Original subtitles

Translated by S

Translated by Su

Translated by Sud

Translated by SudT

Translated by SudTe

Translated by SudTea

Translated by SudTeam

Translated by SudTeamR

Translated by SudTeamRo

Translated by SudTeamRom

Translated by SudTeamRoma

Translated by SudTeamRoman

Translated by SudTeamRomani

Translated by SudTeamRomania

Translated by SudTeam

Translated by SudTeamRomania

{Y:b}{C:$808000} Translated by {Y:b}{C:$0000FF} Sud{Y:b}{C:$0000FFFF}Team{Y:b}{C:$00FF0000}România {Y:b}{C:$C0C0C0} SudTeamRomania@yahoo.com

Ar trebui să verifici afară.

Crezi?

Personal, nu îmi pasă unde este răhăţelul ăla.

- Este fiul tău John. - Este fiul nostru şi un ghimpe-n coasta mea.

- L-aş da la schimb dacă aş putea. - Ai putea fi mai răbdător cu el.

- Păi cum! - Ai verificat toată casa?

- Da. - Atunci s-a dus afară. - Aşa trebuie că a făcut.

- Băiatul este supărat, probabil că a fugit, adică tu... - Eu ce?

Băiatul are nevoie de câte o bătaie din când în când. Oricum eu doar l-am mângâiat.

- L-ai lovit tare. - Nu destul de tare. Nici nu a clipit, doar stătea acolo.

- Uitându-se la mine ca un zombi.... după ce a făcut. - Nu a zis nimic pentru că eşti ta-su'.

- Prea multă mândrie. Acum plânge pe afară. - Ar trebui să plângă.

- Este un băiat că toţi ceilalţi. - Ne-a omorât câinele Linda.

A strangulat câinele. Şi asta nu-i normal. Nu ultima dată când am verificat.

Pentru Dumnezeu, nici măcar băiatul lui Erin nu a strangulat vreun câine.

- Nu se gândea nimeni că poate face aşa ceva. - Du-l la doctor iar.

Nu conduc eu o oră să-mi spună un psihiatru ce deja ştiu.

Nu-l duc pe băiatu' ăla peste rău pentru nimic.

- Băiatul are nevoie de o mână fermă. - John, eşti un drăguţ, ştiai asta?

Ai auzit ce am spus?

Ai asurzit?

Ai spus ceva?

De ce Carl, de ce?

Te rog, nu aşa.

Eşti băiatul meu. Nu trebuie să faci asta.

Nu vreau să mor, te rog.

20 de ani mai târziu.

- Ăsta este un fel de documentar? - Nu, folosesc asta pentru notiţe.

- Care este numele şi ocupaţia dvs, vă rog? - Dr, Theodore Rosen, psiholog.

- Profesor aici la universitate. - Îmi fac teza pe mitul local.

Eu cred că miturile au o fărâmă de adevăr dar este distorsionat.

În timp ce-mi făceam cercetările am întâlnit un caz, incidentul Brice.

- Tragedia Brice? - Pe mine m-a interesat mitul ce l-a creat.

Ştiu că obişnuiaţi să-i vedeţi pe băiatul lor, Carl.

- Carl Brice a fost... - Uitaţi-vă la mine, nu la cameră, vă rog.

Carl Brice a fost un tânăr foarte tulburat. Din cauza tatălui a suferit tulburări grave.

În opinia mea, băiatul era o bombă umblătoare.

Cam asta este tot ce pot să-ţi spun despre ce s-a întâmplat acolo.

Poliţia m-a intervievat imediat după incident şi apoi cazul a fost închis.

- Cunosc aceste lucruri. - Atunci nu ştiu ce vrei.

Eram interesat de ceva neobişnuit, ce noi citim în fiecare zi în ziar, nu poate crea un aşa mit.

Mituri sunt câţi oameni în acest oraş.

Cum ar fi mitul ca, terenul din jurul fermei este blestemat.

Toate acele plantaţii se zice că sunt blestemate.

Locuitorii nu dor susţin că este un blestem, ei ştiu că plantaţia Brice este blestemată.

- Cunoşti originea acestui blestem, nu? - Da, dar pentru posteritate, dacă puteţi.

Era o plantaţie deţinută de dna Chevalier.

