n regulă ?

- Răspunde, e-n regulă ? - E-n regulă.

Aţi auzit ? E de acord.

Bine, hai să jucăm ceva frumos.

Un joc care se numeşte "şoarecele şi pisica".

Noi o să fim pisica şi tu şoarecele.

E-n regulă ?

Răspunde ! E-n regulă ?

- E... E-n regulă. - Aşa te vreau.

Jocul e aşa:

cobori din căruţă şi începi să fugi.

Noi o să te vânăm.

Şi dacă cazi, cel mai aproape de tine o să te împuşte.

Şi dacă jocul îţi place poţi să te ridici şi să fugi mai departe.

E simplu, nu ?

După zece ture schimbăm.

Aşa îţi dăm o şansă.

- Noi o să fugim. În regulă ? - În regulă.

Bun băiat. Mâinile sus.

Eu nu sunt de acord.

E un joc care nu-mi place.

Primului mexican care se mişcă,

îi scriu "Trăiască Mexicul" pe fund cu o lovitură curată.

Şi să nu vă mai întoarceţi.

Tu, băiete,

distribuie câte o sticluţă de căciulă din elixirul tău

fiilor ăstora de... ai oricărei femei.

Hai, mişcă, mişcă.

Te rog.

Haideţi, beţi. Luaţi o înghiţitură bună.

Curaj, fără amabilităţi, e din partea casei.

Haideţi, băieţi, beţi.

Şi tu, stupefiatule, pleacă !

Pleacă !

Da, da, da.

Hai, Treizeci de Coaste, să plecăm de aici.

Haideţi, băieţi, beţi.

Beţi !

Aşa, aşa.

E bun, nu ?

Şi cum tu deja ai băut, asta o iau eu.

Dumnezeule !

Poate că soarele a fost prea tare pentru capul meu.

Dar ce tot spun, ce soare şi ce... a fost un truc al acelui escroc.

Să mergem, băieţi !

Hei, să mergem după el !

Nu, şefu, te rugăm...

Ştiţi ce sunteţi ? O adunătură de fricoşi !

Da, Garcia, mă tem că ai dreptate.

- Nu mai pot ! - Nu mai pot !

- Vai... - Nu mai pot !

Nu mai pot !

Între fantome şi mexicani o să ajung la balamuc.

Opreşte-te, Napoleon !

- Cine e ? - Eu.

Iarăşi nenorocitul ăla...

Coboară din căruţă !

Puţin respect, băiete, la urma urmei am fost senator.

Deja ai uitat că ţi-am cerut să vorbeşti cu doamna aceea, nu ?

Doar nu te-am speriat ?

- În trecut mă considerau frumos. - Nu, nu m-ai speriat.

Îmi aduc aminte de tot, numai că am crezut că e un vis.

Ascultă,

te-am salvat de mexicanii ăia.

Dar dacă vrei să joci jocul ăsta murdar...

Nu, nu, nu, nu, nu, nu. De acord,

doar că nu sunt obişnuit să vorbesc cu cei ca tine

care pot apărea şi dispărea după bunul plac.

Fireşte.

Şi pot să mă fac văzut de cine vreau şi când vreau.

Acum tu poţi să mă vezi şi alţii nu.

Nu ştii legenda ?

Oamenii din prerie după ce mor

se alătură marii cavalcade a Cavalerilor Cerului.

Dar tu eşti aici, nu în cer.

Bine, îmi faci belele.

Ascultă, băiete, trebuie doar să-mi faci o favoare cu vechea mea prietenă,

după aceea poţi să pleci unde vrei.

Nu-ţi cer mult.

Atunci cum a spus mexicanul ăla: "În regulă" ?

- În regulă. - Grozav.

Vezi casele alea ? Acolo locuieşte Kathy.

O să-ţi placă baba, e o femeie deosebită,

plină de viaţă şi mereu dispusă să-ţi facă o favoare dacă ai nevoie.

În plus, e foarte amabilă, veselă, sociabilă.

Sociabilă, eh ?

Oamenii se schimbă când îmbătrânesc, dar acum mă ocup eu de asta.

Unde eşti ?

Davy !

Davy !

Nu, te rog !

Bunico ! Bunicuţo !

Nu trage !

Te rog, sunt un prieten !

Nu-ţi fie teamă.

Nu trebuie să te temi, sunt un prieten !

- Cine eşti ? - Am spus că sunt un prieten.

Bunico.

Sfinte Sisoe !

Ce minunăţie !

Eşti un porc !

- Te ţii bine la vârsta ta, nu ? - Ce vreţi să spuneţi ?

- Nimic, mă aşteptam la ceva diferit. - De ce ?

Pentru că mi-a spus el.

- Şi cine e "el" ? - Un prieten de-al meu.

Eşti mulţumit acum ?

Hai, băiete, explică-i totul.

Haide.

- Sau o fac eu ? - Nu, nu, nu, aşteaptă, aşteaptă.

- D-ră, nu vreau să-ţi fac rău. - Plecaţi de aici !

Sunt Napoleon.

- Napoleon ?! - Napoleon B. Higgins.

Sunt un domn şi vreau doar să vorbesc cu Kathy.

Asta-i tot, crede-mă.

Nu se poate face nimic.

Nu vrea nici să mă audă.

Tu nu ştii cum să vorbeşti cu femeile.

Scuză-mă, dar nu vei folosi forţa, nu ?

O să-ţi arăt eu.

Nu, Davy, aşteaptă !

Când aţi spus că vă cheamă Napoleon am crezut că sunteţi nebun.

Acum sunt convinsă.

E numai vina...

Las-o baltă.

Ascultă, am venit aici s-o văd pe Kathy.

Şi eu, Kathy e bunica mea.

Voiam să mă stabilesc aici, însă ea a plecat la Dusty City.

Nu înţeleg cum de nu s-a întors încă.

Mi-a lăsat scris că va fi plecată o zi, sau maxim două.

Era scris pe un bileţel de pe bufet.

Iertaţi-mă o clipă, aş vrea să mă schimb.

Ştiţi ceva ? Mai devreme mi s-a întâmplat ceva ciudat.

Nu o să mă credeţi.

Mi s-a desfăcut rochia şi a căzut singură.

Neruşinatule, şi te-au făcut senator...

Exact.

- Ce aţi spus ? - Nimic, nimic.

Mai bine ai aştepta puţin să te schimbi,

vreau să mă asigur că nu e nimeni în casă.

Mulţumesc.

Dar nu e nimeni, vă asigur de asta.

Iertaţi-mă.

Ieşi ! Ieşi !

Pleacă !

Mă bucur că sunteţi aici. Zău.

Să fii întotdeauna singură în această casă...

Ascultaţi,

am auzit că zona e împânzită de bande de mexicani.

Mi-era teamă.

De asta am tras când v-am văzut.

Iertaţi-mă.

Am dat peste ei cu puţin timp în urmă.

Sunt nişte oameni răi, zău.

Erau aproape doisprezece şi voiau să mă ucidă.

