Original subtitles

WWW.MY-SUBS.CO

PITICA ROªIE sezonul 2, episodul 4

SCURGEREA DE STAZÃ

La 3 milioane de ani de Pãmânt, nava minierã Red Dwarf...

Echipajul: Dave Lister, ultimul om în viaþã,

Arnold Rimmer, holograma colegului de camerã mort

ºi o creaturã evoluatã din pisica navei.

Sfârºit mesaj.

Adãugare: în drumul cãtre Pãmânt,

am întâlnit multe lucruri bizare.

Luna trecutã am întâlnit o lunã cu forma fundului lui Felicity Kendal.

Am zburat de câteva ori în jurul ei.

Bine.

Rimmer, spune repede.

Dle, vreau sã se menþioneze cã tehnicianul Lister...

- Mai repede. - ... a adus pe navã o încãrcãturã

de ciuperci halucinogene de pe Titan,

cunoscute comunitãþii boeme ca "ciuperca trãsnitã".

- E adevãrat ? - Oarecum.

Pe 26 februarie la ora 8:00,

l-a abordat pe tehnicianul Arnold Rimmer.

- Pentru Dumnezeu, Rimmer ! - Rezultatul a fost o propunere

din partea lui de a-mi gãti micul dejun...

- Încep sã înþeleg. - ... constând din douã ouã, ºuncã,

doi cârnaþi, cartofi prãjiþi ºi o mare cantitate de ciuperci.

Dupã consumarea acestui ospãþ, tehnicianul Rimmer a experimentat

ceea ce poate fi descris ca o cãlãtorie în Oraºul Drogaþilor.

Pe scurt, crizã halucinogenã majorã.

- Lister, e adevãrat ? - Nu, dle.

A fost un singur ou.

Susmenþionatul Rimmer, drogat, a participat la inspecþie.

Era complet dezbrãcat, exceptând o pereche de mãnuºi

ºi ochelari de înot albaºtri.

Sub influenþa dejunului psihedelic, a atacat doi ofiþeri superiori,

crezând cã sunt girafe înarmate ºi periculoase.

- Sper sã ai un motiv bun, Lister. - Am, dle.

- De ce-ai fãcut-o ? - M-am gândit cã va fi amuzant.

Bine. Douã sãptãmâni de ºmotru. Liberi.

Cu respect, dle, pedeapsa pentru aºa ceva e 15 ani de închisoare.

- Mersi ! - Am zis, liberi.

- Douã sãptãmâni ?! - Ajunge.

- Douã sãptãmâni nenorocite ? - Destul, am zis !

Cu respect, dle, aveþi capul înfipt în fund.

Opt sãptãmâni de ºmotru ! Eu iau opt iar tu doar douã ?

Ce-am fãcut sã merit asta ?

Nu trebuia sã-i bagi creionul în nas.

Era capãtul cu gumã. Doctorul o sã-l scoatã imediat.

Ai rupt ºi mâncat fotografia soþiei lui.

Am crezut cã e un poster din "Planeta Maimuþelor".

- Douã ceaiuri. - Scuzaþi-mã !

Îmi pare rãu pentru ciuperci.

N-am ºtiut. Nu sunt complet iresponsabil.

La nevoie, sunt un tip de treabã.

- De unde le-ai luat ? - Le-am ºutit.

Probabil erau ale ciudatului de Harris.

- De ce nu i-ai spus cãpitanului ? - Sã bag pe cineva în belele ?

Opt sãptãmâni de vopsit nava ?

- Îmi pare rãu. - Ia costumele.

Nu vreau sã te panichezi, Arnold. Rãmâi calm.

Ies imediat ºi vreau sã rãmâi calm.

Eºti gata ? Vin !

Gata. N-a fost aºa rãu, nu ? Am gãsit o scurgere de stazã la etajul 16.

Eu sunt mort, dar tu nu. Dacã te salvez, n-o sã mori,

deci s-o sã mor nici eu, nici tu, nici eu.

- Bunã cartea ? - Merge.

- Nu credeam cã citeºti. - Nu prea, dar asta e bunã.

- Ce e ? - Jurnalul tãu.

Ce ?!

Nu ºtiam cã i-ai trimis scrisori de dragoste lui Carol McCauley.

Lister, ãla e jurnalul meu personal,

plin de lucruri personale, private.

Acum e public.

- Nu pot sã cred ! I-ai citit lui ? - Doar pãrþile bune !