Avea sclavi şi se pare că cruzimea ei nu cunoştea mărgini.

Într-o zi, bucătarul ei care era sclav în casa şi era legat cu lanţuri de cuptor...

a luat-o razna şi a dat foc la casă. Pompierii veniţi să stingă focul au dat

peste o cameră de tortură, plină cu sclavi, unii vii, alţii morţi.

Doamna făcuse experimente ciudate pe ei. Plantaţia a ars.

Legendă spune că blestemul a fost pus pe fermă după războiul civil.

Plantaţia Brice are ghinionul să fie conectat la acelaşi pământ.

Şi aşa începe mitul. Carl Brice îi da foc mamei sale de vii...

- Şi mitul este întărit. - Înţeleg.

- Deci, ce este acest blestem. - Se pare că oamenii simt ca oricine încalcă proprietatea

devin posedaţi de o dorinţă de necontrolat, una îngrozitoare.

- Înnebunesc şi se răzvrătesc. - O ultimă întrebare vă rog.

- Dvs credeţi în mit? - Nu.... dar....

oricât de iraţional ar sună, bat în lemn,

când citesc nu mă opresc niciodată la pagina 13 nici dacă este sfârşitul capitolului.

- Trec la 14 numai ca să evit numărul. - Bine, mulţumesc.

- Sper că a fost de folos. - Foarte lămuritor.

- Acum, neoficial, tu crezi în blestem? - Nu dle.

- Asta este tema tezei mele. - Dar te duci acolo sus, nu? - Da, dle.

Nu aş putea scrie teza fără să mă duc.

Ascultă, când te duci acolo încearcă să înţelegi de ce te duci.

De ce anume îţi este frică.

Încearcă să înţelegi asta înainte să te duci acolo.

Este rândul tău.

- Nu grăbi în strategia da război şi joc. - Nu grăbi....

Mulţumesc, foarte drăguţ, joacă dracu o carte.

Oricând vrei tu Taylor.

Mulţumesc, eşti cel mai straniu tip pe care l-am văzut.

- Câştigă, citeşte cărţile, am pus 5 cenţi... - Până aici iubitule.

Căţea, acum trebuie să-mi scot banii din nimic. Cred că are avans 3 milioane de $.

Voi ce faceţi mâine? Mâine? Eu şi cu Karen ne ducem la cumpărături, dacă vreţi să veniţi şi voi.

- Sta, un pistol? - Da, un ditamai pistolul. - Eric, este rândul tău.

Avea privirea asta de ştiai că este dus de tot.

- El l-a ucis pe tipul ăsta? - Eric, te omor.

- Eric! - Ce? - Ai luat carte? - Îmi place să fiu aici, realist.

Am vrut să-ţi atrag atenţia că dacă trebuie să iei carte înseamnă că este rândul tău.

- Mergem la cumpărături, ce zici? - Ai învelit-o? - Este doar o prietenă.

Drama asta lesbiană este mişto, dar eu trebuie să spun ceva.

Camera voastră este lângă a mea. Aţi putea face mai mult zgomot? Sunt tânăr, am hormoni.

Sunt singurul din casa asta care are libido stabil şi sunt excitat că avem 2 lesbiene foarte bine.

Nu sunt ca fraţii ăştia "Petreus" aici, ăştia sunt hermafrodiţi, se întreabă cine este sus.

Eu sunt un om normal şi mi-ar place să privesc şi dacă nu pot privi aş vrea să aud ca să-mi imaginez.

Şi îmi dau seama că sunt rău că zic asta, dar să vă sparg pe toţi, sunt sincer.

- Tu trebuie să ţi-o pui. - Nu m-am gândit aşa, ai văzut Doamne?

Nu atinge niciodată. Am rămas fără cuvinte.

- Nu am vrut să te fac geloasă. Să mergem la cumpărături mâine. - Nu pot.

Am promis că mă duc mâine cu fraţii sus.

- Tu eşti obsedat. - Am auzit frate cu alta mama.

Eşti dedicat acestei curse.

Asta-i mai mult decât pot spune despre voi.

- Tayler te poţi relaxa, a fost o glumă. - Scuze, uite aşa se joacă cărţi.

Oh, nu.

Câştigătorul titlului de "scârbelul anului" 3 ani la rând.