Te înţeleg, cuvintele mele te-au afectat.

Priviţi.

Nu ştiu ce efect va avea asupra domnişoarei, prietene.

Pe mine doar m-a înfuriat.

Tu şi glumele tale nenorocite.

Mâinile sus !

- Paco, ocupă-te de fată. - Da, şefu.

Vino încoace.

- Opreşte-te ! - Nu !

Stai locului !

Ştiu ce ai vrut, să ne otrăveşti cu elixirul ăla nenorocit.

Sunt nevinovat.

N-am fost eu, vă înşelaţi, a fost Davy.

- Davy... - Minţi, erai singur.

Vă spun că a fost Davy.

Davy !

În regulă.

Asta înseamnă că şi Davy o să plătească pentru asta,

oricine ar fi.

- Nu ! Nu ! - Tu taci din gură !

Nu mişca !

Aruncă arma.

Tu, ridică-te.

Străin împuţit.

Rămâi aici, Rosy, nu ieşi.

Noi doar glumeam.

Mâinile sus !

Mişcă...

Ieşiţi ! Aţi venit fiindcă elixirul meu v-a plăcut,

şi mai vreţi.

- Nu, asta nu... - Poftim ?

- Da, da, în regulă. - În regulă.

Bine, o să vă fac pe plac, câte o sticluţă pentru fiecare.

Nu.

Bea.

- Şi tu. - Şi eu ?

Dar, prietene, ştii că putem muri.

Mai devreme sau mai târziu trebuie să se întâmple.

Beţi.

- O să... - Nu, nu, nu, nu, nu.

- Aici nu, încălecaţi. - Dar...

Măiculiţă...

- Paco, Paco, supune-te. - Da, da.

Încalecă, dacă poţi.

Paco, Paco, ce durere !

Mi... mi... mizerabilule.

Într-o zi ne vom întâlni din nou... şi în ziua aia eu... eu...

Măiculiţă...

Nu mai pot să mă ţin !

Nu mai pot ! Nu mai pot !

Te cheamă Napoleon, dar arăţi mai degrabă precum un Cambrone.

Deci aici erai.

Bravo, ce prieten bun eşti.

Unde erai când aveam nevoie de ajutor ?

Pe aici, căutam să văd dacă găsesc ceva de băut.

Foarte frumos, şi dacă mă ucideau ?

Nu-ţi pasă dacă sunt ucis ?

Nu fi plângăcios.

Spune, când plecăm ? Eu aş spune cât mai repede.

Ascultă, Davy,

nu-mi mai spune tot timpul ce trebuie să fac.

Dacă vrei poţi să aştepţi să se întoarcă mexicanii,

cu întăriri.

Rosy ! Rosy !

Rosy.

Rosy.

Napoleon, ai fost grozav.

Mulţumesc, dar şi mie mi-a fost teamă.

Aceste puşti agăţate de perete întotdeauna sunt descărcate.

Şi dacă şi-ar fi dat seama...

Ce ţintă ai !

Păi, nu sunt rău la asta.

Meriţi un premiu.

Sunt sigură că bunica nu se va supăra.

Poftim, bea în cinstea ei.

O, nu, nu, mulţumesc, nu te deranja.

Sunt un om care nu bea...

Dar ce e ?

Sunt lihnit.

Merg să văd dacă găsesc nişte brânză.

Bunica e gurmandă şi mereu are ceva ascuns.

Hei !

Cred că mâncat-o pe toată.

Ai golit-o.

Eşti cel mai grozav beţiv pe care l-am văzut vreodată.

Bietul meu tată mereu îmi spunea

că doar un om putea bea aşa, Davy Crockett.

Un tip pe cinste, putem spune nişte rugăciuni pentru sufletul lui.

Cum e posibil să cadă raftul singur ?

Poate nu era bine fixat.

Mă întreb ce va spune bunica.

Că veni vorba de bunica, ar fi mai bine să plecăm de aici.

Să plecăm ? De ce ?

Păi, nu mi-ar plăcea să se întoarcă mexicanii ăia.

O, nu.

Nu că aş vrea să te sperii, dar nu cred că ăsta

e locul cel mai potrivit să ne petrecem noaptea.

Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc, Napoleon.

Eu fără tine...

- Ai auzit ? - Cred că a fost o pisică.

Nu, părea mai degrabă un coiot.

Exact, părea mai degrabă că e un coiot.

Bine, merg să mă pregătesc.

Nu faci bine că o iei aşa.

Voiam doar să-ţi fiu de folos, atâta tot.

Tu trebuie să te întorci în mormânt şi să rămâi acolo pe veci.

Mă rog, ascultă-mă.

Domnişoara are aerul unei femei care se gândeşte la căsătorie.

Am văzut-o bine când voia să te sărute.

Perversule.

Şi tu eşti în aceeaşi barcă.

O să încep să păstrez orezul pentru ziua nunţii.

Dacă vrei să ştii,

am de gând s-o însoţesc pe Rosy până la gară,

s-o urc în tren, şi eu să merg pe alt drum.

Fă ce vrei.

Dar e ca şi cum ai da cu piciorul la noroc.

Mă gândeam să te iau ca partner, juma-juma,

în afacerea asta cu comoara.

Ce comoară ?

Pot să ştiu despre ce naiba vorbeşti ?

De nimic...

De o comoară.

Despre ce e vorba ?

Răspunde.

Despre ceva ce am îngropat înainte de ultimul atac

al echipajului unui vas comercial.

Ei bine, rămas-bun, prietene, şi succes.

O să încerc să mă descurc doar cu bunica.

Nu, nu, ascultă, Davy, aşteaptă.

Aşteaptă !

O comoară...

O adevărată comoară.

Mulţumesc, Napoleon. Eşti foarte amabil.

Nu, vorbeam...

Da, eşti o "comoară".

O drăguţă foc, încât să nu te las niciodată.

S-a întors otrăvitorul. O să ne reglăm conturile.

Azi nu mai scapă.

Aici sunt biletele.

- Vrei să spui că vii şi tu ? - Bineînţeles.

Rosy, am hotărât că vreau să-ţi cunosc mătuşa.

- Serios ? - Da, cred că e o "comoară".

Ce s-a întâmplat ?

Nimic, nimic.

Să mergem !

Grăbeşte-te !

A plecat.

Fiţi bun, domnule.

Mulţumesc.

Iertaţi-mă.

Dă-mi voie.

- Pe curând. - Bine.

Ăştia sunt pentru mâncarea domnişoarei,

şi asta e pentru dumneata.

Dar s-o tratezi bine, da ?

Să ştiţi că noi tratăm bine pe toată lumea, domnule.

Mă voi comporta cât mai bine.

Domnul nu va mânca ?

Nu, mulţumesc, sunt la dietă.

Iertaţi-mă.

- Vreţi să vedeţi meniul ? - Da, mulţumesc.

O, domnule Mortimer. Domnule Mortimer, bine aţi venit.

Vă rog.