"Carol, ochii tãi sunt ca douã piscine clare de frumuseþe."

- Gura ! - "Pãrul þi-e o cascadã aurie."

- Gura ! - "Lenjeria ta mã excitã."

Lister, îþi ordon sã taci.

- Poþi sã-mi citeºti jurnalul. - Cine-ar vrea sã-l citeascã ?

E plin de aiureli puerile despre Kristine Kochanski.

Deci l-ai citit.

Da, dar cel puþin am avut decenþa s-o fac pe la spatele tãu.

Are dreptate. Aºa e decent.

O fac cu un motiv. Uite ce-am gãsit în apartamentul lui Kochanski.

- ªi ? - Priveºte !

- E o fotografie de la nuntã. - Cine-i armãsarul cu care se mãritã ?

Tu ! Dar nu te-ai însurat cu ea.

Exact ! Cum e posibil fãrã sã ne întoarcem înapoi în timp ?

- Ce legãturã are cu jurnalul meu ? - E partea despre ciuperci.

Când þi-ai vãzut capul ieºind din masã, nu cred cã era halucinaþie.

Cred cã te vedeai pe tine de acum, în trecut.

Existã o veche zicalã pisiceascã pentru situaþia asta.

"Despre ce vorbeºti, respiraþie de câine ?"

Ascultã. "Capul a ieºit din masã ºi a spus:

"Sunt din viitor. Am venit sã te salvez.

Am gãsit o scurgere de stazã la etajul 16."

- Nu cred cã era halucinaþie. - Ce e o scurgere de stazã ?

Hei, tipilor, ce mai e nou ?

Hol, ce e o scurgere de stazã ?

Esenþialmente, în termeni simpli, ca sã înþeleagã toþi,

o scurgere de stazã e o scurgere. În stazã,

de unde ºi numele "scurgere de stazã."

- Habar n-ai, nu ? - Nu.

Sugerez sã mergem la etajul 16 sã vedem ce e acolo.

Cum se face cã nu ºtie niciodatã nimic deºi are un IQ de 6000 ?

Nu e aºa mult. E acelaºi IQ ca a 12 mii de valeþi de parcare.

Dar tu nu ºtii nimic.

Sunt unul dintre cele mai sofisticare computere create de om.

Sunt aproape infuilibil.

- Infailibil. - Exact.

- Etajul 16. - Va dura o veºnicie.

Bun venit la Xpress Lifts cãtre etajul 16.

Vom coborî 2567 etaje,

iar pentru un mic tarif, puteþi urmãri filmul "Pe aripile vântului".

Dacã priviþi împrejur, veþi observa cã nu existã ieºiri.

În eventualitatea improbabilã a unei prãbuºiri, veþi muri cu siguranþã.

Sub scaunul dv. veþi gãsi o casetã sã vã înregistraþi testamentul,

iar de deasupra va cãdea un sãculeþ conþinând capsule de cianurã.

Chestia asta mã înspãimântã.

Pentru a folosi capsula, spargeþi-o aºa,

ºi plasaþi-o sub limbã.

Mulþumim cã aþi folosit Xpress Lifts. Ne cerem scuze pentru întârziere.

Ar trebui sã vã cereþi scuze pentru pui.

Ambalajul a fost mai gustos decât conþinutul.

Asta trebuie sã fie scurgerea.

Începem.

E sigur. Veniþi.

Ce e ?

O crãpãturã în continuumul spaþiu-timp.

- Ce e ? - Camera de stazã îngheaþã timpul,

iar dacã are scurgeri, trebuie sã prezerve locul, precum camera asta.

- Ce e ? - O singularitate, un punct în univers

unde legile spaþiului ºi timpului nu se aplicã.

- Ce e ? - O gaurã în trecut.

O uºã magicã ! De ce n-ai spus aºa ?

E 2 martie. Cu trei sãptãmâni înainte sã moarã echipajul.

- Salut. - Salut.

E întâlnirea anualã a Societãþii Agorafobilor.

Mã întreb dacã putem aduce pe cineva înapoi.

Doar dacã vrem sã-i facem pulbere.

- Pe cine voiai sã aduci ? - Pe mine.

S-o facem !

Ce rost are sã mergem dacã nu putem aduce nimic înapoi ?

Ai vãzut poza. Ne vom cãsãtori.

Ce rost are ? În 3 sãptãmâni va fi praf radioactiv.

E ca ºi cum te-ai însura cu o cutie de Dero.

O sã rãmân cu ea.