Bună dimineaţa geniule.

- Tammy a plecat. - Mă aşteptam. - Asta-i nebunie.

- Voi vă înţelegeţi acum? - Da, de ce?

Nimic, dar nu vreau să distrugeţi casa.

- Nu te rahaţi unde mănânci, nu? - Exact. Doar ca Chrisie vede lucrurile în alt fel.

Este diferită la ea faţă de tine. Asta este tot ce spun, bine?

Ne jucam Mark. Tu ştii că eu am ochi pentru tine.

- Aşa ar trebui. - Să vă ia naiba lunaticilor. Este sâmbătă, nu este normal.

- Stai acasă. - Acum sunt treaz. - Încărcaţi echipamentul.

Trebuie să am sunet ca să adaug adâncime filmului meu.

- Nu poţi adăuga adâncime idiotule. - Gura! - Este un favor pe care-l regret.

Nu poţi pune o etichetă de preţ pe amintiri. În casa asta parcă stau cu Mansonii.

Uite că vine şi Jane Fonda din alergătura de dimineaţă.

Vei face autostopul mai târziu.

- Bună. - Bună. - Vezi de ce m-am trezit? - Da.

Doar că eşti cam rapidă pentru mine.

- Bine băieţi, să mergem. - Ne vom întoarce la timp pentru meci?

Puteţi opri 5 secunde? Doar 5 secunde de linişte completă ar fi bine.

Vei mai merge încă 3 km şi ar trebui să fie în stânga ta.

Noi căutăm o casă înfricoşătoare pe lângă care am trecut mai înainte.

Avem şi laptopul şi putem monta pe el.

- Care este povestea aici? - Nu ai găsit niciodată cadavrele.

- Or mai fi în viaţă. - Am auzit ca băiatul se plimbă cu blana câinelui pe fată.

- Se spune că oamenii înnebunesc când intra pe proprietatea asta. - De ce?

O prostie de blestem...... ştiu, ştiu...

Şi cine locuieşte acum acolo?

- Nu este nimeni acolo. - Ai ceva mic numit permisie?

Scârboşenie mică ce eşti!

- Este ilegal şi este mai bine aşa. - De ce?

Prima, nimic ce este legal nu merită să-l faci.

A două, nimeni nu ne va găsi corpurile luni întregi. Crimă perfectă.

- Înfricoşător. - Da, cam aşa.

- Putem fi împuşcaţi aici? - De ce îţi este frică, Chrisie? - De ţărani cu puşti.

Cei cu parcurile au pus acest gard. Locul ăsta este o monument.

Eu nu am probleme în a viola liniştea acestui sanctuar cu câte se petrec în ţara asta.

Dar te asigur Chrisie, nu sunt ţărani cu puşti.

Mai este cineva excitat acum?

- Cred că asta este căsuţa sclavilor. - Înseamnă că asta este o bază.

- Ce este asta? - Ţin căsuţele de sclavi să le transforme în proiecte.

- Ce este cu sticlele? - Sunt sticle de spirite. Ei cred că eliberează spiritele când se ciocnesc.

- Suntem de partea înfiorătoare. - O familie întreagă a fost executată aici.

- Ar trebui să te faci avocat. - Da, dar ai rămâne tu fără hobby.

- Ce zici Sharon, vrei să te uiţi acum la casă sau mai târziu? - Nu mă grăbesc.

Dacă plecăm acum ne vom întoarce înainte de apus.

- Cu mult înaintea întunericului. - Bine băieţi ne vedem în câteva ore, să fiţi cuminţi.

Sunteţi cam ticăloase nu?

- Fiţi atente, bine? - Sunt cu Chrisie Adams. Voi fiţi atenţi, locul ăsta este plin de şobolani.

Vom fi atenţi ca şoarecii. Şi fetelor, dacă vine cineva suspect la voi fiţi prietenoase.

Şi dacă va cere să ieşiţi cu el, faceţi-o. Este singurul sfat ce vi-l dau.

Mulţumim Eric.

- Nu vei ciocăni? - De ce? - Politeţea?

- Mie îmi pare destul de prietenos. - Este destul de primitor.

- Asta este, o luăm. Ce, de ce sâsâi? - Am crezut că am auzit ceva.

Este cineva aici?