Aici e bine.

E o mare onoare să vă avem printre noi.

Ca întotdeauna, fireşte.

- Îmi daţi voie, domnişoară ? - Vă rog.

Mulţumesc.

Pot avea onoarea să vă consider invitata mea ?

Nu, mulţumesc, nota mea de plată e deja plătită.

Iertaţi-mă. Îmi daţi voie măcar să vă ofer altceva ?

Hei !

Davy, unde eşti ?

Pe acoperiş, iau un pic de aer.

Dar ce-i cu tine ?

Nimic, situaţia mea financiară m-a forţat s-o las pe Rosy să mănânce singură,

şi un individ pompos flirtează cu ea.

Cu mare plăcere l-aş fi bătut măr,

dar apoi Rosy m-ar fi judecat greşit.

Ascultă, trebuie să-ţi spun ceva.

Că veni vorba de comoară vreau să-ţi fac o propunere.

Davy ! Davy !

Dar, unde o fi acum ?

Ce o face ?

Să-l vedem pe tânărul ăsta.

Whisky.

- Ospătar, serveşte-ne rapid. Mulţumesc. - Doamnă.

Ascultă, eu vreau o friptură nici prea făcută, nici prea crudă.

- Numai bună. Mă înţelegi, nu ? - Staţi liniştit.

Mulţumesc. Sângele îmi provoacă...

- Câteva clipe, domnule. - În regulă.

- Meniul. - Whisky !

- Mulţumesc. - Vă rog, domnule.

- Domnii au cerut trei whisky. - Acum mult timp.

Poftiţi.

Ascultă, nu ai vrea să ne aduci paharele pline ?

O, ce ciudat.

E de neconceput, şi îi mai spun "vagon-restaurant".

- Homarul pentru domnul Mortimer. - Ah, foarte bine.

Pregăteşte sosurile. Sosurile, repede, repede.

Faceţi rău că nu mă ascultaţi.

Păcat.

Cunosc pe toată lumea din Dusty City şi aş putea să vă fiu de folos.

În sfârşit.

Acum aş vrea să gustaţi o specialitate care există în acest tren.

O prepară special pentru mine.

- Sosurile sunt perfecte ? - Da, domnule.

- Vreţi să o fac eu ? - Nu, e bine aşa.

Homar.

Fiţi sigură că e doar homar.

Dar sosurile, care fără modestie, sunt o creaţie personală de-a mea,

şi pe care bucătarul le face divin,

sunt o delicatesă...

Îmi pare rău, domnule. O să-i spun acum bucătarului că vă place mai bine făcut.

- Ia-l de aici. - Ospătar.

Vă rog să mă iertaţi.

Doriţi... puţină şampanie ?

Ospătar, o friptură de vită.

Ştiţi cum să alegeţi, domnule.

Sper că n-o să refuzaţi şampania ?

Poftiţi.

E beat !

- Prea multă promiscuitate. - Haide, haide.

Iertaţi-mă, iertaţi-mă.

V-aţi hotărât ? E şampanie franţuzească.

Stai aşa.

Nu înţeleg ce are sticla asta.

Îmi pare foarte rău, domnule.

E în regulă, şampania nu pătează.

Ce spui de o omletă de Ajun flambată cu rom ?

Imediat, domnule.

O omletă de Ajun flambată cu rom.

Poftim ?

- Omletă ! - A, bine.

Băieţi, hai să le arătăm acelor străini cine suntem !

Să mergem !

Poftiţi.

Şi poftiţi.

Ia. Ia.

De data asta nu veţi mai avea surprize, domnule Mortimer.

Răspund eu personal de asta.

V-am pregătit o omletă de mare bucătar.

- Romul. - Romul.

Nu, nu, o fac eu.

E un moft.

În cinstea dvs.

- Ce a fost asta ? - Nu ştiu.

- Părea că e o bombă. - Nu e nimic, nu e nimic.

- Eşti un idiot. - Îmi pare rău, domnule.

- Cine e prostul ăla ? - De unde să ştiu eu, nu l-am mai văzut.

Să-i fie învăţătură de minte.

Nu face decât să se laude. Mie mi se pare că e un porc.

În sfârşit, putem bea liniştiţi.

Apă pentru domnul.

Nu, nu !

Destul !

Ce naiba se întâmplă aici ?

Mexicanii ! Ne atacă mexicanii !

Ce frumoşi sunt !

Rosy !

- Rosy ! - În sfârşit, ai venit, mi-e frică.

Ce s-a întâmplat ?

Rămâi aici, o să văd ce pot face.

Acum vedeţi voi !

- Nu vă fie teamă. - Hai să ne distrăm.

Ce spui ? Nu mă descurc rău, nu ?

Nu mişca !

S-a terminat cu indianul.

Acum să încep eu.

Doamne !

Mereu trebuie să fac pe dădaca.

Întoarce-te, acum nu mai ai nevoie de pistol.

Staţi liniştiţi, mă ocup eu de asta.

E în regulă ? Da, da, nu e nimic.

Nu vă opriţi, băieţi !

Nu-i lăsaţi să scape !

Să mergem !

- Bravo, eşti un erou. - Ai fost grozav, Napoleon.

E mai mult decât Napoleon, e Josefina.

I-am prins ! Hai să-i ucidem pe toţi !

Mexicani nenorociţi, o să vă strivesc.

Rămâi aici, Rosy.

Ţine !

Haideţi, băieţi !

Cel care ajunge primul la tren va primi drept premiu o stic... !

Străin nenorocit !

O să te om...

- Bravo, bravo ! - Eroul.

Perfect.

Bravo.

Foarte bine.

Nu o să uit niciodată orele petrecute în trenul ăla.

- Am luptat ca nişte lei... - La o parte, la o parte.

Ce se întâmplă acolo ?

Tânărul acela a respins singur atacul mexicanilor lui Garcia.

Opreşte-te.

- Felicitări. - Eşti cel mai bun.

Trebuie să sărbătorim, prieteni.

- A fost o ispravă de neuitat. - Haideţi.

O să vă spun mai multe despre asta. Suntem obosiţi.

Mulţumesc, mulţumesc.

Bine aţi venit.

Aş vrea o cameră bună pentru d-ra şi încă una pentru mine.

O să vă plătesc mâine după ce trec pe la bancă.

Cum vreţi, domnule.

E o onoare pentru noi să vă avem aici.

Vreţi să semnaţi ?

Mulţumesc. Mulţumesc pentru tot. Iertaţi-mă.

- Bonnie. - Da ?

Nu te deranjează că-ţi spun aşa ?

E mai uşor.

Nimic din ce spui sau faci nu mă poate deranja.

Eşti foarte amabil, Bonnie.

Acum merg sus, nu mai pot sta în picioare de oboseală.

Da, fireşte, aşa e cel mai bine.

Însoţeşte-o pe domnişoara la numărul 14.

"Nu mai pot sta în picioare de oboseală."

Ascultaţi...

V-am auzit, domnule.