Rãmâi ? Renunþi la viaþa ta pentru 3 sãptãmâni cu ea ?

- Da. - Nu-mi vine sã cred.

Dl Egoism sau ce ?

Cu mine cum rãmâne ? Þi-am dat cei mai buni ani ai morþii mele.

Asta-i tot ? Trei ani. "Mersi, amice. Am plecat."

Fãrã regrete ? Nici mãcar un nod în gât ?

Nu, te gândeºti la Kochanski. Singurul nod e în pantalonii tãi.

O s-o fac, Rimmer.

N-ai prea multe ºanse la fericire. Când ai, nu le rata.

Colegul meu e un personaj dintr-un roman de Barbara Cartland.

- Tu ce-ai face ? - Nu ºtiu... Fã ce vrei.

- Ce te agiþi atât ? Nici nu mã placi. - Nu ? Bine.

- Aºa e, nu ? Nu mã placi. - Asta crezi ?

O sã-þi spun ceva care te va da peste cap.

- Ce ? - Ai dreptate. Nu te plac.

Nu-mi place ce reprezinþi, dar dintr-un motiv ciudat...

Nu ºtiu... Ce rost are ? Mie îmi merge mereu prost.

Sunt probabil singurul din lume care nimereºte un Snikers fãrã alune.

Se mai întâmplã, Rimmer. Cunoºti oameni, mergi mai departe.

Pe la 10 ani, aveam un prieten, Duncan.

Prietenul meu cel mai bun. M-a învãþat totul.

Mi-a arãtat cum sã-mi pun oglindã

la bascheþi, sã mã uit sub fustele fetelor.

Taicã-su a trebuit sã se mute în Spania pentru o slujbã...

... la o bancã, în Purley. Nu l-am mai revãzut.

Mã gândesc la el de câte ori îmi privesc pantofii.

Nu-mi da explicaþii.

Nu ºtiu de ce mã mirã.

Pânã la urmã toþi mã pãrãsesc...

... fetele, pãrinþii.

Am avut un lemming odatã.

L-am iubit.

I-am construit un mic perete, sã se poatã izbi de el.

Nu voia cu niciun preþ.

De un Crãciun, am bãgat degetul în cuºcã sã-i dau plãcintã.

M-a muºcat ! ªi-a înfipt dinþii în deget ºi nu-i mai dãdea drumul.

A trebuit sã-l zdrobesc de perete.

Mi-a frânt inima.

Mi-a stricat complet afiºul cu elicopterul.

Poate existã o cale sã aducem pe cineva din trecut.

- Cum ? - Existã o camerã de stazã de rezervã.

Putem aduce pe cineva înapoi dacã o convingem sã intre în stazã.

- Ar supravieþui accidentului. - Da.

Când am ajunge în prezent, am scoate-o ºi bingo !

Genial ! Aº putea sã-mi salvez viaþa !

- Aº putea s-o aduc înapoi. - M-aº putea aduce înapoi.

Ar fi doi Rimmer, unul viu ºi unul mort.

Unul pentru sãptãmânã ºi unul de weekend.

- E loc doar pentru Krissie ! - Rimmsie !

Nu te uita ! O sã înnebuneºti !

Ce crezi ? Ai zis sã nu ies în evidenþã.

Îmbracã asta. Cu costumul ãla o sã baþi la ochi.

Nu mi-aº ºterge nici pantofii cu asta.

E o navã minierã. Nu poþi arãta ca un finalist de la "Come Jiving".

- Vor crede cã sunt un om obiºnuit. - Asta-i ºi ideea.

Oamenii nu se vor întreba: "Cine e ? Aratã fabulos !"

Îmbrac-o.

Poate dacã lãrgesc reverele ºi adaug niºte pernuþe...

- Îmbrac-o ! - Unde e cap de alfabet ?

Rimmer ? S-a furiºat azi-noapte.

E deja în trecut, încercând sã-ºi salveze fundul inutil.

Mã auzi, Hol ?

- Pot sã-þi vãd moaca. - Bine. Sã mergem.

Nu-mi place sã fiu ceas, agitat în toate direcþiile.

Avertizeazã-mã înainte sã bagi mâna în buzunar.

M-ai speriat asearã cu bomboana aia pufoasã.

- Noroc, Hol. - Iarãºi...

Îmbrac-o !

Am ajuns. Rãmâi lângã mine, bine ?

Aþi comandat o sãrut-o-gramã ?

Scuze, ai vãzut un om mãrunt cu pãrul prins în coadã pe aici ?