- Ce, ai început să crezi mitul ăsta? - Bine, asta a fost ciudat.

- De ce nu-l înregistrezi? - De ce nu-i faci o poză?

- Mark, ce este aia? - Nimic omule, hai înăuntru.

- De ce a ales momentul ăsta să cadă? - Tu eşti expertul în sunete.

- Am ţipat în casa şi asta a căzut, asta-i tot. - Cred asta.

- Şi că suntem terminaţi. - Doar vântul. - Casa asta este minunată.

- Nu înţeleg de ce este un mit despre locul ăsta. - Tocmai, că este un mit.

- Cuvântul mit înseamnă că nu este real, corect? - Depinde.

Depinde Tayler. Depinde de ce?

Majoritatea miturilor sunt bazate pe realitate şi de obicei este un fapt istoric.

- Ce, îţi este frică? - Nu, doar că nu vreau să fiu posedat.

- De ce m-aţi sculat din.... - Vrei să termini cu prosteala măcar 5 secunde?

- Mă prosteam. - Doar 5 secunde. - Serios? - Da, serios.

- Mă prosteam. - Nu o mai face. - Îmi pare rău.

Nu astăzi.

Cine este speriat acum? Este în regulă?

- De ce a luat-o razna? - Înseamnă mult pentru el, are multe de dovedit.

- Ce are de dovedit? - Tipule, stai liniştit, ai încredere în mine.

Tipule, asta-i mai grav decât de obicei.

- Lasă-l să fie el. - De ce dracu' m-a invitat la casă?

- Te-a invitat aici azi pentru că are nevoie de suportul tău. - Încerc să-l susţin.

Dar să-mi spună cineva ce este cu toată tensiunea asta.

A încercat o viaţă întreagă să nu-l tragă nebunia dedesupt.

Dacă el vrea să ia urma miturilor, lasă-l, lasă-l să facă ce vrea.

- Pentru asta suntem aici. - Bine. - Poţi face asta? - Da.

Este o pivniţă pe aici pe undeva, mă duc să-mi instalez aparatul.

Tayler, ştiu că este ceva între voi doi, nu ştiu ce este, dar pot simţi vibraţiile din casă.

Îţi poţi da seama. Nu ştiu ce este, nu vorbim de aşa ceva, dar dacă vrei să vorbeşti eu te

ascult, tu m-ai ajutat mult, cu mama şi chestii de astea.

- Apreciez şi jur că îmi pare rău. - Şi eu apreciez şi este în regulă.

- Eşti un idiot. - Ba tu eşti un idiot.

Sharon, mă simt vinovată pentru tot. Mă simt vinovată dacă nu lucrez destul.

- Da, acum ca antrenezi. - Nu, nu este asta.

Eu nu sunt o persoană creativă. Ştii cât vă invidiez pe tine şi pe Tayler?

- Eşti creativă. - Bine, asta-i condescendenţă. Nu sunt şi este greu, nu ştii cum este.

- Tu ai idei, pictezi. - Şi tu ai idei. Asta-i nesiguranţă.

Auto înfrângere, nu vrea să fie deschis, să trăiască.

Câteodată nu cred că am dreptul să mă bucur de viaţă. Nu că mi-aş plânge de mila.

Câteodată nu mă las să mă bucur de moment. Este frustrant.

Îmi imaginez.

Poate că de aia m-ai ales pe mine de prietenă. Ce dracu' a fost asta?

Doamne, ce fel de supravieţuire este asta?

Stai, ai grijă Christie.

Nenorociţii.

Nu cred că folosesc chestiile astea pentru mâncare. Tu ce crezi?

Sharon.

Hai Sharon.

Stai... trage-l.

- Cât de rău este? - Doare al dracu'. - Sunt aşa o idioată.

- Nu, nu eşti, trebuia să fiu mai atentă. - De ce nu mi-ai răspuns când am strigăt?

- Ţi-am răspuns. - Am auzit... - Să ne întoarcem la casă. Vreau o ţigare.

Cred că este rupt sau ceva de genul.

Nu-ţi fie teamă omule, nu sunt decât şobolani.

- Mark. - Ce? - Vino aici, trebuie să auzi asta.

- Doamne, Mark. - Ce? - Vino aici, trebuie să auzi asta.