Aveţi o voce frumoasă de bariton.

- Camera 15. - Mulţumesc.

Cred că a luptat singur cu toată banda.

E nebun.

- Crede cu tărie că e Napoleon. - Hei, George, eu...

Nu-ţi permit să-mi spui George, prietene.

Te rog să mi te adresezi după numele meu complet, George Washington.

Nu ştii că acest hotel ilustru e plin de personalităţi politice ?

Apropo, caută-l pe Iulius Cezar.

- Trebuie să-i transmit un mesaj. - Da, d-le, merg să văd dacă a sosit.

Domnule Iulius Cezar. Domnule Iulius Cezar !

- Du asta în camera mea. - Da, domnule.

Aici e cheia.

Asta e tot, mulţumesc.

- Domnule. - Da ?

Vreţi un whisky ?

Păi, sincer să fiu eu...

- Doar unul. - Nu vreţi să beţi ?

Ba da, deja am făcut-o.

Faceţi pariurile, domnilor şi doamnelor.

Succes.

Faceţi pariurile, domnilor şi doamnelor. Faceţi pariurile.

- Dar unde ai mers ? - Joacă, joacă.

Nu aici, nu aici.

La ruletă, la ruletă.

Faceţi pariurile, domnilor şi doamnelor.

Nu juca dacă nu-ţi place.

Nu ne place să vedem cum oamenii ajung faliţi.

Jocurile sunt făcute. Nu se mai pariază.

11 negru. Nu, nu, nu, 27 roşu, câştigă.

Felicitări.

Ai câştigat 36 de $, ţi-ar putea fi de folos pentru bătrâneţe.

Ce vrei să faci ? Lasă toţi banii acolo.

Jocurile sunt făcute. Nu se mai pariază.

2 negru, chiar.

Nu, nu, nu, atenţie, 27. 27 roşu, câştigă.

S-a oprit, sunt sigur, s-a oprit.

Da, da, da, apoi a sărit.

Prietene...

Ruleta e doar un joc de noroc.

Nu necesită nicio abilitate.

Pariez că nu eşti atât de bun la un joc de inteligenţă.

Ţi-ar plăcea să joci poker ?

Cu mare plăcere.

Aş vrea să vă pot restitui din banii pe care i-am câştigat.

Hei, Carradine, tipul ăla e un dur, nu ?

Ţi-ai găsit naşul.

Foarte amuzant.

Dar te cred pe cuvânt.

Cine se alătură jocului ?

Contaţi pe mine.

- Eu joc. - Şi eu.

Tu nu, joc eu.

N-ai nicio obiecţie ?

Nu, nu, este în regulă.

Fii atent, sunt trişori.

Nu o să ratez această partidă.

Nici eu, la ce noroc a avut tânărul.

Dar nu întotdeauna îi va merge atât de bine.

Hei, deja îi tremură picioarele.

Atenţie.

Ce se întâmplă aici ?

- Un joc amical.. - Daţi-vă la o parte, înapoi.

Hai, băiete, nu-ţi fă griji, deschid jocul.

Deschid jocul.

Bine, mă bag şi eu.

Pas.

- Şi eu zic pas. - Eu joc.

Vrei cărţi ?

- Ce glumă e asta ? - Ce faceţi ? Nu am fost eu.

- Idiotule. - Câte cărţi vreţi ?

Dumneata de ce râzi ?

Serveşte.

100 de $.

Care, de fapt, sunt 300.

- Da. - În regulă.

Oricum, vei avea nevoie de dublu ca să-mi vezi cărţile.

600 de $.

Pas.

Bine.

Încă 300.

Bine, băiete.

Am careu de aşi.

Unu, doi...

trei şi patru.

- A jucat la cacealma, dar nu i-a ieşit. - Îi aveam.

Aveam patru aşi, sunt sigur de asta.

Uită-te să vezi dacă mai sunt în pachet.

Ascultaţi, cred că ar trebui să anulăm această mână

dacă spuneţi că aveaţi patru aşi...

Nu mă supăr că pierd.

Dar nu-mi place să se râdă de mine.

Să jucăm mai departe.

Deschid jocul.

100 de $.

Bine.

- Mă bag şi eu. - 100 de $.

Aici sunt ai mei.

Vreţi cărţi ?

Două cărţi.

Trei.

Una.

Una.

Trei. Eu vreau trei.

- Ce s-a întâmplat ? Cine a tras ? - Nimic, nimic, nu s-a întâmplat nimic.

Dar bun, jucăm sau nu ?

500 de $.

- Pas. - Pas.

Să fie o mie.

Câştig şi mi se pare corect.

Să spunem două mii,

deşteptule.

Prea bine.

- Ce ai ? - O pereche de dame.

E prea puţin.

Eu am patru popi.

Cinci, şase, şapte, opt.

Fireşte, cu opt cărţi e mult mai uşor.

De ce nu iei tot pachetul, Carradine ?

Mie mi-e totuna, vorbesc serios.

Ţi-am mai spus să nu râzi de mine.

E periculos.

Ăsta e ultimul avertisment.

Taie-le.

Pot jura, am avut culoare.

Da, celelalte trei cred că ţi-au fost puse în mână de o fantomă.

Nu ar trebui să o luăm ca o glumă.

Şi eu cred că a fost o fantomă.

Taci sau fantoma o să fii tu.

300 de $.

Da, rămân în joc.

Rămân.

Rămân.

Văd că sunteţi doar doi idioţi,

doi incapabili.

Dar, şefu, vă asigur că...

omul ăla e un diavol.

Nimeni nu poate face nimic împotriva unuia ca el.

Prostii !

Aproape pare că o forţă misterioasă îl ajută.

Forţă misterioasă... pe naiba !

Nu mă fă să râd.

Nu există nimeni pe lumea asta care să poată evita

să fie dat la o parte când îţi convine.

Asta e foarte bine. Vedeţi dvs., şefu,

când vine acel moment nu mai e acolo.

Dar, fireşte, dvs. sunteţi şeful, şi cine urmează, urmează.

În seara asta... o să mergeţi la hotelul lui.

După ce adoarme...

o să intraţi în camera lui şi o să-l eliminaţi.

Şi staţi liniştiţi că n-o să-l ajute niciun diavol.

Bine, şefu.

Vă jur că-l urăsc atât de mult încât abia aştept să-l elimin.

- Nu-i aşa ? - Păi, grăbiţi-vă idioţilor.

Din partea mea...

Încă ceva... aurul.

Aurul care era în tren şi pe care nu l-aţi putut lua

va fi în oraş timp de două zile.

Aşa că, mâine...

Dar-ar dracii !

Mă bag !

Şi eu, 1.000 de $.

În regulă.

Pas.

Aşteptăm să vedem ce ai.

Am...

Măiculiţă !

Careu de aşi.

Ascultaţi, înainte să iau banii ăştia trebuie să vă spun ceva.

Cu puţin timp în urmă cineva a vorbit despre o fantomă,

ei bine, e o fantomă aici, e adevărat.