Hai, Cat !

Nu-þi face griji, personalitatea conteazã.

Felicitãri, frumoase doamne.

V-aþi întors de pe planetã ? Vã duc eu bagajele.

Numele meu e Olaf Petersen. Sunt foarte bun la pat.

E o onoare sã car bagajele unor doamne atât de frumoase.

- Petersen ! - Salut.

Petersen ! Ce mai faci ? Nu pot sã cred cã eºti tu !

Mi-ai lipsit, sã ºtii. Dã-mi un sãrut, þicnitule.

Suntem doar prieteni !

- Nu-mi vine sã cred. - Nu m-a vãzut de la micul-dejun.

- Ne vedem mai târziu ! - Sigur.

- Vin în camera ta ! - Lister, eºti mort !

Era Petersen, un vechi amic de-al meu. Eram aºa.

Gândeºte-te, o sã-i vãd iar pe toþi.

Dave, mai scuteºte-mã. E ca o pãdure tropicalã acolo.

Scuze, Hol.

N-am mai fost atât de aproape de femei. Vreau sã fac ceva.

Nu ºtiu ce, dar orice ar fi, vreau s-o fac mult !

Mã întreb ce face Rimmer.

N-am ºtiut. Credeam cã e un poster din "Planeta Maimuþelor".

- Douã ceaiuri. - Scuzaþi-mã !

Ascultã, îmi pare rãu pentru ciuperci.

N-am ºtiut. Nu sunt complet iresponsabil.

- De ce nu i-ai spus cãpitanului ? - Sã fac cuiva probleme ?

Opt sãptãmâni de vopsit nava ?

- Îmi pare rãu. - Ia costumele.

Nu vreau sã panichezi, Arnold. Rãmâi calm.

Ies imediat ºi vreau sã rãmâi calm. Eºti gata ? Vin !

Am gãsit o scurgere de stazã la etajul 16.

Eu sunt mort, dar tu nu. Dacã te salvez, n-o sã mori,

deci s-o sã mor nici eu, nici tu, nici eu.

- ªtiu ce eºti. - Da ?

- Eºti o ciupercã, nu ? - Poftim ?

- O halucinaþie. Pleacã ! - Nu, sunt din viitor.

- În 3 milioane de ani o sã fii mort. - Serios ?

- Da, dacã nu faci ceva acum. - Ce sugerezi ? Alimente nedigerabile ?

Nu mã asculþi. Trebuie sã intri în stazã.

- Pleacã ! - Voi reveni curând.

Rãmâi calm, a dispãrut.

Rimmer.

Acum te-ai transformat în gãinã.

Voiam sã-mi cer scuze. Ne-a luat valul pe amândoi.

- Am fost stresat în ultima vreme. - Pleacã.

N-ar fi trebuit sã te pedepsesc. Am fost puþin supãrat.

Într-adevãr ? Ce trist, cãpitane Gãinã.

Ce ? A, costumul... E pentru petrecerea de disearã.

Jumãtate om, jumãtate gãinã.

Nu mã sperii. ªtiu ce eºti.

Acum dispari înainte sã-þi extrag mãruntaiele

ºi sã vâr o ceapã unde nu-þi bate soarele.

Uitã tot ce-am spus !

Ai opt luni de ºmotru !

Atunci avem o micã problemã. Nu iau ordine de la pãsãri.

Nu, Rimmer, mai bine opt ani.

Bine. O sã-mi notez.

Opt... ani...

Poftim.

- Kristine e aici ? - Nu, e pe planetã.

A spus unde stã ?

- La hotelul Ganymede. - Mersi.

... A-N-S-K-I. Kochanski.

Scuzaþi-mã... Nu, aici, jos.

Aþi vãzut un om care ºi-a pierdut bagajul ?

- Nu. - O, nu !

Pariez cã iar l-au trimis în alt aeroport !

Câine ! Încearcã s-o sugrume pe femeia aia !

Zilele lui ca sugrumãtor s-au sfârºit !

Cat, am reuºit. Camera 008. Pe aici.

De ce ataci hainele oamenilor ?

S-a mãritat deja.

Dar fotografia ?

Nu eu sunt mirele, el e !

Nu e atât de proastã precum am crezut !

De ce mã pãrãsesc femeile pentru rataþi ?

De ce mã pãrãsesc pentru inºi cu pulovere pe gât, ce fumeazã pipã ?

Mâncãtori de iaurt...