- Ce este? - Vino aici.

Dă mai tare.

- Ce zici de mitul tău? - Doar dacă Tayler nu este mort, nimic.

- Ce vrei să spui? - Este vocea lui Tayler. Ai înregistrat dinspre podea, el este acolo.

- Acum vrei să mă laşi să mă concentrez, te rog? - Bine. Mark am greşit.

Eric, ce dracu' se întâmplă acolo?

- Ce se întâmpla? - Cum adică, te-ai bătut cu Eric?

- Nu, eram în pod. - Nu ai fost în bucătărie? - Nu, tocmai am coborât scările.

Ce se întâmpla?

Eram în pivniţă şi îmi instalăm echipamentul şi am făcut o poză...

... şi cred că am văzut o persoană sau ceva în cameră, apoi v-am auzit pe voi aici bătându-vă.

- Eric! - O fi ieşit omul la o ţigare, ce? - De ce nu fumează aici?

- Ce tot vorbeşti? Vorbeşti? Este Eric, o fi ieşit pe afară şi ce? - Nu am înnebunit, v-am auzit luptându-vă.

- Părea o luptă aici. - Mie nu mi se pare aşa.

- Şi ai fost în pod tot timpul? - Da am fost în... nu, nu am fost în...

Ţi-am auzit vocea. Mark ştiu că ai fost aici, te-am auzit.

Eric m-a adus înăuntru să ascult ceea ce credea el că sunt stafii, dar era vocea ta.

Apoi m-am dus în pod şi m-am tăiat în încuietoare... te-am auzit şi am venit, ce?

- De ce te uiţi aşa la mine? - Ştiu cum arăţi când minţi. De ce minţi?

- Ţi se pare că mint din cauza felului în care te uiţi al mine acum. - Ai făcut prostii cu Eric?

Tayler, m-am supărat că m-a întrerupt, dar îl ştii pe Eric. Este nesuferit câteodată.

- Toţi putem fi nesuferiţi. Ceva este în neregulă cu locul ăsta. - Ce? - Nu ştiu.

Nu spun altceva decât că, atunci când am intrat în casa asta.

- Am simţit ceva şi este... simt că nu ar trebui să fim aici. - Exact despre asta este teza mea.

Credem în miturile astea destul de tare încât începem să credem că sunt reale şi sunt reale pentru noi.

Dar nu sunt altceva decât zvonuri. Tayler, noi suntem aici, acum.

Tu vorbeşti despre tine acum. Vrei să crezi că nu este trecut. Să credem ce vrem.

- Adevărul este că asta este problema ta. - Ce vrea să însemne asta Tayler?

- Nimic. - Vorbeşte-mi frăţioare... - Vreau să merg acasă.

- Despre ce vorbeşti? - Este despre tată! Vrei să ştergi din trecut ce nu vrei să fie real.

Te orbeşte. Uită-te la tine. Îţi este atât de teama că devii ca el.

Eşti obsedat de asta. Cu cât eşti mai obsedat cu atât devii mai nebun.

- Este cam data dracu'. - Este pentru că este adevărat.

Dacă eşti atât de îngrijorat, de ce nu mi-ai vorbit mai devreme?

O spun de o viaţă şi tu o ştii.

- Acum este o problemă. - Şi care ar fi aia Tayler?

Nu-l găsim pe Eric, fetele sunt în mijlocul pădurii... şi nu mă simt bine aici.

Bine, voi încerca să-ţi alung sentimentul ăsta.

- Ce sugerezi să facem? - Îl găsim pe Eric, luam echipamentul şi aşteptam în maşină.

- Până ies fetele din pădure şi apoi hai să mergem acasă. - Bine.

{Y:b}{C:$808000} Translated by {Y:b}{C:$0000FF} Sud{Y:b}{C:$0000FFFF}Team{Y:b}{C:$00FF0000}România {Y:b}{C:$C0C0C0} SudTeamRomania@yahoo.com

- Este Eric, face mişto de noi. - Să mergem acasă.

- Unde este Eric? - Poate că încă este afară.

- Cum explici zgomotele alea? - Nu pot explica nimic.

Ba poţi.

- Ce? - Tayler, îndepărtează-te de zid.

Ai văzut asta?

Acum ar trebui să-ţi schimbi teză, nu?