O fantomă puţin cam şireată, murdară şi escroacă.

- Pe care o cheamă Davy. - Ce ai spus ?

Vorbesc serios, trebuie să mă credeţi.

Şi eu.

Şi se întâmplă să mă cheme David Carradine

şi o să înghiţi ce ai spus.

Ridică-te.

Dar ascultaţi, vă rog,

daţi-mi voie să vă explic.

O să le explici celor ca tine în iad.

Apără-te !

Dacă doriţi, vă înapoiez toţi banii pe care i-am câştigat.

Ia-ţi banii şi pleacă.

Ce s-a întâmplat ?

- Camera mea e acolo ? - Nu, la stânga.

- Să luăm banii, banii. - Stai locului.

Acum, haide.

Eşti mulţumit ? M-ai transformat într-un escroc.

I-am jecmănit la propriu pe bieţii oameni.

Uită-te la asta, sunt un hoţ.

Un bandit, un pungaş.

Bravo. Hai încoace, băiete.

Scuzaţi-mă.

- Ce e asta ? - Whisky-ul pe care l-aţi cerut, d-le.

Când aţi trecut prin hol aţi spus:

"Trei sticle, fără pahare."

"O să-mi spăl dinţii", aţi spus dvs.

Ia-le de aici. Nu, aşteaptă.

Lasă-le, o să le folosesc drept momeală pentru o capcană la care mă gândeam.

Poftim.

Păstrează restul.

Dar sunt 100 de $, domnule.

Nu contează, din moment ce sunt bani furaţi.

Şi asta e adevărat, domnule.

Acel Carradine nu e decât un trişor şi-un hoţ.

Chiar dacă e şeful meu. Ne pare bine că i-aţi dat o lecţie.

Noapte bună.

Ei bine, după cum vezi, a căzut în capcana ta.

După mine o merita.

La urma urmei te-am făcut bogat, nu ?

De ce nu zici mai degrabă, că m-ai ajutat să fur banii ăştia ?

Nu sunt aşa mândru.

Acum e în regulă !

Nu ai auzit ce-a spus ospătarul ?

Exact asta mă îngrijorează.

Serios, Davy.

Mă simt ca un vierme pentru ce am făcut.

Şi se pare că pentru alţii a fost o faptă măreaţă.

E posibil ca cel care se înşală să fiu eu ?

Nu, băiete, toată lumea asta se înşală.

Dar dacă vrei să continui să trăieşti în ea...

trebuie să te sacrifici.

Şi banii ajută mult faci faţă sacrificiului...

Auzi ?

Mai e cineva cu el.

Şi acum ce vei face ?

O să-ţi spun eu ce vom face.

Mâine, du-te şi găseşte-o pe Kathy.

Cu ajutorul nepoatei ei nu-ţi va fi greu s-o găseşti.

Vorbeşte cu baba

şi prin manierele tale alese o s-o faci să-ţi spună...

unde e comoara.

Comoara ? Exact. Eşti amabil, să-mi explici şi mie...

- Comoara... - Nu, nu, nu.

- Nu-ţi explic nimic. - Ai auzit ?

Trebuie să ai încredere în mine.

- Îl omor ? - Nu.

Eu sunt ca regii pentru tine,

cobor pe fereastră, în loc să cobor pe horn.

Fereastra.

- Coboară jos. - Da.

- Repede. - Cobor...

- ... apoi nu vom mai putea să ne trăim - Să nu scape.

- ... fiecare viaţa lui. - Poftim ?

Păi, e o zicală.

Bine, o să fac ce spui, ca de obicei.

Hai, Napoleon,

nu băga faţa aia de mâhnire.

Ne revedem în zori, băiete. Rămas-bun.

Acum că eşti bogat, poţi visa la ce vrei cu fata aia.

Te invidiez, eşti o făptură superbă.

Iartă-mă, prietene, am uitat să devin invizibil.

Îmi pare rău.

Încă eşti trează ?

Observi că da.

- S-a întâmplat ceva ? - Nu sunt sigur.

Ascultă, Rosy, ceea ce-ţi voi spune,

mi-a spus-o şi Davy.

Ei bine, din prima clipă în care te-am văzut, eu...

eu... mult.

- Înţelegi ? - Sinceră să fiu, nu.

Atunci...

Acum, da, înţeleg.

Du-te în pat, scumpo.

Ce cauţi la uşă, la ora asta şi îmbrăcată aşa ?

O să răceşti. Hai, du-te la culcare.

Noapte bună, iubirea mea.

Noapte bună.

Oh, grozav ! De un gust rafinat.

Da, întoarceţi-vă.

Vă vine perfect.

Perfect.

Vă caut pălăria potrivită, da ?

Ce părere ai ? Cum îmi stă jobenul ăsta ?

Hei, cu tine vorbesc.

Stai cuminte, vine cineva.

- Pot intra ? - Da, vă rog.

Dar cu cine vorbeaţi ?

Eu ? Cu nimeni.

Sunt ventriloc.

Ce chestie interesantă.

Vă rog, daţi-mi voie să vă mai ascult încă o dată.

- Domnişoară, eu... - Vă rog, numai o dată.

Ţi s-a mai spus vreodată că eşti o fată frumoasă ?

Ce amuzant.

Vă rog, continuaţi. Vă rog, mai spuneţi-mi încă o dată.

Micuţo, ai auzit vreodată despre lupul mare şi rău ?

Lupul rău, muşcă.

În afară de ventriloc sunteţi şi lup.

- Îndrăzneţ şi obraznic. - Dar eu...

Dar că veni vorba de lupi,

vă rog, vreţi să-mi explicaţi ceva ?

Cum aţi putut să mă ciupiţi şi să vă întoarceţi atât de repede la locul dvs. ?

Ştiţi cumva să săriţi ca lupii ?

Vă rog, domnişoară, nu e ceea ce credeţi dvs., nu eu...

O, nu.

Iertaţi-mă, dar jobenul nu merge bine cu acel costum.

Priviţi, de asta aveţi nevoie.

Jobenul nu e pentru mine, e pentru un prieten, e senator.

Dacă aşa stă treaba...

Mulţumesc mult.

- La revedere. - O zi bună.

Porc împuţit !

Încearcă să-ţi ţii mâinile la locul lor !

O s-o întrebi pe Kathy dacă soţul ei nu i-a zis niciodată nimic.

O să vezi cum ştie.

Soţul ei i-a repetat de cel puţin o sută de ori.

Eu n-o să vin cu voi.

Am o întâlnire. Trebuie să mă văd cu nişte oameni.

- Ne revedem mai târziu. - O clipă, jobenul.

Hei !

Deja mi-am pus-o. Îmi vine bine, nu ? Ce spui ?

Sper ca măcar să nu te vadă ceilalţi.

Ce contează, nu mă cunoaşte nimeni aici.

Da, dar e rău să vezi pe cineva fără picioare.

Hei, pălăria ta nenorocită !