De nãdejde, sensibili, de încredere...

ºi alte cuvinte de-astea.

Pariez cã e obsedat de preþurile caselor

ºi îºi petrece viaþa prin târguri, cãutând chilipiruri ºi bând vin.

Niciodatã bere, mereu vin.

"Cu ce vrei cerealele, dragã ?" "Cu niºte vin, te rog !"

La dracu' !

ªtii toate astea dintr-o fotografie ?

Hei, nu în buzunar !

E groaznic acolo. E o gaurã neagrã. Incredibilã priveliºte !

Îmi aminteºte de filmul "Atacul agriºelor ucigaºe".

Haide, Hol. Sunt nefericit.

ªi eu am fost îndrãgostit odatã. Sinclair ZX-81.

Oamenii spuneau, "Holly, nu e de tine".

Era ieftinã, proastã ºi nu se încãrca.

Nu pentru mine, oricum.

- Ce încerci sã spui, Hol ? - Mai bine sã iubeºti ºi sã pierzi

decât sã asculþi un album de Olivia Newton-John.

- De ce ? - Orice e mai bine.

- Bunã. Tu erai. - Bunã.

- Intraþi. - Nu, eram în trecere.

- Intraþi. - Nu, e în regulã.

Cat ! Haide, trebuie sã mergem.

- Tocmai m-am mãritat. - Grozav !

- El e la duº. Cred cã o sã-þi placã. - Pariez.

- Vrei ceva de bãut ? - Mai bine un ciocan.

Ce mai faci, puºtiule ?

Ce-i asta ? Convenþia Urâþilor ?

- Tu de unde ai apãrut ? - De la baie.

- Nu pari fericit sã mã vezi. - Sincer, nu sunt.

Am venit deoarece credeam c-o sã mã însor.

- Ai fãcut-o. - Nu, el a fãcut-o.

- El e tu. - Nu, eu sunt eu.

- Atunci el cine e ? - El e el.

Dacã el e tu ºi tu eºti el ºi invers... eu mai sunt tot eu ?

Cine mãnâncã puiul ãsta ?

- Ce dracu' se întâmplã ? - Ascultaþi.

Peste cinci ani, veþi gãsi altã cale de întoarcere în timp.

- Deci va merge ? - Pânã la urmã.

Un sãrut de la viitoarea mea mireasã ?

Nicio ºansã. Pe rabla voastrã.

Ascultã... acum ce fac ?

Întoarce-te ºi aºteaptã 5 ani.

Am fost mereu tãntãlãu sau m-am schimbat ?

Ai fost mereu aºa. Afarã !

Ai trãit ultimii 5 ani din viaþa mea.

Care e cel mai important sfat pe care mi-l poþi da ?

Peste 3 ani vei trece printr-o furtunã ºi vei intra într-un univers paralel.

Te vei materializa pe o replicã a Terrei din anul 1989.

O sã vrei sã mergi la teatru. Nu te duce la "Fugi pentru viaþa ta".

- Japiþã ! - ªi tu !

Þi-am fãcut spãlãturi stomacale ºi transfuzii. Odihneºte-te.

Deci nu se vor întoarce.

Rãmâi calm, liniºtit ºi dormi puþin.

Uite-l, doarme ca un prunc. Mã fac bine ºi-l omor.

Dacã ai nevoie de ceva, anunþã-l pe Holly.

Nu te panica, Arnold.

M-am gândit bine ºi cred cã ºtiu cum sã-þi explic totul.

Salut !

- Salut. Acum voi rãmâne calm. - Bun.

Rimmer, aici erai. Te-am cãutat peste tot.

- Nu acum, Lister. - Doi Listeri !

ªi un strãin cu dinþi mari.

- Sunt pisicã ! - Bineînþeles ! Intrã, ia loc !

Trei Listeri ! Splendid !

Poate acest Lister vrea sã deschidã frigiderul

sã ia o sticlã de vin pentru Lister ºi Lister !

Acest Rimmer nu bea deoarece e mort, însã eu aº vrea un pahar !

Nu vreau sã pornesc o ceartã,

dar eu sunt Rimmer din dublu-dublul viitor.

Sunt Rimmer care e cu Lister care s-a însurat cu Kochanski.

De aici încolo, lucrurile devin un pic confuze.

Vã rog, înainte sã mai spunã cineva ceva, vreau sã þin un mic discurs.

Cãraþi-vã !

Traducerea ºi adaptarea Mr H @ www.titrãri.ro