Locul ăsta este nebunie pură.

Asta este nămol de mlaştină. Asta ţine casa în picioare.

- Tu îi spui la asta nămol de mlaştină? - Da.

Orice altceva ar fi iraţional. Mă duc la maşină.

Stai o secundă Tayler. Nu putem pleca din faţă la ceva de genul ăsta.

Asta îţi poate schimba viaţa omule.

- Eşti plin de rahat Mark. - Tayler, auzi asta?

Da, aud.

- Vine de acolo de sus din pod. - Da, aud.

De ce ţie frica, mie nu.... mie nu mi-e frică omule.

Asta nu sperie ci exaltează.

- Auzi ritmicitatea bătăii? - Dacă vrei să stai aici, bine.

- Mă duc la maşină. - Tayler ce tot zici? Adu-ţi sculele să fotografiem chestia asta.

Pe alea le las acolo, îmi cumpăr altele noi.

- Tayler? - Ce?

- Trebuie să mergem în podul ăla. - Nu.

Ba da, dar nu pot întoarce spatele la asta.

Asta este o descoperire şi ştiu că nu sunt nebun pentru ca şi tu vezi ce văd eu.

Dacă mă duc singur în podul ăla, nu voi şti decât eu. Te rog Tayler... dacă îmi eşti prieten acum...

Trebuie să mă susţii aici. Mergem apoi şi-l găsim pe Eric care probabil şi-o freacă prin tufişuri.

Îl luăm şi mergem la maşină. Dacă încă eşti speriat poţi aştepta în maşină.

Mă duc eu jos şi îţi iau pârâtură. Haide Tayler trebuie să facem asta împreună.

Am trecut prin toate împreună omule. Trebuie să fii cu mine în asta.

- Sunt bine. - Ai grijă unde calci.

Ai grijă să nu cazi prin podea.

- Ce este asta? - Eu mă duc la maşina Mark.

- Bag-o dedesubt. - S-a înţepenit.

Vom ieşi de aici. La dracu', mişcă.

Tayler îmi pierd minţile.

Nu. Nu iarăşi.

Tayler, iar ai făcut asta? Cum ai putut face asta?

- Nu.... ai făcut-o... ai pus... nu. - Mark.

- Tayler. - Mark. Ce faci?

- Sunt cu ochii pe tine, asta fac. - Ce tot vorbeşti?

Asta este Eric, ce dracu' tot spui acum?

Care este problema ta?

- Ce faci? - Îi fac munca mai grea.

- Vreau să merg singură. - Ţii controlul?

Acum eşti criminal, Tayler.

Ce nu înţeleg şi mă derutează este de ce ai turnat benzina pe maică-ta?

Nu am fost eu Mark ci Carl Brice, copilul care a crescut aici.

Ce este cu tine?

Ce?

- Tu l-ai omorât pe Eric? - Cine crezi că a pus toate chestiile astea?

- Cine ştie? Dar nu se întoarce. - De ce spui asta?

Uită-te în jur. Nimeni nu a venit să ia prada. O glumă destul de proasta după părerea mea.

- O glumă destul de elaborată. - Dacă l-ai omorât pe Eric nu ai avea sânge pe tine?

- Eşti acoperit în sângele lui. - Nu, asta este de când eram în dormitor.

Am pus mâinile pe pereţi. Dormitorul sângera, ţii minte asta, nu?

Nu sângerau pereţii, era sângele lui Eric. Este mort.

Pariez că ţeasta aia era dintr-un magazin de jucării voodoo. Prea perfect să fie real.

Tu l-ai omorât. Acum te văd.

- Mă duc acasă. - Mereu fugi şi te ascunzi Tayler, nu?

- Taci din gura. - Ce vei face, îţi vei omorî fratele, aşa cum l-ai omorât pe tată?

Mi-am dat seama de ce te snopea tată în fiecare zi.

Trage-o.

Te voi scoate de acolo.

Ţine-te bine..... tayler...

Să nu mă laşi...

Nu... tayler ascultă-mă....

De ce m-ai lăsat Tayler?

Aşteaptă acolo Tayler, îl ard eu...

Îl prind eu pe nenorocitul ăla. Mă vrei?

Să vă sparg pe toţi.

Nu îmi este frica de tine, scârbel.