- Iertaţi-mă. - Nenorocită e a dumitale.

Bonnie !

Bonnie.

Am reuşit să aflu unde e bunica.

Ce costum frumos.

Eşti foarte elegant, fermecător.

Nu e rău. Mulţumesc.

Dar, ce-mi spuneai despre bunica ta ?

A fost bolnavă

de aceea a rămas aici, însă acum e bine.

Să mergem s-o vedem.

Da, da, desigur.

E acasă la nişte prieteni.

Hei, domnule, aţi pierdut asta.

Mulţumesc.

Câtă generozitate.

- Ce e asta ? - Asta ?

Un prieten de-al meu, senator, m-a rugat să-i cumpăr un joben.

Şi eu...

- Pot să-l văd ? - Dacă doreşti.

- Nu înţeleg. - Ce ?

De ce i-ai cumpărat o pălărie uzată ?

E un democrat.

- Hai, să mergem s-o vedem pe bunica ta. - Da, e chiar aici.

Intră.

Pablo, cum eşti ?

- Rosita, cât mă bucur să te văd ! - Bine aţi venit, d-ră.

- Rosita ! - Bunico.

Rosita ! Rosita.

Fata mea.

Cât mă bucur că ai venit.

Îmi pare rău că ai fost singură la fermă,

cu toţi bandiţii ăia împuţiţi care hoinăresc pe acolo.

Cine este ăsta ?

E îmbrăcat ca nu manechin.

Sunt un prieten de-al domnişoarei.

Încântat de cunoştinţă.

Nu, nu, nu, nu, nu.

Când a murit soţul meu am promis că niciun bărbat

nu mă va mai săruta vreodată.

Haideţi, să ne facem confortabili.

Haideţi.

Iarăşi ?

Gata, pleacă, pleacă de aici.

Te aşteptam, ştii ? Ia loc. Ia loc.

Ia loc, scumpo.

Trebuie să-mi povesteşti totul, totul.

Iertaţi-mă.

Dă-mi să văd aia...

Dacă nu eram sigură că l-au ucis acum mulţi ani

la Fort Alamo,

aş fi putut jura că această pălărie

îi aparţine ticălosului ăluia de Davy,

Davy Crockett.

Nu, nu, bunico, nu se poate,

Bonnie a cumpărat-o pentru un prieten de-al lui care e senator.

Şi Davy a fost ales senator.

Şi un om ca el, chiar nu merită o astfel de insultă.

Bunico, cum de ai rămas atâta timp aici ?

Îţi spun acum.

Mă simţeam foarte bine când am ajuns în oraş,

apoi am întâlnit pe cineva care a insistat

să-mi vândă o sticluţă cu un medicament miraculos.

Şi mi-a spus: "Încercaţi-l, face adevărate minuni".

Şi din păcate l-am încercat.

Nu poţi să-ţi dai seama ce mi s-a întâmplat.

Am fost rău...

Ce rău am fost, ce rău.

Şi astfel am venit acasă la aceşti prieteni.

Iertaţi-mă, tocmai mi-am amintit că am o întâlnire.

Vă las singure, cred că aveţi multe de povestit.

Pe curând.

Am impresia că e puţin nebun.

Nu-i aşa, fetiţo ?

Dar tu îl iubeşti, eşti îndrăgostită, nu ?

Dragostea e oarbă.

Dar pentru mine rămâne un nebun.

Hei, o clipă, prietenul nostru vrea să luăm o gură.

Cine nu bea în companie e un hoţ şi un spion.

Nu, nu...

Johnny !

Johnny !

'Sămânţă de Măr'.

Ştiu că eşti aici, ieşi. Haide.

Haide, mă grăbesc, trebuie să ne grăbim.

Ai grijă, da ?

Iartă-mă.

Lume împuţită.

Dacă eşti un porc, toţi îşi permit să te lovească.

Te rog, ajunge, Johnny. Şi tu, Pecos Bill.

Haideţi, ieşiţi.

- Băieţi, avem oaspeţi. - Ştiu că sunteţi aici,

nu are rost să faceţi pe deştepţii.

Salutare, Davy.

În sfârşit te vedem, ai întârziat câţiva ani, nu ?

Credeam că nu vrei să fii printre Cavalerii Cerului.

Ştiţi cum au mers lucrurile.

Indienii m-au îngropat cu magia lor şi e greu să scapi de ea.

- De mult timp ai scăpat de ea. - Nu mi-am dat seama.

Dar noi am ţinut evidenţa.

Bine, mai devreme sau mai târziu, ce mai contează.

Prietenul tău e foarte de treabă.

Ascultă, Pecos Bill, dacă vrei să-mi dai lecţii de morală, pleacă.

Mereu ai fost un fanatic al Cavalerilor Cerului.

De ce te încurci cu ăsta, prietene ?

Şi ce are de-a face Johnny cu asta ?

Şi eu am fost la hotel când aţi vorbit despre comoară.

- Coincidenţă nenorocită ! - Aşa că, după cum vezi, ştim totul.

- Dar numai tu şi Johnny, sper. - Deocamdată.

- Şi voi ce vreţi ? - O parte din comoară.

O, nu.

Eu o să continui să plantez meri şi o să-mi ţin gura închisă.

Iar eu n-o să anunţ comitetul Cavalerilor Cerului,

că de ceva timp eşti în "circulaţie" şi că încă nu te-ai prezentat.

Dar, ăsta e şantaj.

Ce descoperire,

normal că e şantaj, Davy,

încă nu ţi-ai dat seama ? Mă surprinzi.

Mexicanii ! Vin mexicanii !

Să ducem aurul în bancă !

Garcia ! Prr !

Garcia !

- Frate, încă nu ţi-a trecut ? - Unde e străinul ăla ?

Înăuntru, legat.

Şi eu sunt... slăbit,

foarte slăbit.

O, drag prieten,

ai intrat în bucluc.

Garcia e un băiat impulsiv, şi are ceva cu tine.

Şi eu îl înţeleg, ştii ?

Gândeşte-te că de când te-a întâlnit n-a avut decât de pierdut.

Lasă-mă să-l fac bucăţele, şefu.

L-ai auzit ? Şi nu glumea, îţi garantez.

E foarte nervos pe tine.

Zău că e o treabă urâtă,

mi-e milă de tine.

Păi, dacă îi sunt atât de antipatic, lăsaţi-mă să plec.

Pentru ce aveţi nevoie de mine ?

Tu ştii unde e ascunsă o comoară, nu poţi să negi asta.

Ce aţi spus că ştiu eu ? Ce comoară ?

Cea despre care vorbeai aseară cu un prieten de-al tău.

Nu, nu, nu, nu ştiu nimic.

Vă asigur că vă înşelaţi,

prietenul meu Davy ştie unde e ascunsă.

Dacă există,

fiindcă prietenul meu e un mare mincinos.

Bine, cum vrei,

dar e mare păcat puteam deveni buni prieteni.

Garcia, sunt încinse ?