Mă vrei, scârbel? Fii calm.....

Te aştept aici.

Am înţeles. Tu eşti asta Tay.

Ăsta este un joc? M-am prins.

Nu veniţi. Christie plecaţi...

Nu, Mark.

- Alo? - Chrisie ce se întâmpla?

- Chrisie, nu, ai văzut ce a păţit Mark. - L-am văzut pe Mark.

De ce ar face aşa ceva? De ce l-ar trage Tayler aşa în casă?

Cine era tipul ăla cu masca? Ai văzut aia?

L-am văzut pe Tayler.

- Mitul lui Mark este real. - Trebuie să rămâi lucidă.

Mai ai bricheta?

Da.

Aşteaptă.

Te rog, scoate-mă de aici.

Ar putea fi tipul ăla.

- Ce tip? - Cel ce şi-a ucis părinţii.

Nu i-au găsit corpul. Şi-a omorât părinţii şi acum trăieşte aici.

Asta este. Acum încearcă să ne omoare pe noi.

Asta nu are nici un sens. Sunt confuză, nu ştiu.

Putem folosi asta..... nu cealaltă. Da, o pot înfăşura...

În felul ăsta nu va scoate fum. Dă-mi bricheta.

Încă mai eşti confuză Christie?

- Sigur că eşti confuză. - Ce faci?

Să nu mă mai atingi vreodată.

- Îmi pare rău... - Este în regulă.

- Să folosim capcana. - Da, capcana..... deci nu el a pus capcana

ci un băieţel acum 20 de ani înainte să înnebunească şi i-a dat-o lui Tayler, Tayler...

Să-l ia dracu' pe Tayler! Tayler nu are nici o legătură cu asta.

Cineva încearcă să ne omoare. Înţelegi asta?

Eu nu mor aici. Dacă eu nu mor, nici tu nu mori.

- Promite-mi asta. - Îţi promit.

Ce este?

Ăsta este aparatul lui Tayler.

Te rog, scoate-mă de aici.

Trebuie să lucrezi cu mine aici.

Este în regulă.

- O îndrept spre uşă şi apăs butonul. - Aşteaptă până vine la uşă, bine?

- Acum ce facem? - Aşteptam.

- Păi asta facem Christie. - Vom continua să facem asta.

- Este întuneric aici. - Vom fi bine.

Ştii ce ai de făcut? Sharon.

- Te-am întrebat dacă ştii ce ai de făcut. - O voi îndrepta spre uşă şi când se deschide, apăs butonul.

Când este uşa larg deschisă ca să-l prinzi bine.

Dacă vine pe unde am venit şi noi? Dacă ne-a urmărit?

- Ce ne facem atunci? - Nu va veni. - Nu ştim că nu va veni.

- Nu am toate răspunsurile. - Ai o parte din ele şi poate eu am dreptate.

Nu înţeleg de ce este ăsta important acum. Ce contează dacă eu am dreptate sau tu.

Am obosit să tot crezi că numai tu ai dreptate.

Mereu crezi că ai dreptate, nu eşti perfectă, nu ai mereu dreptate.

Ai ales un moment minunat să te iei de defectele mele.

- Mai întreabă şi tu. - Pe cine? Sunt toţi morţi.

- Nu ştii asta Christie. - Ai luat-o razna.

... tu insişti că va veni pe uşa asta când eu cred că va veni pe acolo.

Poate va veni pe uşa aşa poate că nu, cred că o va face, sper că o va face.

- Să ne uităm în partea aia, te-ai simţi mai bine? - Nu asta am vrut să spun. - Dar ce?

Am vrut să spun....

Pregăteşte-te.

Nu acum. Sunt descărcări statice.

Nu o pot opri.

Trebuie să plecăm de aici.

Vreau să plecăm de aici.

- Grăbeşte-te. - Nu pot.

Doamne.

Nu mai rezist, te rog. Nici nu-mi mai pasă dacă vine şi ne prinde.

- De ce nu mă omorî tu Christie? - Vom fi bine.

Îmi pare atât de rău.

- Îmi pare rău că te-am supărat. - Este în regulă.

Îmi este atât de frică, ştii? Pentru ca atunci când va veni aici ne va face rău.

- Va durea când ne va omorî. - Nu se va întâmpla asta.

L-ai văzut pe Mark? Tot sângele ăla?

De ce m-ai adus pe aici şi nu pe drumul pe care am venit?

Se aşteaptă să plecăm pe drumul pe care am venit. Nu ne va găsi aici.

- Ştiam eu că nu este mort. - Cine?

- Carl Brice. - Carl Brice este mort Christie.

- Nu ai văzut ce am văzut şi eu? Faci mişto de mine? - Nu l-am văzut pe el.

Un flash.... prea multe flash-uri... s-a întâmplat atât de repede, l-am văzut la bază scărilor...

- Îţi spun eu că era Tayler. - Eu nu l-am văzut pe Tayler.

- Ştiu ce am văzut şi nu l-am văzut pe Tayler. - Foarte bine.

Ai auzit? Aia este autostradă, hai.

Să mergem.

- De unde dracu' vine sunetul? - Ai grijă.

- La dracu', iedera otrăvitoare. - Cui îi pasa. - Sunt alergică la ea, mă voi scarpină zile întregi.

Nu.

Ajutor, mă urmăreşte cineva!

Hei.

Este un tip afară şi ne va omorî.

- Am nevoie de telefon, ai telefon? - Sigur că am, toată lumea are.

- Unde este? - Acolo.

- Sună la poliţie. - Ce? - Sună la poliţie. - De ce?

- Te rog fă-o. - Bine, bine. Ce dracu' ai păţit?

Sună dracu poliţia aia odată.

Am o urgenţă la 10025 River... da. Tu eşti Chuddy?

Da, ce mai faci? Dar copii? Da, este plină de sânge.

- Ai nevoie de o ambulanţă? - Am nevoie de poliţie. - A zis că are nevoie de poliţie.

Mulţumesc, salut-o pe nevastă din partea mea.

Care este numele tău?

4 ani mai târziu.

- Ce este atât de important de nu putea aştepta până luni? - Îmi cer scuze că vă deranjez aşa.

Am de lucru până luni şi am trecut pe la scena crimei.

- Am nevoie de declaraţia dvs pentru ziar. - Criminologie, asta este specializarea ta?

- Da. - Păi asta nu a fost niciodată specialitatea mea.

Lucrarea este despre Cristie Goodman, cea care a înnebunit şi şi-a măcelărit prietenii pe plantaţie.

- Am înţeles că aţi intervievat-o. - Nu sunt dovezi ca Cristie este o criminală.

Este nebună şi instituţionalizată, dar nu pentru că şi-a ucis prietenii aşa cum susţii.

Hai doctore, vorbim de Cristie Goodman.

Femeia care susţine că a fost urmărită de un bărbat ce purta o mască de câine.

Un bărbat care, în realitate, este mort de 20 de ani.

Care susţine ea că a fost călcat de un camion, deşi nu exista nici un cadavru...

... nici sânge, şoferul nu-şi aminteşte să fii călcat pe cineva.

- Aşa că nu ştiu cum explicaţi asta. - Este imposibil de determinat ce s-a întâmplat acolo.

Dar eu sunt convins că Cristie Goodman nu i-a omorât pe oamenii ăia.

- Atunci cine crezi că i-a omorât? - Îmi aminteşti de un tânăr care a stat aici

în biroul meu acum 4 ani. Când m-a întrebat tânărul dacă cred într-un blestem legat de acea proprietate

i-am spus că nu, dar nu mai sunt sigur că mai simt aşa acum.

Un blestem i-a omorât pe toţi oamenii ăia. Despre ce blestem vorbim?

Oricine încalcă acea proprietate devin posedaţi, pierd controlul, sunt plini de furie.

- Eu căutam ceva mai real. Real. - Eu spun că sunt lucruri ce nu le putem explica.

Sunt lucruri pe care nu le înţelegem, înţelegem, nu le acceptăm şi le ţinem secret şi fata de noi.

Când te duci acolo sus, încearcă să înţelegi de ce te duci.

Încearcă să înţelegi înainte să te duci.

{Y:b}{C:$808000} Translated by {Y:b}{C:$0000FF} Sud{Y:b}{C:$0000FFFF}Team{Y:b}{C:$00FF0000}România {Y:b}{C:$C0C0C0} SudTeamRomania@yahoo.com