Ce aştepţi ?

Iertaţi-mă, şefu, dar azi sunt foarte agitat.

Nu-mi place să recurg la anumite metode, dar tu ai vrut-o.

Fiindcă eşti foarte încăpăţânat.

Încă un minut şi vor fi aşa fragede

că vor putea fi mestecate.

Garcia, să nu exagerăm, să vedem cât de departe merge.

Eşti un băiat curajos,

şi cred că ai şi minte.

Sunt sigur.

Sper că n-ai prea multă.

Hai, încetează, începe acum.

Vreau să mă distrez puţin.

Dar ce ai ?

Ce te-a apucat ?

Taci din gură, idiotule !

Niciodată nu faci nimic bine.

Paco, ocupă-te tu de asta !

Şi tu, hotărăşte-te, încă mai ai timp.

E ultima ta şansă să vorbeşti.

Nu ştiu nimic.

Întrebaţi-l pe Davy.

- Davy ! - Domnule, vreţi să începem ?

Imbecililor.

Buni de nimic.

Nu mă pot baza pe niciunul.

Idioţilor ! Trebuia să vă atârn de picioare şi să vă jupui de vii !

Nu ştiţi să faceţi altceva decât să vă plângeţi ca femeile.

Aveţi doar tărâţe în cap.

Haideţi, mişcaţi-vă, grăbiţi-vă !

Faceţi ceva, haideţi !

Proştilor !

Hei, voi de colo !

Apucaţi-l pe omul ăla. Şi fiţi atenţi cu el, e periculos.

Haide, haide.

Jos cu el.

Chiar dacă se loveşte la cap nu contează.

- Davy ! - Haideţi, aduceţi-l afară.

O să mi-o plăteşti.

Şi nu-l scăpa din ochi, Garcia, îl las în grija ta.

Repede, repede !

Davy.

Mişcă ! Mişcă !

BANCA DUSTY CITY

Haideţi, băieţi !

Repede ! Repede !

- Hai, încarcă lada. - Nu, încarc-o tu.

Nu, nu, tu, tu.

Hai s-o încărcăm amândoi.

Avem aurul, domnule.

- Duceţi-l la gară şi încărcaţi-l în tren. - Da, domnule.

Aşadar ?

De câte ori să-ţi mai spun ? Nu ştiu nimic despre această comoară.

Bine, cum vrei tu, tinere.

Să sperăm că o să-ţi revină memoria şi în timp ce aşteptăm

o să te împuşcăm puţin.

Astfel vom rezolva problema.

Opriţi-vă, animalelor !

Aţi înnebunit ?

E adevărat că vreţi să ştiţi unde e ascunsă comoara ?

- Cine sunteţi dvs. ? - Răspunde-mi la întrebare, banditule.

Şi tu, băiete,

când ai vorbit despre acel Davy, te-ai referit la Davy Crockett ?

- Adică, la fiul ăla de... - Bunico !

Adică, la prietenul soţului meu ?

Bine, dacă vă spun unde e comoara

îl eliberaţi pe băiat, da sau nu ?

- Da. - Va trebui să luăm trenul.

O să vă duc la ascunzătoare, eliberaţi-l.

O s-o fac după ce găsesc comoara.

E un mincinos, nu-i spuneţi nimic !

Nu avem de ales, măcar aşa nu te vor răni.

Nu aveţi încredere, nu vă daţi bătută !

Bonnie !

Dacă ar fi fost după mine ai fi fost împuşcat,

dar doamna ţi-a salvat viaţa.

O s-o aştepţi aici viu şi nevătămat pe iubita ta.

Îl las în grija ta.

Ai grijă de el.

Aduceţi femeile la tren.

Paco, adu femeile.

Ascultă, Garcia, va dura puţin să punem locomotiva în mişcare,

iar tu o să rămâi aici pentru ca oamenii să nu scape de sub control.

Bonnie ! Bonnie !

Ucide-l pe idiotul ăla !

Nu băgă în seamă ce a zis baba.

Neruşinaţilor, bandiţilor, ticăloşilor, asasinilor !

- Taci din gură, babo ! - Nu vreau !

Bonnie !

Bonnie !

Eliberaţi-i pe toţi, ticăloşilor !

În picioare.

De data asta nu mai pierdem timpul.

În regulă ?

În regulă ?

În regulă.

Mai tare.

- În regulă ? - În regulă !

Grozav. Să mergem, băieţi !

Înveseleşte-te, băiete, îţi vom oferi o execuţie reuşită.

O să fii mulţumit. Mişcă !

Tu, rămâi aici.

Bravo, băiete. Zâmbeşte.

Zâmbeşte. Fă ca mine.

Băieţi !

Toată lumea la posturi.

Nu mă faceţi să pierd timpul.

E un moment fericit.

În regulă ?

Haideţi ! Haideţi !

Formaţi plutonul !

Aliniaţi-vă, aliniaţi-vă !

Arătaţi ca nişte saci de cartofi !

Ce-mi trebuia.

Uşa aia !

Nu o închide niciodată nimeni.

Aşa, acum pare altceva.

Pluton, prezentaţi arm !

Zâmbeşte, străine.

Asta e în onoarea ta.

Ca şi cum ai fi fost un mare general.

- Nu eşti mulţumit ? - Nu, nu e mulţumit.

Dar ce vrei, ce vrei ?

Vrei să-ţi spui ultima dorinţă ? Păi, vorbeşte.

- Ce vrei ? - Caviar.

O să-ţi dau eu caviar, imbecilule.

Atenţiune, ochiţi !

Adio.

Foc !

Nu-l lăsaţi să scape !

Nu-l lăsaţi să scape !

Nu, nu, nu, nu.

Mulţumesc.

După el ! A intrat înăuntru.

În camera aia sunt puşti.

- Tu le-ai pus ? - Da.

După cum tragi,

va trebui să mă ocup eu de asta.

Mişcaţi-vă, trageţi !

Faceţi-l să iasă afară ! Haideţi, trageţi !

Nu e în raza de acţiune.

- Ce ? - Nu pot să-l nimeresc.

- Ce ? - Nu pot să-l nimeresc !

De ce ţipi ?

Hei, domnule.

Hei, tăuraşule.

Hei, Garcia.

Ia uite ce am găsit.

Tu, urcă pe acoperiş, arunca asta în casă,

şi mai vedem dacă nu iese nenorocitul ăla.

- Haide ! - Grăbeşte-te !

Ieşi, laşule, nu te ascunde !

Străinule, ieşi afară !

De fapt, mai bine rămâi înăuntru.

Să plecăm de aici, Paco ! Să plecăm de aici !

Calul meu. Unde e calul meu ? Calul meu !

Trăiască !

Eroule !

Cine eşti tu ? De unde ai apărut ?

Sunt Johnny 'Sămânţă de Măr'.

- Davy e aici ? - Sunt aici.

Nenorociţii ăia au jefuit trenul şi sunt acum pe fugă.

- Trebuie să-i prindem. - Nu vor ajunge prea departe.

Pecos Bill a minat podul de peste canion.

Când vor trece peste el vor sări în aer.

Ce tot spui ? Rosy şi Kathy sunt în trenul ăla.

Vor muri şi ele.

Şi ce-i cu asta ?

În afară de faptul că muritorii au altă gândire,

bătrâna ştie unde e comoara. Nu, nu, nu, nu, nu.

Dacă ieşi prin faţă te vor opri să te felicite şi adio tren.

Trebuie să ieşim pe aici.

Curaj, băiete, du-te pe alee.

- Fură un cal şi fugi spre canion. - În regulă.

O să venim şi noi.

Eşti de-al nostru sau nu ?

Atunci trebuie să-ţi pui pălăria pe care o porţi în legendă.

Dar ca să fiu un Cavaler al Cerului

trebuie să ies arătând aşa ?

Şi ce spui de mine ?

- Par o sperietoare de ciori. - Uită-te la urâţenia asta.

În loc de flori adu-ne ceva de băut, frate !

Da, domnule.

... Apoi am încălecat pe cai şi ne-am întâlnit cu dvs.

Asta e tot, şefu.

Ca întotdeauna, ca întotdeauna.

L-ai lăsat din nou să scape pe individul ăla.

Nu eşti bun de nimic.

Bine, să nu ne mai gândim la asta acum.

La urma urmei avem aurul şi pe bătrână,

pe care o vom obliga să vorbească. Cu frumosul, fireşte.

Fiindcă datorită ei vom fi foarte bogaţi.

Cât despre străin, nu o să ne poată ajunge niciodată.

Nu ne putem plânge.

Te rog, spune-i bucătarului să-mi pregătească o omletă

cu sos de roşii şi flambată cu rom.

- E clar ? - Da, domnule, foarte clar.

O omletă cu sos de roşii şi rom.

- Poftim ? - Ca de obicei, omletă.

Hei ! Cum e presiunea ?

- Bine, aproape la maxim. - Bine, bine.

Omleta cu sos de roşii şi rom.

Frânează, frânează acum !

Omleta cu sos de roşii şi rom.

Sunteţi o adunătură de incapabili.

De ce s-a oprit trenul ?

Ce fac imbecilii ăia ?

- Ce se întâmplă ? - Nu putem merge mai departe !

E un copac în cale !

- Ce tot spui ? - Veniţi şi o să vedeţi !

- Hei, uitaţi-vă la asta ! - E plin de mere !

Hei, şefu !

Veniţi să vedeţi un lucru ciudat.

Ce se întâmplă ?

E un copac în cale.

Ce tot spui ? Nu se poate, ieri nu era.

Ce mai aşteptaţi ?

- Aduceţi dinamită şi aruncaţi-l în aer. - De ce ?

- Sunt nişte mere... - Idiotule !

Ce oameni. Ce oameni.

Repede !

Aici e dinamita.

Adu-o încoace. Să nu aruncaţi în aer şinele.

Bill ! Bill !

Bill !

Bill !

Nu arunca podul în aer !

Nu te aud !

Nu ! Nu am timp să-ţi explic !

Dar nu arunca podul în aer !

Va fi o explozie grozavă !

- Intraţi în vagon. - Bonnie ! Bonnie !

- Trebuie să plecăm. - Nu putem, ne vor prinde.

- Grăbiţi-vă ! - Fugiţi !

Şefu, e pregătită !

Urcaţi în tren ! Ce mai aşteptaţi ?

Doamne, acum s-a pus în mişcare.

Plecaţi voi doi, vă rog.

- Lăsaţi-mă aici. - Nu.

Mie nu vor îndrăzni să-mi facă nimic.

E destul de periculos.

- Trebuie să facem ceva. - Napoleon, ai grijă !

Totul e în regulă, domnule.

Străinul ! Străinul !

Haide, ia-o, va exploda.

Dacă aş fi în locul tău, aş rezolva problema acum

punând-o sub cuplaje.

Am spus dedesubt.

Bravo.

Ce s-a întâmplat ?

Te găsesc eu, străin nenorocit !

O să te găsesc chiar dacă va trebui să vin să te caut în iad !

Ah, whisky.

Profiţi pentru că eşti o fantomă !

Dacă eşti bărbat, arată-ţi faţa.

Arată-ţi faţa !

Rămas-bun.

Ne vedem curând.

Am uitat să vă spun, podul era înţesat cu explozibil.

O, Doamne.

Ai găsit o fată foarte frumoasă, nu-i aşa, Napoleon ?

Fireşte, nu e un bărbat, e un câine de vânătoare.

Într-o zi, a făcut o groapă mare în pământ,

până când, în cele din urmă, a găsit whisky.

Dar el credea că găseşte munţi de aur.

Napoleon s-a îmbogăţit, oricum. Cu tot ce a găsit

a deschis acest bar care e "o mină de aur".

"Fericit cel care a găsit o comoară."

Hai să mai bem un ultim pahar.

Cine a fost amuzantul care mi-a băut whisky-ul ?

- Tu ai fost, nu, trădătorule ? - Ţi l-a băut.

- Mai adu-mi whisky. - Imediat.

- O sticlă. - În regulă.

Clienţii se comportă bine, însă prietenul tău, fantoma, exagerează.

- Exagerează ? - Da, ciupeşte.

Împrejurimile fermei mele erau împânzite de mexicani.

Dar de când e Bonnie prin preajmă ştiu că nu e de glumit.

Sănătate.

- Cineva mi-a băut whisky-ul. - Ascultaţi.

Vă rog, nu aveţi voie să trageţi aici.

- Dar ce faceţi ? - Mergeţi acasă şi culcaţi-vă.

Noapte bună.

Nu poţi să te îmbeţi, nu poţi să tragi, nu poţi face nimic.

Aşa cum v-am spus Napoleon mi-a spus:

"Când vei avea un copil pune-i numele meu, bătrâne".

Joci sau nu, Higgins ?

În plus, povestea asta mi-ai spus-o deja de o sută de ori.

Dar, frate, nu te supăra, în fond, vorbesc aşa

doar pentru că sunt mândru de băiat.

- Ce ai ? - Patru aşi.

Eu cinci.

Eu am şase aşi, aşadar, câştig.

Nu, nu, nu, nu, o clipă, eu...

am opt aşi.

Cineva trişează aici.

Ce tot spui ? E vorba de pricepere.

Cum obişnuiam să-i spun împăratului...

Nu, nu începe iar cu împăratul.

Hei, băieţi, cântaţi ceva.

- În regulă ? - În regulă, în regulă.

Fantoma din miez de noapte

care cântă sub clar de lună

Cântă legende spuse din Sutton

despre iubire.

Fantomele din miez de noapte

care apar sub clar de lună,

Le cântă eroilor de o lume care e moartă

de iubire...

Aţi urmărit filmul artistic: WHISKY ŞI FANTOME

Traducerea, adaptarea şi sincronizarea manuală: Cristian82